Tribuna, septembrie 1894 (Anul 11, nr. 184-207)

1894-09-01 / nr. 184

Pag. 7SO denţa de-a maghiariza tot“. Acolo sunt altfel de relaţii. „Dar’ politica externă, Excelenţă, o face şi în Austria împăratul. „De­sigur, ştiu, dar’ şi împăratul tre­bue să ţie seamă de relaţiile politice şi să se orienteze după ele, precum au dovedit-o chiar experienţele ultimelor luni în Ungaria“. „Excelenţa Voastră puteţi crede, că şi Ungaria este ocupată cu greutăţi interne şi că toată politica monarchiei are conform dorinţei tuturor popoarelor, tendenţe pacinice“. Atât s’a vorbit despre Ungaria. Bucuria..... nebunului! Sunt oameni, care poartă numai numele de om; sunt femei, de care fe­meile oneste se feresc ca de ciumă; dacă ar fi să clasăm presa maghiară, am pune-o cam pe aceeaşi ordine cu oamenii, care prin faptele lor au per­­dut ori-ce drept la considerarea seme­nilor lor şi a femeilor perdute. Hrana de toate zilele a presei ma­ghiare este minciuna, car’ ţinta prin­cipală a miserabilei sale vieţi este scan­dalul. Prin scrisele sale cu ocazia confe­­renţei interparlamentare dela Haaga, presa maghiară s’a întrecut pe ea în­săşi în a minţi şi a calomnia. Foile ungureşti nu aduc rapoarte despre cele petrecute la Haaga, căci acolo numai bucurii nu li­ s’a făcut. Scriu însă, ca să-’şi­­nebunească publicul, rînduri ca următoarele: „Congresul însă a tocat în cap, pur şi simplu, pe Valahi. A trecut la ordinea zilei peste ei, ear’ tendenţei lor de a seduce lumea a răspuns prin aceea, că membrii confe­­renţei — representanţii întregei Europe — s’au declarat că vor săr­bători alăturea cu noi existenţa de o mireania Ungariei, hotărlnd ca la 1896 să ţină conferenţă în Buda­pesta, capitala noastră („Pesti Napló“ , unul dela 8 Sept.) Toate foile franceze, engleze, ita­liene, germane etc. etc. aduc informa­­ţiuni despre chipul cum s’a respins propunerea înfumurată a lui Páz­mándy, singurul Ungur care a par­ticipat la conferenţă, presa maghiară nu ştie însă nimic de astea, ea ţine una şi bună, că Europa s'a declarat că va sărbători milleniul alături cu U­ngurii! Ce caraghioşi! Ce perverşi în acelaşi timp, dar, chiar presupunând că conferenţă ar fi primit Invitarea neghioabă ungurească, însemnare­ ar oare aceasta, că Europa vine să prăznueasca alăturea cu fiii lui Ár­pád şi Israil ?! Adecă ce a făcut acest nobil po­por, pentru­ ca Europa să-’i sărbeze mil­leniul ?! . . . Şi mai ales de ce Europa s’ar în­cânta în present de Unguri, când din statul lor numai fapte ruşinoase se aud? Ungurilor le trebue însă cu ori­ce preţ mângâieri, se îmbată ei înşişi pe Urmează apoi cina şi închiderea de peste noapte. Iată un circulus vitiosus la care sunt osândiţi membrii comitetului naţional din Vaţ pe ani de zile. Acesta este „binele“ care oferă temniţa din Vaţ. De aici am plecat la Seghedin. Staţiu­nea primă şi aici e directorul, adecă hosen­­tragerul cel mare cu reşedinţa în Csillagbörtön, acelaşi locaş al oroarei ca şi temniţa cea mare din saţ. Condus printre cete de robi, am ajuns într’o cancelarie, unde trebuia se aştept au­dienţa la Kosentrager. Aici aflai un evreu pi­tulat, care venise se­’şi facă stagiul pentru duel. Amploiatul îi spunea că are să fie în­­tr’un despărţământ cu părintele Lucaciu şi-’l