Tribuna, noiembrie 1890 (Anul 7, nr. 249-273)

1890-11-27 / nr. 270

Amil VII mssagfMMsraygi y gyj?>a»ci \*:xx2P&ns?y’r>r&i rv> ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 er., 1/i an 2 fl. 50 er., V» an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru znonarele: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/« an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: llt an 10 franci, */1 an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Sibiul, Marţi 27 Noemvrie (9 Decemvrie) 1890 U­­rnia—MMimriiwiiiiiiiiiiniiiwiii­iuiibiiii c Apare în fiecare zi de lucru Nr. 270 INSERTIUNILE J Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un nemner costă 5 em­eeri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Decemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea triarului „TRIBUNA“. Sibiiu, 26 Noemvrie st. v. (X) în casa deputaţilor unguresei de Vineri încoace se dă representaţiune nouă. „Magyar fegyvergyár (fa­brică maghiară ( arme) e titlul repre­­sentaţiunii. N’avem ce­ea ce­ represen­taţi­unea este bine înscenată. Şi personalul este bine ales. Nu numai că se află în treaba lui fiecare din personal, şi rolurile sunt aşa de măiestrit împărţite, încât actorii nici de sufleur n’au necesitate : curg discuţiunile ca­ şi­ când s’ar citi din carte. Guvernul maghiar şi oposiţiunea maghiară sciu prăsi atâta vorbă, ca­ şi­­când s’ar tracta de resolvarea proble­melor celor mai dificile. Nu e vorbă, când discuţiunea se învîrte prelângă o fabrică de arme a unei ţeri, nu poate fi tocmai lucru uşor. Mai ales nu, când de amândouă părţile se aud învinuiri. Representantul guver­nului susţine, că fabrica maghiară de arme a căutat din causa incapacităţii celor din fruntea ei. Oposiţiunea fusă de altă parte afirmă, că a răsturnat-o guvernul, ca să facă hotăr Austriacilor, învinuiri pentru învinuiri. Fiecare propusă cu destul spirit şi destulă artă. Om lipsit, de ori­ce sentiment pentru parlamentarism trebue să fie acela, care să rămână cu totul nepăsător faţă cu învinuirile reciproce dintre guvern şi oposiţiunea maghiară. Cestiunea fabricei de arme are să rămână cum a mai fost. Guvernului, fie oratorii din oposiţiunea maghiară de o sută de ori mai vehemenți decum sânt, n’are să-’i crească nici baremi un fir de por cărunt din causa oratorilor. Oposiţiunea maghiară scie, că orațiu­­nile ei n’are se înduplece pe guvern la ceea­ ce 4^e ea- Ou ^oa*.8 aceste ces­tiunea își are noima sa parlamentară. Cu fabrică sau fără fabrică ma­ghiară de arme, honvezi lipsă de arme n’au să ducă. Ei vor fi înarmați, fie din fabricile proprii maghiare, fie dela Steyr. Dar’ pentru aceasta larmă tot trebue să se facă, și încă cât de mare. Nu pentru arme, ci cu totul pentru altceva. Noi am ac­is-o în repetite rînduri, că concetățenii maghiari formează nu­mai un partid politic. Am că par­­tidele lor sânt numai nuanțe. Nuanțele aceste sânt necesare pentru concetă­țenii maghiari, pentru­ că numai cu aju­torul lor pot pune în scenă lupte, care numai apar, că sânt lupte de partid. Numai prin ele fac presiune asupra ce­­lor­ ce alarma parlamentară o iau în serios. Ei mai bin concesiun astfel de î (jeei-și­ trei calea aceasta ›• ‡) ■ , ope At ei de două­ani,iacoa›ă- mi fiindcă pe agi­ni nn.. resultate stră­lucite, cred, că tot aşa are să se întâm­ple în veci şi pururea. Obiecte de dis­­cuţiuni se găsesc. Ear’ fiindcă se gă­sesc, le exploatează concetăţenii noştri­­le minune şi cu multă vervă. Aşa însă nu este bine. Starea aceasta de