Tribuna, decembrie 1898 (Anul 15, nr. 262-286)
1898-12-01 / nr. 262
Aimul XV ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/i an 2 fl. 50 cr., 1/i an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/i an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/i an 10 franci, 1/a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plutindu-se înainte. Sibiiu, Marţi 1913 Decemvrie 1898 INSERŢIUNILE (In şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăce Nr. 15. Se prenumără şi la poşte şi la libtrării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici â 5 cr. se vend la »Tipografia«, soc. pe acțiun Numeri singuratici â 20 bani se vend la librăria G. Cârjan, Proest Apare în fiecare zi de lucru «aaaiwmm»a«agiBa»5BB8»B^^ Pentru viitor! »Scrisoarea« dela Ispas 1894 a dlui Sturdza dominează întreagă opinia publică. Pe lângă ea »crisa« ce s’a pornit cu zguduitoare pocnituri în ceata bânffystă, aproape că dispare. Orice ar urma după Bănffy pentru noi, momentan nu poate însemna un bine. Ni se pare că răsturnarea lui Bănffy nu e decât tot în interesul maghiarismului. Dacă nu va fi altceva pentru ei, se dovedeşte cel puţin, că spiritul public maghiar totuşi nu e aşa de corupt, încât să nu vadă că merg spre abis şi să nu extirpeze din sinul lor pe autorul corupţiunei... Asta ar însemna pentru ei, numai pentru ei, un proces de reînsănătoşare. Pentru noi vise, reînsănătoşarea duşmanului nu înseamnă decât întărirea lui! Iată de ce trebue să ne preocupe mai mult faptul, care e menit să înceapă şi la noi procesul de insânetoşare. Am fost şi suntem în deplină conştienţă de mărimea faptului, ce constitue publicarea acelei scrisori. Da! Tocmai de aceea am şi publicat-o. Ea conţine culmea faptelor nenaţionale şi antinaţionale săvârşite de dl Sturdza. Şi ea a trebuit să fie cunoscută, pentru ca odată în fine să ştim cu toţii, că am fost prada unei mari mistificaţiuni. Causa noastră, causa sfântă a poporului nostru, causa susţinută cu atâtea jertfe seculare, causa pentru care s’au sfîrşit în mijlocul chinurilor adevăraţii martiri ai neamului românesc, causa pentru care am închinat toate suferinţele de veacuri, această causă sublimă, stropită de atâtea ori cu lacrimile unui neam şi încălzită cu chiar sângele lui — această causă a fost profanată, a fost folosită drept unealtă ordinară, pentru ca un mititel să ajungă mare, pentru ca un nesăţios să ajungă la putere. Noi am luptat în decurs de veacuri pentru existenţă, şi el a făcut din această sfântă luptă o scară, cu ajutorul căreia să se cocoţească la putere şi vană mărire. De ar fi fost numai atât, am fi tăcut. Ne-ar fi fost ruşine să o spunem, să o recunoaştem, că chiar şi între cei mari ai neamului românesc sânt unii aşa de mici, aşa de înguşti la suflet. De ar fi fost numai atât! Ei dar’ »marele naţionalist« s’a făcut însuşi unealtă, conştient ori inconştient, în mâna duşmanilor noştri. După ce ’şi-a ajuns scopul au urmat: desbinarea în sinul comitetului, opera lui şi a oamenilor sei, desbinarea la Ligă, tot aşa, crisa »Tribunei«, umilirea causei în Macedonia, umilirea noastră înaintea lui Jeszenszky, şi celelalte multe umiliri. A urmat apoi chestiunea şcoalelor din Braşov. Sânt cunoscute toate! Şi ce-am văzut ? în loc să se repareze măcar una, dar’ una singură, din