Tribuna, mai 1890 (Anul 7, nr. 98-122)
1890-05-01 / nr. 98
Anul VII ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., V« an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/i an 3 fl. 50 cr., l/a an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: l/t an 10 franci, V» an 20 franci, 1 an 40 franci Sibiiu, Marţi 1113 Maiu 1890 Abonamentele se fac mimai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr.; a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cienădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 6 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Maia st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiuneaiarului „TRIBUNA“, Sibiiu, 30 Aprilie st. v. îndată după retragerea principelui de Bismarck s’a răspândit vestea, că posiţiunea ministrului-preşedinte italian este zguduită. Ca totdeauna în asemenea caşuri, această scrie s’a desminţit din toate părţile. Insă de atunci pănă astăzi dl de Crispi a trecut preste mai multe peripeţii şi mai deunăzi a stat iarăşi în faţa unei crise a cabinetului. Oposiţiunea ce o întimpină în timpul din urmă domnul Crispi la conaţionalii sei pare a avea totuşi oarecare legătură cu alianţa triplă şi cu retragerea principelui de Bismarck. Deşi ministrul-preşedinte de astăzi al Italiei n’a contribuit nimica la formarea triplei alianţe între Germania, Austria şi Italia, — căci ea era încheiată încă precând Francesco Crispi şedea pe băncile oposiţiunii,— totuşi se scie, că el are mari merite la consolidarea acestei alianţe. Crispi a contribuit foarte mult la intimitatea amiciţiei între Germania şi Austria. Pentru noi ministrulpreşedinte al Italiei mai are şi o altă importanţă. Prin publicarea celor trei sute de documente, din care se compune cartea verde a Italiei, aşternută mai acum două săptămâni camerei din Roma, se dovedesc, pe deplin, că în cestiunile Orientului ministrulpreşedinte al Italiei a mers mână în mână cu contele Kálnoky. Mai ales în cele ale Bulgariei aceşti doi miniştri au fost totdeauna în deplină consonanţă şi totdeauna de aceleaşi vederi. Această parte a politicei dlui Crispi trebue să aibă pentru noi cu atât mai multă însemnătate, cu cât celalalt aliat al nostru ni-a spus verde prin graiul principelui de Bismarck, că pentru el Bulgaria este „Hecuba“. Aşadară noi avem un deosebit interes, de a urmări cu atenţiune cele ce se petrec la Roma. Deşi din Germania se dau asigurări pe toate cărările, că prin retragerea principelui de Bismarck nimic nu se va schimba în politica externă şi îndeosebi tripla alianţă va rămâne ca şi pănă acum, totuşi nu este om politic pe lumea aceasta, care să nu privească cu oarecare îngrijire la Berlin. La suprafaţă lucrurile par liniştite caşi când toate ar merge cursul lor normal, însă din când în când se ivesc semne, care trădează isbucnirea unei lupte vehemente, încordările între Berlin şi Friedrichsruh din încles mai mult la iveală. Bismarck este un om cu mult mai mare, decât să se lupte pentru altceva, decât pentru lucruri mari. în faţa acestor stări de lucruri faptice căderea lui Crispi ar forma un nou eveniment ingrijitor şi în tot caşul ar însemna o slăbire a legăturilor de amiciţie între cele trei state aliate. Pentru moment crisa ministerială în Roma este delaturată, însă posiţiunea ministrului-preşedinte n’a devenit prin aceea mai tare. Regele Umberto, un sprijinitor mare al politicei alianţei triple, va căuta să apere ţeara lui şi Europa de urmările unei schimbări în politica guvernului său. Importanţa ce se dă unei legi, care se discută acum în corpurile legiuitoare ale Italiei, este deci foarte justificată. Legea în sine este una dintre cele mai