Tribuna, octombrie 1897 (Anul 14, nr. 217-242)

1897-10-01 / nr. 217

Pag. 866 Si­bi­­u, Mercuri, TRIBUNA 1/13 Octomvrie 1897 Nr. 217 REVISTA PRESEI. Preia română. Gazeta Transilvaniei (nr. 213) In pri­mul „După zilele sgomotoase din Pista“ se ocupă cu situaţia politică, în care se află statul ungar. Află că aceasta Intru nimic nu s’a schimbat, cum poate vor fi crezut politi­ciani unguri îmbătaţi de atâtea succese. — (nr. 214) In articolul „Bucurie se­mnificativă­“ se ocupă cu bucuria, ce ’i-a cu­prins pe cei dela Festa, din incidentul con­flictului, ce s’ar pută ivi In majoritatea par­lamentului vienez, la propunerea deputatului Dipauli, de a se delătura ordonanţele de limbă şi a se resolva chestiunea egalei în­dreptăţiri a limbelor pe cale legislativă. Ma­ghiarii cred, că dacă fracţiunea lui Dipauli, va eşi din majoritate, se va face vre-o schim­bare radicală In situaţia din Austria în favo­rul Nemţilor şi In defavorul inştiinţelor fede­­ralistice. Dar’ această bucurie o pripită. — (nr. 215) în primul „Nu vor si ne împace” arată ţinuta stăpânirei ungureşti faţă de Români cu privire la împăcarea, care 86 credea că se va face. Dovezile, sânt osânda cea mai nouă a lui Bab­eş, întemniţarea pre­otului Morariu şi învăţătorului Simu. Se ocupă apoi cu enunciaţiile politicianului ma­ghiar, inter­viev­at de corespondentul de la „Berliner Tageblatt“, care a spus, că România va merge alăturea cu Ungaria şi fără­ ca Bánffy să mai facă concesiuni Românilor. Despre procesul „Tribunei" Gazeta scrie următoarele: Numai înainte cu câteva zile juraţii din Cluj au pronunţat iarăşi un verdict de ace­lea faimoase, cari fac să se simtă aşa de mult „blândul" şi „binevoitorul" regim al lui Banffy. Pe basa a­cestui verdict, Andreiu Bal­teş de la „Tribuna", care de un şir de ani merge tot din închisoare în închisoare, a fost din nou osândit la nu mai puţin decât 5 luni arest, ce va trebui să-­l sufere într o închi­soare ordinară, precum şi la o amendă de 500 fl. Această grea pedeapsă şi­ s’a dat pe temeiul patentei reacţionare şi absolutiste austriaca dela 1852, care spre ruşinea vea­cului este ţinută în vigoare de „cavalereştii" fii ai lui Arpad, cari vor să figureze între marele naţiuni culte ale Europei. Şi pentru­ ce a fost aşa de grea osânda? Pentru publicarea unor corespondenţe asupra crudului măcel de la Mehadica, din Bănat, în cari a fost veştejită purtarea nemiloasă a gendarmilor şi pe basa cărora aceştia au in­tentat proces de calomnie şi de vătămare de onoare. S’a constatat, că Balteş nu a fost auto­rul corespondenţelor şi totuşi ’i­ s’a dictat aproape maximul pedepsei şi o amendă atât de mare. * Dreptatea (nr. 209) în articolul „Nede­licateţi patriotică* se ocupă cu şedinţa din 4 Oct. a dietei In care s’a primit omagiala adresă pentru cele 10 statuie şi protestează de a se mulţumi şi în numele nostru. — (nr. 210) în „O lecţie împăratului Wilhelm* apreciază cele scrise de revista pe­riodică „Zukunft* din Berlin, care dă împă­ratului o bună lecţiune pentru toastul rostit în Buda şi spune câteva crude adevăruri la adresa Maghiarilor. — (Nr. 211) In primul „Meetingul din Bucureşti« se ocupă cu însemnătatea poli­tică a acestui meeting, care „a rupt vălul întunecos, ce-­l aruncase grandomania de aici asupra luminei curate şi adevărate. “ Preia străină. Gril Bias, dela 6 Octomvrie are următorul articol întitulat: Regele „Carol“ — Unguri & Români. — „Regele României a fost foarte aclamat la Budapesta şi din acest punct de vedere n'are de regretat voiajul seu. Dar, după­ cum am prevăzut-o, medalia are şi revers şi