Tribuna, august 1889 (Anul 6, nr. 174-199)

1889-08-01 / nr. 174

Pag. 694 aprobări sau rîsete ironice la adresa lui Boulanger, car’ din partea conservato­rilor prin sgpuiate de contracjicere. Pre­­si­den­tul numai prin atitudinea sa ener­gică, amintindu-le­ senatorilor în mai multe rînduri să nu uite că sunt jude­cători, a putut susțin­e ordinea. Procu­rorul s-a provocat la 1200 acte, prin care se dovedesc toate delictele, de care este acusat Boulanger. Aceste sînt: legă­turi neiertate cu oameni suspecţi şi com­promişi spre scopuri de agitare politică, complet în contra siguranţei statului, legătură cu străinătatea spre acest sfîr­­şit, gheşefturi murdare, resurse bânesci suspecte din străinătate şi malversa­­ţiuni de bani publici pe vremea când era încă în minister. La sfîrşitul vor­birii sale, dl Quesnay de Beaurepaire ’şi-a desvoltat părerea, că tribunalul de stat este competent să judece asupra tuturor delictelor înşirate. Imediat după terminarea vorbirii de acasă a fost pusă din partea dreptei cestiunea competenţei, asupra căreia tribunalul de stat va de­libera în şedinţă secretă. Exregele Milan despre situaţie. Cetim în „Românul“ . Se scrie cu data de 5 August, că redac­torul chiatului „Sibsca Rec“ a fost primit în această zi de exregele Milan, care vorbind asupra situaţiunii actuale a Serbiei, a­lis tu­rnătoarele : A abdicat dela tron din propria sa voinţă, şi nu după îndemnul nici unei puteri sau în urma unei alte influenţe. Ceea­ ce a comuni­cat corniţele Kálnoky delegaţiunilor austro-un­­gare despre abdicarea sa sunt lucruri exacte. Spirea, că acum ar voi din nou se joace un rol politic, este eronată. El voeşce se serve unei idei de sat şerb, şi crede că ar fi a deservi causa, amestecându-se în ceva şi a produce încurcături. Fiiul seu are nevoie de zile liniştite. Pănă­ ce acesta va fi majoron, re­genții vor conduce după a lor chibzueală ţeara, şi el sigur este cel dintâiu, care se va supune puterii regenților. Astfel dar’ nici vorbă nu poate fi, ca fostul rege să reiee puterea din nou. îşi va exercita înse în cadrul legii drep­turile lui de tată al regelui. Privitor la art. 72 din constituțiune­a M&v­.efcraire rusesci nu sânt competente a căt­­ar mai fi putut să domnească cât ’i-ar fi plăcut. Despre noua constituţiune a 4’81 că aceasta este opera întregei țeri şi că e făcută pe basa unor principii democratice. Fiind vorba despre diferitele comentarii ce s’au făcut asupra venirii lui în Serbia, a zis, că nici regenţii, nici miniştrii nu ’i-au făcut nici o dificultate de a se întoarce la Belgrad, şi nici nu ar fi putut să facă aşa ceva, de­­oare­ce nu există o lege, pe care s’ar putea sprijini în a-’i crea lui dificultăţi. Dealtfel ţine a declara, că este pe de­plin mulţumit de modul cum regenţii şi mi­niştrii conduc ţeara. Venirea lui în ţeară n’are nici un scop politic. A venit pur şi simplu pentru a-’şi vede firul şi pentru a se sfătui cu regenţii în privinţa educaţiunii tinerul­ui rege. Vorbindu-se şi despre arestarea dlui Pera Teodorovici, a 4*® că este 0 invenţiune a reiu­voitorilor lui scirea, că el ar fi ordonat această arestare şi că ar fi influenţat întru­câtva în evenimentele ce s’au petrecut în Bel­grad la 26 şi 27 Maiu, este dat la o parte, nefiind tocmai comme il faut, şi fiindcă închidea drumul. Cu el au fost exilaţi şi „Penaţii“, geii casei şi ai că­minului, şi alte instituţiuni referitoare la vieaţa mai intimă de