Tribuna, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 248-272)

1888-11-01 / nr. 248

r Pag. 990 care dovedesce o capitulare desăvîrşită a primatelui catolic. Actualul ministru de instrucţiune, contele Albin Csáky, a adresat la 28 octomvrie n. primatelui Simor o scrisoare, prin care a răspuns la scrisoarea, pe care primatele a fost adre­sat-o la timpul seu ministrului Trefort. Contele Csáky a declarat, că are in­tenţia, de a regula din temelie dreptul de controlă al inspectorilor de şcoale reg. asupra institutelor de crestere ca­tolice, care în deosebite diecese se exer­­ciază în deosebite moduri. Ministrul re­­cearcă mai departe pe cardinalul, ca el să lucreze într’acolo, ca atestatele de cualificațiune, ce s’au extrădat deja fără subscrierea inspectorului de școale, se se substearnă ulterior spre subscriere și ca directorul Regéczy dela preparandia de învățători din Tyrnau să fie dojenit în mod corespunzetor. După o împărtăşire a­­Ţarului „Nemzet“, cardinalul Simor a răspuns la această scrisoare a minis­trului la 8­­. c., comunicându-­i, că el a luat deja disposiţiuni, ca ates­tatele din cestiune să se sub­ştearnă inspectorului de şcoale spre subscriere. Directorul Regéczy a primit totodată o dojana aspră pentru procederea sa cu adausul, ca la cas, că se va repeta aceasta, va avă să fie tras în cercetare disciplinară. Se vorbesce acum, ca ministrul de instrucţiune are de gând să reguleze dreptul de inspecţiune al statului în în­ţelegere cu episcopul, dar s prel­ingă scu­tirea deplină a drepturilor statului. Mi­nistrul Tisza se poate bucura de succe­sele colegului său. Stările de lucruri din Serbia nu sunt­ tocmai aşa de strălucite, precum le presenta mai ales c jmrele maghiare gu­vernamentale. Atât „Pesti Napló“ cât şi „Budapestei-Tagblatt“, primesc deja oameni de încredere din Serbia scrisori, prin care se înfăţişează lucrurile din Serbia într’o lumină pe cât se poate de poso­morită. Iată ce scrie şi foaia engleză „Pali Mall Gazette“ : „Fără îndoeală în Serbia nu va avă să isbucnească o insurecţi­­une, ci chiar o revoluţiune. Şi ea ar fi moralicesce justificată, ad­miţând, că ea s’ar pută duce în deplinire în grabă şi cu succes. Dacă regele Milan va pută ori nu fi expedat de acolo, atârna dela armată, şi despre atitudinea armatei nu avem nici o informaţiune. Sperăm însă, că nu se va întâmpla nimic, pănă nu se va oferi garanţa absolută a unui succes deplin“. „Politische Korrespondenz“ pri­­mesce din Paris soirea, câ înţelegerea ce s-a efectuat între Anglia, Germania şi Francia cu privire la blocada ţer­m­­urilor Africei-de-Ost este întim­­pinată în cercurile mai serioase din Pa­ris cu satisfacţie, nu numai pentru în­semnătatea umanitară a intreprinderii, ci şi în vederea efectului, pe care îl va ave această înţelegere asupra păcii ge­nerale din Europa. Idea, de a arangea în Londra o conferenţă în scopul sta­bilirii măsurilor pentru suprimarea ne­goțului cu sclavi, încă este bine primită în Paris, caută el? Ce vrea? Ce a făcut? De ce aleargă? Aici e vre-un lucru rău la mijloc! Mă opresc și mă întorc, dar’ n’am vreme să mă mai gândesc, căci cată un cap se ivesce deasupra gardului: omul acela voesce tocmai să sară gardul ca să ajungă în uliță. Mă retrag și mă tupilesc în dosul unui plop din apropierea gardului. De ce