Tineretul Liber, noiembrie 1990 (Anul 2, nr. 265-290)

1990-11-01 / nr. 265

SPERANȚE ARUNCATE LA COȘ Plecind de la conducerea Primăriei sectorului 1 spre Înalta funcție de viceprimar al Capitalei, domnul Cătălin Iorgulescu a reușit să piardă citeva acte. Importante sau nu, aceste documente au făcut deliciul unui anonim roș de hirtii, ducind astfel pe apa simbetei speranțele multor solicitanți ce se adresaseră cu încredere acelui important organ al administrației de stat. Așteptăm cu încredere ple­carea domnului Iorgulescu și de la Primăria Capitalei, nu de alta, dar am vrea să vedem rezultatul Inventarului ac­­ce i-au fost adresate. (G.I.). ANUL II NR. 265 JOI 4 PAGINI 2 LEI 1 NOIEMBRIE 1990 COTIDIAN INDEPENDENT PENTRU TOȚI TINERII DINgMANIÄÄIfe O GENERAȚIE DE POLITICIENI Este de domeniul evidenței faptul că în România ultimului sfert de secol, și, cu atât mai mult, a ultimelor decenii, nu s-a făcut politică, firește dacă eludăm adevărul că, oricum și în orice condiții ar oferi o societate, omul, prin esența lui de „zoon politikon“ — deși accepțiunea aristotelică a con­ceptului pare să fi fost diferită de cea modernă — nu se poate sustrage acestei determinări. Nu s-a făcut politică in sensul autentic și normal al cuvintului pentru că în rest, po­litica forțată la mistificare și simulacru grotesc, la ritual și limbaj autarhic a reprezentat o componentă obsesivă a tu­turor actelor umane publice. In afara celor dotați pentru as­censiunea socială sau siliți să mimeze interesul ideologic din rațiuni profesionale, ei înșiși limitați la practica unei politici amputate, reacția generală față de această sferă a consti­tuit-o, prin revers, absenteismul. Dezinteresul față de meca­nismul politic și strategiile lui s-a cumulat cu lipsa aproape totală de informații in materie. Citeva posturi de radio in­terzise și, din cinci in cinci, ziare sau reviste străine, găsite accidental, nu puteau asigura continuumul educației în acest domeniu și, cu atit mai puțin, exercițiul funcției politice. Iată insă că dinamitarea­­ integrală a vechilor structuri și ruptura brutală cu practica politică a trecutului a adus a­­ceastă instituție in situația de a fi servită de oameni care până mai ieri aveau cu totul alte preocupări. Nu că foștii ar fi reprezentat niște redutabili politicieni, tragi comedia neputinței lor intelectuale ample și acum memoria de peni­bil, dar nici o formulă de alternativă nu era pregătită. De aceea, odată intrați forțat în roi, succesorii, după ce au le­pădat hainele Revoluției, s-au găsit in fața unui handicap uriaș. Uneori ei au putut părea stiigaci și naivi. Morga pu­terii se simțea ca o cămașă prea stricită. Nu li s-a trecut cu vederea. C.P.U.N.-ul a stirnit destule rid­usuri de dispreț dacă nu chiar condamnări vehemente. Unii membri veneau din sfera politicului după o îndelungată absență, datorată fie instaurării regimului comunist, fie abaterii, la un moment dat, de la preceptele lui imuabile. Alții erau pur și simplu neofiți. Iar dacă miticismul a recidivat subit în proporție de masă, profesionismul politic a rămas doar o creanță de ono­rat. Prea puțini comentatori s-au arătat dispuși să acorde judecății lor asemenea circumstanțe atenuante. In sfirșit, după alegeri, formațiunea învingătoare și conducătorii ei au obținut o consacrare superioară, nu conștiința colectivității. Un vot de încredere și de speranță, mai degrabă decit o re­cunoaștere a superiorității competenței politice. Căci cine se putea lăuda cu așa ceva ? Și, culmea nenorocirii, prima