familie. Numai icoanele (ima­gines) de ceară ale strămoşilor au fost păs­trate şi mai departe. Conservate în mici du­lapuri şi împreunate cu ghirlande de frunze ş. a., împodobiau păreţii giur împregiur; . .. sub fiecare mască de ceară se afla o tăbliţă (titulus), care conţinea numele şi celelalte lu­cruri personale ale răposatului, prelângi aceste o scurtă însemnare a lucrărilor, a rangului, a faptelor sale,­­ „pentru ca, după­ cum face Valeriu Maxim, virtuţile strămoşilor să fie imitate de nepoţi“. Să ne întoarcem la atriul nostru. Sub gaura coperişului se află un mic basin pătrat de marmoră, alăturea o frintână săritoare, re­­presentând doi tritoni, care aruncă din coar­nele lor sucite în basin o rază de apă albană, curată ca mărgăritarul. Apa albană, condusă la oraş din munţii Albani cu ajutorul unuia din acele canale măreţe, ale căror ruine aco­perite cu muşchiu şi feregă provoacă şi as­­tăzi admiraţiunea turiştilor pentru architecture romană. Asemenea opere, atât publice, cât şi private, erau cele mai strălucite, şi îndeosebi pe timpul imperiului. Pe toate movilele se audia freametul fântânilor măiestrite; stabili­mente de băi cu aparatele cele mai rafinate se înălţau în toate părţile; nici o casă distinsă Despre aceste tulburări n’a avut scrie decât după­ ce a cetit la Smirna dările de seamă din fiatele franceze, şi în care chiar consulul italian şi un colonel turc i-au arătat pasagele referitoare la evenimentele ce s’au desfăşurat. Era dealtmintrelea chiar bolnav pe vre­mea aceea şi a stat în pat când a cetit. Despre „Male Novine“, ziarul lui Pera Teodorovic, 4'­-'6 că este o foaie de scandal, pe ale cărei scrisuri nu se poate pune nici un temeiu şi nici n’are vre-o consideraţiune cătră Pera Teodorovici, în privinţa politicei ce a urmat el, a zis că se mândresce, că în cei 20 de ani de domnie a făcut din Serbia un stat modern din paşalic ce era. Referitor la relaţiunile dintre dînsul şi metropolitul Mihail, a 4i3 că aceste sunt cum trebue să fie relaţiunile între un cap al bisericii şi părintele regelui, în cestiunea divorţului seu face ca CCD­ sciinţa îi este pe deplin împăcată cu cele ce a făcut. O întimpinare. Primim următoarea scrisoare, pe care o publicăm conduşi de principiul: „Audiatur et altera pars“, deşi întimpi­­nătorul nu se mărgineşce numai la apă­rarea sa: Arad, 8 August st. n. 1889, în anii 161 şi 162 a. c. ai preţuitei foi „Tribuna“ a apărut o corespondenţă cu datul din Arad 29 Iunie st. v. 1889, subscrisă de „Aradanul“, care între altele află de bine a se ocupa şi de mine, din motivul că am îndrăs­­nit a recurge pentru postul de protopresbiter al Aradului. Vă rog deci să-­mi permiteți în foaia D-Voastre a face puţine observări numitului corespondent. Deşi nu mă privesce vieața socială a Aradanilor, totuşi ca unul, care sânt în ne­mijlocita lor apropiere, pot face că în Arad de toate poate afla omul, numai înțelegere în­tre Români nu, — pentru­ că toți emulează care de care se arete cum se scie mai tare batjocori unul pe altul. Din acest punct de ve­dere se vede că a proces și însuși „Arada­nul“ la scrierea șirului lung de insulte adre­sate la toți cei­ ce nu sînt de o pănură cu dînsul. Nu voia să să fac operatorul tuturor apărarea "mea, p­etru aceia n’au lipsă de Uttl jjU Ul XI wp JIU AUM».