po­lemicele reîncep mai violente ca ori­când între Români şi Maghiari. „Ziarele ungureşti n’au lipsit să insiste asupra importanţei visitei Regelui „Carol“ din punct de vedere al recunoaşterii stării actuale a regatului Sfântului Ştefan şi s'au încumetat să declare că: Suveranul României n'ar veni să facă visită lui Francz-Joseph în capitala sa ungurească, dacă ar aproba pro­testările Românilor din Transilvania contra regimului, care le este impus. „La Bucureşti, din contră, se susţine înainte că nu e nimic schimbat şi că voiajul Regelui implică aşa de puţin o repudiare a reclamaţiunilor constante şi justificate de alt­mintrelea ale Românilor transilvăneni , încât probă este faptul, că dl Sturdza, preşe­dintele consiliului şi ministru al afacerilor străine, n’a acompaniat pe Rege, şi că, n’ar fi lipsit s- o facă, dacă visita regală avea însemnătatea, pe care presa ungurească voieşte să ’i-o dee. Toate acestea sânt zise de o parte şi de alta în un ton şi în nişte termini, cari probează în de ajuns că, dacă amândouă guvernele sunt aliate, rămâne încă mult drum de făcut, până se va ajunge la aceea ca şi amândouă popoarele să fie amice. „Austria a fost guvernată până acum în profitul Nemţilor şi Ungaria în profitul Maghiarilor. Şi unii şi alţii nu constituiau, cu toate acestea, decât o minoritate perdută in amândouă părţile imperiului, în mijlocul unui enorme majorităţi slave. Din 41.330.000 locuitori, pe cari li are Austro-Ungaria, Nemţii nu emperează decât cu 27% şi Maghiarii cu 17%. Nu e deci surprinzător că cei 44°/, Slavi protestă şi reclamă, dacă nu favoruri, cel puţin o egalitate în tratament, de ase­menea Românii, cari contribue cu 7% la po­pulaţia totală a imperiului, nu sunt satisfă­cuţi în soartea lor nici cât Italienii din Trier şi din Trentin, cari nu comptează decât cu­­2%. *E de înţeles că nu acum, când proiec­tele contelui Badeni privitoare la Cehii Bo­­emiei, permit tuturor acestor naţionalităţi să spere în fine un tratament mai echitabil e mo­mentul ca Românii să renunţe la toate spe­ranţele lor, aşa de fidel conservate ca toată presiunea cea mai tiranică, numai pentru cuvântul că... Regele Carol s'a dus să facă visită împăratului Austriei la Budapesta, Charles Girandeau. * Le Figaro dela 5 Octomvrie într’o corespondenţă datată din Budapesta, ocu­­pându-se de visita Regelui Carol, scrie între altele, ca simple informaţiuni, ur­mătoarele : „Totuşi, această visită oficială făcută de Suveranii români capitalei ungureşti, a inspirat ziarelor din Bucureşti, mai cu seamă câtorva organe oposiţioniste, o atitudine foarte agre­sivă contra Regelui Carol, pe care îl acusă nici mai mult nici mai puţin, de trădare şi de servilitate. De asemenea ele atacă nu cu mai puţină violenţă cabinetul român, şi în particular, pe preşedintele Sturdza pentru­ că ar fi înlesnit această vizită. S’a răspândit chiar sgomotul, că Suveranii români, la în­toarcerea lor în Bucureşti, vor fi obiectul unei manifestaţii foarte ostile din partea po­pulaţiei“.• Le Temps de la 6 Octomvrie, pu­blică următoarea corespondenţă din Bu­cureşti : „Românii lăsând pe regele lor să se ducă singur la Budapesta,­­şi-au făcut o con­­cepţiune cu totul particulară despre acest eveniment. „Din punctul lor de vedere, acest demers se mărgineşte la o Întrevedere de Suverani, fără­ ca amândouă popoarele să fi convenit Dacă întâlnirea a avut loc în ca­pitala ungurească, apoi aceasta se datoreşte întâmplărei de reşedinţă în acest moment a împăratului Francisc Iosif şi pentru­ că Ischl a fot inundat. „Supuşii Regelui Carol continuă să facă o distincţie