Tribuna, februarie 1904 (Anul 8, nr. 25-44)

1904-02-01 / nr. 25

Pag. 2, lung period lupte grele, ştiu să-şi dee seamă de posiţiunea lor, au rostul lor, au organi­­saţiunea lor, au representanţii lor şi îşi au voinţa lor. Este absurd a presupune, că s’ar găsi astăzi în România vre­un bărbat de stat atât de nechibzuit, care nesocotind toate aceste, ar încheia cu guvernul vr­­compromis oarercare mulţumi" •> ■ • misulul între noi şi Maghiari. Până atunci însă să ne apărăm nu numai contra şovi­nismului bolnăvicios, ci si contra născoci­rilor şi minciunilor ■ . ţ 'tinse compro­mise încheiate A. - A ’ ■ ■ r ,i. născociri s.i . ,..e )■ ste oameni, cari ,­­ străine de neamul ■ .­­ nn com­pri . ui ai lipsi sancţiunea celor ne­pţ^lţujpniţi-^în născocirile sale absurde «A­­d­everul» spune, între alte neadevăruri, că gu­vernul român ar fi obţinut pe sama Româ­nilor de la guvernul ungar 20 mandate de deputaţi în cameră. Mandate de deputaţi ob­ţinute de la guvern se numesc şi sunt gu­vernamentale. Nici guvernul ungar n’ar fi avut nevoie să ceară asemeni «concesiuni», fiind­că politica de pasivitate a Românilor refuză ori­ce fel de mandat de deputat, iar Românii, cari sunt hotărîţi a părăsi această politică, dispun eu de cel puţin atâtea man­date de deputaţi naţionali, aleşi nu numai fără concursul guvernului, ci tocmai împotriva lui. Născocirele «i­deverului» sunt absurde şi în amănunte. Confictul între noi şi Maghiari primej­dios atât pentru unii cât şi pentru alţii, s’a născut şi desvoltat din raporturile noastre reciproce la noi acasă. Tot numai noi şi tot numai acolo putem să vindecăm şi să înlăturăm acest rău. Numai în două mo­duri se pot înlătura conflictele : sau cu pu­terea sau prin compromise. Puterea ne lip­seşte atât nouă cât şi Maghiarilor. Dar şi de compromise suntem încă departe. Prin politica noastră de pasivitate, care a avut şi ea rostul şi îndreptăţirea ei, noi am contribuit foarte mult la îndepărtarea timpului compromiselor. Noua faşă, în care întră acum politica noastră naţională, va schimba şi în această privinţă lucrurile. Fo­­losindu-ne de drepturile noastre politice, pu­ţine câte ne-au mai rămas, va fi inevitabil că Maghiarii se nu se intîlneascâ cu noi şi se cunoască că poporul român poate să-i fie un bun tovarăş. Deabea atunci vom avea ocasiune a discuta modul şi forma compro­acest contact ferbinte ea se trezi din ameţeala ce­a cuprinsă, se smânci din braţele lui Alexi şi cu ochi­ rătăciţi şi cu glasul tremurător ea zise : — Ai dreptate . . . trebue să ne despărţim . . . de ai rămânea mai mult, simt că aş fi per­­dută. . . Adio! şi vru să se depărteze. Alexis o ţinea de mână. — Adio, adăoga el, adio pentru totdeauna — Pentru totdeauna ! Ah! Alexis acest cuvânt e moarte pentru mine! — și ne mai putând resista îndemnului inimei sale, Marga­rita se aruncă in brațele lui Alexis. Buzele lor se încleștară într’o lungă și voluptoasă sărutare. Sufletetele lor se întâlniră în acel sărutat şi soarele străluci mai splendid pe limpedele senin al cerului. In curind Alexis luă calea străinătăţei. VII. La Galaţi, unde era să se îmbarce pentru Viena, el scrie un bilet Mărgăritei şi i-1 tri­mise la ţară. „Scumpa mea Margarita, Când îi întreprinde vre­o călătorie depăr­tată şi te-i găsi ca mine