ţ. faptele lor deoparte, car’ de altă parte pe aici este sciut, că toate acele nu stau aşa precum le spune „Aradanul“, ci cu totul întors, şi altcum se scie şi aceia, că scrisoarea „Arada­­nului“ este numai isvorul pismei din Arad. Nu pot să trec cu tăcerea însă afirma­­țiunea corespondentului, când zice, că „bise­rica pare a fi devenit în diecesa Aradului proprietatea unor familii coaliate“ , cu adevă­rat, mai mare minciună ca aceasta nu s’a pu­tut răspândi în sesonul de acum, pentru­ că toată lumea scie, ca biserica din diecesa Ara­dului nici-când nu s’a guvernat, nici nu se guver­nează prin Hamzea, Beleş, Bonciu şi Desseanu ; ci ea se guvernează ca şi celelalte epar­­chii surori, — în frunte cu episcopul diece- tan, — prin un consistor consistător din trei so­nate cu 34 asesori şi prin sinodul eparchial cu 60 deputaţi ca representanţi ai clerului şi poporului eparchiot; car’ că toţi aceştia s’ar lăsa seduşi şi purtaţi de nas prin patru oameni, este un lucru ce nici însuşi „Aradanul“ nu va crede, fie însă „Aradanul“ încredinţat, că dacă trebiie în diecesă ar merge aşa precum le des­crie dînsul, acele corporaţiuni ’şi-ar sei face datorinţa şi fără întrebare sau admoniţiune dela d-sa. De tot naivă e apoi afirmaţiunea cores­pondentului, când 4'ce, ca „grupul de oameni, partea cea mai mare din generaţiunea tinără, ’şi-a impus deocamdată o ţinută observatoare“, firesce, că faţă cu celalalt element pervers, care nu e înclinat a-’şi frământa capul cu în­chipuiri. Se me ierte însă dl corespondent, că eu altcum cunosc treaba, şi anume o cunosc aşa, că acel element din Arad, la care apar­ţine verosimil şi Aradanul, s’a pus într’o ţi­nută observatoare de silă, pentru­ că pe tere­nul de activitate — în interesul de obşte — s’a recunoscut pe sine de incapace; dar’ mai ales s’a pus pe terenul observator din interesul propriu, pentru­ ca cu atât mai cu succes să se poată îndulci de roadele unui institut înte­meiat sub firma naţională, care institut „per fas et nefas“ a ajuns sub stăpânirea lor, şi acest institut este institutul de bani „Victoria“ ; aci s’au grupat domniile­ lor şi de aci vin apoi teoriile, că pentru căuşele publice naţio­nale române numai dînşii sânt „sinceri şi ne­corupţi“. Va veni însă vremea să se facă odată lumină, car’ până atunci vom urmări şi noi cu atenţiune manipulările acestui grup de oameni, cu atât mai vîrtos, căci până acum, afară de vorbe multe, nici o faptă n’am văzut dela dînşii!! Intenţiunea „Aradanului“ o arată însă cuiul din sac, că e îngrijit pentru îndeplinirea protopopiatului Arad şi pentru catedrele de profesori la institutul teologic, şi în marea sa preocupaţiune întină pe toţi, afară de sateli­tul seu, pe care îl ridică pănă la cer, astfel făcând niţică distracţiune quasi în chip de curioasie în interesul] favoritului seu. — N’am nimic în contră, dacă cineva în interesul favori­tului seu face propagandă, pentru­ că în ori­ce constituţie astfel se câştigă oamenii. — am însă să regret, că se află şi oameni de aceia, care însultă pe cei-o aspirează la vre-un post, pre­cum o face aceasta chiar „Aradanul“, care în marea sa înţelepciune a aflat de bine a mă insulta — între alţii — şi pe mine cu cuvintele, că „par’ că a recurs şi popa Ciora, care nu are nici măcar cualificaţiunea for­mală pentru postul de protopresbiter, aceasta este obrăsnicie“. După­ ce eu, — acel popa Ciora, — încă sânt un preot, care mă ţin a ave cualifica­ţiunea pentru parochii de clasa primă, pe care după „Statutul­ Organic“ şi după canoanele sfin­tei biserici nimica nu-­l împedecă de a fi r-----r-ri -------r— - .