subtilă între împăratul Au­striei şi regele Ungariei şi cum el se află între două sentimente contrare, insistă asupra diferinţei între Ungaria şi poporul maghiar. „In adevăr, pe când Românii impută mai mult ca ori­când Maghiarilor, că persecută şi caută să nimicească pe fraţii lor, ce depind de coroana sfântului Ştefan în acelaşi timp, dintre oamenii lor politici sânt puţini, cărora le-ar repugna idea unei adesiuni la tripla alianţă. Şi chiar acei cari preconisează neu­tralitatea, precum şi o înţelegere uniformă cu toate puterile, ascultă mai cu seamă de su­­gestiunile prudenţei diplomatice decât de o convingere reală. „Poporul român, doritor de a se înţe­lege cu Ungarii, cu toate­ că a respins mâna întinsă de Maghiari, nu s’a dus la Budapesta dar’ a trimis pe regele seu, însărcinat să tra­teze chestiuni de cancelarie şi se determine locul, pe care îl ocupă România. Şi cum e o axiomă în România, că Regele Carol este el singur ministru a­facerilor străine, n’avea nevoe să fie acompaniat de nici un con­silier. „Teastele ridicate la Budapesta n'au eşit din banalitatea internaţională. Şi va rămâne probabil totdeauna la regimul aparent al co­chetării, cu toate­ că aceste erusiuni contra­stează în mod singular cu liniştea complictă, care domneşte la frontiera rusă. „Presa română, nerăspunzând la invita­rea ziariştilor maghiari, aceştia au banchetat ca­ şi­ cum nimic nu s’ar fi întâmplat şi au beut în prosperitatea regatului român. Depeşi ră­sunătoare au înlocuit toastele oaspeţilor ab­senţi. Articole prime în ziarele maghiare au odinioară, ci seci şi păcătoase vorbiri pa­­trioticeşti... S’au mai mişcat Românii ? — Le-a des­fiinţat toate societăţile, came­ele şi reuniunile, şi stare de asediu, cu o ne­mai auzită te­roare, a prăbuşit asupră-le.... Nu mai vezi preoţi, dascăli sau alţi fruntaşi români pro­povăduind şi luminând sate şi oraşe, ci ba­ionete şi puşti strălucesc acum, înspăimântând, strâjuind, doborînd.. Şi rabdă Românul, rabdă şi înghite şi sughiţe, căci e Îndelung răbdător... Or trece şi aste năpăsti, cum trecut-au, după vremuri, altele, şi mai înfricoşate... Nu lasă Domnul pe cei drepţi şi blânzi, căci a lui e sfânta dreptate, noi sfântă drep­tate avem şi sfânta dreptate birueşte întot­deauna... Nu ne o lăsa Domnul ... E o groază de obidă şi sărăcie, de să mori numai văzându-o, nu să o şi mai trăeşti... A trecut şi de sapa de lemn, nefericitul popor... Se sfârşeşte şi piere, uit’aşa, el de el... ’L-au mâncat birurile şi sălbătăciile stă­pânirei... Dar’ nu mai poate acum ! Ajuns-a cuţitul la os şi s’a umplut paharul... Mai năpădesc cânii stăpânirei să iee bietului om şi mămăliga de pe masă, să-’l arunce de-a binele pe drumuri, în ploi şi vânt, în ger şi zăpadă... Nu mai stă încă cu mânile în sin­omul, nici singur deoparte... Ci mulţi la un loc stau şi se întăresc, se îndeamnă şi se sfă­­tuesc... Şi, când e să dee primej­dia peste ei, una sânt... Şi dau, dau la mir şi nu mai au milă... considerat visita Regelui Carol, ca o victorie a maghiarismului, ca o renunţare a Româ­nilor la agitaţia în favoarea fraţilor lor din Transilvania. Sub aparenţele celei mai mari amabilităţi, Ungurii se arată încredinţaţi, că România după­ ce a făcut amenda onorabilă, aderă la politica străină a Budapestei şi de­vine aliată fidelă, fără­ ca ei să fi făcut vre­o concesie în schimb. „Se înţelege, că acest mod de a privi lucrurile nu este de loc în gustul supuşilor Regelui Carol, căci în fiecare dintre dînşii sânt doi oameni: diplomatul născut şi româ­nul pur. Diplomatul este pentru o acţiune comună cu Ungaria. Românul