Tribuna, octombrie 1897 (Anul 14, nr. 217-242)
1897-10-01 / nr. 217
Pag. 866 Sibiu, Mercuri, TRIBUNA 1/13 Octomvrie 1897 Nr. 217 REVISTA PRESEI. Preia română. Gazeta Transilvaniei (nr. 213) In primul „După zilele sgomotoase din Pista“ se ocupă cu situaţia politică, în care se află statul ungar. Află că aceasta Intru nimic nu s’a schimbat, cum poate vor fi crezut politiciani unguri îmbătaţi de atâtea succese. — (nr. 214) In articolul „Bucurie semnificativă“ se ocupă cu bucuria, ce ’i-a cuprins pe cei dela Festa, din incidentul conflictului, ce s’ar pută ivi In majoritatea parlamentului vienez, la propunerea deputatului Dipauli, de a se delătura ordonanţele de limbă şi a se resolva chestiunea egalei îndreptăţiri a limbelor pe cale legislativă. Maghiarii cred, că dacă fracţiunea lui Dipauli, va eşi din majoritate, se va face vre-o schimbare radicală In situaţia din Austria în favorul Nemţilor şi In defavorul inştiinţelor federalistice. Dar’ această bucurie o pripită. — (nr. 215) în primul „Nu vor si ne împace” arată ţinuta stăpânirei ungureşti faţă de Români cu privire la împăcarea, care 86 credea că se va face. Dovezile, sânt osânda cea mai nouă a lui Babeş, întemniţarea preotului Morariu şi învăţătorului Simu. Se ocupă apoi cu enunciaţiile politicianului maghiar, intervievat de corespondentul de la „Berliner Tageblatt“, care a spus, că România va merge alăturea cu Ungaria şi fără ca Bánffy să mai facă concesiuni Românilor. Despre procesul „Tribunei" Gazeta scrie următoarele: Numai înainte cu câteva zile juraţii din Cluj au pronunţat iarăşi un verdict de acelea faimoase, cari fac să se simtă aşa de mult „blândul" şi „binevoitorul" regim al lui Banffy. Pe basa acestui verdict, Andreiu Balteş de la „Tribuna", care de un şir de ani merge tot din închisoare în închisoare, a fost din nou osândit la nu mai puţin decât 5 luni arest, ce va trebui să-l sufere într o închisoare ordinară, precum şi la o amendă de 500 fl. Această grea pedeapsă şi s’a dat pe temeiul patentei reacţionare şi absolutiste austriaca dela 1852, care spre ruşinea veacului este ţinută în vigoare de „cavalereştii" fii ai lui Arpad, cari vor să figureze între marele naţiuni culte ale Europei. Şi pentru ce a fost aşa de grea osânda? Pentru publicarea unor corespondenţe asupra crudului măcel de la Mehadica, din Bănat, în cari a fost veştejită purtarea nemiloasă a gendarmilor şi pe basa cărora aceştia au intentat proces de calomnie şi de vătămare de onoare. S’a constatat, că Balteş nu a fost autorul corespondenţelor şi totuşi ’i s’a dictat aproape maximul pedepsei şi o amendă atât de mare. * Dreptatea (nr. 209) în articolul „Nedelicateţi patriotică* se ocupă cu şedinţa din 4 Oct. a dietei In care s’a primit omagiala adresă pentru cele 10 statuie şi protestează de a se mulţumi şi în numele nostru. — (nr. 210) în „O lecţie împăratului Wilhelm* apreciază cele scrise de revista periodică „Zukunft* din Berlin, care dă împăratului o bună lecţiune pentru toastul rostit în Buda şi spune câteva crude adevăruri la adresa Maghiarilor. — (Nr. 211) In primul „Meetingul din Bucureşti« se ocupă cu însemnătatea politică a acestui meeting, care „a rupt vălul întunecos, ce-l aruncase grandomania de aici asupra luminei curate şi adevărate. “ Preia străină. Gril Bias, dela 6 Octomvrie are următorul articol întitulat: Regele „Carol“ — Unguri & Români. — „Regele României a fost foarte aclamat la Budapesta şi din acest punct de vedere n'are de regretat voiajul seu. Dar, după cum am prevăzut-o, medalia are şi revers şi polemicele