Tribuna, aprilie 1905 (Anul 9, nr. 63-80)

1905-04-02 / nr. 63

Pag. 2 de la sine şi în mod firesc spre un cartel cu celelalte partide naţionaliste pentru apă­rarea intereselor comune tuturor, întocmai aşa precum în timpul de faţă partidele ma­ghiare opoziţioniste au fost împinse la cartel pentru a forma majoritatea parlamentului. Efectul politic ce va produce acest car­tel asupra situaţiunei interne şi externe are să se resimtă în mod hotărîtor. Popoarele nemaghiare, toate la un loc şi fiecare pentru sine — poporul român îndeosebi — au să devină un factor, cu care politica statului va fi silită să conteze în toate împrejurările şi în toate timpurile. N’avem decât să anti­cipăm şi să ne închipuim că în parlamentul ungar ar exista astăzi deja acest cartel de 140 deputaţi naţionalişti, ar fi cu putinţă ca să se petreacă la Budapesta aceea­ ce se pe­trece ? Criza actuală n’are să se rezolveze nici uşor, nici curînd, şi după toate proba­bilităţile avem să ne mai găsim şi în viitor în situaţiuni ca cea de faţă. Pentru ca să se creeze condiţiunile sine qua non ale cartelului, fiecare popor este dator a se îngriji de pe acum pentru asigu­rarea mandatelor de deputaţi şi a prepara alegerile viitoare. In acest caz succesul şi victoria nu poate să lipsească. Mandatul dela Ocna. Mercuri s’a desbătut înaintea secţiei I. a Curiei, pre­­sidiata de Vavrik petiţia dată de 15 alegă­tori (români) din Ocna împotriva alegerii lui Markbreit, ovreiul milionar din Szolnok. Petiţia a fost susţinută de Dr. Cornel Iancu, advocat în Arad iar apărător al a­­legerii a fost Dr. Tetétleni Armin, advocat în Budapesta. Şedinţa a început la orele 10. Intâiu s’a dat cuvântul lui Dr. Tetétleni, care a ridicat excepţii de formă, pretextând, că actele anexate la dosar de petiţionari nu ar fi făcute după formele prescrise de lege. Astfel că ar fi abateri în copia (legalizată) a listei alegătorilor, că ar fi în oraş mai mulţi, cari poartă acelaşi nume şi nu e arătată e­­videnţa celor cari au subscris petiţia dar mai presus de toate că în legalizarea sa (a listei) notarul public, desigur din greşala de ERĂ şi DRAGOSTE. TEATRU POPORUL IN 3 ACTE. DE TR­I. MAGIER. (Urmare). Clodar: Eu te voi mângâia­ Linuţă, numai o dragă privire din ochi să-mi araţi şi cu un zimbet frumuşel de pe buze se mă cinsteşti, căci eu ard de dragul tău mândru boboc de primăvară. (îl desmeardă obrazul cu mâna). Lina­: (resolută.) Mergi cu D-zeu, şi-mi deschide calea! Clodar: Dragă Linuţă, nu e aşa tirană!... Nu mă chinui cu atâta neîndurare!... O săru­tare barem, o singură sărutare, că mă topesc de dragoste şi mor în păcatul său !... (O prinde). Lina: Fugi... că strig!... Olodar: Lină!... dragă Lină!... (o sărută. In dreapta apare Sandu şi Pralea). Scena 2. Cei de sus, Sandu, Pralea. Sandu : Petrecere bună, copil!... Pralea : (în parte) Ioa-hoa... Ioa-hoa !... Lina : (scăpând florile, se desface şi fuge plângând). Cum poate D-zeu cruţa şi aşa oameni in lume?!... (Iese repede in stânga). Clodar: O jucărie domnule primar! ştii D-ta, acum sunt aşa fetele, aşteaptă să le astupi guriţa, cu câte o sărutare... (Pralea înapoi pe neobservate scoate de sub buhai un cluţ şi bea din când în când, clătinând din cap şi dând semne şi espresiuni de mirare în decursul în­­tregei scene). (ies). Scena 3. Lina, mai târziu