se revoltă, con­voacă meetinguri, încadrează ziarele în doliu, numeşte pe rege şi pe miniştrii săi trădători, dedându-se în fine la aceste manifestaţii ne­măsurate pentru care exageraţiune nu mai există. „Cu toate aceste, guvernele române vor continua să facă politică străină fără să ţină seamă de aceste agitaţii superficiale. „Unele persoane au remarcat, că regele României nu s’a întâlnit la Budapesta cu îm­păratul german, lucru ce ’i-ar fi fost uşor. „Se mai constată, că visita lui Wilhelm II, la Bucureşti, anunţată de atâtea­ ori în cer­curile cele mai oficioase, n’a avut loc, cu toate­ că s’a crezut în posibilitatea sa până în ultimul moment. „Dacă acordul este de dorit de amân­două statele, de nu de amândouă popoarele: român şi maghiar, pentru­ ce marele protago­nist al triplei alianţe n’a servit de trăsură de unire între Maghiarul nereductibil şi Românul plin de neîncredere". O voce ilovacă: „Narodnie Noviny“, ziarul naţional al aliaţilor noştri Slovaci, scrie într’un nu­măr din urmă: „Poporul românesc, mic la număr şi isolat, s’a purtat brav şi eroic faţă cu toate ispitele, şi printr’asta a dovedit iubirea cea sfântă cătră connaţionalii nefericiţi şi urm­­iţi; ne-a dat şi nouă tuturora celorlalţi o satis­facţie pentru şirul cel lung de insulte din partea celor puternici şi îngâmfaţi; ne-a pro­curat o mare bucurie, arătând că n’a dis­părut încă compătimirea cu starea grozavă în care ne aflăm; poporul românesc a ridicat din noroiu şi a luminat mânjitul cuvânt „frăţie"­, curăţindu-­l de murdăria ce a aruncat-o asupra lui egoismul şi tirănia; a constatat înaintea lumei întregi marele adevăr despre miseriile noastre naţionale, pe care le îndurăm timp de 30 de ani; a spulberat preamărirea falsa, umflată, nesinceră a şovinismului, a aruncat lumina electrică asupra stărilor în care trăesc, sau, mai bine zis, vegetează milioanele de popoare nemaghiare, cinstite şi credincioase... Nimic, nimic, nici chiar sperietură cu paanslavismul, nimic ameninţare, nici rugare, linguşiri ori banchete, conducte de torţe şi transparente n'au abătut pe Români dela calea firească şi dreaptă; nu­­i-au făcut să se la­­pede de sângele, ce circulă în vinele fraţilor lor umiliţi şi desbrăcaţi de naţionalitatea lor din Ungaria şi Transilvania. Iată ce va să zică frăţie! Iată ce va să zică credinţă şi dragoste 1* FOIŢA „TRIBUNEI“. J­eszenszky ••• Fantastic arde focul în vâlvătăi, arun­când lumini mănioase şi ameninţătoare. Dar’ fâlfă e aşa de tainic şi de prietenos, că în singurătatea înăbuşită şi tristă a odăii, îmi pare un vechiu şi bun prieten, povestind din vremile cele frumoase de demult... Mă trântesc pe-o canapea, în faţă-’i, să citesc şi să-’mi mai încălzesc trupul şi su­fletul îngheţat... Să ’i încălzesc barem de căl­dura cărbunilor, căci prea reci şi fioroase sânt şirele ce citesc, şi nu rug de foc, ci sloi de gheaţă mă fac ele, ghiaţă şi marmură, rece şi nesimţitor... E nefericirea mea. Vream să mă re­creez, citind ceva uşor, distractiv şi dulce,­­— când colo, în loc de-o foiţă drăgălaşe — dau de-un grav şi serios articol. Scrie despre ...decorarea lui Jeszenszky. Uf! Mă înăbuşe şi numai cugetul la acest om, necum spectrul lui sinistru, ce se relevează din fiecare şir al articolului... Dar’ nu mă pot debarasa de el, mă urmăreşte, mă urmăreşte mereu... Foaia îmi pică din mâni şi cad pe gân­duri, pe triste gânduri şi apăsătoare. . . . Nu-’i vis, nici fantasie. Ci realitate, realitate şi adevăr e tot ce văd. S’a stins vieaţa falnicei naţiuni româ­neşti. O linişte de mormânt s’a întins, gre­oaie şi cernită, asupra