săvârșesc fapta aceasta? ,,Pentru­ că“ îți e frică de omul acela. — (Toi tu* — Ești singur, obosit, cu mâna goală; ești chiar din fire om, care se feresce de ori-și-ce conflict; ai nevastă și copii; nu stii ce poate să urmeze din întâlnirea ta cu acel om: te dai la o parte, ca să scapi cu bine și să ajungi cât mai curând a te bucura de odihna mult dorită. Nu, — iubite amice, — frica în sine nu hotaresce fapta mea: mă ascund pentru­ ca să mă simt mai sigur, pentru­ ca să nu-’mi mai fie frică. Dar’ tot îmi este frică. Omul acela sare gardul, trece uliţa şi o ia pe ceealaltă parte a uliţei drept înainte, în direcţiunea, în care am să merg şi eu ca să ajung acasă, îl cunosc. E Petrea Ciobanului, unul din cei mai primejdioşi oameni, care a săvîrşit multe fapte rele, dar’ le-a chibzuit totdeauna așa, că nu ’i­ s’a putut dovedi vinovăția. Nu me mai îndoesc, ca și cum a săvârșit vre o faptă rea, și tremur în tot trupul, căci omul acesta e în stare să mă omoare, dacă me vede upilat în dosul plopului, într’un rescript al Țarului cătră admiratul general marele principe Ale­xis se exprimă mulţumirea, că sub con­ducerea marelui principe s’a executat totdeauna şi cu succes voinţa împăra­tului, de a avă pe Marea-Neagra o flotta, care e potrivită a asigura locui­torilor de pe ţărmuri desvoltarea neîm­­pedecată a tuturor întreprinderilor indu­striale şi comerciale. împăratul, se duce în acel rescript, s’a convins despre acea­sta cu prilegiul petrecerii sale în Rusia­­de­ Sud şi a privit cu o adevărată bu­curie la întreaga escadră de răsboiu, care e gata a interveni pentru drepturile Rusiei pe Marea­ Neag­r­ă. CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“, Sălişte,, 23 Octomvrie v. 1888 *). Două momente mai însemnate s’au pe­trecut astăzi în Săiişte, care merită a fi aduse la cunoscinţa publică, şi anume: Sfinţirea unei aripi de şcoală, consistătoare din trei odăi, între care o sală foarte frumoasă, din nou zidite; apoi o producţiune musicală-teatrală, orangeată de corpul în­văţătoresc la iniţiativa şi stăruinţa zeloşilor învăţători Romul Mircea şi D. Lăpădat. După săvîrşirea serviciului divin în bi­serică, cu procesiune a mers publicul în edi­ficiul şcoalei, unde s’a făcut sfinţirea apei, cu care ocasiune veteranul învăţător dl director M. Stoica ţinu o vorbire ocasională foarte po­trivită, în care între altele reaminti şi urmă­toarele cuvinte adresate Săliştenilor de Marele Archiereu Andreiu: „Fiţi cu precauţiune la alegerea de învăţători. Să nu aveţi în vedere locul nascerii, ci vrednicia lor“. Acolo, unde mai înainte cu câteva oare se adunase un numeros public, care cu pie­tate şi evlavie implora binecuvântarea cerului asupra noului edificiu şi a celor­ ce vor întră într’însul, acum încă de pe la 6 oare seara începură iarăşi a se aduna tot în acel loc, de astădată însă pentru­ ca să se veselească şi distragă prin impresiunile plăcute şi variate ce aveau a se perenda in decursul exhaureării punctelor din program. Prelungă inteligenţa întreagă şi alţi mulţi fruntaşi din Sălişte, au mai fost de faţă şi mulţi oaspeţi de prin comunele învecinate, precum şi doi d-ni oficeri din România. Cutez să afirm, că nici­odată la astfel de ocasiuni n’am venit în Sălişte un public mai numeros ca de astădată. Când se ridică cortina ne văd­urăm faţă în faţă cu drăgălaşii băieţi şi băiete din a IV-a clasă paralelă, în mijlocul cărora se ivi învă­ţătorul R. Mircea, şi surprinse publicul cu „Hora Severinului“ cântată în două voci. Toate cântările ce au mai urmat au fost foarte bine executate şi au produs o plă­cută impresie asupra auditorilor, care după fi­nirea fiecărei piese un vifor de aplause şi expresiunile: „Bravo Mircea! Trăească învă­ţătorii !