Tribuna, octombrie 1896 (Anul 13, nr. 216-240)

1896-10-01 / nr. 216

Anul VIII Sibiiu, Marţi 1/13 Octomvrie 1896 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/* an 2 fi. 50 cr., l/, an 5 fi., 1 an 10 fi Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pantru menarorile: Până 1 fi. 20 cr., 1 an 3 fi. 50 cr., l/­ an 7 fi 1 an 14 fi. Pentru România şi străinătate: */* an 10 franci, la an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru ll■l■l■^l^«lll■■■l|llllll I miiiiiiii ii Mm....ii iiiiiiiii .......uni ii INSERTiUNiLE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua­ oară 6 ct a treia­ oară 5 cr., şi timbra de 30 cr­. Redacţia şi administraţia: Strada Popricii Hr. Si Telefon nr. 1«. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă.­­» Manuscripte nu se înapoiaţi Numeri singuratici k 5 cr. se vend la „Tipografia“, şoc pe acţiuni .................................................. i.timp Invitare de abonament „TRIBUNA“. Cu 1 Octomvrie v. 1896 încep noue abonamente lunare, Quar­tale, semestrale şi anuale. Domnii abonenţi sunt rugaţi a grăbi cu reinoirea abonamen­telor lor, pentru regulata expediţie a foii. Abonamentele se fac prin mandate poştale şi numai pentru un timp, care începe cu prima și se termină cu ultima lunii, după stilul vechiu. Abonamentu anual costă . . 14 fl. — cr. Abonamentul semestral . . . 7 11. — cr. Abonamentul trilunar . . ■ 3 fi. 50 cr. Abonamentul lunar costa ■ ■ 1 fl. 26 cr. Este în interesul dlor abo­­nenti, ca adresele se ne însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sânt ru­gaţi a lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, în care lî­ s’a trimis „Tribuna“ pănă acum. Administraţiunea. Conferenţa naţională. — în faţa alegerilor. — Sibiiu, 12 (Mominie­u. Chiar şi numai cele expuse până aci ar fi destul motiv pentru­ ca măcar acum, în faţa alegerilor când toată ţeara se mişcă, să eşim şi noi din amorţeală şi nehotărârea, în care de atâta timp pe­trecem, şi să facem în sfârşit ceva, ce se arete că trăim, că vrem să trăim. Dar’ mai este o chestiune mare, care în zilele acestea devine de nou ac­tuală şi care se impune de sine. Este chestiunea conferenţei naţionale. Situaţia noastră internă este fără îndoială cea mai rea. O încurcătură, o nehotârîre, o blazare şi o amorţeală mai mare ca şi în timpul din urmă n’am mai văzut. Causa? Să nu o căutăm acum. Sunt o miie și una de cause. Dar’ nimic nu ne-ar folosi căutarea ori expunerea lor. Constatăm faptul și faptul e grozav de trist. — Fără îndo­ială, că pentru situația aceasta unicul re­mediu s’ar putea găsi numai într’o confe­­rență națională... înseși alegerile ne impun, ca de nou să ne precisăm atitudinea, ce ca partid național avem să observăm faţă cu aceste alegeri, pentru­ că nu ne putem îndestuli numai cu provocarea la ultimele hotărîri ale conferenţelor. Chiar mise­­riile ce s’au petrecut în sinul partidului, certele şi desvelirile ce s’au făcut în tim­pul din urmă, au slăbit în mare parte însuși autoritatea partidului nostru; ar trebui deci ca de nou să se proclame o directivă pentru zilele pline de ispită ce au să urmeze. Dar’ directiva aceasta numai o c­o­n­­ferență națională e chemată să o proclame... Cum stăm înse cu conferenţa na­ţională ? Iată o nouă întrebare importantă. Convocată pe 3/15 Mai, conferenţa naţională a fost oprită de primarul ora­şului. S’a dat recurs. Al doilea for a aprobat oprirea. S’a dat de nou recurs la ministrul de interne... şi recursul nici astăzi nu e resolvat. Putem noi aștepta