Transilvania, 1940 (Anul 71, nr. 1-6)
1940-01-01 / nr. 1-2
La noi de exemplu avem : judeţul Teleorman mai mult destinat pentru grâu, Putna pentru vin, Sibiul pentru oierit şi industrializarea lânii etc. Tot aşa stă lucrul şi când ne raportăm la ţări sau naţiuni. Avem unele ţări mai mult industriale ca: Anglia, Germania, Statele Unite, etc.; altele mai mult agricole ca Argentina, Brazilia, România, etc. In una şi aceeaşi întreprindere există apoi mai multe îndeletniciri venite prin vocaţiune, instrucţiune sau alte împrejurări. Astfel o uzină de fier cuprinde alături de intelectuali (director, ingineri, medici, funcţionari, etc.), lucrători manuali, comercianţi, etc. Aceste diferenţieri de îndeletniciri aduc pentru individ cât şi pentru grupele profesionale o solidaritate şi un antagonism. Un agricultor de exemplu, are nevoie şi de vestminte, combustibil, etc. Această dependenţă faţă de alţi producători impune solidaritatea, dar în acelaşi timp agricultorul are interesul să cumpere lucrurile de mai sus cât mai ieftin, iar grâul să-l vândă cât mai scump. De aici antagonism. Interdependenţa economică dintre state face ca astăzi nici unul să nu poată trăi cum trebue prin propriile sale resurse. Franţa are nevoie — de exemplu — să importe lâna sau bumbacul, Anglia are nevoie să aducă produse alimentare, Germania importă materii prime, etc. Antagonismul dintre state se arată prin aceea că fiecare vrea să-şi asigure piaţa şi debuşeuri cât mai avantajoase pentru produsele proprii. Acest antagonism conduce la perturbaţiuni economice şi chiar conflicte armate. In ce priveşte antagonismele diferitelor îndeletniciri din una şi aceeaşi întreprindere ca şi acel dintre categoriile de funcţionari ai unei ţări, el se evidenţiază prin credinţa ce o păstrează fiecare categorie profesională că este cea mai importantă şi prin pretenţia de a fi mai mult luată în consideraţie şi retribuită. Multe sunt foloasele ce le aduce diviziunea muncii. Maximum de randament, răspândirea confortului cu satisfacerea plăcerilor, emanciparea individului căruia i se înlesneşte utilizarea aptitudinilor, desvoltarea talentelor şi alegerea carierii, etc., impun de la sine o împărţire a muncii pe profesiuni specializate. Dacă trebue să menţinem, să susţinem şi să lărgim acest principiu al îndeletnicirilor pe categorii profesionale, nu mai puţin 1* 3