“ se părea, că ridică sala în slavă. Nu e vorbă, multă muncă şi osteneală va fi costat pe dl Mircea pănă a instruat pe elevi, mai cu seamă, că ei n’au prea fost de­prinşi a cânta în cor în două voci, dar’ de­plinul succes ’­ a recompensat munca sa de mai multe săptămâni. *) întârziat din lipsă de spaţiu. Declamaţiunile au fost predate atât de băieţi, cât şi de băiete, foarte frumos şi cu mult sentiment. Bucuria şi entusiasmul se vedeau din fe­ţele tuturor, care cu deosebire în ochii părin­ţilor copiilor debutanţi se vedeau jucând la­crimi de bucurie. Ce idee minunată este arangearea astor­­iei de petreceri, care, pre lângă netăgăduitul folos moral, aduc şi venit material. Partea a doua din program a fost piesa teatrală „Cinel-Cinel“, jucată de corpul învă­­ţâtoresc. Rolul principal, Graur, a fost jucat de dl Mircea, care prin plăcuta sa înfăţişare exterioară, prin costumul ţerănesc bine potrivit, prin vocea sa sonoră, prin flexibilitatea şi ţi­nuta sa întreagă, a făcut cea mai bună im­presie, executând rolul său foarte precis. Boerul Sandu a fost jucat de dl Lăpădat. Om glumeţ din fire, spirit vesel şi viciu, prin glumele sale intercalate în text, dl Lăpădat a produs mult haz, la multe scene trebuia să se întrerupă pănă se domolia rîsul publicului. Smarandiţa, nepoata boerului Sandu, a fost d-ra învăţătoare Aurelia Florian. Faţa sa veselă, zimbitoare, vocea sa simpatică, talia proporţionată, costumul săliştenesc cu gust şi cochet arangeat şi mişcările sale elegante au produs un efect deosebit, care „Florica“, re­­presentată prin d-ra Constanţa Florian, prin tonul şi mimica sa de tot naturale, ne făcuse să credem, că într’adevăr „feciorul boeresc din Moldova, de când a venit aici“ ’i-a întors minţile — a zăpăcit-o. Celelalte persoane cu rol mai secundar încă au contribuit mult la reuşita piesei prin ajutorul dat la cântări. Când s’a lăsat cortina neîntrerupte aplause au făcut pe diletanţi să apară de nou pe bină, cu care ocasiune au mai cântat piesa „Bucurii nevinovate“, care încă a trebuit repetată. După producţiune a fost joc, care încă era de tot animat, ceea­ ce a făcut pe oaspeţi să nu se depărteze decât odată cu ororile. Prelângă nepreţuitul câştig moral, după­­cum sânt informat, arangerii s’au bucurat şi de un frumos venit material, intrând preste 120 fl., din care după detragerea speselor rămân vre-o 70 fl. în favorul bibliotecei, încheia această corespondenţă cu dorinţa, ca corpul înveţătoresc cât de curând să ne mai procure astfel de seri plăcute. —..