pu­tere legitimă avea de înfruntat vicisitudinile teribile ale unei realități în pragul dezastrului, sub stricta supraveghere a ochiului critic al democrației. Dintre cei trei factori ai pu­terii instalate — președinția, parlamentul și guvernul — cel din urmă pare, in ultimul timp, cu prioritate vizat. Prin a­­tribuțiile sale specifice, de executiv, guvernului ii aparține in primul rînd titulatura concepției legislative și obligația aplicării ei practice, adică rolul efectiv de modelator al unei noi structuri economice și sociale, menită să garanteze re­­dresarea societății. Iar dacă membrii săi sunt indubitabil competențe profesionale, morale, ei nu sunt in aceeași mă­sură și competențe politice. Totuși, li se pretind performan­țe maxime. Așa se face că totul se așteaptă de la guvern și DOINA DIACONU (Continuare în pag. a IV-a) PESTE CITEVA ZILE VEȚI PUTEA CITI PRIMA PUBLICAȚIE ROMANO-AMERI­CANA EDITATA, ÎN COLABORARE, DE ZIARELE „TINERETUL LIBER" ȘI „U.S.A. TODAY" PRIN INTERMEDIUL FIRMEI AMERICANE „CENTRADE" primul ziar româno-american per răsăritene, vă va pune la dispoziție informații extrem de interesante din realitatea de azi a Statelor Unite, reportaje, interviuri, însoțite de o bogată ilustrație, din cele mai diverse domenii. Nu va fi ocolită nici realitatea românească. Pentru a nu vă pune răbdarea la în­cercare, vom reveni cu amă­nunte în următoarele noastre ediții, anul I nr.1 vineri, 2 nov. 1990 1t­ pagini, 7 lei Tipărită in 16 pagini, această nouă apariție, care constituie o premieră nu numai în țara noastră, ci in toate țările Euro-ATENȚIF ! O afacere foarte bună pentru difuzorii particu­lari, pe care, chiar de azi, așteptăm la redacția ziarului îi nostru, în vederea perfectării unor contracte I MOȘTENIREA U.T.C., DIN NOU ÎN LITIGIU M-am hotărit să scriu despre situația actuală a cuiburilor de tineret din București, după multe și îndelungate ezitări, în pofida tot mai frecventelor sem­nale de alarmă adresate de a­­cestea presei scrise și vizualului. Nu de altceva, audio­dar cum la modă sunt etichetările sumare, exclusiv în alb-negru, prezentarea unei situații ce comportă nuanțări, diferite de o viziune tranșantă, riscă să a­­tragă judecăți puțin măguli­toare, lesne de înțeles în ce sens. De la o vreme, sub efectul acestei psihoze și de teama stig­matelor curente, pe mulți îi în­cearcă o rezervă jenată vizavi de subiectele incomode. Și, pentru a nu fi suspectați că fac com­promisuri cu trecutul, acceptă compromisuri cu prezentul. Cu­ timp acesta este tulbure și in­form, riscul de a greși rămîne același. Mai ales cind la mijloc nu se află neapărat principii, ci bani și bunuri concrete ce tre­buie administrate. Deci, pentru că litigiul în cauză nu este ne­glijabil nici ca amploare, nici ca fenomen al tranziției, merită măcar prezentat­ ca atare, fără alte comentarii. Judecata finală revine părților, eventual depar­tamentului guvernamental pen­­ tru tineret și, nu în ultima in­stanță, beneficiarilor direcți. O DISPUTA TESTAMENTARA Ca și în cazul executării altor succesiuni ale unor defuncte or­ganizații, preluarea patrimoniu­lui U.T.C. de către organizațiile de tineret nou înființate a ge­nerat febre periodice. Probabil că orice moștenire, cu cât este mai importantă, cu atât provoa­că mai multe disensiuni. Și is­toria nu s-a terminat încă. Ast­fel, dacă anumite fonduri bă­nești au fost distribuite, spre ad­ministrare, Fundațiilor pentru tineret, create pe baza decretu­­lui-lege nr. 150/11 mai 1990, cu statut de „persoane