neînsemnate. Ea tractează despre fundaţiuni înfiinţate pentru scopuri evlavioase, în această lege guvernulşi-a reservat dreptul, de a sechestra fundaţiunile, care nu mai corespund scopurilor lor, în favorul fundaţiunilor săracilor. Camera a acceptat acest paragraf al legii, senatul însăl-a retuzat, deşi ministrul-preşedinte Crispi a ameninţat cu crisa ministerială. Dupâ ce senatul va fi terminat cu discuţiunea legii, ea va fi presentată de nou camerei. Aci se va decide soartea ministerului Crispi. Dacă camera va restitui, precum se aşteaptă, iarăşi paragraful şters de senat, ministerul Crispi n’are motive, de a se retrage. Din aceste puţine cuvinte, cu care am schiţat situaţiunea politică, resultă cât de serioasă şi îngrijitoare este ea. Tripla alianţă este astăfji încă tare, dar’ creatorul ei a fost silit să se retragă dela guvern, car’ unul dintre cei mai tari sprijinitori ai ei se clătină. N’avem nevoie de a pune în vedere cititorilor noştri urmările ce ar pută resulta din o slăbire a triplei alianţe. Toate statele Europei se pregătesc de decenii pentru răsboiu. în tot anul se sporesce mai aici, mai colo puterea armată, se introduc arme noue, care de care mai perfecţionate, se varsă milioane şi milioane pentru fortificaţii şi întărituri. Rusia, ca mai greoaie în mişcările ei, pune din când în când în mişcare câte o bucată din colosul înarmat pentru a-l avă mai la îndemână. Germania, Austria şi Italia s’au pus la mijloc şi prin o alianţă strînsă au împedecat ciocnirea acestor masse teribile de arme. Slăbirea legăturilor acestor trei state ar produce fără îndoeală o slăbire a stavilei împotriva statelor răsboinice şi totdeodată isolarea unui sau altui stat, sau noue alianţe, însă atunci nu pacinice, ci răsboinice. Atât Germania, Austria, cât şi Italia au interes pentru conservarea păcii. Prin urmare toate trei statele trebue să aibă cel mai mare interes pentru consolidarea şi nu pentru slăbirea alianţei triple. Avem cele mai mari speranţe în capetele încoronate ale acestor mari imperii, că vor sei ocârmui lucrurile astfel, ca cu toată seriositatea situaţiunii, alianţa să rămână tare şi să poată apăra Europa de primejdiile răsboiului. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 30 Aprilie st. v. Afaceri interne. Casa deputaţilor din Budapestaşi-a ţinut Vineri şi Sâmbătă ultimele şedinţe din sesiunea a treia. In şedinţa de Vineri s’a acceptat fără nici o desbatere proiectul despre prelungirea convenţiei cu Turcia, Bulgaria şi Egipetul, s’au absolvat o serie de petiţiuni şi s’a cassat imunitatea deputaţilor Györffy, Kapotsfy, Hentaller, Mikó Szendrey şi baron Jeszenszky. Sâmbătă la 12 oare s’a închis apoi sesiunea prin rescript regal. Astăiji se deschide sesiunea a patra şi mâne se va face alegerea comisiunilor. Mercuri se va pune la ordinea zilei proiectul de lege despre instrucţiunea limbii eline în şcoalele medii. Dacă proiectul de lege al stângei extreme cu privire la invinuirea legii despre incolat se va presenta în şedinţa de mâne sau în cea de poimâne, acela se va preda imediat comisiunii judiciare, care îl va lua la desbatere încă în decursul acestei săptămâni, şi se poate că încă la 19 sau 20 i. c. se va pută pune la ordineaidei în plenul casei deputaţilor. Afară de aceste două proiecte, înainte de a se întruni delegaţiunile, numai proiectul de lege pentru întregirea legii despre venitele regaliilor se va mai lua la desbatere. Casa magnaţilor a ţinut Sâmbătă la 1 oară după ameatji o şedinţă, în care s’au acceptat fără nici o discuţiune proiectele de lege despre variante, despre clădirea unei magazii de montură centrale pentru convertirne şi despre împrumutul de 200.000 pentru clădirea de şcoale de stat şi civile. La sfîrşitul şedinţei s’au citit rescriptele regale, prin care s’a declarat de încheiată sesiunea a treia şi de deschisă sesiunea a patra a legislativei. Astăzi casa magnaţilor ţine şi ea o şedinţă cu următoarea ordine de ai: Publicarea autografului Preaînalt. 