Tribuna, iunie 1899 (Anul 16, nr. 118-140)

1899-06-01 / nr. 118

Anul XVI ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/1 an 2 fl. 50 cr., */1 an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie : 1 lună 1 fl. 20 cr., */4 an 3 fl. 50 cr., */, an 7­­i 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: i/t an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci Sibiiu, Marţi 1/13 Iunie 1899 Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oara 6 cr. a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăce Nr. 15. Se prenumără şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte rm se înapoiază Numeri­ singuratici k 5 cr. se v£nd la »Tipografia«, soc. pn act iun Numeri singuratici k 20 bani s8 Vend li librăria G. Cârján, Ploeşti Pactul. Sibiiu, 12 Iunie n. (1). Pactul e perfect. Ştirea acea­sta ni-o aduc toate ziarele vieneze şi budapestane, în cele din urmă Széli a căzut de acord cu Thun, Thun a căzut de acord cu Széli, şi au legat un com­promis, pe basa căruia se poate lega acum pactul între ţările dualiste. Va fi mai cedat ceva premierul maghiar din punctul seu de vedere şi va mai fi lăsat ceva şi prim-ministrul austriac din »în­­căpăţinarea« sa, — cum ziceau Ma­ghiarii,— şi iată că înţelegerea s’a făcut. Cum sună compromisul? Nu ştie nimeni încă, pentru­ că miniştrii au luat angajamentul să nu-’l comunice lumei din afară decât numai în mod oficial. Tot ce se ştie e, că miniştrii de resort a ambelor ţări au ţinut conferenţă Sâm­bătă, dela orele 10 până la 2; că în conferenţă aceasta s’a perfecţionat com­promisul pe care­’l contemplaseră mai dinainte premierii ţărilor; că prim-m­i­­ministrul maghiar Széll a fost primit la orele 4 în audienţă la palat, pentru a pute raporta Monarchului că compro­misul a succes şi că legarea pactului e acum asigurată; şi în fine, că contele Goluchowski a dat o masă splendidă în onoarea compromisului, adecă, în onoarea miniştrilor cari au contribuit la legarea compromisului. Combinaţiuni însă se fac multe; şi din ele cea mai verosimilă ni­ se pare următoarea: In principiu s-a acceptat formula prim-ministrului maghiar Széli. în formă s’au făcut însă următoarele modificări: pactul se leagă, nu până la finea anu­lui 1903, ci până la finea anului 1907. Până atunci rămân în vigoare şi privi­legiile băncei austro-ungare, car’ con­tractele (convenţiile) internaţionale, le­gate cu străinătatea, dacă expiră în acest interval, sânt a se reînoi astfel, ca va­labilitatea lor să înceteze cu finea anu­lui 1907. Va să zică, s’a netezit calea, ca la anul 1907 nimic să nu mai poată împe­­deca desfacerea vamală şi comercială a Ungariei de cătră Austria. Dar’ cum am spus, acestea sânt simple combinaţiuni, pentru­ că adevăra­tul cuprins al compromisului nu-’l cunosc decât numai miniştrii cu a căror conlu­crare a fost legat, şi cari, la dorinţa prim­­ministrului austriac, s’au obligat a nu-’l divulga, decât numai în mod oficial. Széli va dispune deci, ca dieta maghiară să fie convocată la şedinţă pe Mercuri sau Joi, şi în şedinţa aceasta prim-mi­­nistrul maghiar va face o amănunţită dare de seamă despre tratările avute cu guvernul austriac, timp de trei săptă­mâni, şi va comunica şi resultatul lor, compromisul în întregul seu cuprins După­ ce-­l vom