aceste fapte ale »samsarului cinstit«, fiecare din ele se înrăutățea tot mai mult, — dacă nu a fost finalisată deja spre răul nostru. Și — culmea ruşinei noastre — totuşi acest »om«, acest Român, care ne-a umilit neamul prin vecînice scuse mai găsește în sînul poporului nostru oameni, care să-’l scuse pe el, sé-’i scuse faptele lui, şi să-’i dee mână de ajutor în operaţiunile sale funeste. Am ajuns de tot românismul ’l-a condamnat în sufletul seu şi ’i-a arătat prin tăcere dispreţul ce-’l merita, numai chiar ai noştri, numai chiar Ardelenii, de aici şi de dincolo, exilaţi şi neexilaţi, numai chiar Bienii, şi Broţii, şi Slavicii rămân neclintiţi, până în fine, întru a-’l scula şi a-’l apera. Acestei stări ruşinoase a trebuit să ’i se pună capăt odată! Că prea era cu coarne şi prea din cale afară. Şi le-am pus în faţă faptul care trebue să constitue un puternic veto întregei cete a »samsarilor«, cari precupeţesc cu cele mai sfinte interese ale unui popor schinjuit şi atentează în mod revoltător la cea mai înaltă causă a unui neam întreg, la însăşi demnitatea lui, ca neam în lume. Faptul e oribil, e extrem de grav, e fără păreche în istoria noastră. Şi e ineseusabil şi neiertat. De aci încolo toate diplomăţeniile, toate şopotirile de după culisele »triplei« şi »duplei alianţe«, toate misterioasele gesturi şi toate tainicele reticenţe ale diplomaticeştilor agenţi trebue să se sfîrşească. Pentru că dacă toate câte a săvârșit dl Sturdza dela discursul dela Iaşi și până la chestia dela Brașov nu ve au fost destule dovezi, cari să ve facă a-’l părăsi, și a ve întoarce la poporul vostru și la causa lui, apoi aflați, că el a făcut crime și mai oribile, — pe cari numai geniul bun al poporului nostru le-a abătut, ca să nu cadă asupra noastră spre a ne îngropa în ruşine ori în cotropire. Şi cine a fost capabil de aşa ceva, e capabil de toate. De aceea un puternic veto în faţa lui! Causa unui popor, care a luptat ca şi poporul nostru, nu se poate atinge nerăsbunat ori nedepsit!... Un atentat asupra acestei cause se reîntoarce asupra atentatorului însuşi. Asta de învăţătură pentru viitor/ Nouă şi tuturor! Sibiiu, 12 Decemvrie n. »Pester Lloyd« de Sâmbătă publică o scrisoare din Bucureşti, de la cunoscutul agent jidano-maghiar Hans Krauss. Extragem următorul pasaj din scrisoarea spionului unguresc din Bucureşti : »Deşi greşelile, pe care Sturdza le-a comis, ca şef de opoziţie cu prilejul tractărei aşa numitei chestiuni naţionale, au fost reparate prin activitatea sa ca prim-ministru, totuşi guvernarea sa stă sub umbra unui trecut, care oferăoposifiunei noue şi noue puncte de atac«. Pe româneşte tradus acest pasaj înseamnă, că tratarea chestiunei naţionale a fost o serie de greşeli, pe cari, ajungend la putere, dl Sturdza s'a grăbit să le repareze prin »activitatea« sa. iată un nou atestat de bună conduită în chestiunea naţională pentru dl Sturdza. El va întări şi mai mult — dacă mai e de lipsă — pe cei ce în sufletul lor românesc ’l-au condamnat tocmai pentru »reparările« ce l i se aduc ca laude » din partea duşmanilor noştri. Ereditatea lui Bănffy. Ziarele agreate lui Bănffy spun, că primministrul e sătul de guvernare şi ar vre să abzică, dar’ mai nainte voeşte să asigure trei chestiuni, ca aceste să fie susţinute şi de urmaşul seu. Iată