Tribuna, mai 1884 (Anul 1, nr. 21-37)

1884-05-10 / nr. 21

Pag. 82 sârbească a ajuns a fi ambulantă. Regele Milan încă se află în Niş. Aici a fost primit de populaţie în mod entusiast. Fi-va activitatea parlamentului mai spornică ca altădată în noul oraş? Declaraţiune: 1. Preoţimea din protopresbiteratul gr. or. al Sibiiului votează în unanimitate încredere şi recunoscinţă Sinodului Archidiecesan şi aderează la condusul adus în cestiunea ajutorului împărătesc menit pentru preoţii gr. or. sărmani şi binemeritaţi din Archidiecesa Transilvaniei, prin urmare. La cas, când nu s’ar da acel ajutor pe basa disposiţiunilor primitive din anul 1861, ci înaltul regim ar insista pe lângă condiţiunile umilitoare puse de emisul d-lui ministru reg. ung. de cidte: preoţimea subsemnată renunţă la acel ajutor şi va condamna pe fiecare preot român gr. or. carele în asemenea condiţiuni umilitoare s’ar înjosi ar primi. Sibiiu, 8/20 Main, 1884. (Urmează subscrierile preoţilor). Adunarea preoţilor din tractul gr.-or. al Sibiului. Precum am anunţat în numărul de ieri, preoţimea gr.-or. din tractul Sibiiului, întrunindu-se spre a lua o hotărâre în cestiunea ajutorului de stat, a dat prin însufleţirea şi unirea ei într’un gând cea mai satisfăcătoare dovadă, că-şi înţelege misiunea şi săle se supoarte cu abnegaţie nu în linişte situaţia grea, în care ne aflăm. L Iată şi resoluţiunea primită cu una- Punitate: Subsemnaţii, preoţime a tractului gr. or. al Sibiiului, luând din comunicarea oficială a organelor administrative la cunoscinţă, că d-1 ministru reg. ung. de culte şi instrucţiune prin un emis al seu a decretat ca „ajutorul împărătesc,“ menit pentru preoţii săraci şi binemeritaţi din archidiecesa gr. or. a Transilvaniei pe viitor se nu se mai împartă, ca în trecut, prin Archiepiscopul şi consistorul nostru, ci prin însuşi d-l miniştrii după premergerea petiţiunilor şi recomandaţiunilor prescrise de D-sa,■ s’au întrunit la data mai jos însemnată în conferenţă, şi considerând că prin citatul emis ministerial: a) se vatămă autonomia garantată prin lege a bisericii gr.or. române; b) se degradează Archiepiscopul gr. or. la rolul de colector al unor date statistice, de cari d-l ministru n’are se ţină seamă; c) nu se mai garantează adevăratele merite câştigate pe terenul pastoral şi cultural, ba e de temut că s’ar pute face abus de acest ajutor în interesul politicei dominante, care nu poate întră în sanctuarul bisericii; d) considerând că representanţa legală a bisericii, sinodul archidiecesan, a decis în numele bisericii, că, la cas când toţi paşii ce se vor face la înaltul regim şi la Maiestatea Sa împăratul şi Regele ar rămâne fără resultatul dorit, archidiecesa gr. or. română din Transilvania renunţă la acel „ajutor împărătesc,“ — dau în mod serbătoresc următoarea Revista ziarelor. Citim în „Pesti Napló,“ nr. dela . c. următorul articol: Stiam de mult, că guvernul Tisza, ici în strâmtoare, se va adresa cătră Curte ca se corteşească (influinţeze) în favorul său pe lângă înaltul cler îşi pe lângă aristocraţie. Sânt vr’o câteva săptămâni de când s’a lăţit această faimă; se vorbia, că mesagiul tronului va fi o demonstraţie în favorul ministerului şi al partidului liberal, că în el se va da espresiune părerii de rău pentru succesele dobândite de opoziţia din camera magnaţilor, că se va afişa un program pentru viitor, poftindu-se guvernul ca să aducă în îndeplinire planurile sale, care au de scop binele țării, dar care pănă acum n’au fost realizate etc. Fără îndoială un asemenea mesagiu i-ar fi plăcut guvernului; ce a putut însă să strecoare primul ministru în textul definitiv din corteșirea intenționată, vom vedea cât de curând. De altmintrelea se stie că guvernul, în luna lui ianuarie, a poftit la Viena la regele pe primatele şi pe reposatul conte Cziráky