Tribuna, iunie 1909 (Anul 13, nr. 117-139)
1909-06-02 / nr. 117
15 Iunie 1909. »TRIBUNA« »Pester Lloyd« comentând telegrama primită din Bucureşti, prin care se anunţă că medicii români nu vor lua parte la congresul din Budapesta, spune între altele că in acest caz este vorba de un congres ştiinţific şi de aceea trebuie să se considere ca o lipsă de seriositate dacă savanţii şi medicii pun politica mai presus de ştiinţă. Acest fapt probează însă că lucrările congresului nu vor suferi din cauza lipsei medicilor din România. Continuând, ziarul spune că această demonstraţie este îndreptată nu numai împotriva politicei maghiare, ci şi contra acelor judecători imparţiali, cari au condamnat o doamnă română, această procedure însă nu corespunde nivelului de cultură al unor savanţi, astfel că demonstraţia medicilor români condamnată de la început de a rămâne fără efect, nu va produce prea multă iritaţie. Este de regretat însă, că această demonstraţie vine tocmai dintr’o ţară, cu care întreţinem relaţiuni cordiale. In tot cazul rămâne la aprecierea domnilor din România să participe la congrese internaţionale sau să pună politica mai presus de ştiinţă. In acest caz, medicii din România fac bine să lipsească de la congres. *Budap. Hirlap« ziarul imperialismului unguresc scrie la loc de frunte: Medicii din România au hotărît să nu participe la congresul internaţional de medicină, ce se va ţinea anul acesta în Budapesta. Hotărîrea asta nu ne poate altera. Românii nu s’au ilustrat până acum cu nici un nume în istoria medicinei. Dacă nu vin ei la congresul acesta, vor veni atâţia alţi savanţi din toate ţările civilizate, şi lipsa lor nu se va simţi. Dar în adunarea lor, medicii din România au mai adus o hotârîre, prin care se trece peste marginile resitenţei pasive, — şi asta ne interesează. Ei vor redacta un memorand, pe cărei vor trimite congresului, şi prin care se vor plânge de prigonirile fraţilor lor din Ungaria. N’au decât s’o facă. Noi ne bucurăm, că o să avem ocazie să dovedim lumii cât de obraznică şi mincinoasă e povestea cu prigonirile românilor din Ungaria. Vom dovedi, că în ţara asta e oricine liber să se folosiască de drepturile lui naturale, cu cari s’a născut, şi de drepturile lui istorice, pe cari le-a primit dela noi... Medicii români ne amintesc de dna Vlad. Dar doamna asta »vecinica« n’a fost întemniţată, pentrucă ar fi îndemnat pe nişte copii să-şi iubească limba lor maternă, ci pentrucă a batjocorit imnul unguresc, provocând un scandal public... Trăim într’un secol luminat, când trebuie să fie ordine în stat. Doamna Vlad a agitat împotriva limbii ungureşti, şi prin urmare împotriva statului. De nu impune deloc (nici o sută de mii de suflete), ci numai ca cultură şi caracter. La 1899 a făcut regretatul pedagog Fr. Paulsen propunerea ca să se facă pace între prusieni şi danezi dânduli se acestora, pe lângă cele 4 ore de religie în limba lor, încă alte 2 ore pentru învăţarea limbei. Propunerea n’a fost primită, între altele şi pe motivul că învăţătorii nu posed limba daneză. Interesantă e şi mărturisirea că din cei 435 de învăţători câţi are Shleswigul, în curs de 5 ani de zile au părăsit această provincie nu mai puţini de 127 de înşi, din cauza că n’o mai puteau duce în satele daneze. * Preoţimea din Silezia înaintează ministrului de culte o petiţie prin care, arătând cât de dezastruoasă e neglijarea limbei polone pentru viaţa religioasă morală a polonilor, cere introducerea şi cultivarea limbei polone în şcoală. In această petiţie se zice între altele: »Educaţia religioasă a copiilor, începută în familie, e cu totul întreruptă prin intrarea în şcoală, cum