Tribuna, septembrie 1894 (Anul 11, nr. 184-207)
1894-09-01 / nr. 184
Pag. 7SO denţa de-a maghiariza tot“. Acolo sunt altfel de relaţii. „Dar’ politica externă, Excelenţă, o face şi în Austria împăratul. „Desigur, ştiu, dar’ şi împăratul trebue să ţie seamă de relaţiile politice şi să se orienteze după ele, precum au dovedit-o chiar experienţele ultimelor luni în Ungaria“. „Excelenţa Voastră puteţi crede, că şi Ungaria este ocupată cu greutăţi interne şi că toată politica monarchiei are conform dorinţei tuturor popoarelor, tendenţe pacinice“. Atât s’a vorbit despre Ungaria. Bucuria..... nebunului! Sunt oameni, care poartă numai numele de om; sunt femei, de care femeile oneste se feresc ca de ciumă; dacă ar fi să clasăm presa maghiară, am pune-o cam pe aceeaşi ordine cu oamenii, care prin faptele lor au perdut ori-ce drept la considerarea semenilor lor şi a femeilor perdute. Hrana de toate zilele a presei maghiare este minciuna, car’ ţinta principală a miserabilei sale vieţi este scandalul. Prin scrisele sale cu ocazia conferenţei interparlamentare dela Haaga, presa maghiară s’a întrecut pe ea însăşi în a minţi şi a calomnia. Foile ungureşti nu aduc rapoarte despre cele petrecute la Haaga, căci acolo numai bucurii nu li s’a făcut. Scriu însă, ca să-’şinebunească publicul, rînduri ca următoarele: „Congresul însă a tocat în cap, pur şi simplu, pe Valahi. A trecut la ordinea zilei peste ei, ear’ tendenţei lor de a seduce lumea a răspuns prin aceea, că membrii conferenţei — representanţii întregei Europe — s’au declarat că vor sărbători alăturea cu noi existenţa de o mireania Ungariei, hotărlnd ca la 1896 să ţină conferenţă în Budapesta, capitala noastră („Pesti Napló“ , unul dela 8 Sept.) Toate foile franceze, engleze, italiene, germane etc. etc. aduc informaţiuni despre chipul cum s’a respins propunerea înfumurată a lui Pázmándy, singurul Ungur care a participat la conferenţă, presa maghiară nu ştie însă nimic de astea, ea ţine una şi bună, că Europa s'a declarat că va sărbători milleniul alături cu Ungurii! Ce caraghioşi! Ce perverşi în acelaşi timp, dar, chiar presupunând că conferenţă ar fi primit Invitarea neghioabă ungurească, însemnare ar oare aceasta, că Europa vine să prăznueasca alăturea cu fiii lui Árpád şi Israil ?! Adecă ce a făcut acest nobil popor, pentru ca Europa să-’i sărbeze milleniul ?! . . . Şi mai ales de ce Europa s’ar încânta în present de Unguri, când din statul lor numai fapte ruşinoase se aud? Ungurilor le trebue însă cu orice preţ mângâieri, se îmbată ei înşişi pe Urmează apoi cina şi închiderea de peste noapte. Iată un circulus vitiosus la care sunt osândiţi membrii comitetului naţional din Vaţ pe ani de zile. Acesta este „binele“ care oferă temniţa din Vaţ. De aici am plecat la Seghedin. Staţiunea primă şi aici e directorul, adecă hosentragerul cel mare cu reşedinţa în Csillagbörtön, acelaşi locaş al oroarei ca şi temniţa cea mare din saţ. Condus printre cete de robi, am ajuns într’o cancelarie, unde trebuia se aştept audienţa la Kosentrager. Aici aflai un evreu pitulat, care venise se’şi facă stagiul pentru duel. Amploiatul îi spunea că are să fie într’un despărţământ cu părintele Lucaciu şi-’l mângâia, că