inimilor şi pământu­rilor româneşti. Nu mai răsună duioasa doină în creerii munţilor, ori pe plaiurile întinse, nici grăia românesc rostit fără sfială nu pui s’anda prin sate şi oraşe, nici biserici şi şcoli româneşti nu se mai văd, nici slove şi gân­duri româneşti tipărite şi răspândite între noi. Totul e mort, de veci şi pentru veci mort ! Go’.o, departe peste Tisa, la ţărmurii maiestoasei Dunăre, în residenţa hidrei şovi­nismului ur­guresc, stă măreţ şi nepăsător marele despot al ţerii, cocoţat la putere, îm­­popoţonat cu titluri şi decoraţii, încunjurat de străluciri şi de umiliţi sfetnici, ziua­ noaptea străjuit de baionetele şi puştile păzitorilor liniştei şi siguranţei publice... E prim-ministrul atotputernic... Jeszen­szky Sándor.... El a înfrânat pe Români, el a îngropat pentru totdeauna causa Românismului, el a înecat în temniţi şi sânge ori­ce suflare ro­mânească, şi tot el se bucură acum de tiră­­niile lui, roadele dulci gustându-le el şi pri­păşită ceata lui, cu neamul lor întreg... Omorît odată partidul şi comitetul na­ţional, înecată ori­ce mişcare românească, a înţeles tiranul ce-­i mai rămânea de făcut. Şi a făcut! A dat năvală, nebună şi turbată năvală, ultimului bastion de apărare românească, presei. A încărcat-o cu osânde şi amende barbare, a înfundat in temniţi pe gazetari, şi - a stins de pe faţa pământului toate foile româneşti. Aşa, uşor ’i-a fost în urmă să-’şi tragă pe seamă şi cu bagatelurile ce-’i mai stăteau în cale. A disolvat Asociaţiunea, nimicire a decretat tuturor şcolilor româneşti, ungureşti ridicând în locul lor, şi maghiarism a vîrît în sfintele altare ale bisericilor noastre, unde sa mai s’aud mândre şi dulci predicile de Ţişnesc flăcările răscoalei de prin munţi şi văi şi zile grele ameninţă stăpânirea... Dar’ nu se teme stăpânirea! N’are grije atotputernicul Jeszenszky! E plină ţeara de ianiceri şi plumbi şi baionete­’s destule... Curge sângele fiilor din popor, muce­zi­sc temniţele de atâţia martiri, nu mai încap furcile pe cei osândiţi morţii... Şi se răresc şirurile celor prgoniţi, car’ prigonitorii năvălesc ca lăcuste în urma lor... Şi care e tăcere de mormânt în munţii şi pe plaiurile Carpaţilor, tăcere cu sânge sfinţită şi de sufletele jertfelor cutrierată în nopţi... în sufletul munţilor... O peşteră as­cunsă, neagră şi scorburită de vremuri... Cinci flăcăi, unul şi unul... Ţin sfat.. . E prea destul... Trebue jerfit ti­ranul !... — Cine o face? — Toți! — Pe tine te-a ales soartea.... — Cu dragă inimă! E doliu adânc intre prigonitori, cârmui­­toare se arată jalea... Bucurie nespusă înfi­ripează nâdejii între prigoniți, se ascunde bu­curia... Un fanatic Valah — spun depeşile ofici­oase — a ridicat pumnalul ucigaş şi a stins pe veci vieaţa celui mai vrednic cârmuitor, a lui Jeszenszky cel atotputernic... „Răsbunat-am poporul român şi prin sân­gele tău pentru nouă vieaţă ’l-am botezat! —■ a strigat asasinul după săvârşirea oribilei crime... Şi toţi, în ţeară şi străinătate, osândesc pe nebunul ucigaş şi deplâng pe sărmanul ucis.,. Deputaţii din cler. Districtul cons. din Arad. Vasilie Beleş, protopresbiter, cercul, Arad. Vasilie Mangra, prof. de teologie, Chişineu; George Popoviciu, protopresb., Pâncota ; Ioan Groza, protopretor Iosăşel; Aug. Hamsea, protostacel, dir. semin. Len­­cuşeşti; Voicu Hamsea, protopresbiter Li­­pova; Dr. Traian Putici, protopresbiter Ti­mişoara. Districtul consistorului din Oradea-Mare: Ioaif Goldiş, vicar epp. cercul Oradea-Mare- Pesteş; Nicolae Rocsin, protopresbiter c., Tinca-Belin; Iga. Papp, asesor cons. c. Be­­iuş-Vaşcău. Deputaţi mireni. Districtul consistorului din Arad: Romul Ciorogar, prof. sem. cer-­­ cui Arad; Teodor Ceortea, prof. de prepar, rudita; Dr. Nicul^ţjipCu,­­advocat dir. Gagi bancă, Giula; Mihail Veliciu, advocat Chi­­şeneu; Aurel Siriu, advocat Şiria; George Feier, advocat Jenopolea; Petru Truţa, adv. Buteni; Dr. Eugen Moesonyi, proprietar mare, Birchiş; George Ardelean, advocat Chişeteu; Zeno Moesonyi, proprietar mare, Lipova; Vine­ Babeş, advocat Vioga; Pavel Rotar adv. Timişoara; Dr. Nestor Oprean, adv. B.