reîncep mai violente ca oricând între Români şi Maghiari. „Ziarele ungureşti n’au lipsit să insiste asupra importanţei visitei Regelui „Carol“ din punct de vedere al recunoaşterii stării actuale a regatului Sfântului Ştefan şi s'au încumetat să declare că: Suveranul României n'ar veni să facă visită lui Francz-Joseph în capitala sa ungurească, dacă ar aproba protestările Românilor din Transilvania contra regimului, care le este impus. „La Bucureşti, din contră, se susţine înainte că nu e nimic schimbat şi că voiajul Regelui implică aşa de puţin o repudiare a reclamaţiunilor constante şi justificate de altmintrelea ale Românilor transilvăneni , încât probă este faptul, că dl Sturdza, preşedintele consiliului şi ministru al afacerilor străine, n’a acompaniat pe Rege, şi că, n’ar fi lipsit s- o facă, dacă visita regală avea însemnătatea, pe care presa ungurească voieşte să ’i-o dee. Toate acestea sânt zise de o parte şi de alta în un ton şi în nişte termini, cari probează în de ajuns că, dacă amândouă guvernele sunt aliate, rămâne încă mult drum de făcut, până se va ajunge la aceea ca şi amândouă popoarele să fie amice. „Austria a fost guvernată până acum în profitul Nemţilor şi Ungaria în profitul Maghiarilor. Şi unii şi alţii nu constituiau, cu toate acestea, decât o minoritate perdută in amândouă părţile imperiului, în mijlocul unui enorme majorităţi slave. Din 41.330.000 locuitori, pe cari li are Austro-Ungaria, Nemţii nu emperează decât cu 27% şi Maghiarii cu 17%. Nu e deci surprinzător că cei 44°/, Slavi protestă şi reclamă, dacă nu favoruri, cel puţin o egalitate în tratament, de asemenea Românii, cari contribue cu 7% la populaţia totală a imperiului, nu sunt satisfăcuţi în soartea lor nici cât Italienii din Trier şi din Trentin, cari nu comptează decât cu2%. *E de înţeles că nu acum, când proiectele contelui Badeni privitoare la Cehii Boemiei, permit tuturor acestor naţionalităţi să spere în fine un tratament mai echitabil e momentul ca Românii să renunţe la toate speranţele lor, aşa de fidel conservate ca toată presiunea cea mai tiranică, numai pentru cuvântul că... Regele Carol s'a dus să facă visită împăratului Austriei la Budapesta, Charles Girandeau. * Le Figaro dela 5 Octomvrie într’o corespondenţă datată din Budapesta, ocupându-se de visita Regelui Carol, scrie între altele, ca simple informaţiuni, următoarele : „Totuşi, această visită oficială făcută de Suveranii români capitalei ungureşti, a inspirat ziarelor din Bucureşti, mai cu seamă câtorva organe oposiţioniste, o atitudine foarte agresivă contra Regelui Carol, pe care îl acusă nici mai mult nici mai puţin, de trădare şi de servilitate. De asemenea ele atacă nu cu mai puţină violenţă cabinetul român, şi în particular, pe preşedintele Sturdza pentru că ar fi înlesnit această vizită. S’a răspândit chiar sgomotul, că Suveranii români, la întoarcerea lor în Bucureşti, vor fi obiectul unei manifestaţii foarte ostile din partea populaţiei“.• Le Temps de la 6 Octomvrie, publică următoarea corespondenţă din Bucureşti : „Românii lăsând pe regele lor să se ducă singur la Budapesta,şi-au făcut o concepţiune cu totul particulară despre acest eveniment. „Din punctul lor de vedere, acest demers se mărgineşte la o Întrevedere de Suverani, fără ca amândouă popoarele să fi convenit Dacă întâlnirea a avut loc în capitala ungurească, apoi aceasta se datoreşte întâmplărei de reşedinţă în acest moment a împăratului Francisc Iosif şi pentru că Ischl a fot inundat. „Supuşii Regelui Carol continuă să facă o