Tribuna, iulie 1904 (Anul 8, nr. 124-144)
1904-07-01 / nr. 124
Ucigaşii lui Sfadella. F. de Menni. — Astfel ne-am înţeles, zise un bărbat învelit într’o manta sură, trei sute de pistoli*), jumătate înainte, şi în monedă bună veneţiană In osteria**), unde deja ameţiţi de aburii vinului greu, dormitau pe bănci nişte beţivi, ale căror haine murdare ascundeau rău pumnale cu tăişul luminos, aceste cuvinte fură pronunţate cu glas încet. Cei doi sbirî cărora le erau adresate aceste cuvinte se consultară cu privirea pentru ultima oară. Cel mai mare răspunse : — Mai adaugă cheltuelile de călătorie, locuinţă şi hrană, pe cât timp va dura expedițiunea , nu-i așa Lorenzo ? Acesta aprobă cu un semn. — E prea mult, mai zise bărbatul cu haina sură. Dar gândiți-vă că trei sute de pistoli, e plătit mai mult decât trebue. — Rinaldo a vorbit, zise Lorenzo, suntem oameni cinstiți și nu vrem să vă pricinuim pagubă. Trei sute de pistoli este preţul aci, în Veneţia. Este drept că cheltuelile de strămutare să fie socotite deosebit. Acesta este cuvântul nostru cel din urmă. Bărbatul suspină: — Ţin foarte mult ca lucrul să se facă , dar e prea scump ! *) Un pistol făcea 10 franci. **) Cârciumă, ospătărie italiană — Toate se scumpesc in republică, observă Lorenzo Nu mai e timpul, când pentru o sută de pistoli puteai vinde resbunare în bună pace şi săţi faci meseria în bună credinţă. — Meseria nu mai merge, adăugă Rinaldo. Legile sunt prea bune ; numărul naşterilor scade , deci moartea trebue să coste mai scump ! — Să vedem, mai gândiți-ve. Nu este acesta prețul vostru cel din urmă? — Noi luăm două sute de pistoli pentru a trimite într’o lume mai bună pe cineva, a căruia presență devine supărătoare. Dar ei sunt doi, nu-i așa ? Vă lăsăm totul cu trei sute de pistoli la care se adaugă cheltuelile de transport. — Ceea ce e zeu un preț potrivit. ■» — Cu atât mai mult că între ei este și o femee, și, cât despre mine, nu-mi prea place asemenea treabă — El e mai puțin periculos, zise cu nerușinare tovarășul celor doi sbirî. — Nu primejdia ne înspăimântă, încheie Lorenzo. Dar în cazul de faţă nu operăm con ■ form cu condiţiunile obicinuite, suntem nevoiţi să mergem să lucrăm într’un oraş, pe care nu-l cunoaştem. — Tot e cam scump pentru a-i omorî. — De, observă Lorenzo, cu filozofie, trebue să trăim. Bărbatul cu mantaua sură aruncă o privire în jurul sălei. Bețivii adormiseră, lampa abia mai lumina. El scoase din cutele hainei sale o pungă plină. — Bată două sute de pistoli arvună, zise el foarte încet. Și pe când, Lorenzo făcea gestul de a deslega băerile . — Poate c’aș face mai bine să nu-i numeri aci, când lucrul va fi terminat, vă voiu da restul. Aruncă un galbin pe masă, numără cu băgare de seamă restul, pe care stăpânul asteriei î 1 înapoiase, apoi se urcă într’o gondolă care alunecă pe canalul luminat de lună, desemnând pe apa neagră dungi de lumină tremurătoare. * — Bieții copii, zise Lorenzo, când bărbatul dispăruse. — Pentru ce le plângi soartea ? Ce-țî pasă de amorul și versta lor ? — Pentru că, Rinaldo, și eu sunt tânăr și iubesc. Și dacă n’ar fi, ca să mă însor cu Angiolina — al căreia sgârcit de tată îmi cere zestre — cred că ași lăsa pumnalul să ruginească în teacă! — Și al meu s’ar înroși foarte rar, dacă n’ași avea acasă o femeie și doi copii, cari plâng de sărăcie și ţipă de foame. Lorenzo făcu un gest nehotărît. Muia degetul în pata de vin care năclăia masa, desemnă chipul grosolan al unei inimi, în care se imbinau litere, apoi adause după un moment : — Crezi tu că e necesar să omorîm şi femeia ? — Dar nu ne-am înţeles astfel ? 21)932- Biblioteca Metern ASTRA Cătră on. abonaţi. 