cunoaşte, ne vom pronunţa şi noi. Până atunci ne rămâne se consta­tăm, că ziarele »patriotice« nu sânt prea încântate şi prea însufleţite de resultatul cu care s’a întors dela Viena şeful guvernului, probabil tocmai pentru­ că nu cunosc acest resultat în toate amă­nuntele sale. Patrioţii se tem, că Széli va fi cedat prea mult din punctul de vedere al­­ Maghiarilor. Cu toate ace­stea,­­Pester Lloyd* îl asigură pe Széli, că »ori­ care ar fi cuprinsul compromi­sului­, — majoritatea parlamentară îl va primi, şi nu va face dificultăţi gu­vernului. De aici s’ar pute deduce, că nu toate s’au întâmplat la Viena conform dorinţei Maghiarilor. Acelaşi lucru s’ar pută deduce şi din următoarele cuvinte, pe cari le scoatem din »Reichswehr*, foaia guvernamentală din ceealaltă parte a monarchiei: — »Crisa acută era provocată nu* mai de procedeul guvernului maghiar, care ținea cu tenacitate la formula Iui Széli. Dacă ni­ se spune deci, că crisa pe tema pactului a dispărut, şi că a succes compromisul, implicite ni­ se spune, că cabinetul maghiar şi şeful seu a abandonat punctul de vedere de până acu­m, al absolutei negaţiuni, faţă de pretensiunile Austriaeilor«. Se poate însă, că şi acestea sânt simple combinaţiuni; de aceea vom aştepta declaraţiunile factorilor princi­pali, a prim-miniştrilor, ca apoi pe basa lor să ne putem croi judecata. Un lucru pare însă a fi cert şi bine stabilit: legile referitoare la reînoi­­rea pactului, vor fi votate pe cale par­lamentară numai în Ungaria, care în ceealaltă parte a monarchiei va opera §-ul 14 din constituţie. Ceea­ ce însem­nează încă o capitulare a Maghiarilor, pentru­ că ei ziceau până acum, că în chestia pactului nu pot lega convenţii şi legi decât numai cu Austria consti­tuţională, va să zică pe cale parla­mentară. Ei, dar, interesele schimbă principiile ! Sibiiu, 12 Iunie n. Dela curtea română. Se scrie I din Bucureşti, că Archiducele Francisc­­ Ferdinand, moştenitorul tronului I austro-ungar, va face în cursul verei I o visită MM. II. Regele şi Regina Ro-­­ mâniei la Sinaia. Dela Sinaia, Archi­­­­ducele Francisc Ferdinand va merge­­ prin Constanţa la Odesa şi apoi în­­ Siberia. „PACEA POPOARELOR“. Sub marea .Pacea popoarelor între naţionalităţile din Austro-Ungaria* ni­ se scriu de la Viena ur­mătoarele: „Starea nemulţum­itoare a chestiei naţionalităţilor in Austro-Ungaria, a făcut ca o grupă de politiciani cu greutate iji cu vază s£ se ocupe cu chestia: cum s’ar pute restabili pacea naţională între popoarele din monarchia habsburgică? Auzim, că se plă­nuite formarea unui partid puternic mij­lociu (probabil latre Dreapta ţii Stânga de astăzi, R.­­T.­) ca misiunea, de a provoca împăcarea naţionalităţilor pe basa egalei îndreptăţiri lu scopul acesta se va scoate şi un ziar septimânal, sub titlul „Pacea po­poarelor♦ , organ pentru înţelegerea şi egala îndreptăţire naţională“. Cum se vede, e vorba de o nouă gru­pare politică în Austria, pe base naţionale. Judecătoria curială. Legea despre judecătoria Curiei în chestii electorale e sancţionată din partea Mo­narchului şi e publicată în »Országos Törvénytár«, prin urmare a intrat în vigoare, spre marea bucurie a foştilor apponyişti, cari o consideră de meritul lor. Să-şi vedem ântâiu roadele! Sistemul continuă. Tot mai