2. Alegerea corpului notarial, a majordomului şi a comisiunilor casei. După cum împărtăşesce „Budap. Korres.“ Vineri după ameanji s’a ţinut în Budapesta un consiliu de miniştri de mai multe oare, în şedinţa de Sâmbătă a congresului naţional-bisericesc sârbesc s’a publicat autograful Preaînalt, prin care se întăresce alegerea de patriarch sârbesc a episcopului George Brancovici. Publicarea autografului s’a întâmplat pre lângă manifestaţiuni de mulţumită faţă cu Maiestatea Sa şi prin exprimarea de ovaţiuni însufleţite faţă cu comisarul regesc şi cu noul patriarch. După citirea rescriptului regal a vorbit vicepreşedintele Dumcia în numele congresului. După şedinţă deputaţii congresuali, în frunte cu vicepreşedintele Dumcia au felicitat pe noul patriarch. Brancovici a răspuns în cuvinte călduroase, declarând, că el nu va suferi să se facă politică în biserică. El se va insul, ca să încuragjeze toate partidele pentru o lucrare comună pe terenul bisericesc şi şcolar în interesul patriei şi al poporului. El va asculta cu plăcere de sfatul orişi cui şi nu va purta aversiuni personale faţă cu nimeni. Acestui scop îşi va jertfi toate puterile, toate facultăţile. Seara a fost un conduct de forţe, cum şi răspunsul cu încungiur al ministrului de justiţie, sânt un simptom de noue greutăţi. Organul german al Cehilor vechi, „Politik“ din Praga, se exprimă cu privire la atitudinea viitoare a partidului seu în următorul mod: E treaba membrilor conferinţei, de a aduce îndatorirea primită în consonanţă cu ceea ce reclamă onoarea bărbătească, cu onoarea politică a partidului naţional şi cu onoarea întregului popor boem, precum şi cu celelalte interese ale acestuia. Nimeni nu are dreptul, de a presupune o felonie acolo, unde între cele mai grele împregiurări s’a păstrat totdeauna fidelitatea. Prin aceasta am voi să seim absolvate cu desăvîrşire toate însinuaţiunile meritorice. Dealtfel deputaţii germani-boemi au hotărlt a accepta compromisul, pe care clubul cehie li-l-a oferit pentru alegerile în delegaţiuni. Drept delegaţi au fost candidaţii: Plener, Russ, Barnreither şi Stöhr, de delegat suplent Siegmund. Clubul cehilor tineri a respins reserva clubului „Ceski Club“, ca representantul Cehilor tineri din delegaţiuni să nu se pună prin vre-o manifestaţiune politică în contrazicere cu ceialalţi deputaţi cehiei. Prin urmare Cehii tineri nu vor fi representaţi în delegaţiuni. Raporturile dintre Cehii şi Germanii din Boemia. Diferenţele dintre Cehi şi Germani încă nu sânt pe deplin aplanate prin transacţia formală, ziarele germane liberale ţin, că cea mai nouă interpelaţiune a dlui Rieger despre escrierea de concurse pentru judecătoriile din teritorul de limbă german, unde nu se cere cunoscinţa limbii celtice, pre « r c» n ' ’ Agitaţiuni în provincile ocupate. Relativ la faimele din Petersburg, că Ţarul va primi o deputaţiune din Bosnia şi Erţegovina, care va cere evacuarea provinciilor ocupate, „Nationalzeitung“ din Berlin observă: De astădată nu ne vom ocupa cu incompetenţa desăvîrşită a unei deputaţiuni, nici cu combaterea afirmaţiunii, că în ţerile numite ar exista o nemulţumire generală, ci ne mărginim a arăta asupra celor mai noue uneltiri a presei panslaviste. Oare în momentul, când unei deputaţiuni din Finnlanda, care avea să dee expresiune mai mult ca îndreptăţitelor gravamine în