Tribuna, iunie 1908 (Anul 12, nr. 121-143)

1908-06-01 / nr. 121

14 Iunie n. 1908. După aceea dnul I. Duca deputatul Vasluiului Intr’o cuvântare călduros şi pentru votul univer­sal şi pentru ţărani, închină paharul pentru popor şi pentru lonescu Quintus. Au mai toastat d­nn­ Karnsbat, poet şi ziarist localnic pentru dl George lonescu, fost primar (fratele lul Quintus), care In timpurile de restrişte ale răscoalelor a ştiut să facă Împăciuire intre ţă­rani şi proprietari, dl Mateescu-Chose din partea ziariştilor pentru lonescu Quintus, ca gazetar, iar dl Petre Cinta, ajutorul de primar, atât de mult iubit de concetăţenii sei Intr’o pornire sufletea­scă de entuziasm, ca oricare tlnăr liberal eşit din şcoala poporală a lui Alexandru Radovici, toastează pentru Alexandru Radovici şi pentru scumpul său prieten lonescu Quint­us. S’au primit foarte multe telegrame din Intreaga ţară, cărora li s’au dat cetire In azistenta audito­rului. Apoi In urma propunerii dlui ajutor de primar Petre Clnta s’au expedat telegrame dlorDimitrie Sturdza, preşedintele consiliului de miniştrii, dlui Ionel Bratianu, ministru de interne şi dnulul Alex. Radovici, şeful partidului liberal din Pra­hova, In urma cărora asistenţa întreagă a ascultat cu religiositate In picioare »Imnul regal, cântat de orhestră. Banchetul a luat sfârşit către ora 1 din noapte, retu­găndu-se fiecare din cei 350 de meseni, cu dorul şi cu mulţumirea sufletească că şi-au adus prinosul lor de dragoste celui mai iubit şi mai popular deputat Ionescu Quintus. Cu această ocazîa de tenorul Niţu Corfescu, aflându se printre Invitaţii banchetului, a compus o »Doină“ (atât versurile cât şi muzica) pe care a şi cântat-o în urajele nesfârşite ale conmeie­­nilor fiind silit s’o repete. Subileul imperial. gul procesiunii de peste 10 kim. lungime se înşirau din distanţă în distanţă tribunele pe cari încăpeau mii de privitori. Lumea care n’apucase pe tribune se înşiruia de-a­­lungul cordonului tras de miliţie şi po­liţişti. Avându-se în vedere enormul număr de privitori, s’au luat cele mai întinse măsuri de siguranţă. 1700 de aranjeri, ajutaţi de miliţie şi poliţişti, susţineau ordinea de-a­­lungul procesiunii. La distanţe au fost po­staţi oamenii societăţii de salvare, şi s’au improvizat o mulţime de staţiuni cu apă de băut. Procesiunea alegoriza trecutul şi prezen­tul Austriei. In prevalenţă era caracterul istoric. Corteluirile diferite erau compuse şi rolurile reprezintate de coborîtorii familii­lor istorice. Momentele singuratice ilustrau trecutul dinastiei de Habsburg. Grupurile provinciilor de coroană. Austria-inferioară. Numai 40 de per­soane : fete din Krems şi năieri, ţărani din Spitz. Austria-superioară. Grupuri de vânători, cari se întorc dela vânat. Care şi trăsuri pline cu vânat: cerbi, căprioare, iepuri ş. a. La urmă trăsura împărătească venind dela vânătoare. Vânatul culcat de gloanţele îm­păratului e legat cu frunze verzi. — Dife­rite obiceii din popor. 370 persoane, 30 cai şi 40 trăsuri. Cracovia. Nuntă ţărănească. Un bande­riu de călăreţi, stegari şi surlaşi. Salzburg. Călăreţi în port naţional. Care cu ţărani în portul dela 1848. La urmă o trăsură plină de trandafiri, cari acopereau un cadou omagial. 250 persoane, 36 cai şi 15 trăsuri. Stiria. In frunte trăsură cu nuntaşi. Apoi una cu taraful de lăutari dela Mooskirchen. Un cortegiu de vânători şi mineri în co­stume vechi. 