ce vrea Bănffy: Urmaşul seu se nutrească în mod puternic sentimentele de raporturi bune dintre coroană şi naţiune. Să se supravegheze şi controleze neîncetat şi puternic chestia naţionalităţilor, în fine să nu se abandoneze acea direcţie politică, cu ajutorul căreia coroana trebue în realitate pusă în fruntea politicei naţionale. Cu de aceste se laudă Bănffy, vrând să câştige simpatia şoviniştilor. Totodată vise el ne arată şi direcţiile, pe cari lucră şovinismul oficios şi de cari trebue să ţinem cont, întrunire naţională în Berlad. Pe ieri a fost convocată de comitetul naţional studenţesc din Iaşi o întrunire naţională la Beriad. Comitetul naţional studenţesc din Bucureşti a delegat pe dl Paul Mironescu ca să-l represente la acea întrunire. Din discursul dlui Maiorescu. — Neamestecarea în afacerile noastre interne. — Magistralul discurs al dlui Tit Maiorescu, rostit în senatul României, în chestiunea şcoalelor de la Braşov, merită să fie cetit de fiecare Român, mai ales la noi. Fiiul ardeleanului Ioan Maiorescu, a vorbit ca din inima ardelenilor, fără aparat mare oratoric, fără trase, din contră numai înlănţuind fapte şi acte, şi totuşi pătrunzător până la lacrămi pe unele locuri. Până ce-l vom putea întreg, reproducem următoarea parte marcantă: »S'a înrăit »situaţiunea«? Se înrăutăţeşte situaţiunea ? Dar’ a cui situaţiune se înrăutăţeşte ? Situaţiunea bisericei de dincolo ? Die ministru-preşedinte, aceasta este treaba ei. Dacă biserica de dincolo, dacă consistorul archidiecesar de dincolo, aceia cari au biserica lor autonomă, trimit oamenii lor aci, ca în virtutea celor două legi, cu plenipotenţă în regulă să primească acea alocuţiune budgetară să vede că ei înţeleg că aceasta nu le înrăutăţeşte situaţiunea şi că pentru existenţa şcoalelor lor acea sută de mii de lei, care le-aţi retuşat-o de 3 ani, era o chestiune importantă ca se poată existaşi d-voastră le-o retuşaţi? Dar’ eu — scuzaţi-mă dacă v’o spun — nu aş voi să lipsesc de elementara modestie şi cuviinţă ce vă datoresc — eu nu admit, nu cred că este bine să se admită, ca un ministru de aici să se amestece și să spună celor de dincolo, cum trebue să fie situațiunea lor, bună sau rea, față de guvernul unguresc. Nu este treaba d-voastre de a spune bisericei din Brașov : tu trebue să fii așa sau altmintrelea, când vine să ceară ceea ce crede ea că este drept. Aceasta este un amestec prejudiciabil al statului nostru în afacerile de dincolo, și dacă se continuă, poate legitima ceea ce vor să facă Ungurii, este o stare intolerabilă ce se creează. în toate chestiile trebue să ne ferim de amestecul nostru politic printre românii de peste Carpăţi. Cetesc prin gazete, că dincolo este acum o alegere de Metropolit. Să ferească D-zeu ca un partid politic de aci se aibă candidatul seu dincolo. Ce am zice noi, dacă la o alegere de Metropolit al nostru în Bucureştişi-ar permite cineva să pună un candidat unguresc sau rusesc?! ’L-am sfăşia ! Să fie un candidat de partid politic de la noi în Ţeara Ungurească! Dar’ voiţi să-’i băgaţi în foc pe oamenii aceia ? Nici un amestec de politică militantă dincolo — Iată singura regulă de procedare. Când vine de dincolo, conform legei noastre de dincoace, representantul şcoalei şi bisericei din Braşov şi vă cere, trebue să plătiţi