- i__­ ______ suut de sub Nr. 111 din anul 1888 litera e) încă pot ave o uşe deschisă la protopopie, şi după­ ce eu din consideraţiuni necunoscute „Aradanului“ am recurs pentru postul de protopop al Aradului, — care post, deşi zice că e al Aradului, noi ştim că nu e tocmai cel dintâiu în diecesă, înţeleg în privinţa do­­taţiunii, — eu cred, că nime nu poate făce, că dacă am recurs a fost o trăsnicie dela mine; pentru­ că eu nici-când nu m’am înă­buşit la nici o slujbă şi nu mă îmbuşesc nici acum, ci dacă biserica şi naţiunea mă vor chiem­a undeva, eu stau la disposiţie totdeauna şi îmi voiu sei face datorinţa mai bine decât mulţi favoriţi de ai Aradanului, fie aceia măcar cu vaste pregătiri chiar din Lipsea ori din Bonn ; car’ dacă va fi scris pentru mine în car­tea vieţii să fiu protopop, fie sigur Aradanul, că voiu fi şi fără consensul seu; — pănă atunci însă eu mă simt foarte fericit că sunt preot, şi ca atare pot să folosesc şi eu puţin bisericii şi naţiunii mele întocmai ca şi unii din cei cu titluri academice ai Aradanului,­­ dacă nu ceva şi mai mult. Dealtcum cualificaţiunea­ protopopilor este normată prin regulamente şi legi, car’ aceea a o constata cade în competenţa celor chiemaţi, care în asemenea caşuri de sigur nu vor cere consiliul „Aradanului“. Deci ce privesce postul de protopop al Aradului şi posturile de profesori la institu­tul nostru teologic, fie sigur Aradanul,­­ că acele se vor îndeplini şi încă chiar pe calea constituţională, fără­ ca să se ţină cont de postulatele corespondenţilor anonimi, întocmai se va resolvi fără de „Ara­danul“ şi afacerea cu referentul şcolar Dr. George Pop, în interesul căruia noi am ruga pe prietenii sei, ca să nu fie provocători, pen­tru că se poate întâmpla ca resultatul provo­cărilor lor să nu le facă prea multă onoare. Românul Z­ee : „omul devenit neputincios e pătimaş“, aşa se vede a fi şi „Aradanul“, şi el e stăpânit de cea mai urîtă patimă, anume de patima insultării; nu vreau să-­l abat de la calea sa, ci pe scurt îl consultez, că ar fi vremea să lăsăm ura şi pisma la o parte şi să ne consolidăm în simţiri şi cu­gete, ca să se sălăşluească între noi armonia şi iubirea, căci ura şi pisma noastră vor fi şi pe firea noastră, de care să ne ferească Dum­­nezeu111 loan Ciora, paroch în Micalaca şi ases. consist, nu se lipsia de sgomotul fântânelor ţîşnitoare, care fac o impresiune aşa de cordială şi de adormitoare asupra sufletului agitat de griji şi care curăţesce şi răcoresce aerul, şi astfel depărtează din casă arşiţa Odelor de Cuptor. . . Faţă în faţă cu intrarea în atriu se află biroul stăpânului casei, latinesce tab­li­num. Aici îşi păstrează familia documentele sale im­portante, contractele de cumpărare şi vânzare şi de moştenire, în scurt, tot ce avea însem­nătate archivistă, precum şi corespondenţele interesante ale celor înrudiţi şi ale oaspeţilor, aducem­ aminte de întâmplări însemnate, moaşte de cele mai felurite şi aşa mai departe. în dreapta şi în stânga tablonului con­duc două coridoare, — „gâtlege“, latinesce fauces, —­ în curtea interioară, în aşa nu­mitul peristylum sau cavedium. Peristylul este tot atât de caracteristic pentru casa romană, precât este atriul. In timp când celelalte localităţi există adese­ori numai în parte, dupâ­ cum sünt trebuinţele in­dividuale ale stăpânului, atriu şi peristul nu lipsesc de nicăiri, sünt