distincţie subtilă între împăratul Austriei şi regele Ungariei şi cum el se află între două sentimente contrare, insistă asupra diferinţei între Ungaria şi poporul maghiar. „In adevăr, pe când Românii impută mai mult ca oricând Maghiarilor, că persecută şi caută să nimicească pe fraţii lor, ce depind de coroana sfântului Ştefan în acelaşi timp, dintre oamenii lor politici sânt puţini, cărora le-ar repugna idea unei adesiuni la tripla alianţă. Şi chiar acei cari preconisează neutralitatea, precum şi o înţelegere uniformă cu toate puterile, ascultă mai cu seamă de sugestiunile prudenţei diplomatice decât de o convingere reală. „Poporul român, doritor de a se înţelege cu Ungarii, cu toate că a respins mâna întinsă de Maghiari, nu s’a dus la Budapesta dar’ a trimis pe regele seu, însărcinat să trateze chestiuni de cancelarie şi se determine locul, pe care îl ocupă România. Şi cum e o axiomă în România, că Regele Carol este el singur ministru afacerilor străine, n’avea nevoe să fie acompaniat de nici un consilier. „Teastele ridicate la Budapesta n'au eşit din banalitatea internaţională. Şi va rămâne probabil totdeauna la regimul aparent al cochetării, cu toate că aceste erusiuni contrastează în mod singular cu liniştea complictă, care domneşte la frontiera rusă. „Presa română, nerăspunzând la invitarea ziariştilor maghiari, aceştia au banchetat ca şi cum nimic nu s’ar fi întâmplat şi au beut în prosperitatea regatului român. Depeşi răsunătoare au înlocuit toastele oaspeţilor absenţi. Articole prime în ziarele maghiare au odinioară, ci seci şi păcătoase vorbiri patrioticeşti... S’au mai mişcat Românii ? — Le-a desfiinţat toate societăţile, cameele şi reuniunile, şi stare de asediu, cu o nemai auzită teroare, a prăbuşit asupră-le.... Nu mai vezi preoţi, dascăli sau alţi fruntaşi români propovăduind şi luminând sate şi oraşe, ci baionete şi puşti strălucesc acum, înspăimântând, strâjuind, doborînd.. Şi rabdă Românul, rabdă şi înghite şi sughiţe, căci e Îndelung răbdător... Or trece şi aste năpăsti, cum trecut-au, după vremuri, altele, şi mai înfricoşate... Nu lasă Domnul pe cei drepţi şi blânzi, căci a lui e sfânta dreptate, noi sfântă dreptate avem şi sfânta dreptate birueşte întotdeauna... Nu ne o lăsa Domnul ... E o groază de obidă şi sărăcie, de să mori numai văzându-o, nu să o şi mai trăeşti... A trecut şi de sapa de lemn, nefericitul popor... Se sfârşeşte şi piere, uit’aşa, el de el... ’L-au mâncat birurile şi sălbătăciile stăpânirei... Dar’ nu mai poate acum ! Ajuns-a cuţitul la os şi s’a umplut paharul... Mai năpădesc cânii stăpânirei să iee bietului om şi mămăliga de pe masă, să-’l arunce de-a binele pe drumuri, în ploi şi vânt, în ger şi zăpadă... Nu mai stă încă cu mânile în sinomul, nici singur deoparte... Ci mulţi la un loc stau şi se întăresc, se îndeamnă şi se sfătuesc... Şi, când e să dee primejdia peste ei, una sânt... Şi dau, dau la mir şi nu mai au milă... considerat visita Regelui Carol, ca o victorie a maghiarismului, ca o renunţare a Românilor la agitaţia în favoarea fraţilor lor din Transilvania. Sub aparenţele celei mai mari amabilităţi, Ungurii se arată încredinţaţi, că România după ce a făcut amenda onorabilă, aderă la politica străină a Budapestei şi devine aliată fidelă, fără ca ei să fi făcut vreo concesie în schimb. „Se înţelege, că acest mod de a privi lucrurile nu este de loc în gustul supuşilor Regelui Carol, căci în fiecare dintre dînşii sânt doi oameni: diplomatul născut şi românul pur. Diplomatul este pentru o acţiune comună cu Ungaria. Românul