Tineretul Liber, iulie 1990 (Anul 2, nr. 160-185)

1990-07-01 / nr. 160

ANUL II Nr. 160 DUMINICA 1 IULIE 1990 4 PAGINI 1 LEU FETE FRUMOASE, V-A ÎNSCRIS... LA MISS! Fără reclame insistente pe canalele internaționale de televi­ziune ziarul nostru s-a aliniat stilului de lucru al marilor firme sponsorizâ­nd, alături de revista „Cuvîntul“ și „Tarom“ un con­curs de frumusețe. Este vorba de „Miss București“ 1990 organi­zat de Compania Autonomă de Turism pentru Tineret, etapă pre­liminară a concursului „Miss România“. Lâsînd la o parte citeva deficiențe de organizare, datorate curajului de a arunca in linia întîi un om nou, C.A.T.T. a reușit să demonstreze că un concurs de frumusețe poate fi cu totul alt­ceva decit ceea ce se organiza înainte sub titulatura „Muncă, ti­nerețe, frumusețe“. Spectatorii care au umplut pînă la refuz, vi­neri seară,­­sala­­ Teatrului „Ion Creangă“ au putut aplauda in afatra concurentelor, și câțiva artiști deosebiți care au incint­at prin numerele muzicale, de pantomimă și dans prezentate. Nu­mai corsetul strict al spațiului tipografic ne obligă la o sim­plă enumerare a celor care, după frumoasa introducere aparți­­nind lui Victor Ernest Mașek, ne-au obligat să aplaudăm pre­lungit : Silvia Dumitre­scu, Silviu Petcu, grupul Turcoise (care a prezentat creațiile vestimentare ale Mihaelei Crăciun), grupul de dans modern „Stil“, trupa „Cappo“, Dan Purec, Studio 24. Revenind la concurs, să spunem că el s-a încadrat in regulile internaționale, adică înălțimea concurentelor peste 1,70 m, (au fost și citeva excepții), virsta maximă 27 de ani, iar ca probe­­ prezentare in costum de baie și rochie de seară. Marele premiu a revenit Crinuței Popescu, care va efectua gratuit o excursie in Franța. Cu un sejur la Costinești a fost răsplătită:Carmen Toma (premiul I alături de cel al programu­lui de radio „Rom­ănia tineret“ și al postului ,„UNIFUN“), Paula Mitrache (locul II), Corina Ilie (locul III) cărora li se adaugă Domnița Poenaru (premiul revistei de modă „ANA“). In concluzie, frumoase fete, frumOasă seară ! GAVRILA IIOAN MADALINA BUMBEA-ORÂȘANU Foto : MIHAIL SANDU COTIDIAN INDEPENDENT PENTRU TOȚI TINERII DIN ROMÂNIA SUBIECTUL, VIRGULA ȘI PREDICATUL In orice țară așezată temeinic pe făgașul democrației, fie­care cetățean se pricepe la cite ceva. In România post-tota­­litară fiecare se pricepe la orice. De fapt, crede că se pricepe. Atmosfera de confuzie și provizorat a creat multora convin­gerea că pot face politică mai bine decit politicienii și jur­nalistică mai bine decit ziariștii. Rezultatul s-a văzut ime­diat : asaltul veleitarismului nu­, ceea ce este mult mai grav, al ignorantei agresive a căpatat proporții de masă. Oameni care au pus toată viața virgulă intre subiectul și predicatul unei propoziții sunt acum redactori sau chiar directori de ga­zete. Privită după Revoluție ca mijloc rapid și sigur de îm­bogățire, jurnalistica și-a trădat, în bună măsură, menirea de slujitor dezinteresat al opiniei publice. După 13 decembrie, confruntat cu o veritabilă explozie pu­blicistică, cititorul român a înghițit, avid, informație de pre­să, fără să-l pese de calitatea și credibilitatea celor ce l-e ofe­reau. Luni in șir, poate și în prezent, producția s-a făcut fie înainte de sosirea ziarelor, fie după comentarea lor iar căsă­toriile s-au încheiat cu ziarele foșnind în buzunarele costu­melor. Cel mai descurajant aspect al situației publicistice actuale este tendința cetățeanului de a-și pierde încrederea in­ca­pacitatea presei de a cimenta solidaritatea națională și de a stimula instaurarea unei societăți