Tribuna, aprilie 1909 (Anul 13, nr. 70-92)
1909-04-02 / nr. 70
Pag. 2 Să ia poziţie şi Sinoadele! Că dacă vor tăcea şi vor răbda fără a protesta solemn şi energic în contra atentatului ce se săvârşeşte împotriva autonomiei bisericei naţionale române, am da dovadă că ne merităm soarta... Dacă răbdăm ca ministrul să ne trateze cu anchete făcute de slugi ca Seghescu şi Ionescu, prezintând ca acţiune de justiţie pornirile mizerabile ale unor trădători, vânători de slujbe şi ajutoare de la guvern,— ce se poate alege de biserica naţională română? Ministrul se va ingera până şi în alegeri preoţeşti şi nu va mai fi cu putinţă să se aleagă în Sinod decât »moderaţi« de pănura Ioneştilor. Tovărăşiile de Efialtesi şi Herostraţi se vor înstăpâni în biserica noastră ca într’un pat cald preparat pentru ca întrânsul să adoarmă pe veci conştiinţa naţională română. Cine nu vrea s’ajungem soarta asta nenorocită, îşi va ridica vocea împotriva nemaipomenitului atentat îndreptat împotriva dreptului autonomiei bisericeinaţionale române. Nu e vorba aici numai de afacerile de la Caransebeş, ci se proiectează însuşi desfiinţarea bisericei româneşti! Camera. Mâine joi, camera ţine o şedinţă formală pentru a lua la cunoştinţă proiectele votate de camera magnaţilor. Din izvor semioficial se anunţă că primul ministru va depune mâine proiectele de lege despre aranjamentul cu Turcia şi despre despăgubirea ce se va plăti Turciei. * Convenţiile comerciale. Azi se va întruni la Viena un consiliu de miniştrii comun subt preşedenţia ministrului de externe, baronul de Aehrenthal. Consiliul va desbate convenţiile comerciale cu România şi Serbia. * Congregaţia ordinară de primăvară a comitatului Arad este convocată pe 26 April. La ordinea zilei sunt puse 287 obiecte. Clubul român ţional, cu despărţământ etnografic şi dacă cei de la Asociaţiune nu se prăpădesc cu firea făcând o literatură, ar trebui să se intereseze cel puţin de chestia aceasta, care tratată şi exploatată bine, ar fi de un folos imediat pentru popor. Să sperăm că cel puţin de aci încolo cei competenţi vor manifesta un interes mai viu şi dacă sunt greutăţi să ne prezintăm, la astfel de ocazii, separat, independenţi de puterea statului ungar, care şi la astfel de ocazii exploatează naţionalităţile în favorul — ungurilor, — să facem apel la fraţii de dincolo. Politiceşte deşi suntem despărţiţi, în chestii etnografice şi culturale nimeni nu ne poate separa... D-l Tzigara-Samurcaş să vină deci şi pe la noi! Russu Şirianu. Cântece poporale. Bădişor ce am lăsat, L’au putut pune jurat, Şi ciudă din jos de sat. Bădişor ce-am avut eu, L’au putut pune birău, Şi duhă din jos de rău. Mândră când te’i mărita, Să’mi trimeţi pe cineva, Pe trei fire de alun Ca să vin să te cunun Să’mi fii mândră şi fiinţă Pe cât mi’ai fost şi drăguţă. »TRIBUNA* 15 Aprilie n. 1909 a hotărât să învite pe toţi membrii români a participa la aceasta congregație. * Guvernul Fejérváry. Cu titlul acesta va apărea în curând o carte voluminoasă, redactată de fostul ministru de justiție Lányi. Cartea aceasta va cuprinde istoricul guvernului Fejérváry şi iizuinţele acestuia de a aplana conflictul dintre Coroană şi «naţiune». Ea are menirea de-a justifica măsurile excepţionale, pe cari guvernul Fejérváry a fost nevoit să le introducă pentru restabilirea liniştei în toată ţara Pe de altă parte se va arăta, cu documente zdrobitoare de ce mijloace nu tocmai curate s’au folosit unii dintre şefii de azi, ca să ajungă la putere. Subt acest raport, cartea lui Lányi promite să fie senzaţională. Să vedem. * Războiul vamal cu Serbia. Monitorul oficial al Serbiei anunţă că negocierile asupra convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria au fost denunţate, deoarece între guvernul sârbesc şi guvernele monarhiei s’au ivit diverginţe cu privire la avantajiile dorite de Serbia. — O telegramă din Viena anunţă, că consiliul de miniştri comun ce se va întruni azi va hotărî reluarea negocierilor, pe baze noui. Tot în chestia dinasticismului. Intr’un entrefilet din numărul său de Paşti, »Lupta face unele observaţii la articolele noastre asupra dinasticismului. Ne învinueşte că noi am fost veşnic cu lozinca »politicei tradiţionale« şi spune că în ciuda articolelor noastre de dăunăzi nu este cu neputinţă ca mâine-poimâne să venim cu vreun »articol de cea mai austriacă specie«, încheie aruncându-ne vina că imităm salturile mortale ale politicei ungureşti care »azi e regalistă, mâine monarhistă, poimâne revoluţionară«. Cât despre fondul afirmaţiilor noastre, ziarul din Budapesta găseşte că am atins »chestii cari las, nu-s nici actuale, sunt capabile să ne prezinte întreaga politică în o lumină de tot falsă« şi ne face a înţelege