Tribuna, noiembrie 1907 (Anul 11, nr. 241-264)

1907-11-01 / nr. 241

Pag. 2 Cumplită a fost răscoala din primăvară a ţăranilor din România... Pe urma ei, aşa vedem însă, naşte o nouă vieaţă, căci fruntaşii ţării fac legi menite să schimbe faţa lucrurilor din trecut şi îndrumare dau spre avânturi, la cari privim cu frăţească dragoste. * Scene tumultoase în camera austriacă. In camera austriacă ieri s’au petrecut nişte scene extraordinar de tumultoase. Când ministrul preşedinte Beck a cetit autograful împărătesc cuprinzând numirea noilor miniştri Prasek şi Peschka, partidul radical cehesc şi socialiştii au huiduit pe aceşti miniştri. Strigăte de: Pfui! Abzug! etc. au împiedecat multă vreme pe ministru-preşedinte de a ceti autografele. Socialistul ceh Nemec a protestat împotriva lui Prasek, care-i un cunoscut agrarian şi vrăjmaş al muncitorilor industriali. Propune ca parlamentul să deschidă discuţia asupra declaraţiilor guvernului. Majoritatea compusă din creştin sociali, germani, naţionalişti, poloni şi cehi agrarieni şi naţionalişti, au respins această propunere. Contra guvernului au votat numai socialiştii şi cehii radicali. Votarea asta este importantă pentru că ea a desvălit noua grupare a partidelor în jurul guvernului. * Compromisul a fost discutat şi — fireşte — adoptat de partidul constituţional. Guvernul doreşte să-l puie în discuţie încă săptămâna asta. In situaţia de azi însă, aceasta depinde nu de el, ci de opoziţie şi mai ales de croaţi. O intimpinare. Dela un distins frate şi patriot din Craiova (România), primim următoarea scrisoare, pe care în interesul luminei şi adevărului o publicăm întocmai: »Am cetit cu toată atenţiunea primul articol al gazetei Dv. dela 27 Oct. 1907 întitulat »Talpa ţării« şi ca unul care m’am ocupat îndeosebi de chestiune, îmi iau libertatea a vă adresă câteva rânduri. »Am avut onoarea a cunoaşte aici pe dl Sever Bocu, unul dintre distinşii Dv. redactori şi am avut destule convorbiri cu Dsa pentru a mi cunoaşte ideile mele în chestiunea naţionalismului nostru şi au aceea a chestiunii ţărăneşti. Dşa mă scuteşte de a mă face cunoscut Dv. »in ultimele şi îngrozitoarele răscoale ţărăneşti pădenii mei (dela moşia mea Padea) s’au purtat îngereşte, nu numai că n’au atins un pai din proprietatea mea, dar încă au apărat-o de năvălirea altora, cari nu mă cunoşteau şi voiau să mă sărăcească, ca pe toţi vecinii mei. »Am mulţumit cum am putut oamenilor, însă aş dori să fac şi ceva folositor şi durabil pentru dânşii. »Ziarul Dv. se arată entuziast de reforma dlui Brătianu. Eu cred că nici dl Brătianu nu este încântat de reforma dsale, pentrucă o atare reformă nu se poate face într’o zi şi nici cu propriile mijloace ale unui minister. »Dl Brătianu a făcut o enormă greşală, în Ioc de a reuni o comisiune ca la 1848 compusă din proprietari şi ţărani, a reunit una compusă din oameni mai dispuşi a fi agreabili dlui Brătianu decât a face ceva real pentru ţăranul nostru. »In toate expunerile de motive se repetă fraza: »Având în vedere abuzurile proprietarilor şi arendaşilor....