multe probe ni­ se dau, că sistemul de guvernare a rămas şi sub Széll acelaşi, adecă cel vechiu, moştenit de la Tisza şi Bánffy. Cea mai nouă dovadă de­spre aceasta e următoarea: Slovacii au des­chis colecte, înainte cu patru ani, pentru adu­narea unui fond, din care se poată ridica cu timpul un gimnasiu slovăcesc. Când înainte cu doi ani, guvernul maghiar, prin ordonanţă ministerială, a dispus, ca nici un fel de adu­nare de bani se nu se , facă fără conce­siune prealabilă primită dela guvern. Slo­vacii s’au conformat şi au cerut imediat concesiune pentru continuarea colectărei, dar­ rugarea lor a fost respinsă. Acum, după ve­nirea lui Széll la putere, care se lăuda cu res­pectarea principiului »lege, drept şi dreptate«, — Slovacii au cerut de nou se li­se dee conce­siune pentru a aduna fondul de care au tre­buinţă, dar rugarea lor a fost şi de astă-dată respinsă, din partea ministrului de interne, care nu e altul decât dl .­ Széll! Trăească era nouă! ♦ Alegerile în România. Resultatul ale­gerilor colegiului II. pentru cameră e următo­rul: junimişti 4, liberali 8, restul conservatori, în trei locuri va fi balotaj. Colegiul al treilea a ales numai conservatori. Ieri şi astăzi s’au făcut alegerile pentru senat. Gazetele din Româ­nia ne spun că la Craiova s’au întâmplat neo­­rîndueli la alegerea colegiului II. Dintre libe­ralii mai marcanţi e ales: Emil Costinescu, Do­­brescu, Grig­or­escu, Xenopol­„Slavisches Echo“ este titlul unui nou organ slavic în limba germană, ce a început să apară în Viena. Din nr. 6, ce ni-a sosit remar­căm articolul »Schiţe istorice - politice asupra Transilvaniei, Croaţiei şi Ungariei«. Acest or­gan pentru politică, economie, ştiinţă şi artă apare de 3­ ori pe lună şi costă pe an 5 fl. Când vom mai ave şi noi un astfel de or­gan în Viena ? LA PETERSBURG. Ziarul oficios din Rusia „Xd­roe Vre­­mia“ confirmă ştirea, că Maie­statea Sa Regele Carol va ave la sfîrşitul Cinei Iunie o nouă întrevedere cu Ţarul Rusiei, pe teritor rusesc. ,, Constituţiona­lul“ zice că la Bucureşti nu se ştie nimic despre aceasta. Chestiunile mari se preocupă bi­serica română unită, se impun din ce în ce mai mult. Presa maghiară con­­tribue şi ea, fără voe, ca evoluţia ma­rilor chestiuni să se facă. Iată starea de acum a chestiunilor. Sinod provincial. »Unirea« din Blaj zice că convo­carea sinodului provincial, al în­tregei metropola unite nu va întârzia mult. E şi necesitate absolută, şi e şi dorinţa generală a clerului. Din diecesa Gherlei. Se mişcă şi clerul din diecesa Gherlei! Un sinod protopopesc,­­ de­spre care raportăm la alt loc, a respins unanim ajutorul de stat în condiţiu­­nile umilitoare, ce se pun, şi a hotărît a cere dela episcopie convocarea sino­dului diecesan, care se iee poziţie şi în chestiunea autonomiei. Salutăm mişcarea clerului din die­­cesa Gherlei, în toate diecesele trebue să se urmeze aşa. A­cţiunea Maghiarilor. Maghiarii, cari lucră pentru in­troducerea limbei maghiare şi în bise­rică, s’au pus pe lucru. Ei vor face în Octomvrie pelerinaj la Papa, în Roma, ca să exopereze liturgia maghiară. Cele mai răspândite ziare s-au pus în ser­viciul acestei acţiuni de maghiarizare prin biserică. „Budapesti HI­­r­lap“, în numărul seu de la 10 Iunie ar­­ch­işovinistul ziar, azi guvernamental, »Budapesti Hírlap« scrie prim-articol despre pelerinajul Maghiarilor »greco­­catolică, îndemnând ca la această monstră ,,deputaţiune“ a Maghia­rilor să participe şi credincioşi din die­cesele române, dela Oradea-mare şi Gherla. Articolul sfirşeşte astfel: »Ar fi mai mult în interesul sfântului scaun din Roma, ca în faţă cu propaganda ortodoxă a Rusiei şi României să fie o biserică gr.