Tribuna, 1985 (Anul 29, nr. 1-52)

1985-01-03 / nr. 1

Proletari din toate țările, uniți-văl SĂPTĂMÎNAL DE CULTURĂ, editat de CONSILIUL CULTURII ȘI EDUCAȚIEI SOCIALISTE Știința românească sub semnul orientărilor documentelor Congresului al Xlll-lea al O eminentă personalitate științifică Obiectiv prioritar al politicii de industrializare socialistă țării, chimia românească a cu­n­noscut o dezvoltare impetuoasă, marcată prin crearea unei puter­nice industrii chimice moderne sprijinită și impulsionată de valoroasă și competentă activita­­­te de cercetare științifică și teh­nologică, mai ales în ultimele două decenii, cînd, sub îndruma­rea secretarului general al par­tidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a fost orientată și structurată spre nevoile strin­gente ale economiei naționale, un loc tot mai important revenind ramurilor și subramurilor de vîrf. Beneficiind de o dinamică de dezvoltare dintre cele mai ridi­cate, ponderea industriei chimice, în prezent, se ridică la 18 la su­tă din totalul industriei țării, de­pășind ritmurile de creștere a producției realizate de celelalte ramuri industriale, devenind tot­odată și un factor activ al co­merțului exterior, știut fiind că, din exportul total al țării, un sfert revine produselor chimice. Nivelul înalt al dezvoltării in­dustriei chimice și poziția apar­te, ocupată de chimie, în gene­ral, în rîndul științelor naturii, se datoresc în primul rînd fap­tului că ea are adînci implicații practice, pătrunzînd tot mai pu­ternic în economie și în viață în general. In adevăr, chimia este tot mai mult chemată să aducă o contribuție importantă la dez­voltarea dinamică a producției de bunuri materiale pentru care resursele naturale au devenit in­suficiente (combustibil, cauciuc, textile, piele, metal, alimente și altele), sau sunt inexistente în natură (mase plastice, fire și fi­bre sintetice, produse farmaceu­tice etc.), precum și la grăbirea progresului în celelalte ramuri industriale, îndeplinind rolul de furnizor principal de produse, in proporție de 60—80 la sută. Tot­odată, ea este unul din factorii determinanți ai creșterii hardului de viață, respectiv stan­de ridicare a nivelului de trai al civilizației umane. Odată cu procesul de indus­trializare socialistă a României, s-au fundamentat bazele cerce­tării științifice și aplicative mo­derne, care a pus la dispoziția industriei numeroase tehnologii originale în domenii de vîrf. Succesele înregistrate de cer­cetarea științifică și tehnologică românească s-au realizat după concepția și cu aportul nemijlo­cit al tovarășei academician doc­tor inginer Elena Ceaușescu, membru al Comitetului politic al C.C. al P.C.R., prim viceprim­­ministru al guvernului, preșe­dintele Consiliului Național pen­tru Știință și Tehnologie, emi­nentă personalitate științifică, de înalt prestigiu și reputație in­ternațională. Consacrîndu-și întreaga energie creatoare conducerii și îndrumă­rii directe a activității de cerce­tare și dezvoltare în domeniul chimiei, respectiv a Institutului central de chimie și de introdu­cere a tehnologiei moderne in industria chimică românească, precum și a celorlalte institute centrale de ramură, a unor plat­forme integrate de cercetare-în­­vățămint-producție și a acade­miilor de științe, tovarășa Elena Ceaușescu a adus și aduce o contribuție de­­ excepțională im­portanță la progresul și înflori­rea țării, la afirmarea continuă a științei și culturii românești. Drept rezultat, volumul produ­selor de bază ale industriei chi­mice românești, printre care se află: fertilizanți, elastomeri, fire și fibre sintetice, materiale plas­tice, intermediari, medicamente și altele, practic s-a triplat la fiecare deceniu. în acest domeniu, un rol im­portant îl are petrochimia, ra­mură prioritară a chimiei mo­derne, care s-a dezvoltat pe sea­ma chimizării superioare a ga­zului metan și a hidrocarburilor rezultate în urma prelucrării in­(Continuare în pag. 2) Prof. univ. dr. Gheorghe Marcu Știința românească este azi parte integrantă a dezvoltării so­ciale și economice a societății noastre. Faptul ni se pare firesc, evident, dar uităm