mângâia, că părintele Lucaciu ştie ungureşte şi-’l va ţină de urît. O începu apoi cu mine la politică, nu era mulţumit cu 5 ani de robie, dînsul ’i-ar fi dat 15 ani, ori să meargă în sfânta Rusie, şi câte bădărănii patriotice toate, cu care mă încurcă într’o discuţiune politică, care era să-’mi mănânce visita. Până se pe­treceau aceste a latere, d-na Raţiu era la di­rectorul după bilet de Intrare. Zi de zi d-na Raţiu trebue să între în acest locaş al oroarei şi să treacă printre şirurile ucigaşilor şi je­fuitorilor robiţi, ca să-’şi scoată biletul de In­trare. în sfîrşit cu biletul de Intrare In mână plec la temniţa de stat. în poartă văd de de­parte o grupă de robi cu butoaie de apă şi incungiuraţi de baionetele păzitorilor, lângă dînşii o damă îmbrăcată în negru, d-na Raţiu; toţi aşteptau deschiderea porţii. în urma acestei grupe întrai şi eu, şi în sala de aş­teptare găsii pe d-na Raţiu, ei, trimit deci în străinătate pe Páz­­mándy, car’ acesta se pune şi fabrică la ştiri încât de o săptămână nu mai poţi sta de vorbă cu Ungurii, atât ei s’au smintit la cap , îşi închipue, că Eu­ropa s’a şi luat deja de breu şi joacă csárdásul cu dînşii pe „Disz­tér“-ul din Budapesta . . . Că lui Pázmándy ’i-a reuşit tot aşa de puţin să alieze pe Europa cu Ungurii, pe cât de mare ’i-a fost fiasco-ul când cu alianţa maghiaro-ruseascâ, — despre asta nu vor să ştie şoviniştii. Lor le trebue „Valahi“ morţi,­­ cel puţin pe hârtie, lor le trebue Ungarie salvată de „minciunile şi calomniile Ligei“. . . Cu câtă bucurie nu publică deci următoarele rînduri ale lui Pázmándy: „De ruşine mai mulţi dintre deputaţii valahi au şi plecat de aici, aşa că n’au rămas decât cinci. . . „Furtuna a trecut deci peste capul nostru ! „Vă raportez cu toată plăcerea despre acest fericit eveniment“. , Fericitul eveniment“ că au plecat dela Haaga „deputaţi valahi“, care nici n’au fost pe acolo — s’a Întâmplat la 4 Septemvrie, căci aceasta e data epistolei lui Pázmándy. De atunci n’a mai scris nimic. Foile ungureşti continuă Insă a scrie, tot pe basa raportului despre „fe­ricitul eveniment“, că „Valahii au fost bătuţi“, care nobila viţă a lui Árpád, altoită cu vlăstar din marele neam al lui Israil a repurtat o victorie, încât să nimicească Europa! . . . Fericiţi cei săraci cu duhul! Spicuiri din foile maghiare. Neputănd a combate cu alte arme pu­­ternicile lovituri ale dlui V. A. Urechiă, presa maghiară s’a apucat de chestii fami­liare, voind ca pe acest teren să-­l pone­grească pe venerabilul preşedinte al Ligei. Astfel „Pesti Napló“ dela 11 Septem­vrie publică, probabil din condeiul Ovreiului Hans Kraus o scrisoare, de un cuprins pe care numai mâna unui Ovreiu miserabil ’l-a putut aşterne pentru tipar. La asemeni ticăloşii s’ar răspunde cel mult cu o păreche de palme, aplicate — în mânuşi — pe obrajii neobrăzatului Jidan. * Ca să-­şi bată joc de România, „Erdélyi Hírado­“ de la 11 Septemvrie scrie: „Cât de bine se simţesc Turcii sub ju­gul valah, arată şi faptul, că ei fac ca Stul Petru, care se ştie că ’i-a părăsit, în vremea lui (ăsta-i spirit unguresc! Red. „Trib.