până­ când Exce­lența Sa dl Perczel se va îndura prea grațios, ca să resoalve cumva acest re­curs?... El ne poate ține cu anii în nehotărârea de azi, când nu știm, per­misă e oare ținerea unei conferențe ori ba? Trebue deci să facem, ca cât mai cu­­rând chestiunea să se respalve. Trebue să știm cât mai curând cum stăm cu conferența. Trebue să știm, dacă de fapt guvernul maghiar s’a desbrâcat de ori­ce considerație față de drept și lege — ori ba ? Asta s’ar putea vedea eventual prin convocarea de nou a conferenței, cu con­siderare la alegeri. Organizarea noastră de partid, afară de casa sa naturală, se mai întemeiază și în legea electorală. Și acum, când alegerile dietale se vor face ca mâne, nime nu ne poate opri, ca să ne întrunim și să ne sfătuim asu­pra poziției, ce avem să luăm față cu ele, în Maiu organele oficioase ale gu­vernului ascriau conferenţei, provocân­­du-se la datul ei, un scop de demon­straţie. Acum a trecut de mult 3/15 Maiu! Atunci Bud. Correspondenz, or­gan oficios zicea apicat următoarele: „Deocamdată timpul alegerilor n’a sosit incit, şi astfel nici nu există motiv de a încuviinţa con­ferenţa“. Astăzi cine ar mai pute aduce acest motiv ? Cu un cuvânt, chestiunea conferenţei naţionale se impune de nou ca un serios obiect de cugetare fruntaşilor noştri. Ea este o necesitate nu numai în conside­raţia proximelor zile, ci şi mai ales în consideraţia situaţiei noastre actuale aşa de grele. Iată dar’, că în faţa alegerilor am ave foarte multe de făcut, şi de aceea foarte tare greşesc cei­ ce cred, că să nu facem nimic. A nu face nimic nici acum înseamnă: a lăsa poporul nostru şi mai departe în ignoranţă cu privire la dreptul electoral; a-’l lăsa în ignoranţă cu privire la atitu­dinea partidului naţional, adecă la pasi­vitate; a-’l lăsa pradă ispitelor, la care e pus din partea străinilor, şi pradă ne­­orientării cu privire la situaţia internă a partidului naţional; — înseamnă, cu un cuvânt, continuarea amorţirii şi a des­compunerii. Noi credem însă, că fruntaşii buni şi desinteresaţi ai poporului nostru vor avea cu mult mai multă pricepere, decât ca să asculte de cei­ ce propagă astfel de păreri greşite şi primejdioase. „Liga Română“. A apărut unul 2 al „Ligei Române"­, organul „Ligei pentru uni­tatea culturală a tuturor Românilor“. De fapt numărul acesta e unul prim, pentru­ că unul, ce a apărut în vară era numai ca un număr de probă; acesta însă iniţiază seria lungă a celor­ ce vor urma... Noi salutăm de nou apariţia acestui organ şi-mi dorim sin­cer vieaţă îndelungată şi plină de isbânde. Isbănda lui este isbânda Ligei, şi isbânda Ligei este isbânda noastră, a întreg neamului românesc. Precum „Liga“ este sentinela trează a intereselor culturale ale neamului Întreg, ase­menea şi organul ei este organul intereselor noastre celor mai mari. Ridicat peste fluc­­tuaţiunile zilnice el va privi de­sigur mai clar şi mai concentric decât foile de zi, înălţat peste ori­ce consderaţii vremelnice de partid va judeca de­­gur mai calm, mai obiectiv, deci şi mai dupt asupra tuturor lu­crurilor ce ne privesc. Astfel „Liga Română“ va fi expresia fidelă a spiritului, ce domi­­nează azi la „Liga culturală“, această senti­nelă trează a tuturor Românilor. E destul să arunc o privire peste ar­­ticolui din acest număr, ca să te convingi despre aceasta. Dar, cetitorii noştri îşi vor face înşişi de­sigur această convingere, pen­tru­ că ie vom da ocasiune, ca se facă cuno­ştinţă mai apropiată cu articolui „ Ligei Ro­mâne*, Sibiiu, 10 Oct. 