­Comloş. Districtul consistorului din Oradea-mare: Nie. Zigre, advocat cercual Oradea-mare; loan Papp, protonot. com. Peşteş; Dr. Fl Dama, adv. Ţinea; Dr. Pap, cond. de adv. Beliu, Paul Papp, adv. Beiuş, Dr. Nie. Popoviciu, medic cerc. Vaşcou, în ocnele de la Gherla, palid şi sfîrşit, maltratat şi schingiuit, îşi aşteaptă sfirşitul, grozavul sfîrşit, asasinul... Dar’ e senin în su­fletul lui, semn, că a spart întunerecul te­­roarei!... E întunerec însă la Budapesta, întune­­rec de jale şi plâns... Cernită e întreagă capitala, cernite sânt inimile vrăjmaşilor, cernite baionetele şi pus-5fl tile ianicerilor... fl Şi prin mijlocul lor trece pompos, cere- fl monios, strălucitor, dar’ tăcut cortegiul fu- i nerar... I E dus la groapă teribilul îngropător de fl odinioară; pe veci ’l-a cuprinde de acum mor­ fl mântui, pe care el atâtor oameni ’l-a săpat... fl Şi în urma lui vin jeluitorii, cei iubiţi fl lui, dar’ urgisiţi urgisiţilor lui, prigonitorii,­­ mari şi mici... fl Dar’ ce străluce aşa de misterios colo?.. fl Şi cine taci acei străini, tăcuţi şi nesimţi­ fl tori ?... I — Coroana României şi trimişii ţerii, fl ţerei, al cărei distins decorat a fost victima, fl victima atâtor milioane de victime!... fl Ce jale, ce jale şi — păcat!... fl Buimac, sguduit de reci fiori, sar în sus... E aşa de frig, focul s’a stins, luminarea e pe sfîrşite şi în odae un aer sumbru predomină, în aspect fioros îmbrăcând păreţii... Mă frec la ochi şi stau o clipă, sâ-­mi adun minţile cutremurate... Jeszenszky... Prigoane... victimă... doliu... Cor’oana României... Ce vis urît, ce vis urît! Sibiiu, 11 Oct. n. 1897. Visător.....­­ ŞI IIŞS Deputaţii congresuali. Iată numele acelor bărbaţi cari sânt­­ membrii ai congresului naţional-biseri­­cesc, ce se deschide mâne: Din archidiecesă: Deputaţii din cler: Dr. N­. Puşcariu, ar­­chimandrit, cercul Sibiiu-Sălişte; Nic. Ivan, asez. consistorial Sebeş-A.­Iulia; Ioan Papin, protopreab., Deva-Haţeg; Avram Păcurariu, protopreb., Ilia­­ Geoagiu; Vasilie Damian, protopresb., Zirand - Cimpeni; Iuliu Ro­­şescu, protopresb., Turda-Cluj; Mateiu Voi­­leanu, ases. cons., Solnoc-Bistriţa; Nic. Mane­­guţiu, protopresb., Târnava-Sighişoara; Ioan Petrie protopresb., Trei scoune-Braşov; Iuliu Dan, protopresb., Bran-Făgăraş. Deputaţii mireni: Part Cosma, dir. de ..bancă, cercul Sibisi; Dr. Liviu Leményi, ases. cons., Sălişte; loan de Preda, adv. Sebeş; Mihaiu Cirlea, notar public, A.­Iulia; Dr. loan Mihu, adv., Deva; Ambrosia Bârsan, particular, Haţeg; Gerasim Sârbu, prof. sem. Ilia; Petru Pipoş, consilier de tablă, Geoa­giu; Simion Damian, adv., Zarand; Dr. Vasi­­liu Preda, advocat, Câmpeni; Dr. Petru Span, prof. sem., Turda; Leontin Simonescu, secre­tar metr., Cluj; Dr. Ioan Farcaş, adv., Sol­­noc; Dr. Elie Cristea, secretar cons., Bistriţa; Dr. Nic. Vecerdea, adv. Târnava; Dr. Nic. Olariu, adv., Sighişoara; Valeriu Bologa, di­­i­rigent de bancă, Trei scaune; loan Lenger,­­ adv., Braşov; loan cav. de Paşcariu, septe­­mvir pens., Bran; Dr. loan Şenchea, advocat, Făgăraș, Eparchia Aradului.

Next