« ceea ce înseamnă că guvernul în mod inconştient deschide lupta între fraţi, după cum făcea preotul Neagu în comisiunea dela 1848, care în Ioc să caute a vindeca durerea ţăranului, căuta să o sgândere. »Eu, de director, socotesc că răscoalale ţărăneşti n’au pornit din ura ţăranului pentru proprietar, căci pentru ţăran dela 1848 încoace n’a existat pe lângă zapciu decât proprietarul, care a împărţit cu el şi binele şi răul. Răscoalele au pornit din setea ţăranului de pământ şi nici o reformă care nu i-ar da pământ, nu poate să-l zilei, umblă buimacă şi desnădăjduită, că nu mai poate să-şi găsească muşuroiul, în care o aşteptau puişorii flămânzi. I se făcu Liei milă şi de ea, o luă în poală şi o duse la muşuroiul, în care pusese rima. —Bine cu bine să ţi se răsplătească, — îi zise cârtiţa, — căci mare bine mi-ai făcut şi în greu drum ai plecat. Să ştii însă, că din drum n’ai să te abaţi şi unde ţi se va sfârşi poteca, acolo o să te opreşti. Lia îşi urmă drumul încă mai uşurată, şi haide! pe potecă înainte tot mai aproape de pădurea deasă şi plină de buruiană mare şi de mărăcini înţesaţi. Fiindcă în lumea aceasta drumurile toate se înfundă, pe înserate, când Lia a ajuns la putere, s’a înfundat şi poteca cea netedă şi curată. Lia s’a oprit dar şi, ne mai ştiind încotro să apuce, s’a aşezat pe iarba verde şi moale, s’a lăsat în paza duhurilor curate şi, obosită, cum eră, de drum, a adormit deodată cu asfinţirea soarelui. Dimineaţa, în revărsatul zorilor, când s’a pomenit din somn, ochii ei s’au oprit asupra unei poteci netede şi curate, care şerpuia prin pădure, printre burueni şi mărăcini. Cârtiţa luase înţelegere cu rima, şi peste noapte se adunaseră toate cârtiţele, ca să taie rădăcinile mărăcinilor, toate rimele, ca să taie rădăcinile buruienilor şi să afeneze pământul în calea mulţumească. Reforma actuală nu face nici mulţumirea ţăranului şi atinge grav dreptul sfânt al proprietăţii fără de care nu poate exista nici individul, nici statul. »Găsesc, de director, că faceţi rău încurajând o reformă, care duce la distrugerea proprietăţii şi la neunire între fraţi. »Sfântă este proprietatea, sfântă munca omului, guvernul trebueşte să le pue în armonie, nu să ridice pe ura în contra alteia. »Cu rugăminte de a publica, vă strâng mâna cu simpatie. N. N. Popp, fost deputat al colegiului ţărănesc din Dolj. Cunoaştem sentimentele bune naţionale ale dlui N. N. Popp (precum şi ale veneratului său părinte), de asemeni şi poziţia distinsă ce d sa are în partidul conservator. Cât despre solicitudinea ce o are pentru ţărani, ea s’a dovedit cu prilejul tristelor şi înfiorătoarelor răscoale de astă primăvară. Ii face cinste că tratează aşa de bine cu ţăranii de pe moşia d-sale. Dacă ne bucurăm de asta şi de dorinţa pe care dl Popp o manifestă să facă încă şi mai mult pentru ţărani în viitor, acum să nu ne bucurăm şi de hotărârea ce o are dl ministru Brătianu, care ţinteşte fericirea tuturor țăranilor?! Că va fi având lacune proiectul dlui Brătianu, se poate. Nu ni se cuvine însă nouă să criticăm, ci avem toată încrederea în înțelepciunea pe de o parte a comisiei parlamentare, în care sunt somităţile ambelor partide din România, pe de altă parte în corpurile legiuitoare, unde iarăş sunt reprezentanţii de samă atât ai partidului liberal cât şi ai celui conservator, mari proprietari şi ţărani, jurisconsulţi, comercianţi etc. Din sfatul atâtor bărbaţi eminenţi ai ţării, nădăjduim să iasă o lege care să ocrotească deopotrivă atât sfinţenia proprietăţii, cât şi a muncii. Când se frământă şi se interesează de chestie toţi cei cu minte luminată şi inimă caldă (dovadă şi scrisoarea de mai sus), avem încredere deplină că lucru bun vom avea de a înregistra. La tot cazul nu criticile noastre, ci dragostea ce o