lucruri este nesănătoasă. La urma urmelor, fiind o minciună, nu poate da altfel de resultate, decât de care dă minciuna. Este datoria noastră a Românilor, este datoria tuturor acelora, câţi văd creându-se şi susţinându-se situaţiunea cea nenaturală, productul unui neade­văr, să combată ce e rău şi pernicios. Aceasta pentru­ ca răul să nu devină incurabil, pentru­ ca neadevărul să nu otrăvească toată vieaţa politico-socială, unde s’a încuibat răul produs prin stat­­, a căror aparenţă este înscenată numai pentru a abate atenţiunea. Atinseserăm mai când coarda, că ar fi bine, când naţionalităţile nema­ghiare din regatul unguresc s’ar înţe­lege între sine şi ar procede solidar contra stărilor celor nenaturale din pa­trie. Prin procederea aceasta ar trezi şi pe aceia, de acasă şi din străinătate, să cunoască, că sânt seduşi când cred, că văd ceva aievea, când văd diserta­­ţiuniie vehemente din parlamentul un­guresc ocupat mai numai de Maghiari. S’ar pută, că unele din naţionali­tăţile nemaghiare s’ar codi, cine scie din ce causa. Atunci Românii să nu întârzie. Să se cugete, că timpul tace şi trece, se cugete, că un poet însemnat niceam ca vecia nu mai este în stare să aducă ceea­ ce s’a perdut prin negligenţă în­­tr’un moment. Ar fi păcat neiertat, dacă im­pre­siunea cea foarte bună a conferenţei române s’ar perde fără resultate ul­terioare printre sceneriile, care se apu­case a ie da deoparte de gol şi a le pune stavilă, ca să nu se întindă ca pirul mai departe, ai face vre-o oare-p­rivinţă. Cu Cum se desvoartă federalismul na­ţional în Austria. Foaia poloneză din Lem­berg „Gazeta Narodova“ arată, că guvernul a înfiinţat cu mijloacele încuviinţate de Reichs­­rath pe cale administrativă clasele pa­ralele rutenesci la gimnasiul superior din Przem­ysl, cerute de cătră Ruteni, chiar şi fără a mai aşterne numai spre sancţiune legea vo­tată în această privire de cătră dietă în se­siunea premergătoare. Foaia poloneză se eşu­­fează asupra acestei procederi pnietinse anticon­stituţionale şi dă să se înţeleagă, că nu le poate fi indiferent Polonilor, ci că Rutenii au de a mulţumi astfel de concesiuni guver­nului în locul majorităţii poloneze din dietă, deoare­ce certele de naţionalitate din Galiţia pot fi delăturate numai pe basa autonomiei ţerii, recunoscută de guvern şi de stat. Dea­­semenea „Trybuna“, ce apare tot în Lemberg, expune, că adevărata împăcare a celor două naţionalităţi, ce până acum se duşmănesc, ar trebui să se sâvârşească singur numai pe basă istorică şi anume cu exclusiunea tuturor mij­locitorilor, care e mai vechie decât articlul 19 al legii fundamentale de stat, ci fan« ’’unresiun­ea, că FOIŢA „i Literatură poporală. Descântec de desfăcut farmecele. Dacă femeia bagă de seamă, că în casă trebile nu mai merg cum au mers odată; dacă bagă de seamă, că norocul fuge de casa ei, că toate îi es pe dos, că boalele se grămă­desc şi că la muncă spor nu mai este; dacă vede, că în casa ei s’a sălăşluit nemulţumirea şi vraj­ba­ aleargă la maică-sa, ori se dă în vorbă cu vecinele sau soacra şi, destăinuindu-’şi păsurile, le întreabă de sfat şi le roagă de ajutor, căci vei fi Doamne, ea nu mai poate de frântă şi de chinuită ce e şi nu mai poate s- o ducă aşa. Lucru tare cu înţeles apoi, că fie mama, fie soacra, fie vecinele, compătimindu-o o sfă­­tuesc şi o îndeamnă, ca fără zăbavă să alerge la vrăjitoarea X. din satul Y., pentru­ că la ea nu-i lucru curat în casă, câ e fermecată și că să nu se oprească pănă­ ce nu-’i