lucrurile esenţiale, sünt caracterul distinctiv roman în architectura pri­vată a vechei clasicităţi. . . . Peristylul este necontestabil cel mai frumos loc în casa latină, în lăuntrul architec­­turii moderne îşi găsesce un pendant în spa­niolul patio, cu deosebirea numai, că patio nu desfăşură aşa coloanele, şi afară de aceasta are o poartă spre stradă. Peristylul din contră nu comunică în stradă, este un Eldorado al contemplării în singurătate, al desfătării în plăcere a căminului propriu, nejignit prin nici un fel de element străin. Coridoare acoperite, purtate de stîlpi, încongintă spaţiul deschis de la mijloc. Dacă atriul a fost jumătate curte, jumătate salon, peristylul este jumătate curte, jumătate grădină, — şi totuşi cameră, pen­­tru­ că colonadele îl transformă aşa, încât în mijlocul pajiştilor şi al tarlalelor de flori (vi­­ridaria) par’că mergi preste covoarele unei exedre, al cărei coperiş este numai ridicat pănă la bolta firmamentului. Isolare, odichnă paci­­nică, adevărată tignă, aceste înfloresc aici cu roşele şi brebeneii, aceste se desfătează aici în murmurul fântânilor curgătoare şi în zâ­­zâitul vesel al vîrfurilor de arbori, în dreapta şi în stânga cisternei se ridică la înălţime de om policandre; centauri de bronz învîrtesc în pumnul nervos tava cu smoală; între stîlpii colonadei sau în fund pe păreţii văpsiţi sta­­cojiu strălucesc candelabre cu măiestrie fă­cute. Când apune soarele după muntele Ia­­nicul, se aprind felinarele aceste, şi noue efecte ale luminii tremură pe trunchiurile canelate şi pe frizele măreţe. Vederea unui peristyl ro­man, — fie ziua, fie la lucirea roşetică a lam­­pelor şi a făcliilor, — trebue că a fost în ade­văr fermecătoare, de neasemănat cu tot ce a produs architectura privată a timpurilor mai nouă. (Va urma.) TRIBUNA CRONICA. Maiestatea Sa Monarchul s’a îndurat Preagrațios a dărui din casseta Sa proprie 100 fl. pentru biserica din Brazova. * Principesa de Coroană văduva Ste­fania. Se anunță din Haag, că regina Emma de Olanda va cerceta cât de curând pe Prin­cipesa de Coroană Stefania în Zandvoort. Se vorbesce că și regele Belgiei va merge la Zandvoort, ca să-­și cerceteze fiica. * Coloman Bedekovich, ministru regesc croat-slavon, a murit Sâmbătă în 10 i. c. în Hinterbrühl, în etate de 71 ani. * Comisiunea pentru prăsirea vitelor în comitatul Sibiiului va ţine la 16 Au­gust a. c. o şedinţă în sala cea mică a casei comitatului. La ordinea 40 lei: 1- Raportul ju­riului pentru premii asupra tîrgului de vite de prăsilă ţinut la 29 şi 30 Aprilie a. c. 2. Darea de seamă a dlui Iosif Drotleff asupra speselor cu ocasiunea ţinerii tîrgului de vite. 3. Sta­bilirea şi tipărirea diplomelor de recunoascere. 4. Desbateri asupra propunerii dlor Brote şi Drotleff cu privire la arangiarea pe viitor a tîrgurilor de vite de prăsilă. 5. Raport despre 10 opmie a. c. cu armăsarii şi taurii de prăsilă. 6. Raportul comisiunii su­praveghetoare a armăsarilor şi taurilor de pră­silă. 7. Alte obiecte ce se vor pune la des­­batere. # Afacerea lui Melchior Farkas. Se scrie din Timişoara, că în 8­­. c. a sosit în acel oraş fiica cea mare a doamnei Telkessy, Elisabeta, care a declarat judelul de instrucţie în numele familiei, că advocatul din capitală Dr. Bernhard Friedmann a primit ca să apere pe doamna Telkessy. Totodată a mai declarat, că ea voesce să iee la dînsa pe mica Margareta. Judele s’a învoit la aceasta, cu