-cat. maghiară, care extin­zându-se să îmbră­­ţoşeze la sine şi să alipească la Roma pe Slavii şi Valahii din Ungaria. Aceasta f­ireşte nu poate fi opera unui deceniu, ci numai a unui se­col, şi ar fi problema nu nu­mai a plănuitei episcopii de Hajdu- Dorogh, ci a tuturor factori­lor“... Se vede deci adevărata ţintă a mişcărei pentru liturgia maghiară ! „Ellenzék‘. Cel mai şovinist ziarist kossuthist Hartha Miklós, azi satelitul dlui prim-ministru Széll, publică în »Ellen­zék« din Cluj un articol contra biseri­­cei române gr.-catolice. Dl Bar­tha îşi exprimă nădejdea, că prin autonomia catolică, în care ar ocuipa şi biseria română unită, ar reuşi să »patriotiseze« —* în felul lor —* adecă se maghiariseze pe Românii greco-catolici. Avis clerului unit !­ m ARADUL Şl BRĂILA. — Articol din »Drapelul«. — (Urmare şi fine). Simţesc că m’am extins prea de­parte în caracterisarea unor oameni, pe cari faptele lor ’i-a caracterisat pe de­plin, pentru a fi condamnaţi de toţi bunii Români! Cine urmăreşte cu atenţiune desfă­şurarea lucrurilor în ţeară şi în Tran­silvania, ştie, că tot ce am spus e per­fect de adevărat, dar’ nu conţine decât o mică parte din adevărul întreg, pe care a-’l descrie şi presenţa trebuesc volume. Pentru moment cred însă că e de­stul, pentru a pute face conclusiuni, şi a pută stabili punctele de învăţătură, ce se degajează de sine din cele expuse. Este evident, că complexul acela de idei , sau mai bine de procedeuri, ce se numeşte sturdzism, a înveninat organismul partidului naţional-liberal, şi a infid­at şi vieaţa publică a fraţilor no­ştri, ce duc o luptă aşa de grea, şi a rănit de moarte (?) chestiunea cea mai sfântă tuturor Românilor, chestiunea naţională. Carpaţii nu sânt aşa de înalţi, nici aşa de împetriţi, ca se oprească curen­tele ce se nasc deoparte ori de alta a culmilor lor. Din contră e de constatat, că o unitate culturală şi de idei e tot mai aproape de realizat între fiii ace­luiaşi neam aparţinând la diferite coroane şi ţări. E de constatat însă cu extremă durere, că nu numai ideile bune, ci şi procedeurile rele, şi mai ales acestea s’au propagat peste Carpaţi şi s’au încuibat acolo în paguba fraţilor, pe cari numai a-’i ajuta dorim, nu însă a-’i sugruma. Pentru atmosfera liberă din Româ­nia pot să fie foarte stricăcioase aceste rele sociale şi politice, dar­ ele se pot totuşi uşor combate tocmai pentru­ că există o atmosferă de libertate. La fraţii din Ungaria lucrul e mai grav. Pentru ei, cari sânt puşi în situaţii excepţionale de Unguri, şi neobicinuiţi la o vieaţă politică fatal împreunată cu astfel de rele, a sturdzismul caracterisat aci, în for­maţiunile şi manifestaţiunile sale proprii, constitue o adevărată catastrofă. Distruşi aproape de tot pe terenul politic, scoşi din parlament şi din în­treaga vieaţă publică, încătuşaţi afară de parlament prin legi şi ordine