se face astăzi. După ieşirea copiilor din şcoală tot ce i-a învăţat din religie, se pierde, fiindcă nu s’a putut învăţa temeinic. Clerul constată cu groază şi cu durere cât de mult se depărtează zi de zi poporul de educaţia religioasă, în urma stărilor şcolare actuale. Fiecare preot e convins că materiile religioase nu pot fi pe deplin înţelese de inimile copiilor între împrejurările date. De aceea preoţimea trebuie să privească impasibilă trecerea credincioşilor ei în tabăra social-democraţilor. * Apar cărţi în care istoria Sileziei e tratată pentru * Mare năcaz pe nemţi pentru următoarele cuvinte pe cari le adresează un scriitor polon copiilor neamului său într’o carte de istorie: »Nu uita, fiule, că Dumnezeu te a făcut polon. Ceea ce e mama şi tatăl pentru copiii lor, aceea e patria polonă pentru toţi polonii. Patria noastră e pământul polon, e poporul polon, limba polonă, obiceiurile polone şi literatura naţională polonă. Şi tu fiule aparţini naţiunei polone, drept aceea eşti şi tu o parte din patria polonă, întocmai ca părinţii şi fraţii tăi şi întocmai ca surorile tale. Fiecare polon are datoria de a şi iubi patria şi aceasta mai ales astăzi când Polonia e apăsată de o nenorocire atât de gea. Căci Polonia azi e în robie şi n’are o cârmuire a sa proprie*. *■ Onisifor Chibu, altfel doamna asta »vrednică« n’are motiv să se plângă. Temniţa, în tare întră ea, e un adevărat castel... Prin boicotul lor, medicii români dovedesc, că nu sunt oameni serioşi de ştiinţă, pentru că ştiinţa ar trebui să te ridice deasupra tuturor preocupărilor politice. Adevăratul om de ştiinţă nu se lasă condus de consideraţii naţionale şi patriotice. Dar românii se vede, că sunt mai mult politiciani decât savanţi... Cu privire la procesul de înaltă trădare din Agram. Solidaritatea sârbească şi slavă în genere e ceva mai tare decât solidaritatea românească. De când pe banca acuzaţilor se înfăţişează la Agram oameni de credinţă şi luptă, cărora toate mărturiile false din lume nu le pot pune în spinare o vinovăţie mai grea şi mai ruşinoasă decât aceea că au încercat, împotriva legii străinului, a da libertate celor din neamul lor, cari sufăr prinşi în legături de stat nefireşti, atâţia scriitori slavi, în Austro-Ungaria şi peste hotarele ei, se mişcă pentru a atrage asupra acuzaţilor luarea aminte a oamenilor liberi din ţările libere. Un publicist sârb a cerut pentru cunoscuta revistă parisiană »Le Courrier Europáen* * părerile mai multor persoane cu privire la comedia judecătorească din capitala Croaţiei, supusă ungurilor. Din parte-mi am răspuns cele ce urmează. Revista franceză nefiind la îndemâna celor mai mulţi, traducerea şi tipărirea aici a acelor rânduri poate înfăţişa oarecare interes cetitorilor noştri. »Fiecare popor are dreptul de a trăi potrivit cu condiţiile caracteristice ale individualităţii lui naţionale. El are dreptul de a întrebuinţa toate mijloacele pentru a se desface din legăturile care-l prind de o alcătuire politică trecătoare ori samavolnică. Silinţele lui în acest sens nu sunt supuse unei judecăţi criminale decât adăugând încă o silnicie la o stare de lucruri întemeiată pe silnicie. »Acesta e răspunsul pe care orice om de bun simţ — fie şi un om politic ori un cugetător — trebuie să-l dea întrebării d tale cu privire la nedreptul proces din Agram. Nu vorbi de nevinovăţie : nevinovăţia legală n’are a face câtuşi de poloni în spirit german. Se descrie în culori nefavorabile tot ce se atinge de poloni şi în culori trandifirii tot ce atinge elementul german. Unele din ele sunt pentru învăţători, altele pentru elevi. * Un inspector şcolar scrie: »Răspândirea limbei germane e o măsură pedagogică, susţinerea ei o măsură politică*.