ce este scris în budgetul terei, trebue să plătiţi, fără amestec la ce fac ei, fără să vă faceţi d-voastră judecător, dacă se înrăutăţeşte situaţia lor sau ba. Dar, poate că curentul »se înrăutăţeşte situaţiunea« nu se înţelege că se înrăutăţeşte situaţiunea bisericei din Braşov, ci poate se înrăutăţeşte situaţiunea personală a dnui Dimitrie Sturdza ca ministru-president în Bucureşti«. Aceasta se poate“... Ziarele maghiare şi dl Sturdza. Nu numai »Uncheşul« şi Nepotul din Arad — am numit »Tribuna Poporului« — apără pe dl Sturdza »în chestia naţională« — bine înţeles că numai de scumpa d-sale persoană se tratează acum — ci îl apără şi ziarele maghiare. ’L-au apărat şi până acum, dar’ mai crezând noi într’o întoarcere de pe calea rătăcirei ce a apucat, ne-am ţinut în reservă. Acum fireşte că nu o mai facem, pentru că orice reservă ar pute să ne pună în şirul complicilor d-sale, cam conştient ori inconştient, fac atentate asupra celor mai mari interese ale chestiunei naţionale. Deocamdată câteva voci maghiare, sânt tot voci ale organelor guvernamentale. Când s’a înscenat campania în contra băncilor româneşti, luând pretext născocită conferenţă din Cluj, în care dl Podoabă ar fi rostit faimosul discurs, — atunci Neues Lester Journal, un organ al guvernului din Budapesta scria în prim-articolul său următoarele: »De când Goluchowski este mini- stru — contrar cu tradiţiile triste ale lui Kálnoky — în Sucureşti se face o politică întru toate corespunzătoare intereselor Ungariei. Acestei împrejurări este de a se mulţumi, că agitaţiile Daco-Romănilor din Transilvania n’au fost sprijinite nici de politica oficială, nici de cea oficioasă a României. Precum se vede, guvernul României (vrea să zică dl D. Sturdza. Red. »Trib.«) a tras consecvenţele corect şi cinstit (din punct de vedere unguresc! Red.) din situaţia schimbată a relaţiunilor politice şi diplomatice ale României«. De acestea s’au mai scris în ziarele guvernului maghiar nu odată. Am citat textul cel mai proaspăt, pe care îl vedem exprimat şi în nota intimă, dela 30 Septemvrie n. 1898, a baronului de Aerenthal, cătră dl Sturdza. E vorbă de şcoalele din Braşov. Şi în privinţa aceasta baronul Aerenthal dă domnului Sturdza următorul atestat de bună conduită : »Răspunsul E. Voastre era insuflat de o perfectă realitate în faţa guvernului imperial şi regal. Recunoscând dreptatea punctului nostru de privire, E. V. aţi binevoit a-mi da asigurarea că, fără a aştepta demersul meu şi chiar dela intrarea în funcţiune a ministerului liberal (vrea să zică chiar dela venirea dlui Sturdza în fruntea ţărei, Red), ordine au fost date în sensul mai sus menţionat organelor competente. E vorbă aci de sistarea rentei ce se datorea parochiei Satului Nicolae din Braşov, în această stare de lucruri, când adevărul se desvăleşte aşa de trist, Drapelul exclamă drept conclusiune a unui articol plin de amar: »Iată, situaţiunea, buni Români. Se calcă legile ţărei din ordinul Ungurilor. Acesta e ultimul argument al patriotului Sturdza .