170 persoane, 12 cai şi 5 trăsuri. Karinthia. Ţintaşi, nuntă ţărănească, vâ­nători, — toţi în porturi naţionale, cari au plăcut mult. La urmă o trupă de vigili înarmaţi. In total 550 persoane, 40 cai şi 4 trăsuri. Krajna. Surlaşi şi banderii. »Iuri cel verde« alegoria trezirei primăverii, un obi­­ceiu rămas încă din vremuri păgâne. Nunta în popor. Grupuri de vânători, cu căprioara basmelor din Alpi numită »Zlatorog«. La urmă un grup de pescari. In total 700 per­soane, 40 cai şi 10 trăsuri. Silezia. Călăreţi urbani. Ţărani, trăsura cu mireasa, lăutari ş. a. La urmă un şir de fete, cam­ şi ele formează mai multe tarafuri de lăutari. Bucovina. In frunte o ceată de călăreţi purtând emblema şi steagurile ţării. Ur­mează un grup de păstori din toate ţinu­turile. Un şir de trăsuri cu nuntaşi români. Pe urmă c­angăi, poloni, colonişti şi ru­teni. Cortegiul rutenilor reprezintă secerişul. In total 600 persoane, 200 cai şi 12 tră­suri. Va trebui să ne gândim mai apoi asupra fo­loaselor, cari ar rezultă din legăturiln­directe cu Întreprinderile mari ziaristice din străinitate. Nu va fi Irelevanta pentru noi o voce de pressă din Germania sau din Franţa, cu atât mai mult, cu cât vom avea un birou de pressl, care poate ur­mări toate tertipurile străine adevărului. Va tre­bui să dăm atenţie şi Introducerii şcolilor spe■ d­ate de ziarişti din Franţa şi Germania. Dacă deputatul Rosenow pledează în parla­mentul din Berlin (19 Martie 1908) pentru Intro­ducerea ziaristicei ca studiu universitar, amintind cursurile de până acum ale profesorilor din Hei­­delberg din Berna, din Breslau, Berlin, Lipsea și Colonia și accentuând lipsa acestei catedre ca studiu stabil la orice universitate — nu va fi, la nici un caz, in detrimentul nostru dacă vom tri­mite, chiar cu stipendii, pe vre­o câţiva tineri ca­pabili să urmeze cursurile acestea. Dacă vom avea sindicatul plănuit, ne vom in­teresă şi de alte societăţi, cari sprijinesc ziaristica de partid. Vom putea învăţă tactica cea mai po­trivită din experienţa societăţii catolice »Augusti­nus Verein zur Piege der Katholischen Presse*, care există din 1878 — are deci experienţă bo­gată — ba chiar şi dela presa socialistă, care a’a ridicat In Germania la un număr respectabil. (Vorwärts* are 112.000 de abonaţi!) Dela prie­teni şi duşmani, dela cel din ţara noastră, cât şi dela cel din străinătate, dela toţi putem învăţă cite ceva. Altă chestiune importantă, care ne-ar ridică presa, e introducerea legăturilor directe cu birou­rile mari de reclamă din străinătate, cu fabricele de hârtie din Ungaria şi Austria, cu societăţile — Corespondenţă particulară a «Tribunei». — Capitala Austriei a fost ieri teatrul unei serbări de o strălucire fără păreche în ve­chile ei anale. Serbările jubilare au culmi­nat în procesiunea omagială, de proporţii imense, ce a defilat ieri înaintea împăratu­lui. La aceasta privelişte măreaţă a fost de faţă nu numai Viena şi Austria, ci şi un număr mare de oaspeţi veniţi din toate ţă­rile Europei. Sutele de oţeluri n’au încăput pe toţi oaspeţii, astfel că mulţi inşi au fost nevoiţi să se încuartireze la case private. De-alun­ga putea îndeplini altcineva cu mai mult aplomb decât un sindicat al ziariştilor noştri. Se va zice: Congresul va pune xoi acta plân­­gerea noastră. Dar chiar şi negativul acesta ne va prinde bine, căci ne vom pătrunde şi mai mult, noi, cari avem lipsă de îndemnuri, de se­riozitatea luptei noastre. La congresul amintit mai sus se vor discută o mulţime de lucruri, cari ne ating direct: despre judecătoriile plănuite ale presei, un fel de arbitriu de onoare, despre secretul ziaristic, despre asi­gurarea mutuală internaţională a ziariştilor despre scăderea preţurilor telegramelor şi a convorbiri­lor cu telefonul, despre colaborarea