Tribuna, decembrie 1909 (Anul 13, nr. 261-285)

1909-12-01 / nr. 261

Fag. 2­ 7^í«Níí53íBi.w_ i*P*SWK .tíWHSSWWBeKS • &&%iasutiati ^^-^ies3ic:9i^xis*xssssae!^ssmí »TRIBUN A* 13 Decemvre n. inţa Naţională«, toate celelalte sânt oprite de guvernul ungar: şi »Universul« şi »Ade­vărul« şi »Minerva« şi »Viitorul« şi »Se­colul« şi »Conservatorul« şi toate celelalte. Chiar şi »Voinţa Naţională« de multe­ ori nu ne soseşte câte două trei zile. . Indrăsnim să adresam guvernului Româ­niei o rugăminte: să intervină prin orga­nele sale pe lângă ministerul nostru de ex­terne, decorat cu ordinul Carol, s­ă inter­vie să se caseze ordinaţiunile cari opresc intrarea în Ungaria a ziarelor din România, după cum nu e oprită intrarea în România a nici unuia dintre numeroasele ziare ungu­reşti cari scriu despre România şi poporul românesc î­ntr’un ton atât de injurios. Iar dacă intervenţia aceasta n’ar avea re­zultatul dorit, guvernul României, credem, va şti să apere interesele pressei româneşti , profitând de cele mai severe arme de retorziune... şi închizând şi el graniţele Ro­mâniei pentru pressa ungurească, pentru a sili astfel pressa ungurească să-şi ridice şi ea glasul în favorul liberării de presă. * gospodării care se poartă şi cu mijloacele bud­getului. S’ar îngădui oare o asemenea justificare vre­unei societăţi a naţiunilor nemaghiare? — şi pentru care din cetitorii noştri nu e de prisos întrebarea aceasta? * Desărcinarea guvernorului Nákó. Monitorul ofi­cial în numărul său de ieri publică autograful prin care monarhul desărcinează pe contele Nákó, guver­­norul de pînă acuma al oraşului Fiume şi al litora­lului ungaro-croat. Contele Nákó fusese numit guver­­nor înainte cu patru ani şi deşi omul guvernului coaliţionist, el a potolit încîtva prin o paşnică ocîr­­muire conflictele naţionaliste, atît de dese înainte în­tre croaţi şi italieni.* Procesele de presă cauzate de chestia catechizărîi. Corespondentul nostru din Buda­pesta ne comunică, că ştirea referitoare la sistarea procesului de presă a »Telegrafului Român« scu­zat pentru un articol scris în chestia catechizărîi, nu corespunde adevărului. Ministrul de culte îşi menţine încă ordinul dat, până atunci, până când se va convinge despre ilegalitatea dispoziţiilor luate în afacerea propunerii religiunei în şcoalele elementare de stat. Se zice, că d. Dr. Babeş ar fi intervenit pe lângă ministrul de culte să sisteze toate procesele de presă provocate de ordinul său ilegal. Ministrul a promis, că va reveni asupra acestei chestiuni. * finlandeze ungurii încă sânt acuzat de amestec. Se spune că tânăra generaţie fiindcă a aranjat o mulţime de serbări de frăţietate cu studenţi­mea ungurească şi letrica cu prilejul cărora s’a accentuat cu glas tare şi cu multă însufleţire crea­rea unei Polonii nouă, din provinciile Finlanda şi Ei­hlanda, cu sprijinul ungurilor. Conspirările ungureşti in a farg­es — se vede — tot mai mult la iveală. Procesul actual din Viena este cel mai preţios document despre gân­durile ascunse ale compatrioţilor noştri. Ori cum s’ar prezenta lucrul, măsurile extreme de opre­siune folosite de guvernul rusesc în provinciile baltice poartă timbrul celei mai condamnabile ilegalităţi şi noi nu putem decât să ne asociem la simţul de indignare al celor asupriţi. »O. M. G. E« şi reforma electorală. Caba­ lul »O. E. M. G.