lorgu. Lina. (plângând). O sărmana de mine!.. Oare ce rău am făcut în lumea asta, de tot potca şi năcazul mi­ se leagă de cap ?!... Oare să nu pedepsească D-zeu pe cel­ ce umblă să facă tot rău în lume?!... (culege florile împrăş­tiate). De zăbunită şi tulburată, ce am fost, am scăpat şi florile aici... O, sfântă maică Precistă nu mă lăsa!... O, cum îmi arde faţa de ruşine şi năcazu, ce mi-o făcut nelegiuitul acela!... Cu ce obraz se mai ies în lume!... Ce-o zice satu .. ce-o zice Iorgu... ce-o gândi primaru?!... Pă­­mântule, de ce nu te desfaci, să mă înghiţi din lumea asta rea ?!... Moarte de ce nu vii, să mă seceri de aici, să merg la tata să mă plâng de răutatea oamenilor !... O, Doamne sfinte, până când poţi suferi atâtea răutăţi şi nelegiuiri!... A mea parte de bine văd, c’a murit, bag seama noi. Iorgu: Ce vrajbă Lină?!... Cine a cutezat să-mi scoată ceva nume ?... Spune !... Lina: Nu ţie, ci mie. Astăzi sunt purtată din gură în gură pe uliţele satului. Iorgu: (surprins): Eşti purtată în guri­?... Nu înţeleg . . . cum aşa?!... TRIBUN A“­ peană, indică lista alegătorilor din 1904, în loc ,de 1905 etc. Dr. C. Iancu a răspuns, clar, precis şi argumentat la fie­care motiv invocat de apărător. Tinerul nostru advocat şi amic s’a dovedit un perfect dialectician chiar când e vorba de a răspunde la motive şi pretexte, pe cari numai în decursul desba­­terii şi-a putut cunoaşte Arată şi prin asta că este în posesia tuturor cunoştinţelor ne­cesare pentru a şti exhauria astfel de chestii, în cari puţini advocaţi pot avea prată. D-sa a terminat cerând Curiei să res­­­pingă — chiar fără a mai ordona cerce­tare­a pretextele de formă invocate de a­părătorul alegerii. Senatul se retrage să delibereze şi după o sfătuire de aproape o oră se reîntoarce şi pronunţă următorul decis : Aplicând §-ul 65 al judicature! Curiale (motive de formă) respinge petiţia. Apără­torului Tetétleni i­ se dă 1000 cor.­ear lui Dr. lancu 1200. In motivare se arată, că greșeala de formă a fost făcută prin nota­rul public, care în loc de 1905, a scris 1904 pe lista alegătorilor alăturată la acte. Raport din Dietă. — Corespondentă particulară. — Budapesta, 13 April 1905. Opoziția pare și ea obosită. La şedinţa de era, cu toate că se ştia despre motivarea propunerii de a se exprima reprobare la adresa lui Tisza şi Perczel pentru cele săvâr­şite în ziua de­­18 Noemvre, propunere fă­cută de Eötvös Károly, unul dintre corifeii oposanţi şi orator de forţă, opoziţia nu s’a presintat ca până acum. Chiar motivarea de erl a propunerii, Eötvös a depus-o în scris şi a citit-o secretarul Hammersberg. E obosit deci şi aşa zisul «neobositul» Eötvös. Cât despre liberali, aceştia abea mai dau pe la Dietă car erl, când s’a citit motivarea pro­punerii lui Eötvös, şi câţi liberali au fost în sala de şedinţă, s’au dus afară. Nu ră­măsese de cât Tisza, care conversa vesel cu baronul Vojnits, spre indignarea kossuth­­iştilor, cari l’au şi apostrofat zdravăn, stri­­gându-i să-i fie ruşine, să se pocăiască. — Sandu: Da, că ştiu eu bine, că aşa sunt în ziua de astăzi o samă de fete!... O săracu Iorgu, pe cine şi-o pus şi el ochii!... Pentru Auturile ăsta, a făcut el vreavă şi mi-o părăsit casa ?! .. O, săracă lume, cum s’a întors cu susu în jos!... Olodar: Şi-o veni şi el în fire. Eu singur vreau să-i deschid