Tribuna, martie 1908 (Anul 12, nr. 50-74)

1908-03-01 / nr. 50

Pag. 2 poate fi de folos, decât adevărul. Când şoviniştii vor face o politică naţională cu adevărat liberală, atunci ei nu vor avea nevoie de biroul de presă şi de minciuni şi întortochieri, şi toate ziarele din lume se vor întoarce la vechea lor părere asupra Ungariei. In sfârşit di­nramar a prevenit pe ministrul de externe de a nu face de­mersuri în direcţia aceasta, căci s’ar face curat de rîs şi ar primi dela marile ziare cinstite ale continentului un refuz, pe care nu l-ar mai uită. In discuţia budgetului armatei comune am înregistrat o declaraţie caracteristică. Dl Hur­­muzachi a asigurat pe ministrul de răsboi de simpatiile românilor bucovineni pentru armata comună. Oare un delegat român din Ungaria ar fi putut să spună despre noi acelaș lucru ? Nu credem sau numai cu multe rezerve, căci partea armatei recrutată din Ungaria se supune tot mai mult c­ato­­rinţelor de maghiarizare ale şovinismului unguresc. Un număr însemnat de discursuri s’au ocupat în delegaţia austriacă de acea­sta chestiune. Delegaţii Kramar, Klofac, Clam-Marti­­nitz, Axmann, Schlegel, Dobernigg au con­statat şi au protestat pe rând împotriva ace­stui lucru. Dl Klofac a spus că lupta pen­tru comanda ungurească nu a fost decât un simulacru de luptă din partea ungurilor, o stratagemă pentru a obţine altceva, limba de regiment ungurească. Astăzi nu mai sunt decât vre-o 4—5 re­gimente cu limbă de regiment neuungurească, iar la celelalte regimente, 52 la număr, cum a arătat însuşi ministrul de răsboi Schönaich, limba ungurească se impune tuturor solda­ţilor ca limbă de regiment şi este un pu­ternic mijloc de maghiarizare. Dacă lucrul acesta nu se va schimbă, atunci într’un vii­tor apropiat vom vedea, spunea un delegat, că simpatiile pentru armată se vor stinge şi nimeni în delegaţia austriacă nu va mai vota budgetul armatei Am socotit necesar să înregistrăm aceste glasuri de simpatie pentru noi în delegaţia toul, urcându se şi sus pe treptele Domului, inundând terenul din faţa Muzeului Friedrich, a universităţii până la statuia Alexander Humboldt. La palat poliţia a tras cordon. Ocup un locşor în faţa monumentului celui mai imposant din Berlin, a lui Wilhelm cel mare, vis-a-vis de posm­a cea mare a Schlossului. Monumentul este într’ade­­văr colosal. Figura călare de bronz a împăratului este de 9 metri. Un Geniu conduce de frâu calul împăratului. La patru colţuri, patru fei, uriaşi stau culcaţi pe trofee de răsboiu. Pe soclu o mulţime de relie­furi, dintre cari se poate distinge din departe figura lui Bismarck şi Moltke. Poliţia a tras şi aici cordon. Ce aşteaptă mulţimea aceasta ? Schimbarea gar­­dei la palat care se face zilnic la 12 cu muzica. Deodată mulţimea mai aşteaptă şi pe împăratul, care este în Thiergarten. La 12 fix se schimbă garda. Actul este foarte ceremonios. Garda so­seşte cu muzica în frunte. Se fac obişnuitele for­malităţi militare. Se cântă imnul. Muzica mai cântă apoi vre­o 22 de oră şi pleacă. Actul s’a ispră­vit. Mulţimea Insă stă neclintită. Aşteaptă pe îm­păratul. Iată că nu se lasă mult aşteptat; din de­părtare se aude sunetul împărătesc al automo­bilului. Unter den Liden este extrem de animată. Soseşte în faţa noastră automobilul. Ne desco­perim respectuos capetele, împăratul, tot moros. Ne resalută destul de afabil. Automobilul Intră în Palat. Palatul imperial se ştie este nu numai cea mai mare şi mai impozantă clădire a Berlinului ci şi cea