va des­cânta de desfăcut. Femeia, întorcându-se acasă, pune ceva sub catrință, bagă ceva în sin și mai ia ceva în mâna dreaptă, apoi haid’ la vrăjitoare, ca să nu dee regaz vrajilor să o prindă mai tare. La vrăjitoare descarcă ce a adus şi în­cepe a se tângui de câte şi mai câte, încor­norând cele întâmplate, şi când ’i­ se pare, că n’ar fi destule, mai adauge câte ceva şi dela sine, ca astfel se îmoaie inima vrăjitoarei, şi în urmă mai varsă câteva lacrimi şi oftând o roagă pe toţi Dum­nezeii, ea să-’i ajute şi să­’i ajute. Vrăjitoarea, nici vorbă, o pricepe de mi­nune, clătină dint^cap, mai scoate câte un „ Doamne apără şi păzesce, da la tine maieri nu-’i lucru curat şi bine-ai făcut c’ai dat pe la mine“, îi înşiră şi ea câte şi mai câte întâmplări şi boale, pe care ea le-a svnduit*), câte şi mai câte minuni, apoi îi spune, că într’o Marţi sau Joi ori Sâmbăta, când va fi lună nouă, se dee o raita pe la ea. Iar’ când e lună nouă într’una din amin­titele­­file, vine vrăjitoarea la femeia cu frica vrăjilor. După sfatul babei, toţi cei din casă se îmbracă sărbătoresce, aprind candela şi apoi dimpreună cu vrăjitoarea îngenunchiând, fac semnul cinstitei cruci şi­­fic „Tatăl nostru“. După aceea vrăjitoarea cu femeia ocolesc casa de trei­ ori oficiând „Credeul“, întră apoi în casă, îngenunchiazâ car’ înaintea icoanei, mai fric un „Tatăl nostru“ şi mergând la fe­reastra, din care se vede luna nouă, vrăjitoarea începe, car’ femeia rostesce după dînsa ur­mătoarele : „Cunună-se Craiu-nou cu cunună de petii scumpe de mult preț. *) svndui , cv.ra, lecui. „Lună luminată ce ești în cer și vezi toate ce sunt pe pământ; eu nu mă poci*) odiehni în casa mea, în sălaşul meu de răul vrăşmaşilor şi al pismaşilor mei, care s’au sculat cu multă răutate asupra mea şi asupra casei mele. Ear’ tu, lună lum­inatâ, se nu ai odichnă, nici somn, ci se tai farmecele şi urîtul din casa noastră, din faţa mea şi din faţa so­ţului meu, şi din darul nostru şi din sporul nostru. „Lună luminată ia faptul din casa noas­tră, din sporul meu şi din sălaşul meu, din toate dobitoacele mele, din grădina mea şi din pomii mii şi din toate lucrurile noastre. „Lună luminată“ : „Fapt cu lut de la to­pilă (unde sti­mu­lează cânepa); creeri de broască ; per de muieri; ou de pui înăduşit; cârtiță; aruncat în vânt (d. e. cu gu­­noiu, pământ etc.); copită de cal orb; per de şerpi ; sânge și cu maţe de arici ; ruginitură de sfredel; ştreang de om spânzurat; pui de rândunică; liliac; țârână dela deselatul cailor; sau țârână dela vacă crepată; 77 77 77­ 77 77 77 77 77 77 77 77 77 77 17 77 77 17 *) pod­ = pot. 77 77 77 77­­ 77 77 17 77 77 Fapt n n n n n n n » n n n m n n n n n 17 r n 17 77 77 77 77 17 77 cu sarea vitelor; „ culcuş de iepure; „ mână de om mort; „ ţărînă de om mort; „ ţărînă dela mormânt; „ vine, gătleţ de lup; „ sgură dela cuptor părăsit; „ praf dela ţâţâna uşii; „ scârnă de lup (bale, muci); „ pedecă de om mort; „ per dela mort; „ creeri dela ţarcă (coţofană); „ răstea (o parte a jugului); „ clocitură dela raţă ; „ apă din lac; „ apă din fântână părăsită ; „ cărbuni; „ respânturi de drumuri; „ luatul în anii vacilor şi ai oilor pe la sf. George; „ luatul cucuruzului şi al tuturor se­­menăturilor şi al legumilor din grădină; „ aiu (usturoiu) descântat de sfântul Andreiu; „ strechie; „ prâsneală de mâţe; „ hărneală de câni (bale când se bat); „ hârburi din 9 târguri; „ apă dela roata morii; „ coardă dela lautâ ; „ per de harc (arc, arcuș); Fapt 1î n 77 77 n 