Tribuna, aprilie 1909 (Anul 13, nr. 70-92)
1909-04-02 / nr. 70
15 Aprilie 1909. »TRIBUNA« suprema opintire a tuturor puterilor noastre, fără a mai aştepta într’o nelucrare fatalistă un ajutor din altă parte, vom izbuti să ne făurim un viitor mai bun. Ea singură va da nouă putere şi nou imbold luptei noastre politice. Ştim că mai sunt şi azi oameni cari nu pot părăsi vechile credinţi şi nădejdile politice lor atât de dragi. Nu le vom face procesul, căci nu ne interesează părerile personale ale câtorva oameni. Pe noi ne interesează opinia marelui public. Este uşor a face politica noastră de acolodin Budapesta, din Viena sau poate chiar din Bucureşti, undeva la Café »Arcaden«, »Jägerhorn« sau »Kübler« şi »High-Life«. Noi însă trăim aici acasă la noi şi nu putem să ne inspirăm decât din glasurile de nemulţămire cari ne înconjură şi cresc necontenit. Cât pentru acuza gratuită că am imita salturile mortale ale presei şi opiniei publice ungureşti. »Lupta« are mai puţin decât oricare alt ziar dreptul de a ne face acuza asta. Ziarul acesta e însuşi o pildă nu se poate mai eclatantă a vechii teze că un ziar românesc nu poate trăi decât într’un mediu românesc, subt pedeapsa maghiarizării treptate şi complecte a mentalităţii sale. Noi nu înţelegem să îndrumăm numai, ci să şi exprimăm opinia noastră publică, şi aceasta fireşte un ziar cu sediul în Budapesta nu va putea să o înţeleagă niciodată. % Din Româniai. M. S Regele a primit, din partea M. S. împăratului Nicolae II. al Rusiei, două scrisori: una prin care-i notifică încetarea din viaţă a A. S. I. Marelui Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei, iar cealaltă prin care-i adresează felicitări, drept răspuns la notificarea ce a făcut Augustul nostru Suveran, pentru naşterea A. S. R. Principesei Ileana Exc. S. D. de Oiers, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Rusiei, a avut onoare a remite M. S. Regelui aceste scrisori. * Sesiunea ordinară a Academiei române va fi deschisă la 1 Maius. La şedinţa de deschidere d-nii N. Gane şi Duiliu Zamfirescu vor pronunţa discursurile d-lor de recepţiune. Situaţia politică. De sărbători, presa ungurească ne-a adus o mulţime de declaraţii cu privire la situaţia politică. De la şef până la cel din urmă ostaş coaliţionist, aproape toţi politiciani unguri au ţinut să-şi spună cuvântul. Şi urmarea este o zăpăcială şi mai mare. Deabia acum se vede câtă deosebire de vederi este între partidele de la putere şi chiar între singuraticii lor membri. Fireşte, asta nu poate fi o mângâiere pentru guvern, a cărui cădere e mai sigură ca oricând. Ce se va alege însă din mult trimbiţatele postulate »naţionale« ? Se va introduce banca autonomă ? Se vor face alte concesiuni ? Deocamdată »şefii« sunt ocupaţi cu planul unei fuziuni, din sânul căreia să se formeze noul minister. Dacă va reuşi încercarea aceasta, se va găsi desigur, o soluţie paşnică şi pentru celelalte probleme politice. Că în curând va trebui să se limpezească situaţia, ne-o dovedesc şi multele consfătuiri cari vor avea să se ţină în zilele acestea. Ministrul Darányi a plecat de-aseară la Viena, după el se vor duce şi Wekerle şi Apponyi. Călătoria lor e în legătură cu un consiliu de miniştri comun, în care se vor dezbate convenţiile comerciale cu România şi Serbia, dar e sigur, că de data aceasta, în Viena, se vor pune şi alte lucruri însemnate la cale. Declaraţiile lui Kossuth. Semioficiosul partidului kossuthist publică în numărul de Paşti un articol, din care resumăm următoarele: Ce va fi de azi încolo ? Simţim cu toţii, că o criză ne ameninţă. Şi tocmai acum când monarhia stă în faţa unor probleme grele. E vorba, ca din dualistă, cum trebuie să fie, monarhia să ajungă trialistă. Şi guvernului unguresc tocmai în momentele acestea de încercare să i se ia frânele din mână ? Kossuth crede, că majoritatea camerei va primi programul formulat de el cu o lună înainte, şi în cazul acesta criza va putea fi înlăturată. E întrebarea însă, dacă M. S. va sancţiona programul acesta de guvernare. De aceea Kossuth face încăo dată apel la toate partidele să se uniască. In faţa unui singur partid unitar şi puternic, nici coroana n’ar mai opune atâtea piedici. Părerea unui vechiu liberal. Ziarul »Pester Lloyd« publică interviewul acordat de un vechiu politician liberal, al cărui nume se reface. Declaraţiile acestuia fac oarecare senzaţie în cercurile politice, întrucât ele exprimă părerile unui partid, care în timpul din urmă nu mai avea nici un rol activ în viaţa publică ungurească. Anonimul politician crede că chestiunea băncii e în primul rând o chestiune militară. Banca face astăzi o parte integrantă din puterea militară a monarhiei austro-ungare, ea asigură poziţia de mare putere a monarhiei. Subt acest raport, banca autonomă e o imposibilitate şi o primejdie, căci ea duce la