János, ca prin ei să recâştige în favorul partidului seu influenţa archiereilor şi magnaţilor, în contra cărora mai nainte credincioşii guvernului şi presa guvernului tunau şi fulgerau. Şi apoi se poate oare presupune, că guvernul, care cu voturile cerute, dar retusate ale archiducilor, a voit să impună aristocraţiei maghiare, nu va căuta, cu ocasiunea închiderii sesiunei parlamentare, să influenţeze cu splendoarea orbitoare a coroanei şi cu tot aparatul Curţii asupra acelora, care au mari proprietăţi şi mare influenţă în diversele cercuri şi despre cari nimenea nu se îndoiesce că n’ar fi reali ? Sau că nu va căuta să-i recâştige pentru sine sau cel puţin să-i smulgă din braţele oposiţiei? Şi această acţiune s’a început alaltăieri. Ocasiunea a oferit-o principelui moştenitor la esposiţia giuvaergiilor. îndată după ce s’a dat votul în camera magnaţilor, ministrul Szapáry a alergat la archiducele Rudolf să-i ducă vestea plăcută, că guvernul a avut o majoritate de 60 voturi. „Vă felicit, aceasta este o majoritate imposantă“, astfel se pretinde că ar fi răspuns principele moştenitor. După aceea veni şi Tisza să istorisească cele petrecute , şi densul de asemenea a fost măgulit cu cuvintele: „ Te felicit pentru frumosul succes ; de altmintrelea era de prevădut că proiectul va fi primit.“ Cel puţin astfel ne comunică presa semi-oficioasă. In cât priveste strălucitul succes, trebue să spunem că magnaţii cei mai distinşi şi din punct de vedere material cei mai independenţi sânt cu grămada trecuţi în lista opoziţiei, iar dintre conţii şi baronii guvernamentali cei mai mulţi sânt de aceia, cari dacă s’ar fi votat proiectul guvernului privitor la reforma camerei magnaţilor, multă vreme n’ar mai fi fost legiuitori şi cari dacă astafii mai sânt aceea ce sunt, trebue să o mulţumească lui Zichy Nándor şi oposiţiei. Curtea, care cunoasce foarte bine starea aristocraţiei şi care nu se uită numai la numărul ei ci şi la greutatea voturilor din camera magnaţilor, tocmai din votul de ieri s’a putut convinge că oposiţia magnaţilor unguri contra guvernului este puternică şi serioasă, căci dacă lăsăm la o parte rudeniile lui Andrássy, Szapáry, Tisza şi Kemény, majoritatea covârşitoare a elementelor independente a fost pe partea opoziţiei. Şi aceşti domni neaoşi maghiari, botezaţi „reacţionari“, au vorbit şi au votat având în vedere interesele poporului şi uşurarea sarcinilor faţă cu pasiunile boiereşti ale guvernului, care ne fericesce cu dările şi pe care l-au apărat cu deosebire aceia, cari trăiesc din plata guvernului. Mărturisim sincer, că nu ne pare bine să vedem că principele moştenitor sau oricare alt membru al dinastiei demonstrează în favorul guvernului şi al partidului său şi lăsăm toată răspunderea în sarcina guvernului, pentru că nu se feresce de a amesteca dinastia în luptele partidelor şi în corteşirile electorale. Această procedere pe cât este de neconstituţională, pe atât este de conformă cu politica ministerului actual. De altmintrelea guvernul nu va ajunge nici pe calea aceasta la scop, va nemulţumi pe aceia, a căror realitate este desinteresată şi cari stiu foarte bine, că dânşii fac cel mai mare serviciu Regelui şi naţiunii atunci, când pun umărul ca să scape ţara de sistemul actual de guvernament. Nu este vorba despre Rege, ci despre consiliarii regelui. Aceştia voiesc să se folosească de Coroană, ca prin ea să-şi apere capetele lor contra loviturilor opoziţiei; sfătuesc Curtea să facă, tocmai contrarul de la ceea ce ar trebui să facă aşa de ca Curtea să rămână neutră în luptele electorale dintre partide. Căci oposiţia din Ungaria, care tinde să restoarne guvernul, nu este un element revoluţionar, ci oposiţia cea mai credincioasă Majestăţii Sale, în toată Europa nu găsesci o asemenea oposiţie. ( Pe când din contra, guvernul