« e compus din iniţialele denumire­ ungureşti a ligei economice ungureşti care a fost înfiinţată în scopul apărării interese­­­or oligarchior latifundişti, deşi pentru amă­girea poporului unguresc ea lansează o lozincă cu mult mai populară. Liga oligarchilor unguri a fost învinuită zilele trecute de către mai multe ziare socialiste, că depăşindu-şi statutele se ante­stecă într’o problemă per eminentiam politică, cum e cea a reformei electorale. Groful Mihai Károly], preşedintele ligei ţine acum să abată în­vinuirea asta oribilă şi publică în acest scop un comunicat în presa aservită oligarchilor. Nobilul conte spune în acest comunicat că liga nu proiectează nici un fel de acţiune poli­tică, ci e vor­ba numai ca »cu prilejul cursu­rilor ce va organiza comisiunea socială a ligii să se arate poporului în prelecţiuni speciale înrâu­rirea dreptului electoral asupra vieţii agricole. Rabulistica naivă a acestei formule a fost pri­mită de toată presa feudală ca o justificare per­fectă, şi probabil că şi de guvern, şi astfel liga oligarchilor va putea să desfăşoare o propagandă cât de intensă, fie turburată, — căci ea doar ocro­teşte, deşi supt altă etichetă, interesele aceleiaşi Doar iată moartea fioroasă S'apropie încetinel Şi repezinda şi a ei coasă Gravează ultimul pastel. De acelaş fel urmă o­­rele strofe: întrezăresc a morţii mână, Smulgăndu- mi sufletul din piept; Repausul etern aştept Şi preschimbarea în ţărână. In gând ar vrea să mai rămână Un suvenir de vremi nestins, Ce-ar vrea să sboare viu, aprins Când eu voi fi numai ţarină. Pe sân căldura e stăpână Dar numai pentru agonie, Aprindeţi iute o făclie Am nostalagie de ţarină. Şi noaptea morţii se amână, Dar niciodată n'am râvnit Decât să adorm necontenit încet, schimbându-mă 'n ţarină. In altele face apologia revolverului, a acestui »metal oribil« şi a pumnalului »distrugător, per­fid şi cu sclipire ucigaşă«. Dar are şi Obedenar clipe senine, când în forma rondelului — această formă de vers introdusă de d sa la noi — cântă pe o coardă mai liniştită şi mai frumoasă. Pe undele briliantine In barca mea plină de flori, Opresiunea în Finlanda. Guvernul rusesc s’a pus pe lucru în Finlanda, a cărei indepen­denţă nu este numai ameninţată, ci este aproape distrusă. — Măsurile luate în scopul desnaţiona­­lizării acestei provincii, se aseamănă foarte mult cu stările de la noi, î şi pare că este un îndemn reciproc din partea statelor mari de a nimici gru­pările etnice separate, mai mici, din sânul lor. Nemţii operează în Posen împotriva polonilor, unguri, împotriva noastră şi acum iată şi Rusia adoptând păcătosul sistem de opresiune. Pentru a acoperi aceste nenorocite manopere în faţa lumei civilizate, guvernul rusesc acuză provincia finlandeză de rebelă, ca nutrind gân­duri de desfacere d­e imperiu, pentru a-şi creia independenţa supt un regim republican. Spune mai departe, că pământul provinciei finice a fost în permanenţă lăcaşul clandestin al multor con­spiraţii împotriva imperiului. Pe vremea revoluţiei ruseşti din 1905 Finlanda ar fi încercat o rupere totală dela Rusia, dar fără rezultat. Tot pe pământul Finlandei s’a pornit şi manifestul de protestare împotriva disolvărei primei Dume. Interesant este, că în chestia independenţei Nu vii să cânţi, să dormi, să mori? Şi voi muri pe-Ocean