1896. Pentru „manifest”. „Sânt câteva zde — ni­ se scrie din Şimleu, — că d! George Pop de Săseşti, iubitul nostru ante­­luptător naţional ,şi-a început în Cehul­ Silva­­niei pedeapsa de 8 zile temniţa, la care a fost osândit pentru iscălirea Manifestului. Din acest prilegiu Românii din giurul Şimleului au trimis venerabilului bărbat o adresă acoperită cu multe subscrieri, prin care îşi exprimă de nou aderenţa cătră prin­cipiile pentru care sufere conducătorul lor. Adresa aceasta are următorul cuprins: Prea stimate domnule! Iubite şi venerate al nostru bărbat! După­ ce din nou nori negri acoper pri­­sonul inimii tale, care e identic cu al mamei naţiuni, prin cuprinsul acestora îţi trimitem o rază de mângâiere resultată din simţămintele iubirii, adhesiunii şi veneraţiunii, cari ’ţi­le cul­tivăm pentru totdeauna în focularul unit al inimilor noastre, ca unuia care ai suferit şi suferi martiriu pentru sfânta causă a naţiunii noastre, a căreia doriri şi dureri le porţi în nobila­’ţi inimă. — Virtus in advers­is apparel“. Dl George Pop de Băseşti încheie ast­fel şirul întemniţărilor pentru Manifest şi bravii Sălăgeni, cari ’i-au trimis adresa de mai sus repeţesc şi-’şi însuşesc de nou de­­claraţiunile de neclintită credinţă la progra­mul naţional, cari s’au făcut în Manifest. Manifestul partidului poporal. Acest partid, care in timpul din urmă a des­­voltat cea mai mare actvitate pentru a se or­­ganisa pretutindenea îi ţeară, — a adresat cetăţenilor creştin­ un călduros ma­nifest, în care cu priire la naţionali­tăţi, se fac următoarele declaraţiuni: — „Constituţia nutură nu a făcut deo­sebire intre diferitele naţionalităţi, cari dela ocuparea ţerii au locuit la olaltă în patria noastră, a’au împărtăşit ie fericiri şi neferi­ciri, s’au bucurat la olalt, de bunătăţile păcii, ori apoi la olaită ’şi-ai vărsat sângele pe câmpul de luptă pentru apărarea patriei. Le­gile din 1848 dau drepturi egale politice fie­cărui cetăţean, fără deosbire de naţionalitate. Legile din anul 1868 au asigurat pe seama popoarelor din ţeară fob­irea liberă a limbii lor, precum şi autonomi, bisericilor şi şcoa­­lelor lor. Partidul popoal voeşte se fie just faţă de naţionalităţi, cept­ aceea a luat în programul seu punctul, a: „pretensiunile lor, întrucât acelea stau în însonanţă cu unitatea statului ungar şi cu cracterul naţional al statului, să fie luate în ocotinţă, şi partidul să le fa­că părtaşe de­­ tractare dreaptă şi caritabilă“. Cu privire la conferiniie din ţeară, pro­gramul partidului popoal conţine următoa­rele pasaje: — „Partidul popoal e partid creştin. Cu mândrie o răspândere aceasta, cu atât mai virtos, pentru­ că înre partidele politice nu se găseşte nici una care ar cuteza se între pe faţă în luptă, pntru ideile creştine. Cu toate acestea, partidl poporal nu e par­tid confesional, precum­­se obiecţionează, ci din contră, respectează­repturile tuturor con­fesiunilor recunoscute,­­ provoacă întreaga creştinătate la luptă pntru legea creştină. Dacă toţi inimicii de pe aţă şi ascunşi ai bi­sericii lui Christos s’au atut util pentru a ne ataca, să ne unim şi nu creştinii pentru a ne apăra!