raționale. Neîncrederea, dublată de înțelegerea greșită a fenomenelor, atinge pro­porții alarmante. De la creditul total acordat presei in pri­mele zile după Revoluție, opinia publică românească, aga­sată de caruselul dezmințirilor, a pendulat către cealaltă ex­tremă : acuza în bloc a presei de neseriozitate, minciună și instigare la violență. In mentalitatea comună, presa trebuie să ajute la aplanarea tensiunilor și la eliminarea stereotipu­rilor de gîndire și comportament. In loc de aceasta, cititorul mediu percepe presa ca înrăutățind criza psihică pe care o traversează țara. Cuvîntul este superficial și incapabil de a surmonta ani­mozitatea, frustrarea și iraționalitatea. O bună parte a pre­sei noastre, în anul de grație 1990, e un amestec indigest de trivialitate, distracție și iresponsabilitate. Atenția gazetari­lor făcuți, nu născuți, se concentrează pe imagini atipice și distorsionate. Cu puține excepții, presa este preocupată de aspectele superficiale ale momentului politic pe care îl trăim, ajutînd parcă cititorul să uite problemele serioase. Majoritatea gazetelor apărute peste noapte, scrise de con­deieri a căror legătură cu tradițiile jurnalistice românești, cu presa mondială de elită și cultura autentică este diluată ori inexistentă, practică sistematic agresarea psihologică a citi­torului. Această presă populară invită permanent la distrac­ție și amuzament. O asemenea presă nici nu încearcă măcar să-l facă pe cititor să gândească, să se îngrijoreze dacă e ca­zul, să se implice efectiv sau prin empatie. Jurnalismul aces­tor foi este superficial, simplist și tendențios. Este ceea ce am putea denumi „jurnalismul de supermagazin“ : este ceva, oricît de puțin, pentru fiecare. Nu există o selecție logică a materialelor publicate, o abordare coerentă a problematicii editoriale, nu există sens și nici interpretare. Acest gen de jurnalism este vulgar in cel mai deplin înțeles al cuvîntului, pentru că se adresează unei mase de semi-alfabetizați care simt nevoia să răsfoiască un ziar pentru amuzament, nu din dorința de a înțelege problemele vitale ale momentului. Pre­zentarea exclusivă a aspectelor negative și senzaționale (crime, sex, cancanuri politice, greve) poate satisface gustul pentru insolit și aventură al opiniei publice, dar contribuie prea puțin la formarea unui cititor care să și gîndească. Pa­radoxal este că mulți editori sunt conștienți de toate acestea, insă prea puțini se aplică în paginile ziarelor pe care le scot. Raza noastră de speranță — ca împătimiți ai profesiunii de ziarist — mujește insă la orizont : in mijlocul desantului de anonimat jurnalistic și mediocritate se conturează deja un grup de publicații serioase ale căror practici redacționale sunt condiționate de o orientare intelectuală, nu de dorința pen­tru tiraje-mamut și profituri impresionante. Aceștia sunt germenii viitoarei prese de elită românești, acestea sunt zia­rele pe care oamenii și, in special, liderii de opinie le iau in serios. Ele sesizează curentele, poate invizibile, de similitu­dini fenomenologice, apelează la gindire și logică, nu in pri­mul rind la sentimente, sunt interesate de idei și probleme, nu le pasă de faptele banale, fără relevanță. Un asemenea ziar se consideră lider, traducător și pionier la frontiera re­lațiilor interumane și speră să reformeze societatea sau mă­car o parte a ei. Restul e maculatură. DORU LIONACHESCU Restul lumii chiar că nu mai contează... Foto­­ DINU LAZAR PRECIZĂRI IMPORTANTE PENTRU CEI CE CĂLĂTORESC PESTE HOTARE — De curînd a fost adopta­tă Hotărîrea privind regimul vamal aplicabil persoanelor fi­zice, ne