contra arbitragiului rusesc,i s’a fost retusat intrarea la Ţarul, să primească Ţarul o deputaţiune dintr’o ţearâ, care nu cade deloc în competenţa lui, care nu-’l privesce deloc şi în care lipsesce orice motiv serios pentru vre-un gravamen? Presa rusească face în adevăr rău, că presupune despre el asemenea lucruri fără noimă, ea ar trebui să se intereseze mai bine de gravaminele rusesci, de care există cu prisosinţă. Dar’, se înţelege, Nr. 98 / FOIŢA „TRIBUNEI". „Luna“ la Eminescu. De Aurel. „Ea (luna) din noaptea amintirii o vede ’ntreagă scoate „De dureri, pe care însă le simţim ca ’n vis pe toate“. „Satira" I. pag. 235—6. Un an se împlineşte acuşi, de când corpul rece al celui mai mare poet al Românului, al profundului cugetător şi filosof Mihail Eminescu, a fost aşezat spre vecenică odichnă în pământul tot atât de rece. Şi noi, noi, care mai avem de suferit aci pe pământ, cine stie pănă când, îl plângem şi regretăm mult perderea lui. O regretăm, căci o merită. Şi dacă deocamdată nu putem face altceva, cel puţin păzim cu scumpetate amintirea lui. . . în vara anului trecut, după moartea lui Eminescu. „Fântâna Blandusiei (seria II.) publica mai în tot numărul date şi suveniri din vieaţa marelui poet, împins de dorul, de a contribui şi eu măcar cât de cât la îmulţirea datelor pentru o biografie completă a lui, începui a întreba pe unii şi pe alţii de Eminescu. Dar’ ostenelile mele nu fură împărtăşite cu fructul dorit! Tot ce aflai se poate reduce la câteva şire. Cam pe la anul 1863 bătrânul Eminovici trimise, la sfatul fiiului seu mai mare, pe tinerul Mihail la școalele din Blaj. Și în vara acelui an scolastic puteai vedea, — spun cei-ce-’l cunoscură, —mai în toată ziua, un tiraj, îmbrăcat nu prea bine, cu căciula sa de pati miţoasă, de care nu se despărţia niciodată, fie vară sau iarnă, cu capul ridicat, cu surisul pe buze şi cu o carte în mână îndreptându-se după finirea prelecţiunilor de zi înspre Chereteu (un loc aşezat în partea N. O. a Blajului, numit astfel pe ungurie, după forma sa rotundă: Kerék tó). Şi acest tiner era Eminescu, acela, care nu preste mult avea să umple lumea română de renumele seu; şi cartea era positiv un sciu. — Horaţ sau Schiller? Ajuns la locul din vorbă, se scălda. Dar ieşia curând din apă, nu ca să se îmbrace, ci ca să citească, să continue lectura întreruptă de prelecţiuni. Şi aşa cum eşia din apă se întindea pe iarbă şi citia din carte. După ce îl frigea bine o bucată de vreme soarele, se băga earăşi şi ear’ eşia spre a relua cartea, şi apoi ear’ se băga, pănă ce se recolta deajuns. Şi această baie împreunată cu cititul o repeţia mai în toată ziua-Şi sciţi care era adese locul lui de dormit? —Iarba dintre casele profesorilor gimnasiali şi spatele bisericii catedrale. Şi cu toate aceste ingeniul lui a produs atâta şi aşa, cum nu face altul ce-i purtat tot în perine şi pe braţe. Spre a da de mai multe date, am cercetat şi prin actele societăţii de lectură a studenţilor, căci citisem undeva, că fusese vicebibliotecar la numita societate. Dar’ nu aflai nimica absolut, căci lipsesc protocoalele. Cugetam că voiu da poate chiar şi de o încercare literară de a sa prin foaia ce în tot anul se redactează de membrii numitei societăţi, dar din nefericire şi aceea lipsesce. A trimite o aşa notiţă scurtă spre publicare, nu aflai de consult, şi de aceea, — fiindcă chiar citiam „satirele“ lui şi în specie satira I., unde ocupă cuvântul lună mai mult, —ie apucat să calculez, de câte ori vine acest cuvânt în colecţia de poesii ce o aveam la îndemână. După ce finii şi cu acest lucru, fui îndemnat de un prieten, se caut şi mai departe prin ceialalţi poeţi de