ochii, că tocmai caut să-l în­tâlnesc astăzi... Sandu: Bine-i face, să-i scoţi gărgăunii din cap, că ţi-or mulţămi... Acum să ne ţinem de cale. Merg cu pârgarul, să preţuim o pa­gubă ce s’au făcut în ţarină. Olodar: (dând mâna): Se auzim de bine! Dar nu să rîdă. El ar voi sâ-l vadă frânt de supărare; mai zilele trecute ziarele kos­­suthiste i-au şi scos vestea că e atât de obosit, în­cât se va duce în străinătate... II trimiseră nu mai departe decât în­­ Anglia. Tisza însă, aşa se vede, nici nu se gândeşte să înştiinţeze — oboseală, ci şi e­l i-a re­plicat lui Olay, care-l apostrofase, zicând: «Ştii că odată ţi-am călcat pe nas!» .. Era aluisie la duelul (nainte cu 9 ani) în care Tisza îi tăiase nasul lui Olay, acest între­rupător pe cât de stăruitor, pe atât de an­tipatic. Nici azi nu se arată interes mai mare pentru şedinţă. Sunt 10 ore şi nici chiar legele şi galeriile pentru public nu s’au um­plut. Se vede că a obosit şi publicul, deşi azi şedinţa promite a fi interesantă, fiind la ordinea zilei desvoltarea orală asupra pro­punerii lui Eötvös. * Pentru noi, Românii, interes mai mare prezintă poate şedinţele comisiilor de veri­ficare. Pe azi după ameazi e pusă adică la ordinea zilei, în comisia III, desbaterea asu­pra protestului înaintat contra alegerii lui Dr. T. Mihaii, preşedintele clubului parla­mentar al naţionalităţilor. Mâne se va des­­bate, în comisia V, unde presideaza Barabás, protestul dat contra alegerii lui Dr. Vlad. Ear azi s’a afişat că la 10 Maiu se va urma cu desbaterea asupra protestului îna­intat contra alegerii lui V. Dămian. După cum se vede, patrioţii din Ar­deal au fost activi de tot, afară doar de mandatul lui Dr. Comşa, pe celelalte man­date române le-au protestat pe toate. Şi par’că s’au vorbit: toţi învoacă aceleaşi mo­tive ori mai bine — pretexte. Spun că Ro­mânii au agitat contra Ungurilor şi a statu­lui ungar, că preoţii au terorisat poporul. . . Numai atâta nu afirmă, că s’a făcut — re­voluţie. Patrioţii din Brad au scris de altfel că s’a făcut — conspiraţie, atât de tainică însă, încât autorităţile nu i-au putut da de urmă nici dovedi ceva concret. De unde ştiu atunci patrioţii că s’a făcut o conspiraţie, e o taină şi mai mare. . . aşa mi-a fost ursit, să plâng în lume!.. (plânge încet). Iorgu : (Intrând din drepta): Lună tu eşti! ... bine că te întâlnesc!... Lină, ce ! cu tine, de ce plângi ? Lina: (tot plângând cu capul pe flori): D-zeu mă vede !... Iorgu: Lină dragă ce ai păţit ? Spune-mi adevărat, nu tăinui nimic, că vreau să ştiu tot Ce s’au întâmplat?... Cine ce ţi-a făcut? Lina: Iorgule, Iorgule, amar de soartea mea, că amar mă bate. Lasă-mă Iorgule în pace şi-ţi caută norocu cu fete de sama ta. Eu sunt o osândită, care-i făcută numai se plângă în lume! Iorgu : Lină, auzi tu, nu mă chinui, ci­’mi spune mai iute ce e cu tine? Ştii că ard într’un foc mare, şi de se mai îngrămădeşte iar ori ard eu, ori aprind lumea!... Lina: Iorgule, astâmpără-te. Cu mine nu te mai trudi, ca şi când nu m’ar fi cunoscut nici odată. Iorgu: Ce vorbeşti tu Lină?! Adică şi tu vrei să te lapezî de mine acum când m’am rupt şi de părinţi pentru dragostea ta ?! Atâta nu va fi, până va sta capu ăsta în sus, şi până n’o cădea şi ăsta şi cela! (arătând spre ambele capuri). Lina: Iorgule, lumea a băgat vrajbă între Nr. 63

Next