spune domnul Gheor­­ghe Bădescu, director general adjunct la Direcția generală a Vămilor. Este vorba despre re­glementări absolut necesare in situația in care și în țara noas­tră se practică acum un turism real, un turism fără discri­minări sociale sau rasiale. A­­ceastă hotărîre a guvernului privind regimul vamal i-a a­­larmat pe mulți cetățeni, dar citind cu atenție prevederile cuprinse in textul de lege, vom constata că nu există absolut nici un motiv de spaimă pen­tru nimeni, această hotărîre a­­vînd în cuprinsul ei norme care reglementează, conform convenției internaționale, re­gimul vamal aplicabil care practică turismul sau celor ce­lor care călătoresc în cadrul traficului de frontieră. — Ce diferențe înregistrea­ză noțiunile de turism și mic trafic ? — în cadrul convenției­­ in­ternaționale, orice fără deosebire de rasă, persoană limbă, religie sau sex, care se depla­sează pe teritoriul altui stat pe o durată de cel puțin 21 ore și cel mult 6 luni, plasarea se face pentru dacă de­călă­toria de plăcere, participarea la manifestări sportive, moti­ve familiale etc., este numit turist. Persoanele care călă­toresc în cadrul micului trafic de frontieră — efectuează mai mult de o deplasare într-o lună — nu pot fi considerate tu­riști în înțelegerea convenției. De asemenea, organele vama­le ale unei țări pot să nu apli­ce convenția persoanelor care CRISTINA BÁLINT MIHAIL SANDU (Continuare in pag. a­ll­a) UN PREMIU NOBEl PE STRADA PICTOR ROMANO Din strada Mîntuleasa. In dreptul bisericii cu același nume, se ramifică spre stînga o stradelă cu case vechi, un pei­saj tipic pentru Bucureștiul În­ceputului de secol. La numărul șase un imobil în stil românesc, cu fațada recent renovată plu­tește în lumină și umbră, lingă coroana unor arbori uriași, față de care turlele bisericii par mici și austere în căldura lichi­dă a zilei de vară. In curte, pe banca de teiul bătrîn, furia orașului sub se stinge. Un zid de cărămidă, cu ogive oarbe, iarba peste care s-a așternut un covor de frunze arse, un garaj, o terasă cu ie­deră, sunt primele frag­mente de decor pe care o­­chiul le distinge, odihnindu-se. In 1985, în decembrie, unul din locatarii acestei case, rus doctor docent Ioan profeso­se afla la Oslo. Fusese Moraru­ invitat acolo împreună cu alți savanți — era singurul român — pentru a primi din partea celebrei fun­dații Premiul Nobel pace. Evenimentul, amplu pentru re­ i­flectat în presa de peste hotare, a trecut, atunci, aproape neob­servat în mass-media româ­nească. Citeva rînduri inserate în ultima pagină a cotidianelor centrale menționau că organi­zației internaționale lumii pentru prevenirea , ,Medicii răz­boiului nuclear“ îi fusese atri­buit faimosul premiu. Ceea ce nu putuse preciza atunci scur­­t issima știre era tocmai faptul că printre premianți se afla și medicul român Ioan Moraru, directorul de atunci al Institu­tului „Victor Babeș“, unul din fondatorii organizației laureate, membru al consiliului ei de con­ducere, savant de autentică re­putație internațională, cu reali­zări remarcabile în citogeneticii, geneticii domeniul molecu­lare, imunologiei și anatomiei patologice. Motivul pentru care acest amănunt era tre­cut sub tăcere poate fi ușor dedus : dictatorul, care se cre­dea „erou al păcii“ și „savanta“1 analfabetă n-ar fi suportat un asemenea „rival“. Din păcate, doctorul Moraru nu se mai află printre cei vii. A fost răpus de o boală necruță­toare, la 20 decembrie 1989, fără să mai cunoască clipa libertății, la care visase atît de mult. E­­courile evenimentelor de la Ti­mișoara aveau să ajungă totuși la patul său