“) pe Valahi, aşa şi Turcii, emigrează cu gră­mada din Dobrogea“---­Se vede, că cei dela „Erdélyi Híradó“ n’au cetit pe „Kolozsvár“ dela 10 c., unde se arată, că Secuii emigrează cu grămada în Ro­mânia, aşa că nu-i chip a-’i reţină. Astfel în anul 1892 au emigrat nu mai puţin decât 42.525. Ei, dacă e aşa vieaţă fericită în statul ungar, care în România „guvernul desnaţionali­­sează cu foc şi fer“, de ce emigrează Săcuii în continuu ? în scurtă vreme mă convinsei despre o rafinerie de maltratare, separarea şi şicanele împreunate cu ea, ordonată direct de la mi­nistru peste prescripţiunile legii, disposiţii draconice ad personam făcute. Mai nainte ’mi­ s’a adus părintele Lu­caciu. Aceeaşi privire fermecătoare, acelaşi vers pătrunzător răsună de pe buzele sale, în sfîrşit lumina tot lumină revarsă şi în adâncul temniţei, îl observ că şchioapătă. Ce e ? îl în­trebai, Ischias. Dar’ să vorbim, să vorbim de cele din lume, şi am fi vorbit multe, multe, dacă nu venia abia după un sfert de c­as un ho­sentrager de cei mici să ne despartă, să-’l iee şi să-’l ducă afară cu sila. Imediat se deschide apoi uşa de nou şi cată în uşe ve­nerabila figură a preşedintelui nostru Dr. Ioan Raţiu, precum îi zic ziarele maghiare, bag­ seamă ca să înţeleagă Hofburgul din Viena, domni­torul neîncoronat al Ardealului, într’adevăr figură maiestatică, sufere soartea poporului seu cu o uimitoare linişte sufletească. Cei 66 ani ai sei simt maltratarea corpului, însă inima e tot cea tare, tot cea înaltă. Abia se împlineşte şi aici sfertul de oră şi parcalabul bate de nou la uşe, îl duce şi pe dl Raţiu şi aduce pe dl Coroianu, neînfrânt şi aici. M’am pus pe mângâieri cu dl Coroianu. Aveţi cel puţin prosprect în afară, îi zisei, aceea ce cei din saţ nu au, şi dînsul îmi arată csillagbörtönul, atâta e tot, pot vedea zidurile înfiorătoare ale temniţei ordinare dacă au poftă. Ca totuşi să le aflu ceva avantagiu urmat: „Sânteţi în etagiu, aveţi cel puţin aer direct, vă mai bate vântul“. „Da“, răspunde dl Coroianu, „vântul cu fumul din două hornuri mari de fabrici din împre­­giurime“. Şi aici mă întrerupe parcalabul când aş mai povesti. Vin apoi la rîndul lor mă­­nunţeii, dl Roman şi Petrovici, rîzând ca şi tinereţele, şi apucând vorba unul de la altul, ca să întrebe şi spună acele ce-­i preocupă Mă duseră la fereastră, îmi arătau cum îşi fac plimbările de prin temniţă. Se împli­neşte însă sfertul şi eu o terminai cu toţi. Altcum precum tot satul îşi are Jidovul seu, aşa şi fiecare despărţământ îşi are pe al seu Jidov, al dlui Coroianu e blând, dl Lu­caciu numai ce îşi căpătă în acea zi unul, după semne încă blând. Domnul Raţiu încă are unul, care s’ar da după păr, dar’ îl tero­­risează, al treilea prisonier, un furibund dela care de când e acolo nime n’a auzit vorbă cinstită decât înjurături ungureşti, dar’ acum e pace şi în despărţământul dlui Raţiu. Pacea s’a făcut aşa, că Ovreul a salutat odată pe domnişoarele Raţiu, la ce furibundul a atacat pe Ovreul complesant, şi de atunci stau amân­doi închişi ca şi Intr’un bârlog, car’ dl Raţiu are tignă de către bălăcăriturile lor. Şi încă ceva, dl Coroianu anume ’i­ s’a închinat furibundului de sănătate dacă nu dă pace dlui Raţiu. Aşa se face dimineaţă şi noapte în temniţa din Seghedin, conducătorii poporului românesc stau ca şi leii în chetreţ ziua şi noaptea. Aceasta este crucea patimilor ce au