77 77 17 17 n » 17 77 77 77 17 77 77 n 77 77 77 n 77 cu praf dela scuturătură de găină „ plisc de cioare; 1, cenușe lápedatá dela cămeși; „ mătură lápedatá; „ potlogi lăpâdați; 7, aramă; 7, marmoră; 7, cremene; ,7 hârtie; 7, amnar; 7, broască cusută la gură; 77 făină măcinată din hor ; „ turtă de mohor şi cu ţiţă de muieri; „ legatul cununii fetelor; 7, făcut de ursită; 77 luatul urmei; „ belitură de hărd­oc; „ de adus farmeci, de care ’ţi-e drag; „ mătrăgună; „ de traiu­reu în casă şi de pa­gubă; „ de nebuneală şi de despărţire de soţi; „ aruncat în faţa casei; „ aruncat în dosul casei; „ aruncat în coş­ul (hornul) casei; „ aruncat în aşternut; „ şepte rugi, şepte cruci; „ întorsul urmei; „ creastă de turcan (curcă). REVISTA POLITICA, Sibiiu, 26 Noemvrie st. v. Afaceri interne în şedinţa de Sâmbătă a casei de­putaţilor s’a continuat desbaterea asupra fabricei de arme unguresei. Acaţiu Beöthy atacă, in mod vehe­ment pe ministrul de h­onvezi baronul Fejér­vár­y, pentru-că a comandat fără consultarea camerei armele la fabrica din Steyr. Ministru! de honvezi s’a apărat contra oposiţiunii într’o vorbire mai lungă, întreruptă des de observările de­putaţilor Polónyi şi Kaas. Polónyi făcuse încă şi şedinţa premergătoare două propuneri: una pentru înfiinţarea unei noue fabrici ungureşei de arme, şi alta pentru instituirea unei comisiuni, care să cerceteze după căuşele căderii fabricei de arme, în comisiunea şcolară a camerei, ministrul cultelor contele Csáky a de­clarat, că proiectul de lege despre afa­cerile fondului de pensiune în­văţător­esc­­este gata şi în ianuarie va fi aşternut camerei. Precum împârtâşesce „Budapestei’ Correspondenz“, unii preoţi catolici în­­drăsnesc atât de mult împotriva ordo­nanţei ministeriale din 26 Februarie a. c., încât extrasele matriculelor despre copiii botezaţi, care în sensul legii nu sânt catolici, nu numai că nu le trimit parochului competent, ci nici nu răspund la reclamaţiunile acestuia. Această atitudine a preoţimii catolice poate produce cele mai mari confusiuni în purtarea matriculelor. Conciliul ecumenic. O serie particulară din Belgrad a lui „Pester Lloyd“ comunică, că me­­tropolitul Serbiei Mihail ar fi primit de la patriarchul ecumenic o scrisoare, în care declară, că propunerile ultime ale Porţii sânt acceptabile, şi el speră, că astfel conflictul între Sultan şi patriarchat va pute fi conplanat. Cu toate aceste patriarchul ţine, că în­trunirea conciliului ecumenic este necesară pentru delăturarea unor rele în biserica ortodoxă. Patriarchul cere în această privinţă părerea metro­­politului Mihail. Episcopii Hornig şi Steiner au sosit ieri la Strigoniu în reşedinţa pri­­matului. Această vizită stă în legătură cu sfatuiri importante în afacerea ma­triculelor. Posiţiunea Bosniei. Z­iarul „Bosnische Post“ din Se­­raievo desminte faimele despre o schim­bare în posiţiunea provinciile ocupate, împreunarea cu Dalmaţia este imposi­bilă chiar din stipulaţiunile tractatului de la Berlin. Proiectele de legi în par­lamentul ungar şi în Reichsrath-ul din Viena cu privire la trupele bos­nie­ce au fost causate parte prin în­grijiri continuative, parte prin împre­­giurarea, că trupele Bosniei pot sosi mai repede şi mai ieftin prin teri­torul ungar la locul destinaţiunii lor. Pasa­­giul proiectului, că budgetul bosniac se va îngriji pentru acoperirea speselor, este o dovadă, că posiţiunea Bosniei este afară de discuţie. Rusia şi Serbia. Este cunoscut, câ Serbia a primit din Rusie un număr