— Redacţiunea „Tribunei“. Dar’ el trece cu pas iute înainte și eu rămân în urmă. Nu m’a zărit. Ce fac eu mai departe? Rămân? Plec în urma lui ? Mă întorc înapoi. Tată-’l a scăpat ceva jos între buruieni. Ce va fi fost? — Nu-’mi pasă ! — însă el s’ar pute întoarce ca să caute ceea­ ce a scă­pat, ar pute să mă zărească. Mă uit la gardul de lângă mine: nu e înalt şi, dacă-’l sar, ajung preste grădini a­­casă la mine, fără­ ca el să mă mai poată vedea. Aşa şi fac. De ce am făcut aşa? Pentru­ ca să nu-’mi mai fie frică. Dar’ tot îmi e frică. Sosesc acasă, încuiu uşa în urma mea, mă aşeit la odihnă, dar’ frica nu mă lasă se dorm. M’a vădut oare Petrea când am sărit gardul? Dacă m’a vădut, nu va afla el oare cine a fost omul, care a sărit gardul. Ce are, Doamne, să urmeze mai departe? Ce trebue să fac eu? Dar’ eu nu sânt numai așa de capul meu în lumea aceasta: am muncit toată­­iua, am făcut drumul cel lung, m’am sbuciumat şi sânt prin urmare obosit; îmi e frică, dar’ îmi e şi somn, şi fiindcă somnul îmi e mai mare ca frica, eu adorm. Dimineaţa când mă deştept din somn par’că nu mă mai tem atât de rău, am însă sentimentul, că am scăpat prin cuminţia mea de o primejdie. (Va urma.) T­RIBUNA CRONICĂ. Maiestatea Sa Monarchal s’a îndurat prea graţios a dărui din casseta Sa privată câte 100 fl. pentru bisericile şi şcoalele gr.­­cat. din Mediaş şi Leordina. * Numiri. Ministerul reg. ung. de jus­tiţie a numit de sub­ notar la judecătoria cerc. din Arad pe Eduard Brück, practicant în drept la acea judecătorie. — Preşedintele trib. din Cluj a numit pe practicantul în drept fără diurnă Dr. Mihaiu Rotaridesz de practicant în drept cu diurnă. — Direc­ţiunea financiară ing. din Seghedin a numit pe Stefan Takáts de practicant fără diurnă la perceptoratul din Seghedin. * Transferare. Ministerul reg. ung. de justiție a transferat pe subnotarul trib. reg. din Cluj Dr. Béla Gajzagó în aceeași cali­tate la trib. reg. ung. din Arad. * Camera advocațială din Arad aduce la cunoscința, că advocatul Dr. Bela Ring s’a înscris în lista acelei camere. # Maghiarisări de nume. „Budapesti Köz­löny“ publică următoarele schimbări de nume: Adolf Abeles în „Alberti“; minorenul Ioan S­pisák ín „Barna“; Albert Klein ín „Kalló“ ; Iosif Klein ín „Kiss“. * Procesul de presă al re­vistei „Ro­manische Revue“ se va pertracta din nou la 22 Noemvrie n. înaintea curţii cu juraţi din Budapesta. ■tf Jubileul de 50 ani al unui advocat român. Advocaţii din Şomcuta­mare invită la „banchetul“ ce-­l vor ajangea în onoarea domnului advocat Iosif Pop de Şomcuta­­mare la 17 Noemvrie st. n. a. c. 6 oare după ameaeji, în sala casei pretoriale a fostu­lui district Chior, din ocasiunea iubileului de 40 ani al advocaturei iubilantului. Din viaţa iubilantului servească urmă­toarea schiţă biografica: Dl Iosif Pop a depus censura advocaţială la 17 Noemvrie 1838 înaintea tablei regesei din Murăş-Oşor­­heiu, din acest moment, — parte ca advocat pri­vat, parte ca protofiscalul fostului Chior şi ca deputat ales în dieta din Ardeal, — a func­ţionat pănă la anul 1848. După anii viforoşi din 1848 şi 1849 pănă în 1853 s’a retras din viaţa publică, în anul 1853 însă,­ conform or­­dinaţiunii parentale, de nou a depus censura advocaţială în limba germană înaintea tribu­nalului suprem cesaro-regesc din Sibiiu şi ca advocat de nou a muncit până în anul 1861. în 1861 jurisdicţiunea Chiorului ,l-a ales de vice-căpitan primar şi în acest post de frunte, parte ca vice-căpitan primar şi preşedintele tribunalului districtual, parte ca deputat ales în două rânduri şi anume în ciclul din anul 1869—1872 ca delegat, a funcţionat. în 1873 Maiestatea Sa prea graţiosul împărat şi Rege ’l-a denumit jude la tabla regească din Budapesta, însă acest post splendid din cause sani­tare şi familiare nu­­l-a putut primi şi aşa din anul 1873 de nou pănă în ziua de azi funcţionează ca advocat în deplină putere spirituală şi corporală. Pentru splendoarea şi decoarea sărbă­torii sânt rugate şi mult on­ dame a felicita pe arangeatori cu presenţa lor. Ca oaspeţii să poată fi incuartiraţi, sânt rugaţi participanţii a avisa de timpuriu pe dl Victor Marc, notarul comisiunii aran­­geatoare.