condiţiunea, ca băiata să rămână încă vre-o câteva zile în Timişoara, deoare­ce e indispen­sabilă în cercetarea judecătorească. # Alergările­­le ieri ale regimentului de husari Nr. 3 au adunat o mulţime mare de oameni privitori. La alergarea primă a în­vins iapa „Friederike“ a locotenentului baro­nul de Pont, la a doua alergare cel dintâiu călăreț ajuns la bară a fost un husar din es­­cadronul 4. La alergarea a treia a învins calul „Kakas“ al sublocotenentului de Ro­th e n t h a 1, călărit de locotenentul baron de Wattenwyl. La alergarea sub­­oficerilor a ajuns mai întâiu la țîntă un ser­gent din escadronul 6. La alergarea a cincia a învins „Apollo“, călărit de locote­nentul Bachzell, car’ la alergarea din urmă a învins „Pelham“ al locotenentului conte Wikenburg, car’ în locul al doilea a în­vins „M i g r a i u e“ al locotenentului Wa­t­­ten wy 1.* Petrecere cu joc. Damele române din opidul Hunedoara vor arangia la 6/18 August 1889 în sala „Bereriei“ din Hune­doara o petrecere cu joc în favorul „Reuniunii femeilor române din comitatul Hunedoarei“, începutul la 8 oare seara, intrarea­ de fa­milie 1 fl., de persoană 50 cr. Suprasolviri se vor curta pe cale­a­aristică. * Uit fenomen. Ni se scrie: Sâmbătă în 22 Iulie st. n. în comuna Saturău, comitatul Aradului, s’a văzut un fenomen rar. De către Gurahonţi venia plutind prin atmosferă un glob roşu ce lăsa înapoi o roşaţă ca o fune. Deodată globul se resfiră şi dispăru, căruia imediat urmă o detunătură, precând nici un nor nu se observa pe cer, ci a tunat din senin. * Podul de fer de preste Someş în Cluj e sfirşit de tot şi oamenii pot comunica preste el. * Societatea „Kossuth“ din Budapesta a hotărît, dupâ­ cum spune „Pester Lloyd“, ca în anul viitor şcolastic să prevadă cu toate mijloacele de învăţământ trei şcoale elemen­tare poporale cu limba de propunere „străină.“ * Ucigaşi de tată, înaintea tribunalului din Arad s’a pertractat 4ilele aceste procesul Manevrele generale ale armatei ro­mâne, spune „Naţionalul“, s’au fixat a se face la 20 Septemvrie pe corpuri de armată. # Furtună preste Bucuresci. Cetim în „Naţionalul“ cu data 11­­. c.: Ieri la oarele 5 dimineaţa o ploaie torenţială însoţită de trăsnete puternice a căzut asupra capitalei. Trăsnetul a pricinuit imense pagube.­ A că- zut în curtea căsermii Malmeson, unde pre­­lângă că a făcut pagube însemnate, a trăsnit şi un soldat. A făcut mai multe stricăciuni în curtea bisericii cu numele de: „Curtea­ Vechie“. A căzut asupra caselor generalu­lui Arion din strada romană, unde a crepat un zid. în strada fântânii trăsnetul a făcut două victime: un mecanic de la stabilimentul militar, care de mai mult timp făcea în fie­care dimineaţă experienţe cu o puşcă inven­tată de dînsul şi căruia ieri-dimineaţă, trăs­netul îi luă pulpa dela un picior, şi o fată a acelui mecanic, care se găsia în curte în acel moment, a fost grav rănită. Se pretinde că s-au întâmplat şi alte multe accidente în afară din capitală.