de suferință și el, omul de mare cultură care își dedicase întreaga viață vie­ții oamenilor a ținut să le comenteze: „Este începutul eliberării noastre ; că mi-a fost dat să-l mă bucur trăiesc“. Peste puțin timp, chiar în ziua căderii dictaturii, corpul său neînsuflețit era slujit la Bise­rica Elefterie, în prezența fa­miliei, a colegilor și a cîtorva prieteni apropiați. Aceasta pentru că organele de re­presiune ale regimului ceau­­șist interziseseră o scurtă cere­monie, la sediu, prin care per­sonalul Institutului „Victor Ba­beș“ intenționa să-și ia rămas bun de la fostul său director, cercetătorul eminent și omul de o conduită morală ireproșabilă, căruia școala biomedicală ro­mânească din perioada postbe­lică îi datorează atît de mult. Doctorul Florin Hălălău, ac­tualul coordonator al colectivu­lui de cercetători ai Institutului „Babeș“, îmi vorbește cu vizibilă emoție despre marele specialist și opera sa științifică. Am reți­nut că profesorul Ion Moraru s-a născut în comuna Dirlos, județul Sibiu, la 8 septembrie 1927. Absolvent al Facultății de medicină din Cluj, cu diplomă de merit, a urcat toate treptele ierarhiei universitare, de la pre­parator la profesor șef de cate­dră. Datorită calităților sale de medic, dascăl și om de știință a deținut funcții importante în MIRCEA FLORIN ȘANDRU (Continuare în pag. a II-a) în căutarea Bucureștiului pierdut SEE Ora de religie UNIVERSALITATEA CREȘTINISMULUI (DUMINICA A IV-a, DUPĂ RUSALII) OSTAȘUL ȘI CREDINȚA NECLINTITA Doamne, zi numai un cuvint și se va vindeca sluga mea (Matei VIII, 8). Istorisirea Evangheliei din a­­ceastă zi se referă la o grupa­re specială umană, anume ar­mata, oastea. Fiecare popor de atunci și de astăzi a avut și are încredre în fiii săi din obștea trează și păzitoare a casei nați­unii. Dar ostașul, printre alte calități, trebuie să fie supus și ascultător în raport cu superio­rii, cinstit și demn in raport cu Patria-mamă și oricînd gata de jertfă in raport cu vocația sa de apărător al Gliei străbune. Au existat și există ostași și in a­­fara granițelor țării lor. Cazul din Evanghelie o prezintă pe ostașul roman. El nu era evreu, dar auzise au­tea de Iisus din Nazaret; nu era de religie mo­zaică, dar admira rolul poporu­lui biblic in istorie; nu se în­china templului din Ierusalim, ci iși avea zeitățile sale impe­riale sau personale. Era credin­cioși Credința ostașului era natu­rală. Nu putea pricepe existen­­­­ța lui Dumnezeu, dar admira lucrurile mîinilor Sale: întregul cosmos, n-avea ceremonii spe­ciale, dar el apăra drepturile religioase ale evreilor, chiar dacă erau sub stăpinirea roma­nă... Și i-a fost dat să audă de Iisus și atunci inima sa a în­clinat spre acesta. Nu știa de unde este, cine este, dar îl sim­țea. Hristos copleșise inima ce­lor zdrobiți, dintre care și a os­tașului roman, care era departe de casă, nu mai avea pe ni­meni. Iisus din Nazaret nu era un zeu, n-avea statui dar avea apostoli, nu amenința lumea, ci păcatul ei, era blind și smerit și pentru aceasta atracția și ad­mirația clădiseră lăcaș in sufle­tul ostașului roman (de fapt su­­taș = căpitan). Și oricât de în­doielnic ar fi în credință și ne­liniștit că nu o poți verifica — cazul lui Toma, Petru etc. — în viață, se ivesc prilejuri nebănu­ite, fie personale fie ale aproa­pelui. Se știa că Iisus este, pe lân­gă doctor de suflete, vindecător și tămăduitor, calități deosebi­te. Deși nu avea voie să se a­­propie de templu, sau de obiec­tele sacre ale evreilor, ostașul roman avea credința curată in Acest om lipsit de vicleșug dar huiduit de cei răi și împătimiți. Această credință s-a