Tribuna, martie 1905 (Anul 9, nr. 40-62)

1905-03-01 / nr. 40

N­r. 40 dar’ puşcau mai departe şi mai bine decât cele ruseşti. Praf au mai mult Japonesii şi granate mai bune. Acestea au făcut mai mari perderi Ruşilor şi’n bătălia de la Muc­­den. Literanţî fără scrupul şi oficiant! pă­cătoşi nu le fură, nici falsifică. Japonesii nu cunosc corupţia, ci numai patriotismul, care le e lege. Nici unul din ei nu-şi în­­şală neamul. Ş’apoi Japonesii sunt cu mult mai culţi, decât Ruşii. E Intr’adevâr de admirat, cum a ajuns repede la o aşa cul­tură. Deci dacă cuvântul europenesc în­­samna civilisaţie, atunci Japonesii îl merită. Putea deci să fie altcum de cum a fost? Stejarul era mare şi puternic; toţi îl admirau şi i­ se închinau; nimeni nu ştia, cât de scorburos e. Răsboiul a arătat, că Rusia e rău scorburoasă. Sedanul Ruşilor. — 11 Martie. Berlin. O depeşă a lui P. T. din Pe­tersburg spune, că acolo se aşteptau la ca­tastrofa armatei ruse. Cei din ministeriul de răsboi ziceau, că Kuropatkin cu greu va scăpa. Dar chiar de l’ar prinde pe el şi şi pe armata lui, nu s’ar pune capăt răsboiu­lui. Ţarul e ferm hotărît să continue răs­­­boiul. O jumătate de milion va trimite în Mandoluria şi de va fi de lipsă, el însuși va merge. Londra. Moringpost anunţă din Was­hington . După depeşa ambasadorului ja­ponez Griscon ministrul de răsboi i-a co­municat, că perderile japonezilor au fost până în 8 ale lunii cinci­zeci de mii de oameni. Londra. «Daily Telegraph» repetează ştirea Ioaei japonese Kokumin, că Ruşii au perdut o sută de tunuri. Au perit 150.000 oameni, 50.000 Ruşi au fost făcuţi priso­­nieri. Londra. Lui Standard i­ se depeşează din Tokio. Mai multe corpuri de armata ruseşti au fost împresurate de japonese spre nord şi est de la Macden. Ultima telegramă a lui Kuropatkin, Petersburg. Kuropatkin de Joi sara e cu totul isolat; cătră Tielin nu se mai poate dinţa. Toţi sunt de vină, numai eie nu. Altcum că pe ele nu le poţi învinui, dar nici pe alţii. Intre alte împrejurări deveniau altcum acele, ce sunt. Cursul vieţii lor seamănă de minune unul cu altul. Istoria vieţii uneia este şi a celeilalte. Ce e de făcut cu femeile aceste ? Apoi ce să­ le faci aita, decât să le ierţi, dar să le ierţi fără să aştepţi ceva­ îmbunătăţire, să le ierţi pen­tru trecut şi să le ierţi pentru viitor. Rostand dă­­câte­va fraze semnificative în gura prin­ţului de­­Re­ich­stadt, când mamă-sa se scuză pentru relaţiile sale cu Neupperg, că inima sa de pasere aşa şi aşa a fost de nefe­ricită. Sarah Bernhard poantează de tot frumos gingăşia iertătoare, compătimirea amară şi iro­nia trist de fină. „Gublier, ma mere, vous oubliez si vite“ (Uită, mamă-mea, d-ta uiţi atât de uşor !) A uita, şi a aştepta uitare pentru pă­catele lor de la alţii, a nu îl responsabil pentru nimic : iată totul ce umple aceste inimi de pa­sere, aceste minţi de paseri fără ori­ce preţ. Că aici nu poate fi vorbă numai de o scă­dere­­intelectuală, ci de o slăbiciune bolnăvi­cioasă de minte, o dovedeşte şi deasa întovă­răşire a altor simptoame incidentale. Viaţa im­becilelor e impestriţată de stări de agitare dis­trugătoare, cari trădează cursul patologic, care se începe cu zămislirea lor şi se sfirşeşte cu moartea lor. Viaţa nervilor lor este des între­ţesută de multe trăsuri histerice, mai totdeauna arată o deosebită atragere pentru beaturile spir­­tuoase, în care privinţă î ţi­ aduc aminte de fe­meile nedezvoltate a popoarelor sălbatice. Femeia tinără şi de tot înţeleaptă, căreia