* Unive­rsitatea săsească îşi reîncepe şedinţele joi la 15 i. e. n. * „Crucea­ Roşie.“ Rog pe toate acele domnişoare, care au promis, că vor conlucra pentru bazar, ca să se presenteze Marţi, în 13 Noemvrie n., după ameazzi la 4 oare la doamna Iosefina Bielz (strada Cis­­nădiei Nr. 25) la o ultimă consultare. In nu­mele comitetului de dame: Iosefina de Bren­nerberg. * Favoruri pentru oficerii în reservă. „Pol. Corr.“ aduce soirea din Viena, că ministrul de culte austriac face într’o ordina­­ţiune a sa întrebarea la rectoratele tuturor universităţilor, că ce fel de favoruri s’ar pută acorda relativ la absolvarea studiilor şi admi­terea la examenele de stat acelor voluntari de un an, care după absolvarea anului de serviciu present au depus cu succes exa­menul de oficei în reservă. # Stipendii. Foaia oficială publică con­curs pentru două stipendii de câte 420 fl. anuali, care se vor conferi pe timp de trei ani la doi tineri din Ungaria, care vor fre­­cventa academia artelor plastice din Viena. Un stipendiu este menit pentru sculptori, unul pentru architecţi. Petiţiunile sânt a se adresa în decurs de 6 săptămâni înce­pând de la 20 Noemvrie pe calea consiliului ţerii pentru artele plastice (museul naţional din Budapesta) la ministerul de culte şi in­strucţiune publică.* Proiectul de conversiune. Opoziţia moderată a dietei ungare a hotărît să res­pingă proiectul de conversiune. * Biserica română gr.-or. din Unga­ria şi foile rusesci. Foile rusesci atacă cu vehemenţă biserica româna greco-orientală din Ungaria şi Ardeal din causa hotărîrii congre­sului naţional-bisericesc, de a se tipări cărţile bisericesci cu litere latine de aci înainte. Ele ţin, că măsura aceasta nu înseamnă altceva, decât o completă desfacere de cătră vecinii dela răsărit şi meaiflă-noapte. * Contra nouei legi militare s’a înce­put o mişcare generală între toţi studenţii aca­demici din Ungaria. Cu deosebire disposiţiu­­nea, care voesce să interzică voluntarilor drep­tul de a-­şi urma studiile universitare şi în decursul anului de voluntariat, este aceea, contra căreia studenţii academici protestează. Dupâ­ cum spun foile maghiare, studenţii uni­versităţii din Cluj, pentru a da agitaţiunii un fond mai mare, au provocat pe studenţii de la toate academiile de drept din ţeară, ca să subscrie cu toţii petiţiunea, care vor adre­sa-o ministerului în această materie studenţii din Budapesta. Argumentul principal, pe care se basează provocarea, este acela, că in­trând noua lege în vigoare, studenţii numai cu un an mai târziu vor pute deveni advo­caţi, medici, ingineri etc. * Avis proprietăţilor de mori, piue etc., din comunele Sebeşul-săsesc, Pe­­trifalău şi Lancrăm, cărora li se aduce prin aceasta la cunoscinţa, că terminul de îna­intare a planurilor prescrise despre realităţile mai sus indicate, după