părintele Lucaciu ştie ungureşte şi-’l va ţină de urît. O începu apoi cu mine la politică, nu era mulţumit cu 5 ani de robie, dînsul ’i-ar fi dat 15 ani, ori să meargă în sfânta Rusie, şi câte bădărănii patriotice toate, cu care mă încurcă într’o discuţiune politică, care era să-’mi mănânce visita. Până se petreceau aceste a latere, d-na Raţiu era la directorul după bilet de Intrare. Zi de zi d-na Raţiu trebue să între în acest locaş al oroarei şi să treacă printre şirurile ucigaşilor şi jefuitorilor robiţi, ca să-’şi scoată biletul de Intrare. în sfîrşit cu biletul de Intrare In mână plec la temniţa de stat. în poartă văd de departe o grupă de robi cu butoaie de apă şi incungiuraţi de baionetele păzitorilor, lângă dînşii o damă îmbrăcată în negru, d-na Raţiu; toţi aşteptau deschiderea porţii. în urma acestei grupe întrai şi eu, şi în sala de aşteptare găsii pe d-na Raţiu, ei, trimit deci în străinătate pe Pázmándy, car’ acesta se pune şi fabrică la ştiri încât de o săptămână nu mai poţi sta de vorbă cu Ungurii, atât ei s’au smintit la cap , îşi închipue, că Europa s’a şi luat deja de breu şi joacă csárdásul cu dînşii pe „Disztér“-ul din Budapesta . . . Că lui Pázmándy ’i-a reuşit tot aşa de puţin să alieze pe Europa cu Ungurii, pe cât de mare ’i-a fost fiasco-ul când cu alianţa maghiaro-ruseascâ, — despre asta nu vor să ştie şoviniştii. Lor le trebue „Valahi“ morţi, cel puţin pe hârtie, lor le trebue Ungarie salvată de „minciunile şi calomniile Ligei“. . . Cu câtă bucurie nu publică deci următoarele rînduri ale lui Pázmándy: „De ruşine mai mulţi dintre deputaţii valahi au şi plecat de aici, aşa că n’au rămas decât cinci. . . „Furtuna a trecut deci peste capul nostru ! „Vă raportez cu toată plăcerea despre acest fericit eveniment“. , Fericitul eveniment“ că au plecat dela Haaga „deputaţi valahi“, care nici n’au fost pe acolo — s’a Întâmplat la 4 Septemvrie, căci aceasta e data epistolei lui Pázmándy. De atunci n’a mai scris nimic. Foile ungureşti continuă Insă a scrie, tot pe basa raportului despre „fericitul eveniment“, că „Valahii au fost bătuţi“, care nobila viţă a lui Árpád, altoită cu vlăstar din marele neam al lui Israil a repurtat o victorie, încât să nimicească Europa! . . . Fericiţi cei săraci cu duhul! Spicuiri din foile maghiare. Neputănd a combate cu alte arme puternicile lovituri ale dlui V. A. Urechiă, presa maghiară s’a apucat de chestii familiare, voind ca pe acest teren să-l ponegrească pe venerabilul preşedinte al Ligei. Astfel „Pesti Napló“ dela 11 Septemvrie publică, probabil din condeiul Ovreiului Hans Kraus o scrisoare, de un cuprins pe care numai mâna unui Ovreiu miserabil ’l-a putut aşterne pentru tipar. La asemeni ticăloşii s’ar răspunde cel mult cu o păreche de palme, aplicate — în mânuşi — pe obrajii neobrăzatului Jidan. * Ca să-şi bată joc de România, „Erdélyi Hírado“ de la 11 Septemvrie scrie: „Cât de bine se simţesc Turcii sub jugul valah, arată şi faptul, că ei fac ca Stul Petru, care se ştie că ’i-a părăsit, în vremea lui (ăsta-i spirit unguresc! Red. „Trib.