se revoltă, convoacă meetinguri, încadrează ziarele în doliu, numeşte pe rege şi pe miniştrii săi trădători, dedându-se în fine la aceste manifestaţii nemăsurate pentru care exageraţiune nu mai există. „Cu toate aceste, guvernele române vor continua să facă politică străină fără să ţină seamă de aceste agitaţii superficiale. „Unele persoane au remarcat, că regele României nu s’a întâlnit la Budapesta cu împăratul german, lucru ce ’i-ar fi fost uşor. „Se mai constată, că visita lui Wilhelm II, la Bucureşti, anunţată de atâtea ori în cercurile cele mai oficioase, n’a avut loc, cu toate că s’a crezut în posibilitatea sa până în ultimul moment. „Dacă acordul este de dorit de amândouă statele, de nu de amândouă popoarele: român şi maghiar, pentru ce marele protagonist al triplei alianţe n’a servit de trăsură de unire între Maghiarul nereductibil şi Românul plin de neîncredere". O voce ilovacă: „Narodnie Noviny“, ziarul naţional al aliaţilor noştri Slovaci, scrie într’un număr din urmă: „Poporul românesc, mic la număr şi isolat, s’a purtat brav şi eroic faţă cu toate ispitele, şi printr’asta a dovedit iubirea cea sfântă cătră connaţionalii nefericiţi şi urmiţi; ne-a dat şi nouă tuturora celorlalţi o satisfacţie pentru şirul cel lung de insulte din partea celor puternici şi îngâmfaţi; ne-a procurat o mare bucurie, arătând că n’a dispărut încă compătimirea cu starea grozavă în care ne aflăm; poporul românesc a ridicat din noroiu şi a luminat mânjitul cuvânt „frăţie", curăţindu-l de murdăria ce a aruncat-o asupra lui egoismul şi tirănia; a constatat înaintea lumei întregi marele adevăr despre miseriile noastre naţionale, pe care le îndurăm timp de 30 de ani; a spulberat preamărirea falsa, umflată, nesinceră a şovinismului, a aruncat lumina electrică asupra stărilor în care trăesc, sau, mai bine zis, vegetează milioanele de popoare nemaghiare, cinstite şi credincioase... Nimic, nimic, nici chiar sperietură cu paanslavismul, nimic ameninţare, nici rugare, linguşiri ori banchete, conducte de torţe şi transparente n'au abătut pe Români dela calea firească şi dreaptă; nui-au făcut să se lapede de sângele, ce circulă în vinele fraţilor lor umiliţi şi desbrăcaţi de naţionalitatea lor din Ungaria şi Transilvania. Iată ce va să zică frăţie! Iată ce va să zică credinţă şi dragoste 1* FOIŢA „TRIBUNEI“. Jeszenszky ••• Fantastic arde focul în vâlvătăi, aruncând lumini mănioase şi ameninţătoare. Dar’ fâlfă e aşa de tainic şi de prietenos, că în singurătatea înăbuşită şi tristă a odăii, îmi pare un vechiu şi bun prieten, povestind din vremile cele frumoase de demult... Mă trântesc pe-o canapea, în faţă-’i, să citesc şi să-’mi mai încălzesc trupul şi sufletul îngheţat... Să ’i încălzesc barem de căldura cărbunilor, căci prea reci şi fioroase sânt şirele ce citesc, şi nu rug de foc, ci sloi de gheaţă mă fac ele, ghiaţă şi marmură, rece şi nesimţitor... E nefericirea mea. Vream să mă recreez, citind ceva uşor, distractiv şi dulce,— când colo, în loc de-o foiţă drăgălaşe — dau de-un grav şi serios articol. Scrie despre ...decorarea lui Jeszenszky. Uf! Mă înăbuşe şi numai cugetul la acest om, necum spectrul lui sinistru, ce se relevează din fiecare şir al articolului... Dar’ nu mă pot debarasa de el, mă urmăreşte, mă urmăreşte mereu... Foaia îmi pică din mâni şi cad pe gânduri, pe triste gânduri şi apăsătoare. . . . Nu-’i vis, nici fantasie. Ci realitate, realitate şi adevăr e tot ce văd. S’a stins vieaţa falnicei naţiuni româneşti. O linişte de mormânt s’a întins, greoaie şi