mai vestită reşedinţă împărătească din Europa­ austriacă. Ele ne arată iarăş de cea din­tre Austria şi Ungaria. In opoziţie cu Ungaria, în Austria toate partidele şi toate naţiunile sunt străbătute de un spirit nou şi modern, de spiritul tole­ranţei naţionale de duhul libertăţilor naţio­nale şi de ideia că orice popor are dreptul de a trăi şi orice împilare şi nedreptate naţio­nală trebuie osândită şi combătută. Trimitem salutul nostru de recunoştinţă delegaţiei austriace pentru călduroasa apă­rare şi repre­zentare a noastră, atunci când glasul nostru e amuţit prin tirania absolutis­mului naţional unguresc. Iar cât pentru stăpânitorii noştri, nu se poate închipui, credem, o osândire mai gravă, un afront şi o ruşine mai usturătoare decât acest salut, pe care îl trimitem apărătorilor noştri dintr’o altă ţară. Judece ei câtă dra­goste şi alipire de ţară poate rezulta pentru noi din aceste constatări de mai sus! La temniţă. Azi am primit de la Curia din Budapesta sentenţa definitivă în aface­rea procesului intentat de procuratură con­tra redactorului nostru Ioan N. Iova, pen­tru adresa de aderenţă a românilor vienezi către deputatul Vaida (numărul dela 19 Aprilie 1907 al »Tribunei«). Recursul dlui Iova a fost respins şi dsa va avea să-şi înceapă în curând osânda de 6 luni temniţă la Seghedin. In felul acesta pe vară vor fi d’odată trei inşi în temniţă pentru articole publi­cate în »Tribuna«, şi anume: V. Niţescu pe 3 luni; Dr. D. Lascu pe 6 luni şi I. N. Iova pe 6 lu­ni. La rând vine acum redactorul nostru Sever Bocu, împotriva cărui sunt intentate 3 procese şi îndată ce se întoarce din străi­nătate, unde e dus pentru căutarea sănătăţii, procesele se vor şi pertracta. , »TRIBUNA« începând din veacul XV de când îşi datează ori­ginea, toţi monarhii câţi I au locuit, au adăogat ceva la el şi nimeni n’a stricat nimic de ce au adăogat cei alţi. Astfel că şi acum stau zidurile p­răgnuite şi deteriorate râu de vreme, cu fere­stre vechi, roase de cari, înfăţişindu-ne veacurile câte au văzut, alături de aripi mai moderne, con­form vremii în cari s’au zidit. Interiorul ? Fabu­los! Atâta bogăţie, aur, artă, strălucire, ca nici unde. Despre asta însă poate într’un alt foi­leton. In sfârşit pe Unter den Linden s’a rărit lumea. E la două ceasul, lumea pleacă la masă. Până la 5 e linişte pe Linden. La 5 începe apoi din nou şi durează poate până la alte 5, din dimi­neaţă. Strada pasionată a nopţii este însă nu un Unter den Linden ci Friedrichstrasse. Aici este o viaţă de noapte de neînchipuit. In valuri bogate de lumină, curge, curge neîn­trerupt roiul de oameni. Stada e veselă şi intimă. Tot la al treilea, patrulea portal, câte un cabaret panoptic, bai mascat, etc. Cafenelele pline. Lumea lasă, întră şi mişcarea aceasta se isprăveşte numai cu ivirea aurorei. Pentru publicul din Friedrich­strasse începe atunci vremea repaosului. Până la 9 strada e în repaos.­­La 9 se începe din nou mișcarea. Aici sunt marile maguine, câte una adevărat labirint, cari stau deschise până la 9 seara. In vreme ce însă Friedrichstrasse este de un caracter cu totul democrat, pe Unter den Linden se plimbă un public mai distins şi select. 