“) pe Valahi, aşa şi Turcii, emigrează cu grămada din Dobrogea“---Se vede, că cei dela „Erdélyi Híradó“ n’au cetit pe „Kolozsvár“ dela 10 c., unde se arată, că Secuii emigrează cu grămada în România, aşa că nu-i chip a-’i reţină. Astfel în anul 1892 au emigrat nu mai puţin decât 42.525. Ei, dacă e aşa vieaţă fericită în statul ungar, care în România „guvernul desnaţionalisează cu foc şi fer“, de ce emigrează Săcuii în continuu ? în scurtă vreme mă convinsei despre o rafinerie de maltratare, separarea şi şicanele împreunate cu ea, ordonată direct de la ministru peste prescripţiunile legii, disposiţii draconice ad personam făcute. Mai nainte ’mi s’a adus părintele Lucaciu. Aceeaşi privire fermecătoare, acelaşi vers pătrunzător răsună de pe buzele sale, în sfîrşit lumina tot lumină revarsă şi în adâncul temniţei, îl observ că şchioapătă. Ce e ? îl întrebai, Ischias. Dar’ să vorbim, să vorbim de cele din lume, şi am fi vorbit multe, multe, dacă nu venia abia după un sfert de cas un hosentrager de cei mici să ne despartă, să-’l iee şi să-’l ducă afară cu sila. Imediat se deschide apoi uşa de nou şi cată în uşe venerabila figură a preşedintelui nostru Dr. Ioan Raţiu, precum îi zic ziarele maghiare, bag seamă ca să înţeleagă Hofburgul din Viena, domnitorul neîncoronat al Ardealului, într’adevăr figură maiestatică, sufere soartea poporului seu cu o uimitoare linişte sufletească. Cei 66 ani ai sei simt maltratarea corpului, însă inima e tot cea tare, tot cea înaltă. Abia se împlineşte şi aici sfertul de oră şi parcalabul bate de nou la uşe, îl duce şi pe dl Raţiu şi aduce pe dl Coroianu, neînfrânt şi aici. M’am pus pe mângâieri cu dl Coroianu. Aveţi cel puţin prosprect în afară, îi zisei, aceea ce cei din saţ nu au, şi dînsul îmi arată csillagbörtönul, atâta e tot, pot vedea zidurile înfiorătoare ale temniţei ordinare dacă au poftă. Ca totuşi să le aflu ceva avantagiu urmat: „Sânteţi în etagiu, aveţi cel puţin aer direct, vă mai bate vântul“. „Da“, răspunde dl Coroianu, „vântul cu fumul din două hornuri mari de fabrici din împregiurime“. Şi aici mă întrerupe parcalabul când aş mai povesti. Vin apoi la rîndul lor mănunţeii, dl Roman şi Petrovici, rîzând ca şi tinereţele, şi apucând vorba unul de la altul, ca să întrebe şi spună acele ce-i preocupă Mă duseră la fereastră, îmi arătau cum îşi fac plimbările de prin temniţă. Se împlineşte însă sfertul şi eu o terminai cu toţi. Altcum precum tot satul îşi are Jidovul seu, aşa şi fiecare despărţământ îşi are pe al seu Jidov, al dlui Coroianu e blând, dl Lucaciu numai ce îşi căpătă în acea zi unul, după semne încă blând. Domnul Raţiu încă are unul, care s’ar da după păr, dar’ îl terorisează, al treilea prisonier, un furibund dela care de când e acolo nime n’a auzit vorbă cinstită decât înjurături ungureşti, dar’ acum e pace şi în despărţământul dlui Raţiu. Pacea s’a făcut aşa, că Ovreul a salutat odată pe domnişoarele Raţiu, la ce furibundul a atacat pe Ovreul complesant, şi de atunci stau amândoi închişi ca şi Intr’un bârlog, car’ dl Raţiu are tignă de către bălăcăriturile lor. Şi încă ceva, dl Coroianu anume ’i s’a închinat furibundului de sănătate dacă nu dă pace dlui Raţiu. Aşa se face dimineaţă şi noapte în temniţa din Seghedin, conducătorii poporului românesc stau ca şi leii în chetreţ ziua şi noaptea. Aceasta este crucea