* Dintr’un articol despre bascii, flamanzii şi bretanii din Franţa, cari nu posed limba franceză,îndeosebi femeile nu vor nicidecum să înveţe franţuzeşte, ceea ce face ca copiii să înveţe şi ei numai limba pe care o aud acasă de la mama lor*. Despre rezultatele şcoalei franceze din Algeria raportează acelaş articol: »tinerii arabi ajungeau până la sfârşitul anilor de şcoală să ştie în mâna 25—30 de cuvinte franceze, mai multe nu«, puţin înaintea singurului tribunal care e chemat să judece procesele dintre neamuri, şi care e acela al conştiinţei omeneşti. Binevoieşte a primi expresiunea adâncilor mele simpatii pentru silinţele ce face neamul d-tale ca să ajungă la o viaţă naţonală unitară, ideal logic al tuturor popoarelor conştiente de ele însele«. Problema »nevinovăţiei« s’a pus de mai multe ori şi în ceea ce ne priveşte pe noi, românii. E naiv acela care ar căuta să o trateze din punctul de vedere al dreptului strict când idealul pentru care luptă şi sufere, stă aşa de mult mai presus de asemenea formule trecătoare. A fi cu totul nevinovat în unele împrejurări ale robiei unui popor e tot una cu a nu-şi fi făcut de loc datoria. Şi Doamne, mulţi nevinovaţi sunt între loialii români care-şi opresc gândul de la orice nădejde pentru a-şi opri viaţa de la orice faptă! Dacă sârbii fac altfel, ei fac mai bine. Viitorul îi va răsplăti poate, el care, oricum, nu răsplăteşte niciodată pe înţelepţiibuni supuşi, cari stau cu mânile în sîn. (Neamul Românesc*). N. Iorga. Din România. Abatoare la graniţă. In vederea construirei abatoarelor la graniţă, în urma convenţiei între Austro-Ungaria şi România, s’a întrunit o comisiune la ministerul de domenii subt preşidenţia dlui ministru Carp. * Din Străinătata. Noua situaţie din Turcia Aproape din toate oraşele Macedoniei sosesc ştiri despre întinse mişcări reacţionare. Reacţionarii turci şi albanezi au ţinut întruniri spre a protesta împotriva înrolării creştinilor în armată. La întrunirea din Ochrida au luat parte 4000 de persoane. După întrunire s-au întâmplat ciocniri sângeroase între bulgari şi tineri turci. 6 bulgari au fost omorîţi. Comisiunea, însărcinată cu notificarea suirii sultanului Mohamed pe tron, a sosit la Viena şi a declarat că anul viitor sultanul actual va face o vizită diferitelor Curţi europene, începând cu Viena. Anul acesta dânsul va vizita propria sa ţară. Mai mulţi membri ai familiei imperiale vor pleca şi ei în străinătate, unde unii se vor înscrie la universităţi, iar alţii vor întră în serviciul armatelor străine. Guvernul e ferm decis să nu revoace starea de asediu, până ce nu se va fi asigurat cu totul, că reacţiunea e definitiv strivită. La ministerul de război mai aşteaptă încă 1000 de inşi să fie judecaţi. S’a decis creiarea a trei mari tribunale marţiale. După cum se aude se vor creia tribunale de aceste şi în Asia mică. * O alianţă anglo-rusă. Se anunţă din Londra: »Daily Mail« află din Petersburg că ţarul se va duce împreună cu Isvolski la Cowes, unde se va întâlni cu regele Angliei. Isvolski va aduce cu sine un proiect de alianţă, în care se va menţiona înţelegerea stabilită în anul 1907 relativ la Asia şi se va pune baza unei procedări comune a Angliei şi Rusiei, în toate chestiunile europene. Declaraţiile primului ministru bulgar Malinow. Se anunţă din Viena. Primul ministru bulgar d. Malinow aflându-se pentru un moment aci a declarat unei persoane care are relaţiuni amicale cu »Politische Corespondenz« că Bulgaria întră în noua eră cu cele mai bune dispoziţiuni pentru a avea raporturi confiente şi amicale cu we- Pag. 3