să o supoarte umerii sângeraţi ai martirilor noş­tri, prinosul mântuirii neamului românesc. Amicul. TRIBUNA „Egyetértés* dela 11 Septemvrie scrie un articol foarte îndurerat. închipuiţi-vă nă­caz: abia s’a terminat congresul, şi mai multe foi din Viena scriu, că con­gresul din Budapesta n’a avut nici un resultat. Va să zică biata capitală a Ungariei s’a băgat în datorii de geaba. „Nemzeti Újság“ de ieri spunea, că s’a cheltuit atâta, că n’a rămas din ce să se plă­tească leafa învăţătorilor. Frumos lucru! Monument lui lancu. „Foaia Poporului“ în numărul seu 33 apărut Sâmbătă continuă publicarea incurgerilor pentru Monumentul lui lancu. Publică anume, că on. Doamnă Natalia Halic n. Bogdan din Lipova a pregătit un număr mai mare de co­carde naţionale de purtat pe piept cu inscripţia: „Totul pentru Naţiune­“ pe care le-a pus în vânzare destinând ve­nitul curat pentru fondul lancu. Aju­tor la vindere şi-a dat: D-şoara Anto­­nella Roşiescu din Pe­ci­ca, dl Romul Gordbaş din Timişoara şi dl Gri­­goriu Micula din Lipova. Din vân­zare a un curs venit curat de : 41 fl. 40 cr., care s’au trimis destinaţiunii. Se comunică mai departe frumosul fapt, că dl Dumitru Banciu, farmacist în Sălişte din prilegiul răposării neui­tatei sale cumnate Ana Banciu n. Bl­oţiu, în loc de cunună peritoare pe mormântul cumnatei sale a vărsat preţul cununei, suma de 3 fl., în fon­dul pentru monumentul neperitor al lui Avram Iancu. Aflăm apoi publicate: Lista din Baia-de-Criş cu suma de 25 fl. 95 cr. trimisă de dl Ioan Roșea. # Lista din Seliste trimisă de dnii Constantin Pavel și N. C. Steflea, cu 16 fl. 20 cr. * Lista din Meh­adia cu suma de 14 fl. 30 cr. venită dela dl Nicolae Țe­­peneagu Codrean. * Lista din Deva cu suma de 10 fl. adunați dela învățătorii ce fuseseră la cursul de limba maghiară, prin dnii Ioanichiu Olariu și Nicolau Russu (înv. in . a­m.) * Lista din Secuieu cu 9 fl. 35 cr. trimisă de dl Crăciun Poinican. * Lista din Ocolişul-mare trimisă de dl Ioan Muntean cu suma de .9 fl.. 18 cr. * Lista din Tereţel cu 7 fl. 63 cr. adunaţi prin domnul Avram Zaharie, în­văţător. * Lista din Cornăţel cu 3 fl. 3 cr. adunaţi de dl Vasile loan Mihu. Lista din Furcşoara cu 1 fl. 75 cr. trimişi de dl Cleşiu Adam. Suma întreagă adunată până acum: 905 fl. 45 cr. şi 203 lei 50 bani. Subscris : Tit Liviu Albini, dătător de seamă. CRONICĂ : Jules Simon şi Românii. După­ cure suntem informaţi, cunoscutul savant Jules Si­mon, imediat după­ ce a primit „Voci latine“ a trimis o scrisoare mai lungă dlui V. A. Urechiă, în care îi mulţumeşte pentru acest album admirabil şi-­şi exprimă de nou simpatia sa faţă cu poporul român asuprit. Face urări călduroase pentru desvoltarea naţională şi pen­tru independenţa mult asupritului popor român. Scrisoarea se va publica mai târziu, când se vor publica şi altele de acest fel. IP Dl Morfill, cunoscutul filo-român din Oxford, primind diploma de membru onorar al Ligei culturale române, a trimis presiden­­tului Ligei o scrisoare plină de simpatie pen­tru causa Românilor ardeleni. Dl Morfill pro­mite în această scrisoare a sa, că își va face datoria de membru cu toată dragostea şi căl­dura ce şi-o dă o causă sfântă și umanitară. * La gimnasiul superior din Blaj, scrie „Unirea“, s-a început anul şcolastic în 4 .