poate prea repede că nu a fost întotdeauna așa. A fost o perioadă, poate mai caracteristică pentru anii inter­belici și mai puțin pentru pe­rioada care a urmat imediat du­pă 23 August 1944, cînd în ma­re măsură știința era cantonată mai ales în universități și, cu rare și remarcabile excepții, era complet ruptă de dezvoltarea noastră socială, contactele dintre ceea ce constituia pe vremea a­­ceea „economia avansată“ și ceea ce numai mult mai tîrziu s-a numit „cercetare științifică“ erau sporadice, de mică întindere și fără prea­­ mari consecințe. Situația era mai ales grea în domeniul atît de viu, în țările avansate, în comparație cu țara noastră, a științelor naturii: ma­­tematicile, deși ajunse la o înal­tă dezvoltare, se cantonau în probleme teoretice, rupte de rea­litățile noastre, fizica era într-o dezvoltare rudimentară, fără a­­plicație directă într-o ramură tehnică, chimia, deși obținea u­­nele rezultate interesante, era lipsită de o bază practică care să-i susțină dezvoltările. în prin­cipiu, in România se putea face orice cercetare — într-o atmos­feră de totală nepăsare din­­ par­tea cercurilor oficiale —, subiec­tele, dacă erau abordate, nu a­­veau nici o importanță, nici con­­s­­einte de vreun fel, dar mai ale­s aproape nici un sprijin ma­terial sau moral. Situația de astăzi e radical schimbată. Societatea românească acordă științei, cercetării știin­țifice, în anul Congresului al Xlll-lea al Partidului Comunist Român, o importanță și un rol ce se deosebesc profund de un trecut totuși nu prea îndepărtat. Progresul, dezvoltarea impetuoa­să sînt evidente. Mai puțin evi­dente, liniile de forță ale științei românești se cer descifrate cu grijă și atenție. Sînt prea aproa­pe de noi, sîntem prea implicați în uriașa transformare socială, economică a anilor '80 pentru a putea judeca cu detașarea nece­sară un fenomen pe care, prin amploarea și modificările lui re­voluționare, îl simțim copleșitor, deși îl sesizăm, în toate impli­cațiile lui, numai cu greutate. Deși Directivele Congresului pre­cizează cu mare forță și dina­mism liniile directoare ale știin­ței românești contemporane, pri­vită în dezvoltarea ei dinamică, documentul este sintetic și, prin forța împrejurărilor, rezumativ, în fond, ce este atit de nou, de revoluționar, de altfel în știința românească a anilor acestui sfîr­­șit de mileniu? O primă obser­vație. Față de ceea ce era în anii deceniului patru, cercetarea știin­țifică, în comparație cu situația actuală, a pierdut — aparent — considerabil în independență, în schimb a cîștigat enorm în im­portanță. Să mă explic. Aveam o cer­cetare științifică în universități, atît cit era. Academia română reprezenta un for de recunoaș­tere științifică, o tribună de afir­mare a științei, însă mult mai puțin un for de îndrumare, ca să nu mai vorbim de un spri­jin material. Ca persoană,­­­nul de știință român era liber sî abordeze orice­ subiect, liberta­tea mergînd pînă acolo încît­, în afara unui cerc restrîns de spe­cialiști, preocupările lui nu inte­resau practic nici o persoană sau un for cit de cît important, în aparență, era liber să aibe cele mai îndrăznețe inițiative științifice. în fapt, ii lipseau, de multe ori, mijloace elementare pentru a le traduce în viață. Idei mari au rămas ca „iniția­tive teoretice“, deseori strălucite, în mapele autorilor, în cel mai bun caz depuse la Academie sau publicate in tiraje neînsemnate. Sunt cunoscute destine dureroase in acest sens, neîmpliniri. Prin comparație și contrast to­tal, știința românească actuală e profund angajată, dependentă de întregul context social. (Continuare în pag. 2) Prof. univ. dr. Victor Mercea Silința românească într-un * » moment revoluționar y Traian Brădean Portretul tovarășei Elena Ceaușescu Anul hotărîtor al cincinalului Intrăm în ultimul an al actualului cincinal cu acel sen­timent de mândrie pe care ni-1 dă ritmul muncii și încrede­rea in forțele proprii, unitatea tuturor energiilor puse In sluj­ba propășirii patriei. Ne sunt vii încă în amintire momentele istorice ale Congresului al Xlll-lea al partidului — forul su­prem care examinează periodic