în momentul de a pă­răsi patria ta, îi cunoaşte una din simţirile cele mai amare şi îi afla atunci câtă mângăere gustă bietul călător, adresând ultima lui gândire fiinţei ce iubeşte. Acest adio al inimei în ora plecarei cuprinde un amestec de jeliri dure­roase şi de tainice prevestiri, care îl mâhneşte adînc şi îl înfiorează, căci i­ se pare că zice adio pentru totdeauna! Fericit acela, care în­­tr’un asemenea moment găseşte în fundul ini­mei sale o imagine frumoasă, un suvenir dră­gălaş, un nume adorat, cărora se poate închina comorile sufletului seu. Nu ştiu, cât pentru mine, ce-mi reservă destinul şi cum are să fie viitorul, dar ce ştiu bine este, că zicând acum adio ţerii mele, simt o dulce mângăere de a gândi la tine, îngerul meu şi de-aţi trimite în aceste rînduri tot ce este mai gingaş, mai nobil, mai iubitor de inima mea. Marinarii au un obiceiu foarte poetic Pân­a nu se aruncă în pericolele mărilor, ei merg de ornează cu flori altarul maicei Dom­nului dinaintea căruia îngenunchiază şi se roagă. Eu, a cărui soarte seamănă cu a lor, am ace­leaşi crederi ca dînşii şi îmi place să încunun scumpul meu suvenir cu toate minunele cele mai graţioase ale închipuirei şi cu toate desmer­­dările unui amor nemărginit. Adio dar, Mărgărită! Adio, îngerul meu !.. Plec muncit de o cumplită durere, dar ori­cum să fie, sunt mulţumit de a sacrifica fericirea mea în favoarea liniştei tale, căci, precum ţi-am declarat din viu graiu, te iubesc de o mie de ori mai mult pentru mine. Dacă socoţi însă că merit o recompensă, fă ca s’o găsesc în Paris, sub forma unui răvaş, scris de tine cu toată încrederea şi sinceritatea amorului puternic ce m’a supus ţie pentru viaţa întreagă. Alexis V. Iată răspunsul Mărgăritei ce găsi el la poşta din Paris: „Scumpul meu Alexis, La iubitul răvaş ce mi-am scris din Galaţi, mă grăbesc a-ţi trimite aceste rînduri. Nu ţi-le / (Va urma). „TRIBUN­A“ Tulburările militare din Pojon. Cu câte­va săptămâni înainte de asta mai mulţi soldaţi de cavalerie din Şopron, au denegat supunerea. In amărîrea sufle­tească, că nici după împlinirea serviciului de trei ani nu-l lasă acasă, s’au îmbătat, şi în stare de beţie au bătut pe sergentul şi pe sublocotenentul batalionului de vănători. Când au cerut ajutor dela casarma de ca­valerie, sentinela, care era compusă din sol­daţi cu serviciul de trei ani, n’a voit să meargă contra lor. Din causa asta s’a por­nit o cercetare severă şi ’n câte­va săptă­mâni s’a şi adus sentinţa. Sentinţa s’a publicat în urma ordinului comandantului de corp principele Frederic, în mod sărbătoresc. In curtea casarmei, în presenţa între­gului regiment căpitanul Kraft în mare ţinută a cetit sentinţa, care e destul de domoala, în raport cu faptele revoltanţilor, cari au bătut un sublocotenent şi un sergent. Pe conducătorul şi autorul tulburărilor pe Lederer Ignácz l-au condamnat la 4 ani şi cinci luni, arest de cetate. Dintre ceilalţi vinovaţi principali: Pe Vitéz Péter la 4 ani şi 11 luni; Ettmayer Ferencz la 4 ani ; Varga Dezső la un an ; Lelák István la 14 luni de arest. Pe Veres, Szigyártó, Ladi, Csákányi şi Laszári la arest de 19 luni. Pe sergentul Német András la 10 luni arest şi degradare. Pe sergentul Buchó Ferencz la arest de 10 luni, iar pe soldatul de rînd Kovács la arest de două luni. Cu t­­L*r -----------------ce. Soldaţii cari stau în g.