­­. c. cu invocarea Spiritului Sfânt şi cele­brarea sfintei liturgii din partea corpului profesoral, fiind de faţă în biserica catedrală întreagă tinerimea gimnasială. Fiindcă în ul­timele zile ale lunei trecute nu era aşa mare concursul de studenţi ca în alţi ani, era te­mere, că ne va scădă numărul şcolarilor. Cu bucurie însă trebue să constatăm, că cu atât a fost mai mare concursul în zilele urmă­toare, aşa cât în acest an şcolastic gimnasiul Blajului este mai împoporat decât ori­când altă­dată, în anul trecut s-au înscris la gim­­nasiu 493 şcolari şi au fost două clase (I. şi II.) paralele, pe când în anul acesta numărul celor înscrişi se urcă la 522 şi s­unt trei clase (I. II. şi III.) paralele. Constatând faptul îmbucurător, că la gimnasiul nostru din an în an creşte numărul studenţilor, nu putem să nu ne exprimăm îngrijirea serioasă cu privire la împregiurarea, că la cele mai multe gimnasii din patrie, unde studenţii ro­mâni formau majoritatea precumpănitoare ori minoritate însemnată, numărul lor a scăzut de tot tare în anii din urmă. # Ecou. Nu e vorba despre romanticul ecou dela Mont-Denis, nici despre ecoul multo-silab dela Tihany, ci despre încântăto­rul ecou care ’­ au aflat cuvintele drăgălaşe ale tinărului Epaminonda Lucaciu în frage­dele inimi ale foştilor lui conşcolari născudeni. Iată epistola ce a căpătat-o mai zilele acestea Epaminonda de la foştii lui colegi: Mocod, în 22 August st. v. 1894. Iubite prietene Epaminonda! Scumpul nostru Lu­ceafăr! Cu mare bucurie am cetit în anul 174 al „Tribunei“ din a. c. epistola Ta scrisă martirilor români, prin care toţi Românilor cu simţ bun, dar, în special foştilor tăi con­şcolari ni-ai lausat o adevărată zi de săr­bătoare. Ni-ai arătat în colori verzi şi vii dragostea ce o ai faţă cu mama noastră co­mună, faţă cu neamul nostru, dându-ne tot­odată exemplu demn de imitat. Suntem şi noi de părerea ta, pentru­ că azi ca nici­odatâ se văd Românii uniţi în cugete, uniţi în sim­ţiri ; azi tot Românul „ de la Tisa pân’ la mare şi din Carpaţi până în Pind“ — cum zice poetul, — e înflăcărat de aceleaşi simţăminte, e condus de aceleaşi idei. Azi, când avem în fruntea noastră bărbaţi conştii de sine şi de chemarea lor, precum e scumpul nostru Dr. V. Lucaciu, mult iubitul tău părinte, iubitul nostru preşedinte Dr. I. Raţiu etc., nu mai poate fi vorba de şovăire, şi care ar şovăi încă şi astăzi, acela nu e Român, nu zică că e Român. Noi contimporanii, dar, în special foştii tăi conşcolari privim cu drag şi cu mândrie astăzi spre tine, avem în tine un model de imitat. Te aşteptăm cu drag, ca astfel avăndu-te în mijlocul nostru, să ne putem grupa pe lângă tine, ca tot atâţia planeţi pe lângă un „soare“ binefăcător, înainte deci cu curagiu şi abnegaţiune pe ca­­riera­­ ţi sublimă şi cu flori sămănată, pentru­­că şi noi, cei de pe lângă cămin cu sufletul şi cu inima ne aflăm la tine. Inspiră cât de mult aer din liberalul stat, în care te afli, ca reîntorcăndu-te apoi la timpul potrivit, să poţi alunga bolile necurate din atmosfera grea a patriei tale apăsate, prin resfiru-’ţi dulce. Cercetează columna lui Traian şi celelalte opuri de îmbărbătare ale strămoşilor romani, ce le ai