i-am spus lucrurile aceste, mi-a replicat, că retrage. De Vineri dimineaţa nu a sosit nici o depeşă de la Kuropatkin. Ultima te­legramă a fost: Sunt împresurat. Berlin. Impresurarea armatei ruse a produs mare teamă. Se crede acum, că Kuropatkin va trebui in câte­va file să de­pună armele, fiind­că altcum Japonesii ÎI măcelăresc. Kuropatkin e prins. Londra. Foile din Londra au scos ediţii extra-ordinare, în care scriu, că Kuropatkin sa predat lui Oyama. Ştirea nu e încă confirmată. Poporul rus şi înfrângerea. Petersburg. Fiecine vorbeşte numai de lupta de la Macden, nimic nu mai intere­sează pe oameni afară de răsboi. Acum se ia de fapt cert, că armata rusă e nimicită şi că Kuropatkin e prins. Poporului Îi pare rău, numai de marile jertfe de sânge. Comitetul revoluţionar începe care să lucreze, fiind­că crede, că a sosit vremea pentru eluptarea libertăţii poporului rus, Londra. Lui Daily Chronicle i­ se depe­­şază din Tokio, că armatele aripei estice sunt spre nord dela Hunho. Coloana lui Kawamura înnaintează în marş forţat spre nord dela Tieling. întreaga armată a lui Li­­nevici e nimicită. Divizia generalului Erik, ce era rezervă, e cu totului tot nimicită. Ni­meni nu ştie, unde e Rennen­kampf. La Liaocuaho, Rennenkampf, a suferit mare bă­­tae şi a perdut 4000 de oameni; toate tu­nurile au căzut pradă japonezilor. Situaţia de pe câmpul de luptă. Londra. Depeşile oficioase japoneze nu oferă nimic sigur pentru judecarea militară a evenimentelor. Aici nu se ştie positiv, că oare armata lui Kuropatkin disolvată în mici trupe neorganisate, a căzut până la ultimul om, ori de are şanse de retragere. Nici aceea nu se ştie că oare Kuropatkin nu şi-a în­ceput mai nainte retragerea spre Tielin şi că deci trupele, ce le-a ajuns catastrofa şi-au făcut datoria jertfei de sine a ariergardelor. Supoziţia ultimă foarte puţini o iau în serios. — Drumul, ce duce din Tielin Fusun a fost e­l ocupat şi peste tot nu se poate apoi numiască-le domnul doctor femeile aceste aşa cura vrea, stupide, dar să-­mi spui, că în­­tr’adevăr sunt ele bune de balamuc? Să fii în balamuc cu mintea deplină, adică după modul şi simţul lor cu minte deplină, asta e ceva în­grozitor ! Şi că aceste se pot întâmpla şi că s’a întâmplat, dovada cea mai bună e, că nu o dată au fost „eliberate“ din balamuc­atari fe­mei despre cari au zis mai târziu şi specialiştii de frunte, că n’au loc acolo. Dar oare puteţi crede D-Voastră, ca să fi ajuns atare dată o femee într’adevăr înţeleaptă şi vrednică în casa de nebuni, sau să fi fost reţinută acolo ? Şi-apoî omenimea nu se împarte în înţelepţi şi nebuni, între cari două grupe stă gardul balamucului, dinlăuntru nebunii din afară înţelepţii după firea lucrului. Numai un disparent procent al femeilor stupide face cunoştinţă cu balamucul. Grosul lor trăieşte afară de balamuc, se bucură de drepturi, de cari nu sunt demne, îşi dirig corabia vieţii, şi durere, adeseori şi a altora fără ca să ştie dirigia şi destinul lor le mână inevitabil spre depravare. Psichiatrul nu-­şî ri­dică cuvântul admeniator căci nu e îndreptă­ţit, dar nici nu-l întreabă nimeni, dar în pri­vinţa aprecierii mentalităţii acestor femei, între doctori nu există divergenţă de păreri, căci fa­gurele tipului binecunoscut se seamănă reci­proc cu o fidelitate fotografică în întreg şi în detail, în istoria vieţii lor şi în situaţia prezentă, în recunoaşterea cinică a trecutului, în sincera părere de rău asupra prezentului şi în dorinţa să nu ne ocupăm