cu tine. Pe mări imense şi străine Să-ţi desvăleşti caste comori, Pe­ undele briliantine In barca mea plină de flori. Sub constelaţii de Enbine, Sub trăznete sau sub ninsori, Tu îmi vei da stranii fiori, Iar eu tot sângele din mine Pe undele briliantine. Când d. Obedenaru, care astăzi nu mai scrie decât foarte rar, îşi va aduna într’un volum aceste poezii, ele nu vor întârzia să deştepte oarecare atenţiune, căci, cu tot caracterul lor straniu, au un fond original şi ni l prezintă pe autor ca pe un tip aparte. Dintre decadenţii mărunţi, dispăruţi odată cu revistele lor, sau morţi în vârsta lor dintâi, am amintit de curând pe un anumit Anastasescu, care sub iscălitura O. Dabija, a tipărit câteva strofe mult promiţătoare. Frumoase versuri a pub­licat şi regretatul N. Orăşanu, cu pseudonimul Z. Miron, tot în formă de rondele, in poezia lui »Fără stele« găsim strofele următoare: Albastru clar de viorele, Se 'ncenuşează putrezit Ca în macabre aquarele, Şi norii, turnuri de castele Ridică 'n aerul cernit: Ce trist e cerul fără stele! O broşură de actualitate. Am reprodus înadins în coloanele ziaru­lui nostru cuprinsul întreg al broşurei ano­nime, apărută la Bucureşti, supt titlul »Po­litica românilor din Ungaria«, pentru a ne arăta interesul nostru deplin pentru ea. Trăim într’o epocă destul de tulbure, când ideile luminoase, din orice parte ar veni, trebuie răspândite şi, în acest caz, aveam de a face cu câteva idei din cele mai fericite şi mai mult potrivite pentru situaţia de astăzi. Căci, în realitate, ce ni­ se spune în bro­­şura bucureştiana? Se insistă acolo în primul rând asupra prietiniei noastre cu maghiarii, adecă asupra problemei pusă în discuţie prin ultimele în­tâmplări de la noi. Cu argumentări logice se spulberă orice credinţă în posibilitatea unei astfel de prietinii şi se reduc la absurd orice î­ncercări în această direcţie, făcute din partea unora sau altora. Nici sforţările pacificătoare ale unui om isolat ca Mocsáry, nici deschiderea prietinoasă a braţelor unui B­beş, dar nici viclenele şi neclarele făgădu­ieli pacificătoare ale­ unui Justic nu trebuie să ne ademenească şi să ne scoată din drumul nostru, care are să ne ducă direct spre împlinirea completă a drepturilor noas­tre. In zilele de astăzi, când după atâtea a-Iar rondul lui Orâşan »In seară i metită să fie întreg reprodus. Prin aer tremură alene Fiorii calzi, crepusculari, Iar în pădurea de stejari Răsun­­duroase cantilene. Melodioasele refrene Colindă codrii seculari, Prin aer tremură alene Fiorii calzi, crepusculari. Uşori ca tremurul de gene Zefirii, răcoroşi fugari, Cu aripi blonde de ştrengari Trezesc oftări eoliene — Prin aer tremură alene. — In versuri de aceste resleţe, scrise de talente naufragiate, chiar când ele nu cuprind frumseţi vecinice, găseşti frumoase documente omeneşti, suflete simţitoare, caractere afirmate şi visuri spulberate. De­ aceea răsfoirea prin cărţile şi re­vistele decadenţilor este totdeauna o îndeletnicire interesantă şi un crâmpei de vers reuşit, găsit acolo, totdeauna o contribuţie nouă la cunoaşterea temeinică a trecutului literar. Căci în literatură nu trăiesc numai scriitorii, ci oamenii în primul rând şi adese­ori la un scriitor partea lui cea mai simpatică, pe care o lasă în urmi­­, nu este cea literară, ci partea curat omenească.

Next