patimilor ce au să o supoarte umerii sângeraţi ai martirilor noştri, prinosul mântuirii neamului românesc. Amicul. TRIBUNA „Egyetértés* dela 11 Septemvrie scrie un articol foarte îndurerat. închipuiţi-vă năcaz: abia s’a terminat congresul, şi mai multe foi din Viena scriu, că congresul din Budapesta n’a avut nici un resultat. Va să zică biata capitală a Ungariei s’a băgat în datorii de geaba. „Nemzeti Újság“ de ieri spunea, că s’a cheltuit atâta, că n’a rămas din ce să se plătească leafa învăţătorilor. Frumos lucru! Monument lui lancu. „Foaia Poporului“ în numărul seu 33 apărut Sâmbătă continuă publicarea incurgerilor pentru Monumentul lui lancu. Publică anume, că on. Doamnă Natalia Halic n. Bogdan din Lipova a pregătit un număr mai mare de cocarde naţionale de purtat pe piept cu inscripţia: „Totul pentru Naţiune“ pe care le-a pus în vânzare destinând venitul curat pentru fondul lancu. Ajutor la vindere şi-a dat: D-şoara Antonella Roşiescu din Pecica, dl Romul Gordbaş din Timişoara şi dl Grigoriu Micula din Lipova. Din vânzare a un curs venit curat de : 41 fl. 40 cr., care s’au trimis destinaţiunii. Se comunică mai departe frumosul fapt, că dl Dumitru Banciu, farmacist în Sălişte din prilegiul răposării neuitatei sale cumnate Ana Banciu n. Bloţiu, în loc de cunună peritoare pe mormântul cumnatei sale a vărsat preţul cununei, suma de 3 fl., în fondul pentru monumentul neperitor al lui Avram Iancu. Aflăm apoi publicate: Lista din Baia-de-Criş cu suma de 25 fl. 95 cr. trimisă de dl Ioan Roșea. # Lista din Seliste trimisă de dnii Constantin Pavel și N. C. Steflea, cu 16 fl. 20 cr. * Lista din Mehadia cu suma de 14 fl. 30 cr. venită dela dl Nicolae Țepeneagu Codrean. * Lista din Deva cu suma de 10 fl. adunați dela învățătorii ce fuseseră la cursul de limba maghiară, prin dnii Ioanichiu Olariu și Nicolau Russu (înv. in . am.) * Lista din Secuieu cu 9 fl. 35 cr. trimisă de dl Crăciun Poinican. * Lista din Ocolişul-mare trimisă de dl Ioan Muntean cu suma de .9 fl.. 18 cr. * Lista din Tereţel cu 7 fl. 63 cr. adunaţi prin domnul Avram Zaharie, învăţător. * Lista din Cornăţel cu 3 fl. 3 cr. adunaţi de dl Vasile loan Mihu. Lista din Furcşoara cu 1 fl. 75 cr. trimişi de dl Cleşiu Adam. Suma întreagă adunată până acum: 905 fl. 45 cr. şi 203 lei 50 bani. Subscris : Tit Liviu Albini, dătător de seamă. CRONICĂ : Jules Simon şi Românii. După cure suntem informaţi, cunoscutul savant Jules Simon, imediat după ce a primit „Voci latine“ a trimis o scrisoare mai lungă dlui V. A. Urechiă, în care îi mulţumeşte pentru acest album admirabil şi-şi exprimă de nou simpatia sa faţă cu poporul român asuprit. Face urări călduroase pentru desvoltarea naţională şi pentru independenţa mult asupritului popor român. Scrisoarea se va publica mai târziu, când se vor publica şi altele de acest fel. IP Dl Morfill, cunoscutul filo-român din Oxford, primind diploma de membru onorar al Ligei culturale române, a trimis presidentului Ligei o scrisoare plină de simpatie pentru causa Românilor ardeleni. Dl Morfill promite în această scrisoare a sa, că își va face datoria de membru cu toată dragostea şi căldura ce şi-o dă o causă sfântă și umanitară. * La gimnasiul superior din