“ Manifestul să încete cu următoarele cuvinte: — „Partidul nostr are speranţă în po­por şi credinţă in Dumnzeu. Poporul nu ne va părăsi, iar’ Dumneze ne va ajuta. Mân­tuitorul Isus Christos nu va uita pe poporul care crede într’însul. .lauaţi-vă, alegători creştini, sub steagurile pe cari pajura şi coroana sânt înfrumseţaţi c­u sfânta cruce! Pe steagul vostru scriei numele candidaţilor din partidul nostru­ să trăească partidul poporal“. Banffy fi cuta. E mai presus de ori­ce îndoială, că minorul-president Bánffy a facut promisiuni forț­te colegului seu din Austria, că va urca cota cu 5%. Văzând însă, că parlamentul și chiar partidul seu nu e aplecat a se Învoi­a aceasta, a disolvat parlamentul pentru a-’și putea compune o ma­joritate In parlament, care nu-’i va pune bețe în roate. De s’ar întâmpla însă, că nici noul parlament, respective noua majoritate a dlui Bânffy se nu primească urcarea „c­u o t e i“, atunci statolirea „c­u o t e i“ ar urma re fie făcută din partea Monarchului, căruia ’i­ s’a acordat prin lege acest drept. Acesta ar fi însă un lucru foarte neplăcut pentru Maghiari, pentru­ că Coroana nu ’și-ar pută spune ver­dictul, decât numai în favorul Austriei și în defavorul Ungariei, cu atât mai vîrtos, că Bapffy a luat angagiament formal a urca „c­u­p­t­a“... Acest lucru ar fi privit din toate părţile ca un act de d­i­s­g­r­a­ţ­i­e faţă de Maghiari, şi de aceea îşi dă guvernul toate silinţele să-­şi compună un parlament de ma­­meluci, care să primească urcarea cuptei, şi să nu provoace verdictul Monarchului. Ce cer kossuth­iştii ? A apărut şi manifestul kossuthiştilor, (subscris de fiiul tătâne­sc, Kossuth Ferencz), în care se cu­prinde întregul lor program. Extragem din el următoarele: Partidul kossuthist cere, ca ţeara se fie cu totul independentă de Austria, să nu aibă nimic comun cu aceasta, decât numai pe Domnitorul. Aşadară, armată inde­pendentă şi politică externă independentă de Austria, teritor vamal independent şi bancă naţională separată. Partidul cere extinderea dreptului elec­toral asupra tuturor cetăţenilor, cari ştiu ce ei şi scrie ungureşte , împărţirea cercurilor elec­torale în mod mai just, şi introducerea vo­tului secret la alegeri. Cere reforma siste­mului de dare, şi în consecvenţă, scăritarea tuturor contribuţiunilor. Urcarea „luotei“ partidul o va combate din toate puterile. Par­tidul mai cere micşorarea timpului de ser­viciu pe seama ostaşilor activi; reformarea casei magnaţilor; autonomia municipală, şi resolvarea (în mod just) a chestiunii na­ţionale.­­ Am înţeles. Să învăţăm « ceti şi scrie ungureşte şi — chestia naţională e resolvată! Ear’ de nu, nici drept de vot nu mai avem. Atunci ar fi o adevărată passivitate... Legile bisericeşti au făcut numai mai urgisită înaintea naţionalităţilor ideea de stat maghiar. Pactul, pe care Austro-Ungaria îl va fi făcut cu Regele Carol în Bucu­reşti, e numai de un caracter oficios şi la timpul său poporul românesc va ratifica acest contract­. Gladstone pentru noi. Corespondentul din Londra al lui Al­kotmány a avut un interview cu marele Glad­stone. Intervievul e publicat în unul de Du­minecă al lui Alkotmány. Până vom putea publica întreg intervievul, extragem urmă­torul pasagiu privitor la Români. «Ungaria a făcut transacţiune cu Austria şi bine a făcut. Dar’ spre nenorocirea naţiunii maghiare noua Un­garie ’şi-a însuşit greşelile vechei Austrii. „ Divide et impera* a fost oare­­când devisă austriacă, astăzi a devenit devisă maghiară. După acestea — zice corespon­dentul lui «Alkotmány» — Gladstone basat pe informaţiuni false­­?! (Red. «Trib.») a expus gravaminele Româ­nilor aşa după­ cum se pot ceti în zia­rele române. A trecut apoi la legile bisericeşti, zicând următoarele: «Nu era nici o lipsă, ca prin introducerea căsătoriei civile obligătoare să se facă şi mai insuportabilă apăsarea naţionali­tăţilor, confiscând guvernul