manifestat prin iubire față de suferința a­­proapelui și subordonatului. Și cum ostașii romani neobișnuiți cu clima orientului se îmbolnă­veau și mureau, sutașul și-a îndreptat credința sa către Min­­tuitorul Hristos, văzînd in spu­sele sale religia viitorului prin mila și jertfa pentru alții... Os­tașul vine la Iisus din credință și credința nu era declarativă sau admirativă, ci făcea parte din ființa lui iubitoare de a­­proapele. El cere, așa cum ce­rem noi sfinților și martirilor, mijlocire pentru supusul său ! Doamne, numai Tu îi poți vin­deca! Bine, pentru credința ta am să împlinesc ruga, dar adu-l aici și acum, atenție, credința copleșitoare, lucrătoare și certi­tudinea justificată a ostașului roman în Iisus — care este Dumnezeu și a făcut totul din bunătate și iubire (Ioan 1,1—18) — nu, Doamne, Te știu, spune doar un cuvint și sluga mea se va vindeca, fiindcă ești Stăpinul tuturor; de cină aștept și eu să fiu altora de folos, așa cum ești Tu întregii lumi. Iată, ca mulți alții, ostașul îl descoperă pe Iisus ca Dumnezeu cel adevărat, iar credința in El nu are grani­țe naționale... Și din nou, asta­ PETRU DIACONU (Continuare în pag. a II-a) PILULĂ CONTRA ZIDURILOR N-ar fi rău ca toți cei care au slujit cu devota­ment acțiunea „Spici cu spici" să fie înscriși în competiția de sezon „Spic cu spic". 'i știre noastre1 FESTIVAL-CONCURS „TUDOR ARGH­EZI" Astăzi se încheie la Tîrgu Jiu Festivalul-concurs de creație I,tc,rara,”r,udfr Arghezi“, aflat la a X-a ediții», jubiliară, prilejuita de împlinirea a 110 ani de la nașterefi scriitorului. Participanții din țară și străinătate, (creatori din poezie, pro­za scurta și teatru , lucrări nepublicate) așteaptă deciziile unui juriu alcătuit din reprezentanți ai Ministerului Cultu­­rii, membri ai Uniunii Scriitorilor din Româna, personali­tăți ale artei și culturii de peste hotare, deleg­ați ai unor re­viste literare și reprezentanți ai județului or­ganizator.. Pre­­miul special și trofeul „Tudor Arghezi“ pent­ru cel mai bun volum de debut va fi acordat de Fundația „Constantin Brancuși și va consta în editarea acestuia. (Mădălina Bum­­bea-Orașanu). INTRE MAXI-TAXI ȘI AUTOBUZ CLUB „MOCIULSCHI" Cu cîtva timp în urmă, a luat ființă la Alba Iulia „Clubul general Mociulschi“. Fondatorii clubului, propun l-editarea unor broșuri și organizarea de­­ întîlniri c­u actuali­­i viitori susținători ai clubului, în care­ să evoce­ memoria­­ fostului comandant al­ diviziei 3 „Vînători de Munte“ — personali­tate de seamă în perioada celui de-al III-lea război mondial. Pentru o mai bună documentare și preze­ntare a faptelor sale de arme, conducerea clubului face un apel la cei care l-au cunoscut sau dețin documente și fotografii aă­se,, ziarului „UNIREA“, cu mențiunea: „Pentru­ Clubul adrese de general Mociulschi“, Alba Iulia, cod 2 500, sau la teletor.i . 968/11419 (Mihail Sandu). GRATIE PE ROTILE Sub privirile pline de exigență și profesionalism ale fostei viice­campioane la patinaj artistic, Luminița Ancuța, copiii din cadrul secției de patinaj din cadrul Palatului Copiilor se an­­treneaza și în perioada de vară pe aleile parcului Herăstrău, strabatindu-le pe patine... cu rotile. Secției, înființată cu 3 orei în urmă, are 25 de copii (de la 3 la 10 ani). Din palmare­sul acestei noi secții remarcăm locul I la Campionatul Re­publican din 1989, și participarea la Campionatul național de patinaj artistic, din anul acesta, desfășurat la Miercurea- Ciuc. Deși condițiile de pregătire țin de domeniul improviza­ției, profesoara și elevii săi speră să ne poată oferi în ac­tualul sezon estival micro-spectacole