« Şi totuşi acest »patriot«, acest »mare naţionalist«, află apărători. Unde? Nu în România, ci la noi! In Bucureşti nu-’l apără nime. Chiar organele obligate a-’l apăra tac. Cel mult publică actele aperărei, ce singur ’şi-o face, acte cari singure îl condamnă înaintea forului înalt al românismului. La noi însă se găsesc »uncheşi« şi nepoţi, cari nu se sfiesc a-’şi pune condeiul întru apărarea acestui pe veci condamnat de toţi bunii Români! O, tristă tovărăşie de rubedenii, că la trist rol aţi ajuns! Se faceţi voi aceeaşi slujbă ca şi »Schreib-Moritzii« de pe la foile liberale jidoveşti din Iudapesta. Vă compătimim! — dar’ ajuta nu vă putem. Cine se înjugă, nu-’i vrednic de libertate. Nr. 262 Bănffy pe ducă! — Prorogarea dietei. — Subscrierile şi declaraţia Croaţilor. — Sondarea prositiei. — Kánffy la Viena. Prorogarea dietei s’a făcut cu rescript regesc, în şedinţa de Sâmbătă. Durata amînărei e până în 17. c. Şedinţa a fost foarte sgomotoasă. Se aştepta, ca Láng Lajos, vicepresidentul, să-’şi presente abzicerea la începutul şedinţei. Dar’ el a declarat, că va mai conduce şedinţa aceasta şi numai la sfîrşitul ei îşi va da demisia. După aceasta s’a ridicat Bănffy, dar’ oposiţia făcea o larmă uriaşă, încât cuvintele lui Bănffy nu se auzeau. Dinaintea lui era o scrisoare sigilată, despre care se ştia, că e rescriptul regesc. Bănffy se încearcă să vorbească. Un deputat din oposiţie, Kubik, să apropie cu paşi gravi spre Bănffy. Guvernamentalii cred că Kubik vrea să insulte sau să pălmuiască pe primul-ministru şi se grupează în jurul lui. Oposiţionalii se grămădesc şi ei şi era pe aci se se întâmple încăierări. în acest timp, Bănffy fără a fi auzit, decât de doi-trei din apropiere, a spus, că presentă rescriptul, prin care se amînă dieta. Presidentul dispune cetirea rescriptului, care se face, dar cu dese întreruperi din partea oposiţiei. Şedinţa se încheie în mijlocul unui sgomot asurzitor. Kossuthiştii intonează pe galerie »Kossuth-nota«. * Zilele acestea şi-au mai anunţat abzicerea din clubul liberal, Szilágyi şi contele Teodor Széchenyi, cărora va urma Láng. Numărul iscăliturilor la lex Tisza este de 240 şi numai 45 deputaţi mai sunt, cari se poate că o vor mai subscrie. Numărul de 250 deci nu se va ajunge, deoarece Croaţii nu-’l vor iscăli. Croaţii ’şi-au precisat atitudinea în o conferenţă, ţinută în Zagreb. Ei au pretins să se introducă în lex Tisza unele dispoziţii privitoare la Croaţia, dar’ fiindcă aceste ulterior nu se pot introduce, deputaţii croaţi îşi vor precisa punctul de vedere în o declaraţie separată. Aceasta se va compune pe baza înţelegerei dintre Bănffy şi banul croat. Şefii partidelor oposiţionale anunţă că au ajuns la înţelegere deplină asigurând acţiunea comună a oposiţiei contra guvernului. Partidul liberal a sondat oposiţia prin Radó Kálmán, că aplicată ar fi asista obstrucţia, dacă Bănffy ar abzice ? Garanţiile date lui Rado n’a mulţumit cercurile liberale şi de aceea »Bud. Tud.« îndreaptă ştirea aşa, că e adevărat, că Rado a conferat cu mai mulţi oposiţionali asupra situaţiei, dar nu le-a oferit abzicerea lui Bănffy. * Bănffy a plecat Sâmbătă seara la Viena şi ieri a fost primit în audienţă la M. Sa. Resultatul acestei audienţe va ave o însemnătate decisivă asupra situaţiei. Dacă Bănffy se reîntoarce tot ca ministru acasă, acesta va fi semnul, că lex Tisza şi celelalte proiecte ale guvernului au aprobarea prealabilă a Coroanei, în caz contrar Bănffy va trebui se-şi presente demisia. Aceasta se pare probabil, chiar şi unii din partidul liberal sânt de credinţa