în apropierea ta, ca apoi reîntorcăndu-te cu lauri şi inspirat de virtu­ţile strămoşilor, să poţi vesti Traianizilor „Primăvara libertăţii“, ce cu toţii aşa de mult o dorim. Foştii tăi colegi de la poalele Ciblăşului îţi trimitem cele mai calde fe­licitări pentru nobilele­­ ţi simţăminte şi te asigurăm de sincera noastră dragoste. îţi urâm succesele cele mai strălucite şi reîn­toarcere sănătoasă, în numele foştilor tăi conşcolari năsăudeni: Ioan Iulian Iftene. * O întrebare. Din Munţii-Apuseni cu data de 10 Sept. n. a. c. ni­ se cere să pu­blicăm următoarele: „A existat mai nainte aici în Munţii-Apuseni, o mare reuniune învăţăto­­rească: „Reuniunea învăţătorilor români gr­­ov. din districtul Abrudului, archidiecesa Transilvaniei“. Ei aparţineau învăţătorii celor trei tracturi protopresbiterale: Abrud, Câm­peni şi Ofenbaia. Corpul didactic se afirma atât în adunările generale ale despârţămin­­telor, cât şi mai ales în adunările districtuale, la care participau mai toţi învăţătorii. De un timp încoace nu se mai aude nimic, nu se mai face nimic, învăţătorii noştri nu se mai afirmă în corporaţiune, nu mai emulează între sine, trăesc vesleţi, pare­ că n’ar fi ei unul din primii factori în vieaţa poporului nostru. Ei sânt în tot locul şi totuşi nicăiri nu se cultivă în­deajuns simţul de solidaritate între ei. Noi considerăm aceasta de un mare rău, din toate punctele de vedere, de aceea ne permitem să ne adresăm celor puşi în fruntea acestei insti­­tuţiuni prea modesta întrebare, că unde stă moara împedecată ? Mai e speranţă ? ori avem să ne pregătim pentru prohodul cel mare, pe psaltihie, când car’ o să sune clopotul cel mare a jale şi a pustiu... Dacicus. * Tovărăşia agricolă din Sebeşul-să­­sesc ’şi-a procurat în vara aceasta — pre­cum ni­ se scrie din Sebeş, o maşină de îra­­blătit grâu dela firma Hofherr şi Schrantz din Budapesta cu preţul de 4000 fl. v. a. Preţul s’a sorvit deodată din un împrumut contras de membrii tovărăşiei (15 la număr). Grâul îmblătit se alege în trei părţi şi anume într’o parte cel mai frumos şi mai mare în icoane, în alta cel mijlociu şi în a treia cel slab. Cei­ ce folosesc maşina, purtând tovă­răşia toate spesele, plătesc pentru grâu fru­mos 10%, pentru grâu mestecat 11 %, pen­tru săcară 12°/0 şi pentru ovăs 13°/0, oare când particularii poartă spesele cu îmblătitul servesc 5—6°/0 din grâul îmblătit. Deşi mai există 2—3 asemenea maşini în S.­Sebeş, tovărăşia a realizat în vara aceasta peste 1000 ferdele grâu câştig curat. Se speră, că în 3—4 ani tovărăşia va depune datoria de 4000 fl., când apoi câştigul ce va aduce maşina se va împărţi între tovarăşi. Ar fi de dorit ca şi celelalte tovărăşii agricole ro­mâne să urmeze exemplului servit de tovără-­­ şia din Sebeşul­ sâsesc. * Peregrinagiu la Maria Poci. „ Unirea“ scrie: Precum cetim în „M. Allam“, la săr­bătoarea „Adormirii Maicei Domnului“ au cer­cetat mănăstirea gr.-cat. de la Maria­ Poc, cam 200.000 de persoane de naţionalitate ruteană, română şi maghiară. Cu această ocasiune au fost acolo 110 preoţi. „M. Allam“ văzând acest mare concurs de popor întreabă: că oare nu ar fi ca scop a se ţine un congres gr.-catolic în contra proiectelor liberale? „Unirea“ agreează.