oare­care de pusei sistemul Berdan. Se vorbia, că aceste puşci, în valoare de trei milioane de franci, n’au fost plătite de Sârbia, ci for­mau un dar al Ţarului Rusiei. Corespondentul din Sofia al 4­ar­ului „Standard“ vine acum şi dă acestei faime o nouă versiune. Conform aces­tei versiuni, Rusia ar fi pus Sârbiei la disposiţiune puşcile sale sistemul Ber­dan fără a cere preţul lor, care în schimb a pretins o fortificaţiune tare în districtul Pirot şi Zajd­ar. Districtele aceste sânt mărginaşe cu Bulgaria. Insîgniile împărătesei în parlamen­tul maghiar­Aflăm de necesar a pune în cu­rent pe cititorii noştri cu cele­ ce s’au petrecut în camera Ungariei, — acolo unde Românii n’au loc, — cu ocasiunea desbaterii budgetului ministerului de honvedi. N’avem trebuinţă a comenta aceste vorbiri, căci ele se comentează dela sine. Şedinţa din 4 Dec. se deschide după oarele 10. Se continuă desbaterea asupra budgetu­lui ministerului de honved. Ernest Toth expune, că Ungaria la distribuţiunea sarcinilor pentru înarmarea m­o­­narchiei ar fi in pagubă. Cu referinţă la aceasta el se basează cu deosebire pe starea miliţiei teritoriale; cea austriacă era încă în stadiul pregătirii, precând honvedimea ungară înaintase deja pe câmpul de luptă. Vorbitorul primeşce budgetul. Francisc Bolgár votează deasemenea budgetul. Cu această ocasiune cere explica­­ţiune dela ministrul asupra progreselor h­on­­vedimii pe basa nouei organisaţiuni. întreabă mai departe pe ministrul, dacă nu ar fi posi­bil a e da despre honvedime un anuar după modelul anuarelor militare statistice. Reîntor­­cându-se la budget, oratorul de cer ca­re află motivarea budgetului de neîndestulitoare. Mi­nistrul ar puta aici să meargă cel puțin atât de departe, ca şi ministrul comun de răsboiu la întemeierea budgetului armatei, în sfârşit recomandă ministrului accele­rarea lucrărilor pentru codul penal militar, deoare­ce el vede­ că de la jurişti nu e nimic de aşteptat. (Ilaritate în stânga.) Preşedintele: Ne mai fiind insinuat nici un vorbitor, declar desbaterea de în­chisă. Gavriil Ugran: Ministrul încă n’a vor­bit! Aceasta nu merge, ca miniștrii să se co­dească dela desbatere, vorbind numai la finea desbaterii Eu ins mi am voit să vorbesc, dar’ totuși trebue să ascultăm pe ministrul. Ministrul baron F­e­j­é­r vâry: Onorată casă! Eu cred, că în sensul ordinei de casă, unui ministru îi stă în drept se vorbească atunci, când află trebuință. Eu cred, că n’am dat nici un indemnu domnilor deputați, și anume dlui deputat Ugran, ca să poată făce, că eu totdeauna am așteptat numai după finea desbaterii, ca atunci se iau cuvântul. (Aprobări în dreapta.) Chiar eu stiu, că mai sânt pre­­notaţi încă mulţi vorbitori. (Strigăte în stânga : Nu mai este nimenea, prenotat!) Atunci îmi cer scuze; observarea mea nu e la obiect. Onorată casă! Fie-­mi permis a reflecta asupra observărilor aduse în decursul desba­­terii, car’ dorinţei exprimate de dl deputat Nagy, după care planul de învăţământ în institutele de educaţiune ale armatei comune va fi adus în consonanţă cu planul de învăţământ al şcoalelor civile, a-şi răspunde pe scurt, că în această privinţă abia este vre­un motiv de acusat, deşi în realitate este aşa. Dacă un finel cere primirea sa într’un institut militar de educaţiune, trebue să depună examen din acea clasă, căreia îi corespunde planul de în­văţământ al şcoalelor noastre civile. în pri­vinţa aceasta nici­odată nu ’mi-a fost îndrep­tată vre-o plângere din partea părinţilor.

Next