juridice de utilitate publică“, în ultima vreme respectivele organizații au solicitat tot­ mai insistent ex­tinderea prerogativelor lor și a­­supra caselor de tineret și clubu­rilor. Această cerere s-a dezbă­tut aprins cu ocazia întîlnirii din septembrie dintre reprezentanții fundațiilor din țară și condu­cerea departamentului pentru ti­neret de la Ministerul Tinere-DOINA DIACONU (Continuare in pag. a 717-a) „­­ face ceva pentru țară nu e nimic compromițător. Te compromiți cind nu faci absolut nimic, cind ii ei numele in­ ­ dialog cu scriitorul AUGUSTIN BUZURA, președintele Fundației Culturale Române­­ — Vă propun să începem dia­logul nostru printr-o prezentare a fundației pe care o conduceți. — Este o instituție culturală, apolitică și autonomă, care își propune să contribuie concret la răspindirea culturii române pes­te hotare. Această activitate avut decenii în șir un caracter a formal și rezultatele ei sunt a­­proape inexistente. Dacă mă gîn­­desc la ceea ce au scris Rebrea­­nu și Camil Petrescu, trebuie să constat că in materie de răspîn­­dire a culturii române peste ho­tare nu s-a făcut nimic timp de aproape 70 de ani. Prin urmare, fundația noastră își începe de­mersurile pornind de la această realitate. — înainte de evenimentele re­voluționare din decembrie a­­ceastă sferă, de preocupări acoperită de două instituții era cu profil asemănător : Asociația „România“ și Institutul Român pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea. Să înțelegem că Fundația Culturală Română nu are nici o legătură cu profilul acestor antecesori și că se a­propie, mai mult, de celebrele Fundații Regale ? — Prin hotărirea de înființare au fost unite cele două­ institu­ții, Asociația „România“ și I.R.R.C.S., dar prin ceea ce s-a stabilit, prin statutul care ur­mează să fie dat publicității, fundația noastră nu are nici legătură cu ele. Dorim să fim­ o o instituție fundamental nouă. Ca un prim gest, am schimbat și sediul, pentru ca acesta să nu mai amintească deloc de cele două instituții. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, ambiția noastră este chiar mai mare de­cât a imita vechile Fundații Re­gale. Vom avea și noi producții de carte, dar ambiționăm mult mai mult. Apropo de carte, me­rită să rețineți că Fundația noastră are deja o editură și în acest an vom tipări trei cărți, nu mai mult. Va apare în curînd un volum Eminescu, îngrijit de Petru Creția ; 1 vrem . să tipărim un Rebreanu necunoscut, niște MIRCEA FLORIN ȘANDRU (Continuare in pag. a IlI-a) i Ce e cu „Editura Națională?“ Urmare a reorganizării Edi­turii „Presa liberă“ — institu­ție cu deplină autonomie ad­ministrativă și financiară — la regie autonomă în subordi­­nea Departamentului Comunicații de Masă a­l pentru Gu­vernului, domnul director Stan Petreacu ne-a oferit la solicita­rea noastră, următoarele ex­plicații : 1. Editura „Presa liberă“, în­ființată la 14 ianuarie 1990 nu are nimic comun cu fosta E­­ditură „Scînteia“ ale cărei fon­duri au fost preluate în între­gime la bugetul statului „Pre­sa liberă“ a fost organizată ca instituție centrală autonomă și autofinanțată, avînd ca obiect principal de activitate „asigu­rarea tuturor condițiilor de ti­părire, difuzare, precum și celor tehnico-materiale, finan­a­ciare, administrativ-gospodă­­rești, de publicitate și reclamă pentru ziarele și revistele ce apar în municipiul București“. Redacțiile și publicațiile ad­ministrate de Editura „Presa liberă“ au avut totală indepen­dență, editura asigurînd gestio­narea fondurilor­ acestora toate serviciile necesare în do­c­­meniul tehnico-economic. 