preaplecat al Majestăţei Sale distruge constituţia ţării, finanţele şi bunăstarea poporului şi astfel sapă fundamentul statului şi al Tronului. ) Această oposiţie cuprinde toate clasele naţiunii, fără deosebire, pe ţăran, pe domn, pe cetăţean şi pe marele nobil deopotrivă şi este o colectivitate pornită din convingere, dar nu din poruncă sau pentru plată. Această opoziţie va lupta din toate puterile, în mod cinstit. Fie cine, magnat sau simplu cetăţean alegător, se va ciocni în cercid seu cu puterea oficială a guvernului şi cu candidaţii acestuia. Numai cât guvernul să iasă el însuşi la faţa luptei şi să nu se ascundă după Tron“. — îi supără pe d-nii de la „Pesti Napló“ abusul ce se face de autoritatea tronului! Dar când principele moştenitor întreabă pe popii români, dacă sciu ori nu românesce, — aceasta nu îi supără?! TRIBUNA Adunările electorale române naţionale. » Alegătorii români din cercul electoral (Comitatul Aradului) întruniţi fiind adi la 6/18 Main a. c. în opidul Radna, într’un număr frumos, aderează întru toate la programa din Sibiiu (1881) şi o susţin. dar pentru conferenţă naţională româna convocată pe 1. Iunie 1884 n. la Sibiiu, au ales cu unanimitate delegaţi, cari să represente acest cerc, pe Domnii Ioan Beleşiu şi Dr. Demetriu Magdu, advocaţi în Arad, cărora li s’au şi dat credenţionalele recerute. Corespondenţe particulare ale „Tribunei“, Cluj, 20 Maiu n. 1884. Stimate D -le Redactor! Studenţii maghiari şi mâna lungă, ce au înscenat dilele aceste comediile de pe aici, de sigur nici ea nu s’au aşteptat la cumpătul şi demnitatea impunătoare, cu care s’au purtat studenţii şi inteligenţa de aici faţă cu fanatismul şovinist. Această purtare îşi are efectul moral bun asupra spiritelor. Mulţămită acestei purtări înţelepte din partea Românilor şi a unor măsuri coercitive, luate din partea celor competenţi, liniştea este în câtva restabilită, deşi ni se pare, că această linişte este numai aparentă. Măsuri coercitive s-au luat din partea tribunalului şi a senatului universitar. D-l advocat Iuliu Coroian în înţelegere cu inteligenţa, a intentat proces studenţilor resvrăjitori, la vre-o 30 de inşi cei mai mari matadori, acusându-i cu rumperea porţii dela casele parochiale gr.-cat. în noaptea clilei 2/14 Maiu şi cu agitaţiune în contra naţionalităţii române. Eri în 19 Maiu s’au înmannat acusaţilor de cătră tribunal citaţiunile şi procesul îşi urmează calea. Aceasta a fost apă rece pe creerii prea prea înfierbântaţi. De altă parte senatul şi rectoraţil universităţii a afişat adi pe tabla neagră următoarea proclamaţie adresată, studenţilor, pe care o dăm în traducere fidelă: Senatul acestei universităţi regelei a primit cu adâncă părere de rău scirea autentică despre împregiurarea, că o parte a civilor universitari şi-a uitat de stima, cu care sunt datori să se poarte faţă cu poziţia profesorului, şi-a uitat de principiul fundamental al libertăţii învăţământului şi nu numai afară de universitate, ci chiar şi în salele edificiului destinat pentru ştiinţă şi-a permis a comite escesele cele mai deplorabile. Din această cauză senatul universitar desaproabă serios această purtare a părţii amintite a civilor universitari şi hotărând a face cercetare detaliată atât despre escesele întâmplate, cât şi despre împregiurările, ce au provocat aceste escese, admoniază cu toată seriositatea pe toți civii universitari să se acomodeze strict legilor academice și pănă la terminarea cercetării.