de trecutul lor, ci să ispitim­­numai starea lor actuală. In privinţa boalei nu există nici o îndoială, ci mimai în privinţa, că închipui, ca Europatkin să se poată retrage pe drumul, ce duce prin munţi. De aceea zic japonezii, că centrul şi aripa stângă a armatei ruse e împresurată. Treime atribuită catastrofa faptului că legăturile telegrafice in­terne ale armatei ruse sunt foarte mance. Ruşii nu mai tîrziu au aflat, că Japonezii au ocupat Sinminting şi când nu mai puteau face nimic contra acestui fapt. Armata rusă a pierit cea mai mare parte. Mai multe foi anunţă­ că numărul căluţilor e lgO.OOO; afară de asta, 50.000 Ruşi au căzut prinşi. Japonezii au împresurat complect Fusun şi au tăiat ori­ce comunicaţie a trupelor, ce le-au alungat de acolo. Trupele ruse sunt foarte demoralizate şi în mici cete se retrag spre nord est. Japonezii îl persecută ; sol­daţii ruşi din timp în timp se opresc, fac şanţuri, ca să opriască goana prigonirilor şi i­ar se duc mai departe. Dar trupele ruseşti nu vor fi în stare să se susţină între munţi, fiind­că n’au adus cu sine nici un proviant şi de nu vreau să piară de foame, vor trebui să iasă din ascunzători şi să se predee. Tokio. Ministrul de război a felicitat pe Oyama, pe oficeri şi soldaţi. Oyama atribue în răspunsul său reuşita împăratu­lui şi vitejiei armatei. Londra. * Daily Graphic» scrie, că se poate crede, că oficiul de externe rus a în­ştiinţat pe guvernul francez, că ţarul Nico­­lae e gata să între în pertractări de pace, presupunând, că i­ s’ar da condiţii cinstite. Schimb de note există privitor la asta între Rusia şi guvernul francez, se zice, că Ruşii îşi vor presenta condiţiile Japoniei prin An­glia, întru­cât aceasta nu ar fi fost până acum. „TRIBUN­A“ Pag 3 DIN ROMÂNIA. Dl Dumitru A. Sturdy împlinind Vineri 72 ani, M. Sa Regele a binevoit să însăr­cineze pe mareşalul Curţii, dl general Pri­­boianu, să-l felicite în numele Său. Tot cu acest prilej M. Sa Regina a binevoit să-I trimită o frumoasă medalie cu efigia Sa.* pare să se spună, ori nu. Dar publicul mare crede că aici stau faţă în faţă neştiinţa medi­cală şi capacitatea superioară. Dar să fiţi con­vinşi, că dacă profesori savanţi se adună să vizi­teze pe o femeie,­în a cărei cronică scandaloasă văd simptome atât de bine cunoscute naintea psichiatrului, cari sunt chiar aşa de infalibile ca şi liniile frauenhofferiane ale spectrului, sunt deja cu totul în curat în privinţa aprecierii, mentalităţii femeii; numai de formularea pă­rerii lor mai poate fi vorbă, căci e o temă cam delicată să zici: „Doamna nu are loc în casa de nebuni, dar pentru aceea totuşi e stupida“. Numai să nu credeţi, că vre uneia dintr’aceste deţinute „pe nedrept“ i­ se face într’adevăr ceva mare nedreptate, dacă petrece un timp oare­care în casa de nebuni. Nici că se simte ceva rău acolo. Măruntele trageri pe sfoară, prin cari cred, că eludează pe conducătorii institu­tului, rolul martirului, măruntele atenţii mai ales din partea conlocuitorilor mai tineri satis­fac pe deplin viaţa lor sărăcăcioasă intelectuală. Pe vecie şi aşa nu pot sta acolo. Sau institu­tul se ureşte de ele şi le­­trimite acasă „ca vindecate şi sănătoase“ sau lor li­ se ureşte de institut şi fug, sau se lasă furate. Şi rămân aceleaş canalii cari au fost. (Az Újság). Trad. de Idomeneus. Un sfat pe zi. Curăţirea covoarelor.­­Se moaie o perie moale, dată prin săpun, într’o găleată cu apă rece amestecată cu puțin amoniac Se freacă bine și covorul devine ca nou.

Next