congreselor celorlalte cu congresul presei şi despre o even­tuală revizuire a convenţiunei din Berna, care s’a anlievat, fiind legată In 1886. O mulţime de chestiuni, cari vor trebui lămu­rite şi la noi, dacă e vorba să Înaintăm şi să nu avem instituţii gazetăreşti dela moş Adam. Şi se vor naşte întrebări şi de acelea, cari nu vor trebui să fie discutate In publicitate, ci numai in sânul comitetului, nefiind de interes general, ba de multe ori numai de tactică internă. Cine să Interesează la noi de toate acestea ? Dar cui i-am a dat posibilitatea să se intereseze? Că ne va prinde bine, e evident. Să luăm cazuri speciale, ca să se vadă lămurit ce va putea să esopereze un sindicat al ziarişti­lor, condus cu pricepere, înainte de toate va trebui să şi procure statu­tele şi bilanţurile a cât mai multe societăţi simi­lare franceze, germane şi — de e posibil — şi engleze. Din comparaţii va putea trage media Toate provinciile austriace erau reprezin­ta­te în acest şir de cortegium­. Popoarele Austriei cu porturile lor naţionale, repre­­zintând momente caracteristice din îndelet­nicirile traiului lor. Boemia. Un grup de ţărani în portul de la Budweiss. In frunte o nuntă ţărăneas­că, apoi plutaşi, secerători, tâmplari, toţi în costume corespunzătoare. In total 300 persoane, 20 cai şi 2 trăsuri. Dalmaţia. O splendoare de costumări dalmaţiene, cusute cu fir de aur şi argint, — îndeosebi costumele femeieşti. Repre­zintate oraşele Zara, Cattaro, Spalato şi Raguza. In rândul al doilea un banderiu de călăreţi. La sfârşit urma »marinerezza«, un fel de armată teritorială. Dintre toţi se re­marcau flăcăii din Cattaro cu statura lor de uriaşi. Cortejul înainta în sunet de mu­zici. In total 300 persoane şi 12 cai. Galiţia. Reprezintă obiceiurile poporale împreunate cu secerişul. Porturi poloneze frumoase. O nuntă ţărănească şi un grup de ţintaşi. In total 450 persoane, 50 cai şi 6 trăsuri, tuturor acestor societăţi, va fi Ia stare să adopte unul sau altul din principiile duse în practică de societăţile gazetăreşti streine. In Statul german — de pildă — sunt si astăzi In vigoare legile de presă din 7 Mai 1874. Zia­ristul nostru va ceti § 11, care dl drept necon­diţionat unei Instituţii publice sau unei persoane private de a pretinde să se publice o rectificare In ziarul, unde s’a publicat o notiţă neexactă re­feritoare la dânşii. Rectificarea trebuie să se pu­blice In extenso, cu subscrierea trimiţătorului, Intr’acelaş Ioc unde s’a publicat articolul respec­tiv, cu aceleaşi litere de tipar şi în numărul cel mai apropiat al ziarului pe lângă nici o «boni­ficaţie bănească. Legea de presă din Austria (§ 19) sileşte — de asemenea, — pe redactor să publice desminţirea. Nu ştim cum sunt legile noastre din Ungaria, dar dacă nu vor cuprinde dispoziţii identice, vor trebui să se propună din partea deputaţilor no­ştri. Dacă vor conţine Insă şi dispoziţiile acestea, ziaristul nostru ar face un serviciu cauzei româ­neşti, naţionale dacă va da lozinca. Toate mişti­ficirile răspândite In ziaristica ungurească să se rectifice timp de câteva luni de zile, pas de pas, din partea celor atăcaţi. Şi am vedea atunci zil­nic vre­o câteva pagini de ale şovinistelor din Budapesta şi­­din provincie pline de deamintirile noastre, cari vor aduce fapte şi date plausibile despre contrarul celor debitate in coloanele lor, încât se vor mai răsgândi ziariştii unguri să mai fantszaze de toate revoluţiunile Închipuite. Şi ast­fel am vedea articole de fond cu desminţiri —• documente elocvente de ce vrea să zică gazetăria ungurească. »TRIBUNA* Pag. 3

Next