renume, şi apoi se fac o monografie a acestui cuvânt după modelul „Ochiului“ dlui Dr. Crâiniceanu, care publicase o atare lucrare mai în anii trecuţi în coloanele „Convorbirilor Literare“, îmi ascultai prietenul şi începui a căuta cu grije după acest cuvânt în poesiile lui Alexandri şi Bolintineanu deocamdată. Dar, sfîrşind şi cu aceştia, me îngrozii, căci însemnările scurte ce făcui din aceşti poeţi se extindeau deja pe câteva coaie. Şi prelângă aceea se mai adaug, că notiţele acelea trebuiau recitite şi completate, numirile omogene adunate în o clasă şi mai pe urmă şi clasificate. Fiindcă din întâmplare de timp liber nu mai dispuneam, aflat de bine a arunca toate însemnările mele deoparte pentru de altădată. Şi ele ar fi rămas acolo de bună-seamă cine scie pănă când, de nu cumva un articol, ce s’a publicat după „Românul şi în Nr. 71 al „Tribunei“ numi-ar fi adus aminte de el. Articolul din vorbă e: „Cuvintele şi rimele din poesiile lui Eminescu“, de dl D. S. Vasiliu. în acel articol dl Vasiliu ne spune, că substantivul cel mai întrebuinţat e „lume“ (de 125 ori), o cred aceasta, dar, afirm, că după acesta mai des întrebuinţat e de bună-seamă „lună“, care în toate cele 61 poesii ale lui Eminescu ocupă de 50 ori. O las aceea, că faţă cu „lume“ stă în proporţiune mică, dar, dacă mai considerăm, că „Satira I.“ e dedicată lunei, vedem îndată, că poetul a dat acestui cuvânt mai multă importanţă. Dar toată pasagere, în care ocupă cuvântul din vorbă. Voiu începe cu satira I., în care poetul cântă „luna“. „.............în odaie „Luna varsă preste toate voluptoasa ei văpaie, „Ea din noaptea amintirii o vecie ’ntreagă scoate „De dureri, pe care însé le simţim ca 'n vis pe toate. „Lună, tu stăpâna mării, pe a lumii boită luneci „Şi gândirilor dând vieaţă, suferinţele întuneci. „Mii pustiuri se cînteiază sub lumina ta fecioară, „Şi câţi codrii ascund în umbră strălucire de isvoară. „Preste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, „Când plutesci pe mişcătoarea mărilor singurătate. „Câte ţermuri înflorite, ce palate şi cetăţi, „Străbătute de-al teu farmec ţie singură-ţi arăţi, „Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti, „Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le privesci“ . . . Şi apoi gătând satira, poetul zace: „între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, „Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare, „Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate, „Amorţită fie durerea, le simţim ca’n vis pe toate, „Căci în propria-ne lume ea deschide poarta ’ntrării „Şi ridică mii de umbre după stinsul luminării. „Mii pustiuri schînteiază sub lumina ei fecioară „Şi câţi codrii ascund în umbră strălucire de isvoară, „Preste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, „Când plutesci pe mişcătoarea mărilor singurătate, „Şi pe toţi ce’n astă lume sunt supuşi puterii sorţii, „Deopotrivă-’i stăpânesce rama ta şi geniul morţii“. Mai departe în satira IV, poetul 4 ce: „Luna, luna ese ’ntreagă, se înalţă-aşa bălaie „Şi din ţerm în ţerm durează o cărare de văpaie, „De pe-o repede ’nmiire de mii unde o aşterne „Ea, copila cea de aur, visul negurei eterne. „Şi cu cât lumina-’i dulce tot mai mult se lămuresc«, „Cu-atât valurile apei, cu-atât ţermul par’că cresce, „Codrul pare tot mai mare, par’că vine mai aproape „Dimpreună cu al lunei disc stăpânitor de ape — (Satira IV, 270, 5—12.) Nouă, adecă neobicinuită, e şi comparaţia ce o face Eminescu în „Luceafărul (pag. 277): „Şi mândră’n toate cele, „Cum e fecioara între sfinţi, „Şi luna între stele. Dar’ mai nimerite şi mai plastice sânt versurile, în care poetul zugrâvesce cu un