* Dl M. Cogâliliceanu a plecat la Si­naia, unde va sta o 41- De aci va merge la Braşov, de unde se va îndrepta prin Pesta şi Viena la Kisingen şi de aci la Paris. * Congresul literar din Paris. Aflăm că la congresul literar din Paris, societatea in­ternaţională a ales în unanimitate ca preşe­dinte un Român, pe dl V. Alexandrescu- Urechie. * Dl Al. Orescu, rectorul universităţii din Bucuresci, a plecat în idele aceste în străinătate, pentru a mai vede, după­ cum crede „Constituţionalul“, marile lucrări de architec­­tură de prin capitalele Europei. * Zăpadă în Iulie. Un fenomen ne mai pomenit s’a produs în apropiere de Lyon, în Francia. Săptămâna trecută, într’una din 4 ele, în vremea unei furtuni mari a căzut zăpadă pe câmpii. Câmpia a fost acoperită cu un văl alb. Nu s’a mai văzut în acea parte deloc zăpadă nici primăvara, nici toamna. * Monumentul dela Wörth, în 7 Au­gust s’a făcut inaugurarea monumentului înăl­ţat în memoria Bavarezilor căzuţi pe câmpul de bătălie dela Wörth, la 6 August 1870. 250 de societăţi militare din Bavaria şi din ţinu­turile r­uene au asistat la ceremonie. * O logodnă princiară. Principesa Ana­stasia, fiica principelui de Montenegro, s’a logodit Marți în Peterhof cu principele George de Leuchtenberg. Principesa Anastasia s’a născut la 4 Ianuarie 1868, ear’ principele George de Leuchtenberg la 29 Februarie 1852. El e văduv dela 1883; în căsătoria primă a ţinut pe principesa Teresia de Oldenburg. * Regele Otto al Bavariei, după­ cum se scrie din München, se află rău. El numai cu sola voesce să mănânce; e slăbit cu totul. Se opune tuturor medicilor, nu ascultă nici un sfat. Boala spirituală a lui cresce din 4' în 41, medicii nu-­i pot ajuta nimic. * Oaspeţi princiari în Petersburg. Principele Montenegrului, principele moşteni­tor şi principesele de Montenegro au sosit la Peterhof, unde au fost primiţi de familia im­perială. Marele duce Petru ieşise înaintea lo­godnicei sale la graniţă, lui Ignatie Mihu şi Costa Vintilă pentru omor. Ignatie Mihu a fost acusat, că în to­vărăşie cu cumnatul seu Vintilă şi cu servi­torul seu Toader Borlodan ar fi ucis pe tată seu Moise Mihu. Din lipsa de dovedi, Ignatie Mihu a fost achitat. Vintilă a fost condamnat la închisoare pe vieaţă pentru omor, care servitorul Borlodan, — luându-se în considerare, că e tiner şi cam mărginit la minte, — a fost judecat la 15 ani închisoare. * Concert în Varadia. Reuniunea de cântări „Unirea“ va arangia în sala ospătăriei mari din Varadia, sub conducerea dlui Romul Iorgoviciu, teolog, la 18 August st. n. un con­cert în favorul bisericii rom. gr.-cat. ce se va edifica în loc. începutul la 8 oare seara. Pre­ţul de intrară: locul I. 60 cr., locul II. (de stat) 40 cr. Programul: 1. „Polka tou­­rista“, (marş) cor bărb. 2. „Venerabilis barba Capucinorum“, de Haydn, cor bărb. 3. „Sim­­phonia jidovesca“, de Strauss, cor bărb. 4. „Pepitant“. 5. „Cisla“, operetă, com. de Po­­rumbescu, cor bărb. După producţiune joc. Piesele de danţ se vor executa de orchestrul lui Moise sau Bârca. Congresul antropologic, în şedinţa de alaltăieri a congresului antropologic din Viena, domnişoara Sofia Torma din Orăştie a cetit un studiu foarte interesant asupra fe­lului de scriere pe petrile aflate în Ardeal din perioda traco-dacică. Domnişoara Torma, al cărei nume pe terenul archeologic e destul de cunoscut, a dovedit că vechia cultură asi­­riană şi babilonică a avut multă influență asupra Daciei. Studiul ei a fost primit cu aplauze.# Din Bucovina. Ni­ se scrie, că dl preot gr.-or. din Ruşii-Moldoviţa, Vasilie Cocârlă, a dăruit 500 fl. pentru şcoala din acel sat. * VARIET­ATI. * (Un tâlhar ilustru). Unul din cele mai ciudate mistere din Far-West (America) e si­guranţa, cu care oare­care tâlhari din acea ţeară şi din ţerile vecine, din partea Oceanu­­lui­ Pacific, pot îngrămădi furt preste furt, omor preste omor. Nr. 174

Next