^dtri * erau în mare ţinută au ascultat cu­ tristeţe osânda colegilor cari . revoltaseră în am­ări. tunea sufletea­s,~ că nici după serviciul de trei ani nu pot merge acasă. , ■ o *ip Dela congregaţia A adui i. » — Şedinţa dela i g’frebfhţai •. — Lumea se adună încet. Sunt deja 9 şi în sală abea-s 30 membrii. Dintre Români sunt present Dr. I. Su­­ciu, Russu-Sirianu, Dr. St. C. Pop, Dr. C. Ardeleanu, Traian Vatan, Traian Terebent, Aurel Iancu, Iustin Dascăl, Ioan Macariu, (Micalaca­) N. Boscalu, Nicula, S. Şerban, Dr. I. Trăilescu, G. Papu, D. Popovici, V. Pantoş, Vuculescu, I. Popovici, L Moldovan, G. Bogdan, T. Cizmaş, D. Luca, Dr. G. Po­povici, I. Giorgia, Popescu, (Musca), Dr. L. Tămăşdan, Axente Secula, I. Miclosi, N. Lă­­zărescu, Dr. Ispravnic, luliu Grofşoreanu, Dr. Iacob Hotăran, I. Pelle, luliu Herbay etc. Vicişpanul Dâlnoky deschide şedinţa în numele fişpanului, care este bolnav. La punctele 2—fi, despre nouil miniştru­, iau cuvântul fr . Dr. St. C. Pop. Arată cum d'atâta vreme aşteaptă şi naţionalităţile să aibă ţeara un guvern pe care să-l salutăm şi noi. Du­rere, asemenea guvern nu i­ s’a dat ţerii şi avem puţine speranţe că i­ se va da. La început erau speranțe că actualul guvern să fie mai deosebit de celelalte, dar iute a trebuit să ne convingem, că și Tibza a avut până acum prilej să ne arunce nuşa, să promită câte toate pentru rassi maghiară, dar nouă nimic, ci din cotu­ră, prin proiectul de revizuire a legii eleden ■ vrea să ne despoaie de drepturi. Arată pe larg spiritul de care se , duce Berzeviczy. După­ ce arată pe larg spiritul şovini,f­ie­care se conduce şi actualul guvern, zice luăm deci la cunoştinţă, dar nu salutăm venni­c la putere, a noului guvern, trimit însă ca o recompensă, cum zici, c­­a o rugăminte şi ca o destăinuire. Află scumpul meu amic, că dacă ra’am ferit de amorul meu în timpul cât te găseai aproape de mine, a fost pentru­ că simţeam cât de puternic dormea el în sufletul meu şi pentru­ că nu mă credeam în stare de a resista îndemnurilor lui; dar de când te-ai depărtat, de când al teu adio a de­şteptat în sânu-mi durerea despărţieî, simt că am nevoe de toată dragostea ta pentru­ ca să mă susţie în cruda singurătate în care mai pă­răsit Acel adio care cuprinde un sacrificiu atât de mare din parte-ţi în favoarea liniştei mele a adus o dulce apropiere între noi şi mi-a dat o vie încredere în amorul tău, amor deso­lat, mare şi nobil ca inima ce-i conţine. Iată, dragul meu, taina ce de mult do­ream a-ţi descoperi; ea îţi va explica tot ce ai putut să-ţi pară neînţeles în purtarea mea către tine. Spune-mi dar acum că nu mai păstrez nici o îndoială asupra simţirilor mele, încre­dinţează-mă că te depărtezi de mine pătruns de fericirea, ce gustă tot omul care se ştie iubit Ai văzut cum soartea nemiloasă a stin: visul cel mai frumos al funiei mele! Trebui să mai adaug, că neîmplinirea acestui vis de fericire m’a aruncat într’o descuragiare adîncă­­, scumpul meu Alexis. Fericirea mi­ s’a ară­tat de departe, ca o fantasmă înșelătoare și dispărut iute din ochii-mi pentru ca sa o je­lesc cât oi trăi. Sperarea m’a părăsit și nu ma văd înaintea mea de cât un orizon întunecat

Next