Blaj, scrie „Unirea“, s-a început anul şcolastic în 4 .. c. cu invocarea Spiritului Sfânt şi celebrarea sfintei liturgii din partea corpului profesoral, fiind de faţă în biserica catedrală întreagă tinerimea gimnasială. Fiindcă în ultimele zile ale lunei trecute nu era aşa mare concursul de studenţi ca în alţi ani, era temere, că ne va scădă numărul şcolarilor. Cu bucurie însă trebue să constatăm, că cu atât a fost mai mare concursul în zilele următoare, aşa cât în acest an şcolastic gimnasiul Blajului este mai împoporat decât oricând altădată, în anul trecut s-au înscris la gimnasiu 493 şcolari şi au fost două clase (I. şi II.) paralele, pe când în anul acesta numărul celor înscrişi se urcă la 522 şi sunt trei clase (I. II. şi III.) paralele. Constatând faptul îmbucurător, că la gimnasiul nostru din an în an creşte numărul studenţilor, nu putem să nu ne exprimăm îngrijirea serioasă cu privire la împregiurarea, că la cele mai multe gimnasii din patrie, unde studenţii români formau majoritatea precumpănitoare ori minoritate însemnată, numărul lor a scăzut de tot tare în anii din urmă. # Ecou. Nu e vorba despre romanticul ecou dela Mont-Denis, nici despre ecoul multo-silab dela Tihany, ci despre încântătorul ecou care ’ au aflat cuvintele drăgălaşe ale tinărului Epaminonda Lucaciu în fragedele inimi ale foştilor lui conşcolari născudeni. Iată epistola ce a căpătat-o mai zilele acestea Epaminonda de la foştii lui colegi: Mocod, în 22 August st. v. 1894. Iubite prietene Epaminonda! Scumpul nostru Luceafăr! Cu mare bucurie am cetit în anul 174 al „Tribunei“ din a. c. epistola Ta scrisă martirilor români, prin care toţi Românilor cu simţ bun, dar, în special foştilor tăi conşcolari ni-ai lausat o adevărată zi de sărbătoare. Ni-ai arătat în colori verzi şi vii dragostea ce o ai faţă cu mama noastră comună, faţă cu neamul nostru, dându-ne totodată exemplu demn de imitat. Suntem şi noi de părerea ta, pentru că azi ca niciodatâ se văd Românii uniţi în cugete, uniţi în simţiri ; azi tot Românul „ de la Tisa pân’ la mare şi din Carpaţi până în Pind“ — cum zice poetul, — e înflăcărat de aceleaşi simţăminte, e condus de aceleaşi idei. Azi, când avem în fruntea noastră bărbaţi conştii de sine şi de chemarea lor, precum e scumpul nostru Dr. V. Lucaciu, mult iubitul tău părinte, iubitul nostru preşedinte Dr. I. Raţiu etc., nu mai poate fi vorba de şovăire, şi care ar şovăi încă şi astăzi, acela nu e Român, nu zică că e Român. Noi contimporanii, dar, în special foştii tăi conşcolari privim cu drag şi cu mândrie astăzi spre tine, avem în tine un model de imitat. Te aşteptăm cu drag, ca astfel avăndu-te în mijlocul nostru, să ne putem grupa pe lângă tine, ca tot atâţia planeţi pe lângă un „soare“ binefăcător, înainte deci cu curagiu şi abnegaţiune pe cariera ţi sublimă şi cu flori sămănată, pentrucă şi noi, cei de pe lângă cămin cu sufletul şi cu inima ne aflăm la tine. Inspiră cât de mult aer din liberalul stat, în care te afli, ca reîntorcăndu-te apoi la timpul potrivit, să poţi alunga bolile necurate din atmosfera grea a patriei tale apăsate, prin resfiru-’ţi dulce. Cercetează columna lui Traian şi celelalte opuri de îmbărbătare ale strămoşilor