cum sântem rugaţi a publica din partea oficiului comitatens a comi­tatului Sibiiu, expiră cu 15­­. c. st. n. * Scrie cjiaristică. Sântem anunţaţi, că de la 1 Noemvrie st. v. a. c. cj­iarul politic „Telegraphul“ din B­u­c­ureşti îşi va schimba titlul în „Telegraful Român“. De altmintrelea va rămâne tot cu programul seu de pănă acum şi tot sub direcţia şi în proprietatea dlui I. G. Bibicescu. # Paricidul din Dobriţin Iosif Móricz. Ministerul de justiţie a stabilit (filele acestea competenţa tribunalului de răsboiu de hoover în afacerea paricidului Iosif Móricz. Existau anume indoeli cu privire la competenţă, de­­oare­ce, după părerea unora, afacerea s’ar fi ţinut de tribunalul criminal ordinar. Móricz zace acum bolnav în spitalul de garnisoană și după însănătoşare ’i­ se va publica numai de­cât sentenţa.* Căsătoria prințului de Battenberg. Organul guvernului ducatului Coburg pu­blică următoarea desminţire a scriei aduse de­­Ţarul englez „Truth“, că prinţul Alexandru de Battenberg tot se va căsători cu princesa Victoria, sora împăratului german : „Foaia engleză „Truth“ istorisesce, car’foile germane reproduc scrrea, că căsătoria prinţului de Bat­tenberg tot se va întâmpla, că ar fi fapt, că contractul de căsătoria între prințul și princesa s’ar fi stabilit prin mijlocirea ducelui de Sachsen-Coburg. După­ ce, din nenorocire, ni­mic nu este atât de absurd, ca să nu fie cre­zut de cineva după­ ce este tipărit, nu va fi superfluu a declara, că scriea lui „Truth“ este o scornitură cu desăvîrşire nemotivată. * Afaceri revoluţionare din Polonia. Corespondentul din Petersburg al ziarului „Daily Telegraph“ împărtăşesce cu data de 5 Noemvrie următoarele: O depeşă ce o tri­mite generalul Gurko ministrului de interne comunică descoperirea unei societăţi revoluţio­nare din Polonia. 23 studenţi ai unei aca­ Despre Alcohol, din punct de vedere sanitar şi moral. (Urmare şi fine.) înainte de toate organele statului sunt chemate, dupa­ cum orice Bauer, di­rect sau indirect a lucra într’acolo, ca de o parte cu ori­ce mijloc se împedece desvoltarea pasiunii de a be, de altă parte de a îngreuna posibilitatea ca indivizii să-­și poată procura beutură spirituoasă. Indirect,­ a scumpi vân­zarea beuturilor spirituoase, cu deose­bire a rachiului, prin ridicarea dării de consum, a nimici, respective a reduce producerea rachiului în casele private, a reduce numărul cârcimelor și al locu­rilor publice, care au dreptul de a vinde băuturi spirituoase în mic, a da con­cediu de ventrare numai acelor persoane cu caracter, care prin purtarea lor mo­rală dovedesc pe deplin încrederea pusă­­ în ei, că nu se vor folosi de slăbiciunea consumatorilor, — din punct de vedere egoistic, — şi prin urmare nu vor se­duce consumanţii de a­pă şi că vor oferi numai beuturi naturale şi nu fal­sificate ; — a pedepsi cu toată rigoarea legii pe acei individi, care vând beuturi spirituoase persoanelor deja în stadiul beţiei sau copiilor, care nu se află în societatea părinţilor, respective a con­sângenilor ; a nimici dreptul de a vinde ori-şi-cui beuturi spirituoase pe credit, — a restrânge timpul vănătării, a con­trola calitatea beuturilor de venerare, — a pedepsi cu toată stricteţa legală persoanele, care se află în stadiul beţiei pe strade sau în locuri publice, — a instala edificii de detenţiune, în care au de a se interna beţivii de profesiune aşa cecând, care în stadiul beţiei sunt — sieşi, familiilor lor şi concetăţenilor, — periculoşi.