2. înregistrarea la O.S.I.M. a titlurilor publicațiilor, în sco­pul protejării acestora, era necesară, însă acțiunea trebuia realizată în deplină colaborare cu redacțiile ce dețin de drept aceste titluri. Existența sau lipsa personalității juridice a redacțiilor în cauză nu con­stituia o condiție restrictivă în ceea ce privește procedura de înregistrare a titlurilor publi­cațiilor in numele fiecărei redacții al cărui este administrat și patrimoniu gestionat de Editura „Presa liberă“. 3. Prin Hotărirea Nr. 653 din 31 mai 1990 domnul prim-mi­­nistru Petre Roman a aprobat structura organizatorică a Edi­turii „Presa liberă“, in condi­țiile păstrării statutului de de­plină autonomie de funcțio­nare ,conferite de .Decretul 57 din 14 ianuarie 1990. 4. Consiliul de conducere al Editurii „Presa liberă“,, anali­zând prevederile Legii 15/1990 a h­otărî­t să treacă la reorga­(Continuare în pag. II-a) O Întrebare pe zi Oare cind se va organiza o masă rotundă la care să participe capetele pă­trate ? Dincolo de Prut — o tragedie care nu trebuie să aibă loc PORUNCA LUI ȘTEFAN CEL MARE Neîndoielnic, în inima orică­rui român adevărat a existat mereu un colț anume care a pulsat, cu tristețe dar și cu nă­dejde, pentru frații noștri de dincolo de Prut. Evenimentele ultimei­­ perioade de timp au amplificat enorm acest simță­­mînt tainic, el devenind, din­­tr-o tînjire dureroasă și oare­cum secretă, un crez afirmat du tărie, susținut ca atare prin­­ energice gesturi și manifestări publice. Nu vreau să revin asu­pra a ceea ce cunoaște fiecare dintre noi în legătură cu mo­dul în care poporul român a reacționat și continuă să reac­ționeze la pericolele — mari și cit se poate de reale — care amenință suveranitatea și inte­gritatea teritorială ale Repu­blicii Moldova. In schimb, do­resc să vă relatez cite ceva despre atmosfera care a domi­nat in zilele din urmă în Chi­șinău, ca de altfel în întreaga republică, despre starea de spi­rit, devotamentul și capacitatea de sacrificiu caracteristice popu­lației autohtone (și majoritare în același timp) de pe aceste străvechi meleaguri, adică mol­dovenilor. M-am nimerit în Chișinău,, împreună cu colegul meu Dan Dumitrescu, chiar în zilele cele mai fierbinți care au precedat actuala­­ acalmie, inter­pretată de unii ca un preludiu al normalizării situației în ra­ioanele din sud, acolo unde s-a intenționat crearea absolut arti­ficială a unei noi entități teri­toriale, numită Republica Gă­găuză. Am asistat, pătrunși de un sentiment indescriptibil de mă­reție și încredere, de îngrijo­rare și de iminență a triumfu­lui la alcătuirea detașamentelor de voluntari ce s-au constituit, zile de-a rîndul, în piața cen­trală a orașului, am legat dia­loguri spontane cu oameni în toată firea care plingeau cu lacrimi adevărate și la fel de spontane la aflarea faptului că suntem­ români, am urmărit e­­misiunile radioului și televi­ziunii, ne-am nimerit noaptea pe stradă printre cetățenii ră­mași să asigure liniștea și or­dinea într-o capitală care avea pe lângă toate celelalte griji și pe aceea a unui potențial ase­diu. Da, ați citit bine, din acele ape deosebit de tulburi atunci, CORNELIU OSTAHIE Foto : NICOLAE POJOGA . (Continuare in pag. a 777-a) „Voluntarii Moldovei“ Desen de DANIEL DUMITRESCU PILULA CONTRA RIDURILOR ci­ mai lungi și Cheia marilor succese, dese (?!) greve., I LA ÎNCHIDEREA EDIȚIEI INCIDENTE ÎN CENTRUL CAPITALEI Ieri după-amiază, in zona Pieței Sfîntu Gheorghe din