14 Martie n. 1908 Ministrul loan I. Brătianu despre situaţia la tari In şedinţa de Marţi a Senatului Româ­niei, răspunzând interpelării d­lui Olănescu, ministrul de interne dl loan I. Brătianu a rostit următoarea vorbire: Domnilor senatori, Probă că nu aveam nevoe de îndemnul d­lui se­nator Olănescu pentru a luă toate măsurile ne­cesare este că, tocmai, poate, unele din ele au făcut ca acei, cari cred că e bine să nu iei mă­suri decât post fsetum, să se sperie și să creadă, că situația este mai primejdioasă decât cea obiş­nuită la această epocă a anului. In urma celor întâmplate anul trecut însă, este de datoria gu­vernului ca să previe ori­ce soi de conflict şi să urmărească ori­ce incident. Opinia publică, neobişnuită cu măsuri preven­tive, este prea dispusă să agraveze incidentele cari se ivesc. In privinţa incidentului despre care a vorbit d-nul Olănescu, am de spus că d­na a fost rău informat, pentrucă procurorul a fost la faţa lo­cului; administraţia a cercetat. Acel manifest s’a răspândit, numai in câte­va exemplare; se urmăresc cercetările pentru a se găsi origina sa. Pe cât știu eu, nu era imprimat — exemplarul ce am văzut era scris cu mâna. El poate să fie faptul izolat al unui mizerabil, cum sper că se va află. In orice caz, am ca principiu de a acorda în­semnătate la ori­ce fel de incident și de a l ur­mări ca și când ar putea fi grav. Cred, ca între cele două greşeli, de a neglija un fapt care poate avea consecinţe serioase, sau de a urmări un incident care poate fi fără im­portanţă, este mai bine să cădem în greşeala cea de a doua. Fiţi sigur că suntem cu och­i deschişi şi că am luat toate măsurile preventive, că peste tot unde va fi nevoie să facem act de autoritate îl vom face la timp, pentru a nu avea nenorocirea de a­­ face cu prisos mai târziu. Profit însă de o­cazi­unea care mi se oferă, pen­tru ca să rog pe toate persoanele conștiente, să dea concursul ior luminat pentru împăcarea spi­ritelor. A avut dl Olănescu o expresie nenoro­cită, şi necorespunzând realităţei, când a spus, că majoritatea călcându-şi pe conştiinţă, a votat le­gile. Fac apel la conştiinţa opoziţiunei ca să în­lesnească cu sinceritate şi realitate aplicaţia aces­tor legi. (Aplauze). Fac apel să nu uităm fiecare din noi, că este un moment în care toţi trebue să facă sforţări pentru această înfrăţire, cu jertfele ch­ar a oare­­căror interese strâmte şi personale. De­sigur, dacă este o greutate mare, în lipsa de lumină a spiritului ţăranilor, nu pot însă să nu mă plâng că în multe părţi n’am găsit nici din partea proprietarilor şi mai ales a arendaşi­lor, destulă inteligenţi a situaţiei. Credeam, d-Ior, că, în asemenea momente, nu este nevoie şi dăm îndemn ca înţelegerea să se facă cât se poate de frăţeşte din toate părţile. încă odată, termin cuvântarea, rugând în spe­cial pe dl Olănescu, ca d-sa şi toţi amicii d sale să exercite toată influenţa morală, pe care o poate exercita, asupra acelora cari ascultă de cuvintele d stif, pentru ca legile votate, odită votate, sâ nu mai fie considerate decât ca legi ale Statului nostru, iar nu legi fâcute de adversari politici. Cu concursul tuturor, cu reformele cari s’au făcut, cu supraveghere şi priveghere, sunt sigur că vom trece în condiţiuni bune anul agricol care începe. (Aplauze). Din imitați. De la Senat, Senatul a ridicat ieri şedinţa în semn de doliu pentru moartea regretatului Ale­xandru Nicolaid, vicepreşedinte al Senatului. Dl preşedinte în numele biroului Senatului, dl Antori Carp în numele guvernlui, dl Valerian Urseanu din partea senatorilor, aduce elogii de­functului şi exprimă adânci regrete pentru pier­derea lui. S’a ales apoi o comisiune care să plece la Craiova ca să asiste la înmormântarea regreta­tului Nicolaic și să depună o frumoasă coroană pe mormântul lui.

Next