avem pentru fraţii de dincolo poate să-i îndemne la cât mai desăvârşita lor operă. Criza croată. Banul Croaţiei Rakodczay Sándor se află de câteva zile în Budapesta. El a avut mai multe consfătuiri cu primulministru Wekerle şi cu ceialalţi miniştri în chestia crizei croate. In faţa înoltei obstrucţii a deputaţilor croaţi, guvernul a căutat să între în tratative cu şefii croaţilor. Supilo a refuzat însă propunerile guvernului ca ne»Câţi spini ai scos, atâţi ani să numeri în vieaţa ta, — îi ziseră cânii, — şi orişicât de lung ţi-ar fi drumul peste spini în cale să nu dai«. Lia plecă mai departe uşurată, căci uşurat se simte omul care le-a făcut altora vre-o uşurare, şi-şi urmă drumul pe potecuţa cea netedă şi curată de era mare mulţumire să calci cu piciorul gol pe ea. Nu trecu însă mult, şi dânsa iar se opri. In drumul ei se zbătea în arşiţa soarelui o biată de rîmuliţă, subţirică, străvezie şi plăpândă. Ar fi vrut sărmana de ea să între în pământ, dar prea era bătătorit locul pe potecă, s’ar fi târît mai departe, dar i se sleiseră puterile, şi rău o ardeau razele fierbinţi ale soarelui, care usucă şi seacă vieaţa. Liei i se făcu milă de ea, o luă frumuşel şi, dând cu ochii de muşuroi, scurmă puţin pământul din el, o puse în scurmătură şi-o acoperi .Scurtă să-ţi fie şi netedă calea, căci mare bine mi-ai făcut, — grăi rima, — şi să-ţi aduci aminte de mine când te vei află în mare strâmtoare«. Plecând înainte, Lia văzu în zarea depărtării o pădure, dar cum mergea, pădurea venea, par’că, şi ea şi se apropia, încât ai fi crezut, că aleargă — curat ca în poveste. Nu făcu însă Lia decât puţin drum când dete peste o cârtiţă, care orbită, sărmana, de lumina Liei, iar oile l-au bătucit cu unghiile lor cele tari şi cânii au netezit cu tălpile lor cele moi, încât era o mare mulţumire să calci pe el. Lia îşi urmă dar drumul sprintenă şi voioasă până în prânzul cel mic, până în cel mare şi până în amurgul serii, când iar i se sfârşi poteca şi dânsa iar se opri, iar se aşeză pe iarba verde şi moale şi iar adormi sub paza duhurilor curate. Când se pomeni a doua zi, ochii ei se opriră asupra florilor, care crescuseră pe urma ei şi se plecau, ca de obicei, spre ea şi-i ziceau mai înviorate: »Bună eşti, frumoasă eşti, harnică eşti, dulce la fire şi miloasă eşti, dar tot mai ai să umbli şi să alergi, ca să ajungi, unde nimeni nu te aşteaptă*. Iar în partea cealaltă se urma poteca netedă şi curată printre spini şi mărăcini par’c’ar fi voit să zică »vino, fată, şi mă calcă«. A doua zi ca cea dintâiu, iar a treia zi pe însărate poteca s’a sfârşit la o dărăpănătură de colibă pustie şi părăsită în mijlocul pădurii, s’o vezi şi să nu te mai uiţi la ea. Lia cu toate acestea întră, căci acolo avea să se oprească, unde i se înfunda drumul. Să vezi cu ochii şi să nu crezi cu gândul ceea ce era în colibă. Era par’că vântoasele au stat în ea şi şi-au făcut toate toanele într’însa: toate colţurile pline »TRIBUNA« satisfăcătoare şi lupta croaţilor împotriva guvernului va continua cu aceiaş îndârjire ca până acuma. Cel dintâi atelier de pietre monumentale aranjat cu putere electrică. I • T * maestru de monu-Gerstenbrem Tamasf-Fabricație proprie din marmoră, granit, segnit, labrador etc., din pietre de mormânt magazina se află în Kolozsvár, Ferencz József-ut 25, magazinul central: Kolozsvár, Dézsma-u. nr. 21. Filiale : Nagyvárad, Nagyzeben, Déva si Bánpatak. 14 Nov. a. 100?.