Bucu­rești, a avut loc un incident între conducătorul unei autodube — care ulterior s-a dovedit că circula cu număr fals — și un echipaj al poliției (de la brigada furturi auto-moto) aflat în misiune in zonă. Refuzînd să oprească la semnalul polițiști­lor, conducătorul autodubei a izbit autoturismul. Conform legii, polițiștii au făcut uz de armamentul din dotare. Inci­dentul a degenerat, șoferului agresiv alăturîndu-i-se elemente care au răsturnat autoturismul și au instigat populația din zonă strigînd „Teroriștii, teroriștii !" Prezent la fața locului, redactorul nostru Alexandru Stroe a putut consemna desfă­șurarea acestor evenimente pe care le veți putea găsi intr-un amplu reportaj din ziarul nostru de miine. RECTIFICARE... MARO In urmă cu citeva zile pu­blicam, sub titlul „Gospodă­ria de... partide“, o știre des­pre sistemul de aproviziona­re a deputaților. Din cauze tehnice, pe care le regre­tăm, în text s-a strecurat o greșeală. Cutiile cu ness ce se livrează în pungi specia­le — împreună cu alte produ­se care odată și odată spe­răm să iasă din faza de tes­tare comercială — au 200, și nu 500 de grame. Magazinul de la etajul 6 al corpului C din Casa Româ­niei mai livrează reprezen­tanților noștri — contra cost — pungi speciale cu produse­­cosmetice conținînd deodo­­rante, lame, săpunuri (și Fa), pastă de dinți Maxim, creme și... spirt ! Cine dorește, mai găsește detergenți și genți aproape maro la prețurile de 260 și 210 lei. (G.I.). DIN DOU DESPRE... ROMULUS ȘI REMUS Cu citeva zile în urmă, la 19 octombrie a.c., „Tineretul Liber" semnala dispariția fraților ROMULUS și REMUS, care de ani de zile, nemuriți în bronz, pe soclul din Piața Confederației adăstau la finul lupoaicei. Misterul care învăluie această dispariție a fost dezlegat. Artistul ceramist Gheorghe Carapavel ne incunoștiințează că legendarii noștri strămoși se află teferi, nevătămați, în atelierul de cizelare al Combinatului Fondului Plastic București. (V.A.), DREPT FARA FRONTIERE ALTFEL, DESPRE MUNCA Editată de Institutul de Cercetare Științifică in Domeniul Muncii și Producției Sociale, revista „MUNCA SI PROGRES SOCIAL", după cum anunță și în prima sa apariție, nr. 1—2/1990, iși propune să abordeze o­­ problematică vastă și de mare actualitate : promovarea publicării de studii, cer­cetări, opinii, comentarea unor reglementări de profil privind organizarea și normarea muncii, salarizarea, resur­sele de muncă ; asigurarea, orientarea, selecția, pregăti­rea și perfecționarea acestora ; ocuparea și folosirea forței de muncă, inclusiv problematica șomajului și reconversiunii profesionale ; sociologia muncii ; asigurări și asistență socială, precum și in domeniul legislației muncii și ocro­tirilor sociale. De asemenea, revista iși propune să reflec­teze in paginile sale aspecte semnificative ale vieții știin­țifice din domeniile menționate, pe plan național și in­ternațional, informații sintetice privind literatura de spe­cialitate din țară și din străinătate. Revista „Muncă și Progres Social“, cu apariție trimestrială (30 lei exemplarul, 120 lei abonamentul anual), o puteți procura prin realiza­rea abonamentului scriind pe adresa : Aleea Alexandru nr. 36, București, sector 1, cod. 712 773, tel. 33 02 53, sau prin contul 61 69 600 02. BNR-SMB-Fiiliala sector 1 (FI. Mardale). SUB SEMNUL CRUCII ROȘII Astăzi, joi, 1 noiembrie fășura la sediul Societății 1990, ora 15.00, are loc ade- Naționale de Cruce Roșie din marea generală a filialei dn strada Biserica Amzei nr. 29, Cruce Roșie a