romani, ce le ai în apropierea ta, ca apoi reîntorcăndu-te cu lauri şi inspirat de virtuţile strămoşilor, să poţi vesti Traianizilor „Primăvara libertăţii“, ce cu toţii aşa de mult o dorim. Foştii tăi colegi de la poalele Ciblăşului îţi trimitem cele mai calde felicitări pentru nobilele ţi simţăminte şi te asigurăm de sincera noastră dragoste. îţi urâm succesele cele mai strălucite şi reîntoarcere sănătoasă, în numele foştilor tăi conşcolari năsăudeni: Ioan Iulian Iftene. * O întrebare. Din Munţii-Apuseni cu data de 10 Sept. n. a. c. ni se cere să publicăm următoarele: „A existat mai nainte aici în Munţii-Apuseni, o mare reuniune învăţătorească: „Reuniunea învăţătorilor români grov. din districtul Abrudului, archidiecesa Transilvaniei“. Ei aparţineau învăţătorii celor trei tracturi protopresbiterale: Abrud, Câmpeni şi Ofenbaia. Corpul didactic se afirma atât în adunările generale ale despârţămintelor, cât şi mai ales în adunările districtuale, la care participau mai toţi învăţătorii. De un timp încoace nu se mai aude nimic, nu se mai face nimic, învăţătorii noştri nu se mai afirmă în corporaţiune, nu mai emulează între sine, trăesc vesleţi, pare că n’ar fi ei unul din primii factori în vieaţa poporului nostru. Ei sânt în tot locul şi totuşi nicăiri nu se cultivă îndeajuns simţul de solidaritate între ei. Noi considerăm aceasta de un mare rău, din toate punctele de vedere, de aceea ne permitem să ne adresăm celor puşi în fruntea acestei instituţiuni prea modesta întrebare, că unde stă moara împedecată ? Mai e speranţă ? ori avem să ne pregătim pentru prohodul cel mare, pe psaltihie, când car’ o să sune clopotul cel mare a jale şi a pustiu... Dacicus. * Tovărăşia agricolă din Sebeşul-săsesc ’şi-a procurat în vara aceasta — precum ni se scrie din Sebeş, o maşină de îrablătit grâu dela firma Hofherr şi Schrantz din Budapesta cu preţul de 4000 fl. v. a. Preţul s’a sorvit deodată din un împrumut contras de membrii tovărăşiei (15 la număr). Grâul îmblătit se alege în trei părţi şi anume într’o parte cel mai frumos şi mai mare în icoane, în alta cel mijlociu şi în a treia cel slab. Cei ce folosesc maşina, purtând tovărăşia toate spesele, plătesc pentru grâu frumos 10%, pentru grâu mestecat 11 %, pentru săcară 12°/0 şi pentru ovăs 13°/0, oare când particularii poartă spesele cu îmblătitul servesc 5—6°/0 din grâul îmblătit. Deşi mai există 2—3 asemenea maşini în S.Sebeş, tovărăşia a realizat în vara aceasta peste 1000 ferdele grâu câştig curat. Se speră, că în 3—4 ani tovărăşia va depune datoria de 4000 fl., când apoi câştigul ce va aduce maşina se va împărţi între tovarăşi. Ar fi de dorit ca şi celelalte tovărăşii agricole române să urmeze exemplului servit de tovără- şia din Sebeşul sâsesc. * Peregrinagiu la Maria Poci. „ Unirea“ scrie: Precum cetim în „M. Allam“, la sărbătoarea „Adormirii Maicei Domnului“ au cercetat mănăstirea gr.-cat. de la Maria Poc, cam 200.000 de persoane de naţionalitate ruteană, română şi maghiară. Cu această ocasiune au fost acolo 110 preoţi. „M. Allam“ văzând acest mare concurs de popor întreabă: că oare nu ar fi ca scop a se ţine un congres gr.-catolic în contra proiectelor liberale? „Unirea“ agreează.