*) Cluj, 19 Maiu st. n. 1884. __________ Abt, rector. Studenții maghiari ar fi așteptat ca rectoratul universității să aproabe faptele lor scandaloase, precum le aproabă şi laudă „Ellenzék“, şi chiar şi guvernamentalele loi „Kolozsvári Közlöny“ şi „Magyar Polgár“, căci provocarea, deşi au primit-o cu tăcere, se vede, că nu i-a mulţumit. Această împregiurare, precum şi alte semne ne-au făcut a presupune cele amintite mai sus, că adecă liniștea ar fi numai aparentă. Așa în 18 a curentei seara, junimea maghiară a arangiat o beție în grădina lui Bánfy. Ceea ce-i de însemnat fuse aici, este, că se vorbesce că beutura se le-o fi dat unii cetățeni (polgárság). Nu stim întru cât e adevărată această scrie, dar dacă este adevărată, precum credem, regretăm, că se află cetăţeni aşa de scurt vedetori, cari aproabă purtarea junimii lor. Mai departe huiduirile de pe strade nu mai încetează. După mai mulţi tineri au strigat iarăşi: „büdös oláh“, între alţii amintim pe d-nul Nicoară, după care strigând ieri înspre sală înaintea cafenelei Orbán o ceată de juni: „büdös oláh“, el s’a întors liniştit şi făcându-le compliment le-a tis: „Köszönöm, ez magyar műveltség és cavallerismus.“ (Mulţumesc, aceasta e cultură şi cavalerism unguresc.) Noblesse oblige. Domnişorii universitari s’au roşit ca racul şi au tăcut ca pământul. Alt cas semnificativ este, că adunarea junimii maghiare, convocată de un „comitet esecutiv“, (poate că de comisia de şese, aleasă în 2/14 Maiu în grădina Banfy) pe eri la şese oare seara nu s’a ținut. —Causa n’o seim, ni se pare rusé, că a fost interzisă. Ei, dar astăzi am vădut afișat un convocator nesubsens, care concheamă tinerimea maghiară pe 5 care în cafeneaua Orbán, de unde, se dice în convocator, va pleca junimea afară de oraș, la locul numit „Törökvágás“, unde va arangia un joc de-a mingea (labdái). — Junimea vrea să fie de tot șireată! Alt cas este moda tricolip^h lățit foarte tare în cjilele ,aceste mama de a acăța panglică tricoloară maghiară în gaura nasturelui de-asupra focului. Am vedut „tricolorisați“ şi ucenici şi calfe. Despre „tricolorişti“ se plice, că ei sunt iniţiaţi în secretele mişcării şi a esceselor, ce se comit. După părerea modestă a „opincii române“, tricolorul unei naţiuni trebue să fie sânt fiecărui fiu al ei, căruia trebue să i se închine cu capul descoperit. Altcum tricolorul devine banal. Pentru aceea ne prinde mirarea, cum de tinerimea maghiară folosesce tricolorul seu de semn în tulburări şi escese nocturne şi ne mirăm şi mai mult de cei serioşi pentru ce nu-i împedecă în dejosirea tricolorului lor. Basaţi pe aceste am presupus şi presupunem, că deşi flăcările focului sunt stinse, jăraticul arde în spuză şi focul poate isbucni. Pot uşor să se nască tumulturi şi escese noue. Ar fi bine dacă ne-am înşela. în or ce cas înse Românii de aici trebue să fie atenţi la toate mişcările şi sperăm, că-şi vor păstra pănă în capătul acestor afaceri odioase cumpotul şi demnitatea, care a impus şi va impune turbulenţilor. Silvan. *) Ezen királyi egyetem tanácsa mély sajnálattal szerzett hiteles tudomást arról, hogy ez egyetem polgárainak Kr. 21 I Congregaţiunea comitatensă din Lugoş. (încheiere). Majoritatea congregaţiunei comitatense a început a lua o faţă posomorâtă, căci nu avea alt vorbitor, decât pre dl comite suprem, eară din partea Românilor li se aplica lovitură după lovitură. La causa comunei Ciacova Dr. Nánásy (oposiţional, fiindcă a pierdut postul la restauraţiune) folosindu-se de situaţiunea iritată dire: dl vice-comite Jakabffy şi-a călcat jurământul atunci, când de la an nu a efectuat decisul elvéről és nem csak az egyetem falain kívül, hanem a tudománynak szánt épület termeiben is a legsajnosabb kihágások elkövetésére ragadtatta el magát. Ennél fogva az egyetemi senatus komoly rászólását fejezi le az egyetemi polgárság említett részének ilyen magaviselete fölött s midőn úgy a történt kihágások, valamint az e kihágásokra okot szolgáltató körülmények iránt a részletes vizsgálatot megindítja, komolyan inti az egyetem öszszes polgárait hogy a vizsgálat befejezéséig is szorosan az akadémiai törvényekhez szabják magukat. Kolozsvárit, 1884 május hó 19-én.