cernită, asupra inimilor şi pământurilor româneşti. Nu mai răsună duioasa doină în creerii munţilor, ori pe plaiurile întinse, nici grăia românesc rostit fără sfială nu pui s’anda prin sate şi oraşe, nici biserici şi şcoli româneşti nu se mai văd, nici slove şi gânduri româneşti tipărite şi răspândite între noi. Totul e mort, de veci şi pentru veci mort ! Go’.o, departe peste Tisa, la ţărmurii maiestoasei Dunăre, în residenţa hidrei şovinismului urguresc, stă măreţ şi nepăsător marele despot al ţerii, cocoţat la putere, împopoţonat cu titluri şi decoraţii, încunjurat de străluciri şi de umiliţi sfetnici, ziua noaptea străjuit de baionetele şi puştile păzitorilor liniştei şi siguranţei publice... E prim-ministrul atotputernic... Jeszenszky Sándor.... El a înfrânat pe Români, el a îngropat pentru totdeauna causa Românismului, el a înecat în temniţi şi sânge orice suflare românească, şi tot el se bucură acum de tirăniile lui, roadele dulci gustându-le el şi pripăşită ceata lui, cu neamul lor întreg... Omorît odată partidul şi comitetul naţional, înecată orice mişcare românească, a înţeles tiranul ce-i mai rămânea de făcut. Şi a făcut! A dat năvală, nebună şi turbată năvală, ultimului bastion de apărare românească, presei. A încărcat-o cu osânde şi amende barbare, a înfundat in temniţi pe gazetari, şi - a stins de pe faţa pământului toate foile româneşti. Aşa, uşor ’i-a fost în urmă să-’şi tragă pe seamă şi cu bagatelurile ce-’i mai stăteau în cale. A disolvat Asociaţiunea, nimicire a decretat tuturor şcolilor româneşti, ungureşti ridicând în locul lor, şi maghiarism a vîrît în sfintele altare ale bisericilor noastre, unde sa mai s’aud mândre şi dulci predicile de Ţişnesc flăcările răscoalei de prin munţi şi văi şi zile grele ameninţă stăpânirea... Dar’ nu se teme stăpânirea! N’are grije atotputernicul Jeszenszky! E plină ţeara de ianiceri şi plumbi şi baionete’s destule... Curge sângele fiilor din popor, mucezisc temniţele de atâţia martiri, nu mai încap furcile pe cei osândiţi morţii... Şi se răresc şirurile celor prgoniţi, car’ prigonitorii năvălesc ca lăcuste în urma lor... Şi care e tăcere de mormânt în munţii şi pe plaiurile Carpaţilor, tăcere cu sânge sfinţită şi de sufletele jertfelor cutrierată în nopţi... în sufletul munţilor... O peşteră ascunsă, neagră şi scorburită de vremuri... Cinci flăcăi, unul şi unul... Ţin sfat.. . E prea destul... Trebue jerfit tiranul !... — Cine o face? — Toți! — Pe tine te-a ales soartea.... — Cu dragă inimă! E doliu adânc intre prigonitori, cârmuitoare se arată jalea... Bucurie nespusă înfiripează nâdejii între prigoniți, se ascunde bucuria... Un fanatic Valah — spun depeşile oficioase — a ridicat pumnalul ucigaş şi a stins pe veci vieaţa celui mai vrednic cârmuitor, a lui Jeszenszky cel atotputernic... „Răsbunat-am poporul român şi prin sângele tău pentru nouă vieaţă ’l-am botezat! —■ a strigat asasinul după săvârşirea oribilei crime... Şi toţi, în ţeară şi străinătate, osândesc pe nebunul ucigaş şi deplâng pe sărmanul ucis.,. Deputaţii din cler. Districtul cons. din Arad. Vasilie Beleş, protopresbiter, cercul, Arad. Vasilie Mangra, prof. de teologie, Chişineu; George Popoviciu, protopresb., Pâncota ; Ioan Groza, protopretor Iosăşel; Aug. Hamsea, protostacel, dir. semin. Lencuşeşti; Voicu Hamsea, protopresbiter Lipova; Dr. Traian Putici, protopresbiter Timişoara. Districtul consistorului din Oradea-Mare: Ioaif Goldiş, vicar epp. cercul Oradea-Mare- Pesteş; Nicolae Rocsin, protopresbiter c., Tinca-Belin; Iga. Papp, asesor