prin nouele legi bisericeşti libertatea conştienţei. Cum aud guvernul maghiar a făcut aceasta în interesul ideii de stat ma­ghiar. E greşită această procedură. Ideea de stat maghiar nu se poate face iubită cu de-a sîla, dar nici prin legi de acelea, cari sunt contrare obi­ceiurilor, tradiţiunilor şi sentimentelor religioase ale poporului. Nr. 216 Presa despre înalta visită în România, „Egyetértés“. Organul kossuthiştilor s’a ocupat la locul prim de visita Monarchului la Bu­cureşti şi a apreciat-o în următorul mod : „Ce a fost România înainte cu 25 ani ? nu se poate zice că a fost măcar şi numai concept geografic, de­oare­ce zi de zi cutrie­­rau hotarele ei Turcii, Tătarii şi Ruşii, de câte­ ori aveau poftă. Astăzi România e putere. Pe toate terenele vieţii politice şi economice e un factor valoros; la acel popor mic astăzi s’a dus în visită un gigant, pentru­ ca să-’l câştige ca aliat în contra unui alt gigant. Cu întregul seu stat-major, cu crema armatei sale, cu tot ce are mai bun, cu mândria sa a mers Monarchul nostru în România, ca să câştige pentru tripla alianţă micuţul popor, a cărui întreagă armată abia face cât un corp de armată de al nostru. Fericită ţeară e România. Dacă există vreun popor care să privească cu invidie la ea, atunci noi, Maghiarii, simntem acela. Trei sute de ani viforoşi, sângeroşi şi trişti ne leagă de casa noastră domnitoare, şi încă nici astăzi n’am ajuns acolo, unde România a ajuns în timp de 25 ani. Maghiarul nici astăzi nu este altceva decât o parte complementară a întregii monarchii, un dinte în acea maşinărie mare, care în continuu zurăe şi să învîrte, dar’ nu e în stare să producă nimic. Pentru politicianii maghiari, dacă nu ni­ s’a stîns din inimă cea din urmă schîntee de mândrie naţională maghiară, călătoria la Bu­cureşti înseamnă o mare dejosire şi umilire. Acum, după­ ce faptul visitei e neîndoelnic, după­ ce ministrul-preşedinte român Sturdza ştia că se va întâlni pe pământ român cu con­ducătorii vieţii politice maghiare, — chiar şi acum subvenţionează în Ardeal pe politicialii români separatişti, şi numai înainte cu câteva săptămâni a ţinut o vorbire plină de injurii la adresa Ungariei. (R. Trib) Călătoria va avă însemnătatea sa po­litică, România va fi întrebuinţată din partea triplei alianţe ca un­ic între Slavii de Sud şi Nord, poziţia monarchiei noastre în Balcani va fi întărită, dar’ interesele vitale ale Un­gariei nici nu vin în vorbă, şi după­ ce în anumite cercuri numai interesele Austriei sânt privite ca interese ale monarchiei — şi cu această ocasiune numai noi suntem cei­ ce perdem“. „Magyarország“. Organul ugroniştilor scrie urmă­toarele : „Visita Domnitorului austro-ungar în­seamnă recunoaşterea, că România e un fac­tor în Europa, şi manifestarea, că România se alătură la acele puteri europene, cari au încheiat alianţă contra Rusiei. Este îmbucurător, că România s-a alipit de acea parte, unde ne aflăm şi noi. Ungaria are multe interese comune cu Romar­a, mulţi duşmani comuni. Ungaria o simte aceasta, România însă nu. Pe teritorul nostru agită contra noastră, şi dă intremânt convingerii, că împăratul Austriei e duşman Ungariei. Cătră acesta să-­şi îndrepte plângerile şi gravaminele Românii din Ungaria, în Bucureşti a fost aşteptat împăratul austriac, fără de Regele ungar. De la Orşova nu Regele maghiar a plecat în România, ci împăratul austriac. Să sperăm, că visita Maiestăţii Sale nu va fi fără influenţă asupra irredenţei din Ro­mânia, asupra atitudinei Românilor ardeleni“.

Next