* Legea pentru astfele de copii voeşte domnul ministru de culte să o execute. Spre scopul acesta a dat o ordinaţiune, prin care provoacă comitetele administrative ca să examineze conspectele pruncilor obligaţi a cerceta asilele de copii, şi acolo, unde se află cel puţin 40 de atari prunci, comitetul să anunţe şi urgiteze obligaţiunea de a se înfiinţa asile. Mr Regularea Oltului. După cura se ştie, secţiunea inginerilor hotărnici din ministerul de agricultură ungar a fost însărcinată cu elaborarea unui plan pentru regularea Oltului. Comisiuneaşi-a terminat lucrările şi planul e aprobat deja de ministerul de agricultură. Cea mai importantă parte a planului e regularea distanţei dintre Făgăraş şi Turnulroşu. Conform planului, valea rîului regulată va trece în o înălţime de 352 metri de pe teritorul ungar pe cel român. * Nr. 183 Nenorocire. Ni se scrie din Ctrimite In ic. Joi în 6 a. c. după ameazi la 2 ore un june ca de 25 ani cu numele George Babeş oferindu-se să bage în maşina de foc ce îmblătia la curtea de aci, umblând pe podul maşinei cu neprecauţiune a alunecat şi picând în doba maşinei, un picior ’i-’l-a frânt şi prefăcut în bucăţele, în urma căreia după crâncene dureri de vre-o câteva minute a murit. * Apponyi, Wekerle şi Tisza. O depeşe dinPojon anunţă, că într'o conferenţă intimă, ţiută de curând acolo, s’a discutat propunerea lui Apponyi, că cu prilegiul adunării de constituire a partidului va ţină un discurs mai lung, în care va răspunde la discursurile lui Wekerle şi Tisza. Această propunere nu a fost sprijinită de toţi cei presenţi. # Isprăvile lui Ováry. Calomniile şi, minciunile sfruntate, pe care le debitează Ováry prin Italia, scrie „Dreptatea“, au scandalizat pe toţi oamenii serioşi, care cunosc cât de puţin chestiunea română. Folosindu-se de vacanţa ziariştilor mai serioşi se adresează raportorilor de la ziare şi buimăcindu-ş i cu cele mai mari inexactităţi îşi face datoria de simbriaş al guvernului maghiar. Amicii noştri Fava şi Eduardo Calenda, care cunosc bine drepturile ce ne compet, vor demasca în curând toată şiretenia şi malversaţiunea duşmanilor. A ne tăgădui originea noastră latină, a se lăuda că Maghiarii ni-au făcut mii de şcoale şi că România datorează lor cultura ce o are, este culmea neruşinării şi obrăzniciei ungureşti.* De la universitatea din Indapalestina. La universitatea din Budapesta au fost numiţi anul acesta primii evrei ca profesori şi anume: Dr. Ignaz Goldzieher, pentru limbile orientale, şi Dr. Gustav S chw a rz, pentru dreptul roman, înregistrând această ştire „Vaterland“ din Viena zice: Astfel se respectează aşezămintele catolice ! Dacă acelaşi lucru s’ar întâmpla bunăoară cu vr’un aşezământ Wahrmann sau Brody al comunei israelite din Budapesta, cum ar striga presa evreească de răpire şi violenţă şi ar cere intervenţia Europei întregi. * Jidanii se voinicesc. Redactorul ziarului „B Brassó“ este Ovreu şi îl chiamă Ignaţiu Weiss. Se vede că el a cerut fişpanului din Braşov vre-un favor pentru ziarul „ Brassó“ şi în acea convorbire fişpanul ’l-a ofensat cu vre-o vorbă grea, aşa reese din „Fester Lloyd“. Weiss ’l-a provocat la duel, iar’ Maurer a retușat cu privire la situația sa de fispan. *