cons. c. Beiuş-Vaşcău. Deputaţi mireni. Districtul consistorului din Arad: Romul Ciorogar, prof. sem. cer- cui Arad; Teodor Ceortea, prof. de prepar, rudita; Dr. Nicul^ţjipCu,advocat dir. Gagi bancă, Giula; Mihail Veliciu, advocat Chişeneu; Aurel Siriu, advocat Şiria; George Feier, advocat Jenopolea; Petru Truţa, adv. Buteni; Dr. Eugen Moesonyi, proprietar mare, Birchiş; George Ardelean, advocat Chişeteu; Zeno Moesonyi, proprietar mare, Lipova; Vine Babeş, advocat Vioga; Pavel Rotar adv. Timişoara; Dr. Nestor Oprean, adv. B.Comloş. Districtul consistorului din Oradea-mare: Nie. Zigre, advocat cercual Oradea-mare; loan Papp, protonot. com. Peşteş; Dr. Fl Dama, adv. Ţinea; Dr. Pap, cond. de adv. Beliu, Paul Papp, adv. Beiuş, Dr. Nie. Popoviciu, medic cerc. Vaşcou, în ocnele de la Gherla, palid şi sfîrşit, maltratat şi schingiuit, îşi aşteaptă sfirşitul, grozavul sfîrşit, asasinul... Dar’ e senin în sufletul lui, semn, că a spart întunerecul teroarei!... E întunerec însă la Budapesta, întunerec de jale şi plâns... Cernită e întreagă capitala, cernite sânt inimile vrăjmaşilor, cernite baionetele şi pus-5fl tile ianicerilor... fl Şi prin mijlocul lor trece pompos, cere- fl monios, strălucitor, dar’ tăcut cortegiul fu- i nerar... I E dus la groapă teribilul îngropător de fl odinioară; pe veci ’l-a cuprinde de acum mor fl mântui, pe care el atâtor oameni ’l-a săpat... fl Şi în urma lui vin jeluitorii, cei iubiţi fl lui, dar’ urgisiţi urgisiţilor lui, prigonitorii, mari şi mici... fl Dar’ ce străluce aşa de misterios colo?.. fl Şi cine taci acei străini, tăcuţi şi nesimţi fl tori ?... I — Coroana României şi trimişii ţerii, fl ţerei, al cărei distins decorat a fost victima, fl victima atâtor milioane de victime!... fl Ce jale, ce jale şi — păcat!... fl Buimac, sguduit de reci fiori, sar în sus... E aşa de frig, focul s’a stins, luminarea e pe sfîrşite şi în odae un aer sumbru predomină, în aspect fioros îmbrăcând păreţii... Mă frec la ochi şi stau o clipă, sâ-mi adun minţile cutremurate... Jeszenszky... Prigoane... victimă... doliu... Cor’oana României... Ce vis urît, ce vis urît! Sibiiu, 11 Oct. n. 1897. Visător..... ŞI IIŞS Deputaţii congresuali. Iată numele acelor bărbaţi cari sânt membrii ai congresului naţional-bisericesc, ce se deschide mâne: Din archidiecesă: Deputaţii din cler: Dr. N. Puşcariu, archimandrit, cercul Sibiiu-Sălişte; Nic. Ivan, asez. consistorial Sebeş-A.Iulia; Ioan Papin, protopreab., Deva-Haţeg; Avram Păcurariu, protopreb., Ilia Geoagiu; Vasilie Damian, protopresb., Zirand - Cimpeni; Iuliu Roşescu, protopresb., Turda-Cluj; Mateiu Voileanu, ases. cons., Solnoc-Bistriţa; Nic. Maneguţiu, protopresb., Târnava-Sighişoara; Ioan Petrie protopresb., Trei scoune-Braşov; Iuliu Dan, protopresb., Bran-Făgăraş. Deputaţii mireni: Part Cosma, dir. de ..bancă, cercul Sibisi; Dr. Liviu Leményi, ases. cons., Sălişte; loan de Preda, adv. Sebeş; Mihaiu Cirlea, notar public, A.Iulia; Dr. loan Mihu, adv., Deva; Ambrosia Bârsan, particular, Haţeg; Gerasim Sârbu, prof. sem. Ilia; Petru Pipoş, consilier de tablă, Geoagiu; Simion Damian, adv., Zarand; Dr. Vasiliu Preda, advocat, Câmpeni; Dr. Petru Span, prof. sem., Turda; Leontin Simonescu, secretar metr., Cluj; Dr. Ioan Farcaş, adv., Solnoc; Dr. Elie Cristea, secretar cons., Bistriţa; Dr. Nic. Vecerdea, adv. Târnava; Dr. Nic. Olariu, adv., Sighişoara; Valeriu Bologa, diirigent de bancă, Trei scaune; loan Lenger, adv., Braşov; loan cav. de Paşcariu, septemvir pens., Bran; Dr. loan Şenchea, advocat, Făgăraș, Eparchia Aradului.