de patinaj artistic pe rotile, atît în Capitală, cit și în țară. Noi sperăm ca Federa­ția de specialitate să încurajeze și să susțină crearea unei baze sportive adecvate pregătirii acestor micuți pasio­nați. (M.S.). „LICEENII" CONCURS LA „ALHAMBRA" Compania artistică „ALHAMBRA“, a Asociației Femeilor din România, organizează un concurs în vederea ocupării locurilor vacante din toate compartimentele acestei instituții de artă. Perspectiva imediată a cîștigătorilor — participarea la turneele estivale, în țară și peste hotare. Tinerii talentați într-un domeniu sau altul, dar nu numai aceștia, se pot ad­resa pentru informații și înscrieri (însoțite de memorii de activitate) la sediul asociației — bd. Mihail Kogălniceanu nr. 25 între orele 12,30—16,00 sau la telefon 15 93 59. Viitorii membri ai Companiei artistice „ALHAMBRA“ vor beneficia de cursuri de perfecționare (actorie, canto, instru­ment etc.). (G. Inean). RESTAURANT MAJESTIC întreprinderea județeană de transport local Buzău a introdus pentru transpor­tul de călători un nou tip de maxi-taxi. Originalul autovehicul este, nici mai mult nici mai puțin, clasi­cul autobuz — cu stații­ de oprire, cu aceleași aceeași viteză de deplasare. Are, în plus, un angajat taxa­tor, iar biletul c­ostă 4 legi în loc de 1 leu /­cut era pre­țul unui bilet de autobuz). Să-nțelegem că întreprindere »dorește această să-și recupereze pierderile date de călătorii care cau­cir­culă fără Pichet ? Dați pe seama cui ? (CARMEN IOR­­DACHE) Sub acest generic nu in­tenționăm să vă informăm despre continuarea seria­lului cinematografic Licee­nii, deși regizorul Nicolae Corjos se pregătește in pre­zent pentru începerea mărilor la noul episod, in­­titulat „Adolescența ca b­­un cîntec". Cel puțin la prima vedere, n-am remarcat nici o legătură între noua pu­blicație, al cărei „scenariu“ și idee aparțin, (tot !) unui profesor, domnul D. C. Munteanu și filmul cu ace­lași titlu. Așadar, primul număr al „Liceenilor“ se axează, așa cum era și fi­resc în momentul de față, pe informații privind or­ganizarea și desfășurarea examenelor, atît pentru ad­miterea în clasele a IX-a și a XI-a (inclusiv rețeaua învățămîntului liceal pe te­ritoriul județului Brăila), cit și pentru bacalaureat. Acestea toate încadrate de poezii, tablete, glume, curiozități și informații di­verse — compun un „jur­nal util pentru­­ părinții și copiii“ brăileni. (C. ȘIREA­­NU) Lângă Teatrul Giulești (Majestic), s-a înființat un mini-bar care oferă consu­matorilor băuturi pentru toată lumea — de la whisky, Martini, coniac, la de drojdie, țuică, vin, rachiu pre­cum și Ness la discreție. Se află în curs de reamenaja­­re și noul Bar Majestic, cu specific italian (culori alb, roșu, albastru). Restau­rantul, ne asigură Matei Ciprian, va rivaliza cu cele mai bune restaurante din țară. (IOANA MANDA­­CHE) Grupaj realizat de OLIVIA ȘIREANU ÎN SFÎRȘIT,.. .. răbdarea dumneavoastră a fost răsplătită — a apărut WEEK-END nr. 7, Suplimentul atît de îndrăgit de cititori, edi­tat de ziarul „tineretul liber“. Din sumar : „Femeile mature sînt foarte căutate" — un grupaj de știri despre viața intimă a cîtorva vedete feminine mult prețuite de marele public : „Tragedia de la Costești­" ; „Trei mari regizori — trei giganți necontestați ai cinematografului mondial" ; „Bursa din tal­cioc" ; „Automobilism 1990" ; „Sport cocktail" ; „Un sport al minții(tului) — Pescuitul" ; „Yakuza — mafia japoneză" ; „Cro­nica modei“. Articole incitante sunt însoțite de multă, multă ilustrație... delectabilă. Week-end nr. 7 — o lectură obliga­torie pentru sfîrșitul de săptămînă I *

Next