slăbirea armatei... Fuziunea. In cercurile politice se crede, că criza se va rezolvi printr’o fuziune a partidelor, cari ar ajunge la putere cu un program nou. Partidul fuziunii se va numi: partidul constituţional 48-ist. Poporalii nu vor face parte din el. Fuziunea va fi însă precedată de mai multe procedeuri de tactică. Şi anume, miniștrii se vor duce în 18 Aprilie la Viena, ca să continuie desbaterile cu guvernul austriac pentru un cartel al băncilor. Se știe însă de pe acuma, că Austriacii nu se învoiesc cu planul băncii de cartel. După acestea Kossuth îi va propune M. Sale banca autonomă. Nici propunerea aceasta nu se va primi. Dar toate aceste forme sunt indispensabile pentru ca să se convingă lumea despre necesitatea fuziunii. împăcarea cu Tisza? Un ziar din Budapesta aduce ştirea aceasta, pe care o publicăm cu oarecari rezerve. Cea mai nouă senzaţie în politică este împăcarea lui Andrássy cu Tisza. Cei doi bărbaţi politici erau certaţi până acum pentru motive personale. In chestiuni politice ei au aceleaşi păreri. Amândoi sunt aderenţi ai băncii comune şi ai votului plural. Acum cu evenimentele din urmă Andrássy a reuşit să câştige sprijinul unei părţi însemnate din vechiul partid liberal, care mai are şi azi încă mulţi aderenţi. întâlnirea lui Tisza cu Andrássy, s-a făcut, la intervenţia unor prietini, în una din zilele trecute. Cu ocazia aceasta, Tisza i-a promis lui Andrássy, că dacă se va disolva camera, la nouile alegeri, va întră şi el cu întregul său partid, în acţiune. — Se vede de-aici că Andrássy se gândeşte la o disolvare a camerei... Audienţa Iui Wekerle. Ni se telegrafiază din Viena. Primministrul Wekerle va fi primit mâine, joi, în audienţă la Majestatea Sa. Audienţa va avea loc în castelul de la Schönbrunn. Acesta este primul pas pentru lămurirea situaţiei. Iţi cade părul??? ,N',ai decât.sâ _______________________foloseşti spirtul pentru păr „Fetrol“ a lui Kilika care e cel mai sigur mijloc în contra căderii părului şi a mătreţei, rezultate sigure. Preţul unei sticle cu o esplicare a modului de întrebuinţare în 1. română 2cor. — — — Săpun de crin, pudră de crin, preparate cozmetice de prima calitate. Mijloc probat pentru îndepărtarea pistruelor, aluniţelor, şi pentru creparea pielei şi a mâncărimiî de piele. Scutit prin lege. — — — — — — Preţul unui borcănel de cremă de crincor. » unei bucăţi » săpun » » 1 » » » cutii » pudră » »1.20» Se pot căpăta de la farmacia la „Vulturul negru** a lui Kulka Emil din Timişoara- Cetate (Temesvár Belváros). Nr. telei. 645 Din Străinătate. Pichon asupra cauzelor păcii. Ministrul de externe francez, Pichon, a comunicat unui ziarist din Viena interesantele sale păreri asupra desfășurării conflictului austo-sârb. Pichon n’a pierdut nici pe o clipă nădejdea păcii, fiind convins că războiul nu poate să izbucnească. Din pricina anexiunii nu s’a dat de partea Austro- Ungariei, fiindcă îi era milă de cel mai slab dintre adversari, de Serbia, acum însă s’a împăcat cu situaţia creiată de anexiune, deoarece Austro- Ungaria a plătit scump anexiunea. Austro-Ungaria a renunţat — a zis Pichon — la Sangeac, la anumite drepturi faţă de Muntenegru, plăteşte Turciei 54 de milioane, a îndurat până în sfârşit boicotul turcilor şi luni întregi a cheltuit mereu cu înarmările. După socoteala lui Pichon toate acestea au cauzat monarhiei vreo 500—600 de milioane coroane pagubă, deci nu poate să mai zică nimeni că monarhia a anexat ieftin o provincie, care în realitate era deja a ei. Revenimentul paşnic Pichon nu atribue isteţimei diplomaţilor, ci împrejurării, că împăratul Wilhelm a înduplecat personal pe ţarul şi că s’au făcut mobilizări nu numai în Austro-Ungaria, ci şi în Germania, dovedindu-se astfel că Germania nu sprijineşte monarhia numai pe cale diplomatică, ci e hotărîtă să intrevie în favoarea ei chiar şi cu armele. Un rol de frunte în menţinerea păcii a avut şi Izwolski, care n’a cutezat să se încurce într’un război îndoielnic şi plin de primejdii neprevăzute, — dar s’a temut şi de baronul Aehrenthal, care, izbucnind războiul, i-ar fi devenit un duşman neîmpăcat şi l-ar fi adus într’o situaţie foarte neplăcută prin oarecari desvăliri din viaţa lui Izwolski. Aceste desvăliri — a încheiat Pichon — pot fi însă neîntemeiate, căci oamenii multe bănuiesc şi multe şoptesc fără temeiu. * Recunoaşterea independenţei Bulgariei. O telegramă din Constantinopol anunţă: Independenţa Bulgariei va fi recunoscută oficial în cursul acestei săptămâni. Săptămâna viitoare regele Ferdinand va face sultanului o vizită la Constantinopol.* Biilow şi Tittoni. De un şir de ani încoace cancelarul imperiului german, Biilow, obişnueşte să-şi petreacă concediul în Italia. Anul acesta cancelarul a petrecut sărbătorile la Veneţia, unde a fost cercetat de ministrul de externe italian, d. Tittoni. întâi- Pag. 3