* Legea pentru astfele de copii voeşte domnul ministru de culte să o execute. Spre scopul acesta a dat o ordinaţiune, prin care provoacă comitetele administrative ca să examineze conspectele pruncilor obli­gaţi a cerceta asilele de copii, şi acolo, unde se află cel puţin 40 de atari prunci, comitetul să anunţe şi urgiteze obligaţiunea de a se în­fiinţa asile. Mr Regularea Oltului. După­ cura se ştie, secţiunea inginerilor hotărnici din ministerul de agricultură ungar a fost însărcinată cu ela­borarea unui plan pentru regularea Oltului. Comisiunea­­şi-a terminat lucrările şi planul e aprobat deja de ministerul de agricultură.­­ Cea mai importantă parte a planului e re­gularea distanţei dintre Făgăraş şi Turnul­­roşu. Conform planului, valea rîului regu­lată va trece în o înălţime de 352 metri de pe teritorul ungar pe cel român. * Nr. 183 Nenorocire. Ni­ se scrie din Ctrimi­te In ic. Joi în 6 a­­. c. după ameazi la 2 ore un june ca de 25 ani cu numele George Babeş oferindu-se să bage în maşina de foc ce îmblătia la curtea de aci, umblând pe podul maşinei cu neprecauţiune a alunecat şi picând în doba maşinei, un picior ’i-’l-a frânt şi pre­făcut în bucăţele, în urma căreia după crân­cene dureri de vre-o câteva minute a murit. * Apponyi, W­ekerle şi Tisza. O depeşe dinPojon anunţă, că într'o conferenţă intimă, ţiută de curând acolo, s’a discutat propu­nerea lui Apponyi, că cu prilegiul adunării de constituire a partidului va ţină un discurs mai lung, în care va răspunde la discursurile lui Wekerle şi Tisza. Această propunere nu a fost sprijinită de toţi cei presenţi. # Isprăvile lui Ováry. Calomniile şi, min­ciunile sfruntate, pe care le debitează Ováry prin Italia, scrie „Dreptatea“, au scanda­­lizat pe toţi oamenii serioşi, care cunosc cât de puţin chestiunea română. Folosindu-se de vacanţa ziariştilor mai serioşi se adresează raportorilor de la ziare şi buimăcindu-ş i cu cele mai mari inexactităţi îşi face datoria de sim­­briaş al guvernului maghiar. Amicii noştri Fava şi Eduardo Calenda, care cunosc bine drepturile ce ne compet, vor demasca în cu­rând toată şiretenia şi malversaţiunea duşma­nilor. A ne tăgădui originea noastră latină, a se lăuda că Maghiarii ni-au făcut mii de şcoale şi că România datorează lor cultura ce o are, este culmea neruşinării şi obrăzniciei ungureşti.* De la universitatea din Indapales­­tina. La universitatea din Budapesta au fost numiţi anul acesta primii evrei ca profesori şi anume: Dr. Ignaz G­ol­dzieh­er, pentru limbile orientale, şi Dr. Gustav S c­h­w a r­z, pen­tru dreptul roman, înregistrând această ştire „Vaterland“ din Viena zice: Astfel se res­­pectează a­şezămintele catolice ! Dacă acelaşi lucru s’ar întâmpla bună­oară cu vr’un aşe­zământ Wahrmann sau Brody al comunei is­­raelite din Budapesta, cum ar striga presa evreească de răpire şi violenţă şi ar cere intervenţia Europei întregi. * Jidanii se voinicesc. Redactorul zia­rului „B Brassó“ este Ovreu şi îl chiamă Ig­­naţiu Weiss. Se vede că el a cerut fişpanului din Braşov vre-un favor pentru ziarul „ Brassó“ şi în acea convorbire fişpanul ’l-a ofensat cu vre-o vorbă grea, aşa reese din „Fester Lloyd“. Weiss ’l-a provocat la duel, iar’ Maurer a re­tușat cu privire la situația sa de fispan. *

Next