9 Rugăm pe on. abonaţi, să binevoiască a-şi venoi eu toată graba abonamentul şi la tot cazul mai târziu până în 7/20 Iulie c. ca să nu li se întrerupă trimiterea ziarului. Celor ce nu-şi vor fi renoit până la acest dat abonamentul, după procedura introdusă la expedie, ziarul încetează a le merge fără a putea observa vreo consideraţie de una sau alta persoană. Observăm şi aceea că celor ce vor trimite mai târziu costul abonamentului, nu le vom putea servi cu numerile la începutul semestrului, ci numai din ziua plătirii, pentru că foaia apare numai în atâtea exemplare, câţi abonaţi are. ADM IN ISTRATI A. 9 GRECII. (S.) Vitejii de la Domocos car îşi fac de cap. De mai multe septămâni se vorbeşte adică şi se scrie despre faptele lor — urîte. Căci nici după păţania din urmă — când au fost bătuţi zdravăn de Turci (fără nici o împotrivire însă, după cum ştim, ci oştirea lor întreagă a rupt-o la fugă când au zărit un Turc pe înălţimile dela Domocos) — n’au învăţat minte, ci caută ceartă cu luminarea. Acum s’au legat de fraţii noştri din Macedonia. Pe când Ungurii cei lâudăroşi, stăpânitorii din Budapesta, fac adică plan să mai reteze din puţinele drepturi ce le avem chiar în privinţa şcolilor şi bisericilor, p’atunci Turcii cei urgisiţi de lumea întreagă, dau drepturi tot mai multe fraţilor noştri din Macedonia, drepturi pe care de altfel Grecii, Bulgarii şi Sârbii d’acolo le au demult, să ţină adică în bisericile lor slujba dumnezeiască în limba maicei lor. Din păcate, şi mai ales din pricină că Turcii erau tembeli pe d’o parte, pe de altă parte pentru că România nainte vreme n’avea cuvânt să se amestece în daraverile ce-i privesc pe fraţii noştri din Macedonia. Românii d’acolo bisericeşte erau supuşi patriarchului (grec) dela Constantinopol. Şi fiindcă n’au nici şcoli de cât de când îl ajută, cu jumătate milion pe an, România, mulţi dintre ei s’au grecizat în felul acesta şi dacă nu se schimba în bine soartea lor, erau primejduiţi să peară toţi, ceea ce li-ar fivenit la socoteală grecilor hrăpitori. Mulţumită purtării de grije a României însă, fraţii d’acolo au primit acum de curînd dreptul ca în bisericile lor slujba dumnezeiască să se facă în limba românească. Se ştie ce a făcut atunci patriarhul: a protestat la Sultan şi a cerut stăpânirii turceşti să nu-i ajute pe Români în nici un chip, ci să le ia drepturile date. Iar când a vâzut că Turcii stau la îndoială, patriarchul a asmuţat pe toţi Grecii împotriva Românilor. S’au iscat în felul acesta tulburări în mai multe sate şi oraşe. Grecii obraznici au întrat chiar în biserici şi acolo s’au luat la batale cu Românii .Se înţelege: au avut curagiul acesta numai unde ei erau de trei ori mai mulţi de cât fraţii noştrii, şi aveau şi arme, pe când Românii n’aveau, căci Românul merge la biserică cu frică de D-zeu, dar nu cu pistoale şi hangiere ! Au năvălit apoi asupra consulului român Pădeanu, pus de M. Sa Regele Carol I al României să păzească acolo de soartea Românilor din Macedonia şi să dea de veste când li se face vre-un neajuns... Sute inşi l-au atacat în mijlocul oraşului Bitolia... Voinicul de Român nu s'a lăsat însă, deşi era singur. . . Dar ştirile din urmă ne vestesc că treisprezece greci arestaţi la Ianina pentru că au atacat în stradă pe consulul român Pădeanu, au fost osândiţi de tribunalul de acolo la închisoare de la o lună la două luni. Alţi 11 greci, au fost osândiţi la închisoare de câte 25 de zile. In aceeaşi vreme se vesteşte, că din porunca Sultanului marele vizir a ordonat telegrafic valiulul din Ianina să pună îndată în libertate pe preotul român macedonean Constantinescu, arestat de caimacanul din Perivoli şi maltratat din causă că a citit liturgia în limba română. Va să zică nu li s’a sfetit Grecilor, ori cât s’au arătat de îndrăzneţi. Asta i-a făcut şi mal turbaţi. »IUJOTECA dr. «alalilllllllllllllllllL Slaiu. Anul VIII. *P24932* Arad, Joi 114 Iulie 1904. Nr. 124 REDACȚIA Arad, Deák Ferenczu.Nr.20. ABONAMENTUL pentru Austro-Ungaria: j pe un an............ ................... 20 cor rt l'* an .............................. 10 cor. pe :,4 an .............................. 5 cor. to o lună............................. 2 cor. Sri de Duminecă pe an 4 cor. Centru România și străinătate pe M* 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAȚIA Arad, Deak Ferenc,n. Mr. 20. INSERTRINHJI: de u. Ali garmosd: prima dată 14 taal; a 4sus oari 12 hani; a Ir*l aart • tr. de fiecare puMicari*» AAAtaWnamentele, cât ținO. nat a ac plăti luMi la Ana. Tettfoi pentru aratul CMtNaaapa Scriaort actrapeaaa an aa primai