­­ Direct: a ridica sentimentul şi am­biţiunea morală, a desvolta cultura in­telectuală şi socială a concetăţenilor, a ridica bunăstarea materială a cetăţeni­lor, a procura iutremente corespun­ jă­­toare recerinţelor sanitare şi ieftine pen­tru poporaţiunea săracă, a înlesni şi înlocui cumpărarea, respective venerarea acelor beuturi, care nu conţin în can­titate concentrată elementul spirituos, respective stricăcios sănătăţii omului, prin reducerea ad minimum a dării de consum de bere, cafea, teă etc., a desvolta idea de moderaţiune între po­por, cu deosebire a instrui junimea des­pre caracterul şi însemnătatea beaturi­lor spirituoase şi despre consecvenţele triste şi stricăcioase ale acelora, a pedepsi beţia şi pasiunea de ară, în armată şi în toate clasele de amploiaţi. Nr. 248 demii agronomice, precum şi un jude instructor şi mai mulţi funcţionari de stat, aproape toţi Ruşi, au fost arestaţi sub cuvânt, că sânt membri ai acestei societăţi. Acusaţii sânt în­chişi în citadella din Varşovia şi vor fi puşi înaintea unui tribunal de răsboiu, deoare­ce în oraş domnesce deja de mult starea de ase­diu. Partidul revoluţionar, într’o proclama­­ţiune ce a publicat tocmai acum, arată asu­pra celui mai nou atentat la viaţa Ţarului în Kutais şi regretă că nu a succes. Ameninţă însă cu o repeţire a atentatului, dacă se vor retusa justele ei pretenţiuni. —­ După o îm­părtăşire a corespondentului din Odessa al zia­­rului „Daily News“, poliţia din Sebastopol să fi făcut descoperirea, ca în diua după ple­carea familiei împărătesei să fi fost plănuit acolo un atentat la viaţa Ţarului. * Cânele Ţarului. Catastrofei pe calea ferată de la Borki a căc­ut drept victimă şi cânele de predilecţie al Ţarului. Malgmţa, aşa îl chema pe acest dobitoc credincios, era o căţea mare siberică cu lungi floace albe. Ea dormia lângă patul Ţarului şi în decursul zilei stătea în cabinetul acestuia, trăgând cu dinţii de vestmintele visitatorilor, dacă au­dienţa se prea lungia. Un semn al stăpânu­lui era deajuns, pentru­ ca Malymia să-­şi facă slujba. * Omorurile din Londra, care au pus întreagă capitala Angliei în cea mai penibilă mişcare, nu mai înceată. Zilele trecute care a fost omorîtă o femeie cu renume slab. In urma aceasta iritaţiunea în toate cercurile este atât de mare, încât toate cestiunile afară de aceasta sânt date uitării. Se susţine ca sigur, că ucigaşul tuturor femeilor ucise este unul şi acelaşi monstru cu chip de om. Cadavrul jertfei sale din urmă este mutilat într’un mod grozav. Capul este tăiat de tot dela trup, carnea de pe faţă sfîrticată, peptul, nasul şi urechile tăiate, car’ pântecele desfăcut. Uciga­şul nu s’a putut afla nici acum. * Nu mai trebuesc stenografi. în ti­pografia «Ţarului „World“ din New-York s’a făcut o încercare prea interesantă cu cel mai nou phonograph al lui Edison, care ne anunţă, că stăm din nou înaintea unei revoluţiuni culturale. Redactorul-şef al acestui z­iar a ţinut un discurs, în vreme­ ce în localul din apropiere funcţiona un phonograph. Phono­­grapul reproducea toate cuvintele şi nişte cu­legători exercitați culegeau discursul direct după phonograph.

Next