că pricina atitudinei coroanei este una singură: slăbiciunea noastră politică. »Lupta« constată deci şi ea slăbiciunea noastră politică. In dinasticismul lor exagerat însă confraţii sunt departe de a pune o părticică oricât de mică de vină pe dinastie, ci preferă să ne acuze pe noi inşine pentru toată slăbiciunea noastră politică. Vom fi având şi noi o parte din vină desigur, dar să ne îngăduiască confraţii a-i întreba dacă noi suntem de vină pentru că coroana a aprobat în mod tacit sau prin sancţiune legiuirea atâtor legi ucigaşe nouă şi neaplicarea legilor cari ne îndrituiau la o viaţă naţională oarecare? Oare noi suntem de vină că d. Apponyi a putut să aducă legea sa şcolară şi legea congruei care ciuruieşte tot statutul organic, şi că d. Andrássy îndrăzneşte în ciuda pactului încheiat cu coroana să prezinte aceleiaş coroane un proiect de lege electorală cu votul plural care, ca o culme a ironiei, totuşi poartă titlul de lege »a votului universal«. Şi oare tot noi suntem de vină că guvernul îndrăzneşte să desfiinţeze societăţi româneşti şi să oprească înfiinţarea altora, oare noi îl rugăm să facă alegerile cu sute de jandarmi, să tolereze cum câte un notar comunal de la Jitin să maltrateze cu pumnul pe deputaţii naţionalişti, oare noi am aprobat hotărârea poliţiei de a nu permite înfiinţarea clubului românesc din Arad şi oare tot noi susţinem pe Burdea şi călcăm de dragul lui constituţia bisericii pe faţă lăsând timp de un jumătate de an o dieceză fără episcop ? Ce dovezi de putere politică mai aşteaptă dinastia din partea noastră când ea consimte singură de a ni se lega mânile fedeleş ? Sau poate se aşteaptă şi dela noi ca dela unguri în 48 ultima raţie a revoltei înarmate, a bombei şi a dinamitei, pentru a ni se încuviinţa pe urmă tot ce dorim ? Intr’adevăr, ciudat fel de raţionament şi de politică din partea unei dinastii cu interese şi cu experienţe politice atăt de vechi şi de vaste. Dar »Lupta« preferă să scrie toate astea pe socoteala noastră decât pe a dinastiei, primind de bună voie chiar partea de vină a dinastiei asupra noastră şi dând pilda unei habotnicii dinastice, cum nu s’a mai văzut până azi la noi. Căci înţelegem ca cineva să ne critice şi să ne zeflemisească chiar atitudinea noastră dinastică de până bine de curând, dar nu înţelegem ca acelaş potrivnic să caute a fi mai catolic decât papa şi mai dinastic decât dinastia. Aceasta nu va să zică a păcăti contra principiului de consecinţă politică ci împotriva principiilor logicei şi raţiunei omeneşti. Dar »Lupta« ne aruncă acuza lipsei de consecvenţă. Ei bine, nu cunoaştem decât o singură consecvenţă aceia a intereselor politicei noastre. Vom tipări, şi mâine, dacă vreţi, un articol de cea mai austriacă specie dacă împrejurările se vor schimba şi dacă interesele noastre vor cere sau vom crede că cer aceasta. Căci întotdeauna şi în orice împrejurare vom avea în vedere această singură consecvenţă, consecvenţa intereselor noastre naţionale, lăsând pe alţii, mai puţin flexibili, să mediteze şi să descurce aparentele »neconsecvenţe« ale atitudinei noastre. Veţi zice: dacă nici un interes politic nu cere dinasticismul nostru, nici părăsirea lui (căci numai de părăsirea lui am vorbit noi, nu şi de contrarul lui, antidinasticismul nu este cerută de vreun interes naţional. Dar oare nu este interesul nostru ca să se afle şi la Burg de nemulţămirea noastră, nu este bine a se afla şi acolo unde se conta până azi ca pe un factor statornic, pe răbdarea noastră nesecată, fără capăt, răbdare de câine care poate fi alungat cu oricâte lovituri cu piciorul, căci în orice clipă, dintr’un şuier, poate fi rechemat să facă sluj iarăş? Dar mai este alt interes mult mai mare care cere părăsirea vechiului nostru dinasticism. Trebuie să eliminăm în sfîrşit odată din socotelile noastre politice factorul acesta devenit absolut imaginar: dinastia. El a pricinuit o mare parte din lipsa de energie, de stăruinţă şi iniţiativă în politica noastră, căci o generaţie întreagă a crescut şi s’a obişnuit cu mentalitatea asta fatalistă, aşteptând ca toată mizeria noastră politică să înceteze că un vis urît dintr’un singur gest al dinastiei care să intervie în favoarea noastră ca un deus ex machina. Trebuie să înlăturăm credinţa asta şi să o înlocuim cu alta nouă: că numai prin Daprorot scurgerea, arderea, atât la bărbaţi cât şi la femei, după cum o dovedesc scrisorile de recunoştinţă se vindecă foarte repede prin medica-DUaltSlS «vwl16 I mental »Gonotol«. Acest medicament se bea. Preţul unei sticle 6 cor. comandele de 3 sticle cu 13 cor. se expediază franco« S« —— — — — capătă pe lângă cea mai mare discreţiune de la Farmacia Salvator în Buna nr. 1 (Slavonia). — — —