drumul parcurs, stabilind, ca o sinteză a opțiunilor democratice exprimate în interiorul parti­dului și în întreaga societate, obiectivele dezvoltării viitoare, întemeiată pe realitățile prezentului, linia politică generală a etapei următoare este larg deschizătoare de noi orizonturi constructive. Este orizontul dezvoltării intensive a economiei, oglindit în angajarea generală pentru o nouă calitate în toate domeniile de activitate, ca deviză centrală pentru anii ce vin. Saltul ce se va realiza în cincinalul viitor va fi depășirea de către România a stadiului de țară în curs de dezvoltare, ceea ce va avea multiple semnificații în istoria progresului nos­tru. Este orizontul înfăptuirii unei profunde transformări în agricultură, al revoluționării acestei ramuri economice in ce privește atît baza ei tehnico-materială cît și organizarea pro­ducției, accelerarea procesului de mecanizare și modernizare. Este orizontul promovării largi a gîndirii mereu îndrăznețe, cutezătoare, oglindit în lupta pentru nou în știință și tehnolo­gie, dar nu numai în aceste domenii. Are, astfel, o importanță hotărîtoare, vitală, orientarea către creșterea rolului științei in modernizarea economiei naționale, a întregii vieți sociale. Este, cu alte cuvinte, frontul fuziunii organice dintre revolu­ția socială și revoluția științifico-tehnică, împlinită sub raport umanist. Este orizontul politicii energetice, gîndită intr-o lar­gă perspectivă și sub toate implicațiile ei interne și internațio­nale. Este orizontul perfecționării întregii vieți sociale și fruc­tificarea potențialului creativ al democrației socialiste, oglindit în preocuparea pentru a valorifica superior un sistem armo­nios de organisme ale vieții social-politice. Cum se știe, recent a avut loc, în prezența președintelui țării, ședința comună a Consiliului oamenilor muncii de na­ționalitate maghiară și a Consiliului oamenilor muncii de naționalitate germană care au dezbătut sarcinile ce le revin din hotărîrile marelui Forum al comuniștilor. Participanții și-au exprimat și cu această ocazie sentimentele de fierbinte dragoste, stimă și recunoștință față de secretarul general al partidului, pentru condițiile egale de muncă și viață asigurate tuturor cetățenilor țării, fără deosebire de naționalitate. în cuvîntarea sa, tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat unitatea de acțiune a tuturor celor ce muncesc, voința fermă pentru împlinirea multilaterală a patriei, pentru întărirea neconteni­tă a națiunii noastre socialiste. Din perspectiva marilor deschideri către viitor, Congresul al Xlll-lea al partidului a jalonat, cu clarviziune, direc­țiile înfăptuirii simultane și în mod unitar a unor complexe sarcini privind dezvoltarea intensivă a economiei naționale, creșterea productivității muncii sociale, înflorirea științei, în­­vățământului și culturii, ridicarea bunăstării materiale și spi­rituale a poporului, țelul suprem al politicii partidului, rațiu­nea însăși a edificării noii societăți. Se conturează aici imaginea viitorului României socialiste, care poartă pecetea gîndirii re­voluționare a secretarului general al partidului. în Mesajul de Anul Nou, adresat națiunii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, pre­ședintele republicii, a chemat pe toți oamenii muncii la tradu­cerea în viață a acestui obiectiv strategic, demonstrîndu-se astfel forța unită a unui popor stăpin pe destinele sale, cam­i și făurește în mod liber și conștient propriul său viitor,­vii­torul comunist. Tribuna 3 ianuarie 1985 Un singur munte Patria împinge în expansiunile extazului firea ființelor și firea logosului ei. Se împinge mai repede decit visarea, frunza și rîurile. Firesc, așa cum în lume e un singur munte numit Omul, patria desfășoară firea ființei și lucrurilor ei să umble pe drum deschis văzduhului înfrunzit cu aștrii. Astralitate și liniște Culegătoare de rîuri și celor din sus și celor din jos de Porțile de Fier, culegătoare Dunării în Marea Neagră, patria urcă pe munții de respirații în cer. Și coboară cerul să întemeieze în case peste inimi astralitate și liniște. Ion Anghel

Next