municipiului gector , , , <q . București. Cu acest prilej vor ector /’ tel­ 25­45. Sunt fi alese noile organe de con- invitați să participe toți cei ducere. Adunarea se va des- interesați. (Mioara Vergu). POFTIȚI LA SLOBOZIA ! De cum­pășiți pragul Clubului tineretului din Slobozia. Înființat încă din anul 1972, veți fi puși in dificultatea opțiunii de a vă înscrie la unul din cercurile existente aici : cel de informatică, de electrotehnică, de electronică aplicată, de foto, pictură, sculptură, cărora li se adaugă Cenaclul de literatură științifico-fantasti­că SF 21, cursurile de bucătari-ospătari, formația de muzică rock „Fragil" etc. Clubul tineretului din acest oraș ialomițean și-a do­­bândit deja un renume, grație ansamblului de cîntece și dansuri „Doina Bărăganului“, formată în cea mai mare parte din tineri, ansamblu care s-a întors recent de la turneele din Franța și Italia (Palermo), cu diploma de onoare, repertoriul prezentat fiind unanim apreciat. „Or­ganizăm săptămînal discotecă cu videoclipuri, mini show-uri, alte manifestări atractive, iar pe viitor intenționăm În­ființarea unui cerc al cinefililor, astfel incit numărul celor care ne vizitează să fie­ în continuă creștere“, a ținut să ne precizeze domnul Paul Ș­erban, metodist. Așadar, clipa plăcute la Clubul tineretului din Slobozia. (Dan Stroe). UȘA DIN DOS­A DOMNULUI BENGA Pe la Gostatul din Str. Av„ ț­ca instituită de responsabil« Radu Beller (vis-a-vis de Piața Dorobanți) Revoluția pare că nici n-a trecut : ve­chile apucături se simt ca la ele acasă... ...Este ora 19,45 și prin gea­mul purtînd­ tăblița „ORAR 10—18“ se întrezăresc silue­tele cumpărătorilor ce sunt „de-ai casei“, care, în dosul perdeluțelor portocalii își umplu nestingheriți sacoșele. In fața magazinului, clienții „din popor“ vociferează, ne­mulțumiți nu atit de orarul „neomenos“ al unității cu pricing, cit mai ales de prad­­ul său, Benga Dumitru : vîn­­zarea pe ușa din dos, timp după terminarea mult pro­gramului. Intr-adevăr, dosul magazinului este animat, la ceas de seară, de un du-te­­vino permanent ; sacoșe goa­le, intră, sacoșe pline pleacă. Să nu se mire așadar cei ne­putincioși, adunați în fața prăvăliei închise, cind, a doua zi, la ora 10, li se va spune, pe un ton arțăgos, că marfa din seara precedentă s-a isprăvit. Ii pot simți aro­ma remanentă în spatele ma­gazinului. (Em. Ungureanu). Rubrică realizată de CORNELIU TALMACIU Asociația de Drept Inter­national și Relații­ționale (A.D.I.R.I.) Interna­progra­mează următoarele expuneri în prima jumătate a lunii noiembrie : 1. Albert Blau­stein, profesor la Rutgers University, New Jersey Law School și președinte al Fun­dației Constituției din Phila­delphia (S.U.A.) : „Studiul comparativ al constituțiilor lumii contemporane“. (Joi, 1 noiembrie, ora 11) ; 2. Chris­tian D’Ormellas, consilier al ambasadei Franței : „Politica agrară a Comunității Euro­pene“, (Marți, 6 ora 10,30) ; 3. Radu noiembrie, Toma : „Emigrația din Europa de Est și U.R.S.S. în S.U.A.*1 (împreună­­­ cu secția cul­turală a ambasadei S.U.A.). (Miercuri, 7 noiembrie, ora 17) ; 4. Sverker Aström, am­basador (Stockholm) , /,Neu­tralitatea în noua Europă“, (Vineri, 9 noiembrie, ora 11) ; 5. Dr. Klaus­­ Terfloth, amba­sadorul Germaniei la Bucu­rești : „Unitatea germană", (Joi, 15 noiembrie, ora 16). Conferințele vor avea loc la Casa Titulescu, sediul A.D.I.R.I. (Șoseaua Kiseleff, nr. 47), și vor fi urmate de discuții. In afara membrilor A.D.I.R.I. sunt invitați să participe toți cei interesați. 9

Next