excep­ţionale, nu le-a mai rămas decât bise­rica, unde se pot manifesta şi mişca liber. Dacă acum şi pe acest teren se va introduce sistemul nenorocit al sturd­­zismului, şi va introduce, ca la Arad, şi în această fortăreaţă a vieţei lor naţio­nale combatanţi înarmaţi ai guvernului maghiar, atunci ce le mai rămâne necu­­tropit? Şi ce vor zice ei vezându-se di­struşi pe toate terenele tot sub asistenţa sturdzismului pe care România n’a ştiut încă să-’l scuture de pe trupul seu, ca pe un vampir ce o suge? Şi ce-’i rămâne partidului naţional liberal din titlul seu de mărire, din lup­tele şi succesele sale, din simpatiile câ­ştigate la fraţi, dacă toate acestea se fac de­­şeful« lui, sub firma lui, fie chiar şi fără autorizarea şi învoirea lui ? Fraţii noştri nu înţeleg luptele pa­sionate dintre partidele istorice ale ţărei. Ei au rămas ca trăsniţi — când au văzut pe Dim­itrie Sturdza ducend o campanie »naţională« -^ contra guvernului român conservator, cu denunciaţiuni cătră Unguri. Ei ne iubesc pe toţi ca fraţi şi do­resc ca ambele partide să fie tari şi pu­ternice, ca se dee ţărei guverne tari şi cu vază înaintea străinilor. Pentru­ că ei înţeleg foarte bine, că tăria ţărei e un scut şi pentru existenţa lor naţională şi o garanţie a existenţei şi înflorirei întreg neamului românesc. De aceea ei resimt şi regretă pasio­­narea noastră prea mare pentru luptele de partid, ca şi desbinările din sînul partidelor istorice. Fruntaşii Românilor de peste munţi au primit ştirea căderei lui Sturdza cu un elan de bucurie, au văzut cu părere de rău desbinarea par­tidului conservator prin separarea juni­miştilor, au văzut însă cu îndoită du­rere desbinarea ce continuă tot mai mult în sînul partidului naţional-liberal, care a avut şi are aşa de multe şi sincere simpatii la fraţi. De aceea moţiunea de la Brăila ei au remarcat-o ca un eveniment epocal şi leagă de el nădejdea de a vede re­­întinerit, reîntregit şi reconstituit în for­­ţele sale marele partid naţional-liberal, lucru care nu se poate decât cu delă­­turarea definitivă a dlui Sturdza, care a înlocuit liberalismul partidului cu reac­ţionarismul cel mai fanariotic, iare na­ţionalismul ’l-a acoperit cu tradarea speculativă a chestiunei naţionale. Până unde merg firele intrigilor păcătoase ale sturdzismului ocult, spe­culant cu cele mai sfinte interese ale neamului românesc, se vede în alegerea dela Arad, pe care toţi ’i-o ascriu lui, direct ori indirect. S’au întrebat mulţi asupra moti­velor imediate ale ipoţim­ei dlui Cociaş. Ele vor fi multe, şi doar’ nu cel mai neînsemnat va fi acela, ce se degajă din împrejurarea, că chiar dl Cociaş, care trăeşte într’un oraş plin de Arde­leni, a făcut însuşi o călătorie lungă prin Transilvania, şi s’a putut convinge la faţa locului, de opiniile ce au fraţii noştri asupra lui Sturdza şi a putut auzi cu urechile sale blăstămurile ce le chiamă asupra lui. Toate aceste blăstămuri ar da de sigur loc unor spontanee erupţiuni de bucurie şi entusiasm, când moţiunea de la Brăila ar reuşi să se realizeze în întregi­mea ei, ca să acopere şi se facă a se uita şi desastroasa promoţiune dela Arad şi toate desastrele, provocate de om­ul­ desastru al României. ao’ioonî cot Dela Carpaţi. Nr. 118 Deschideţi-ve ochii! Bucureşti, 27 Maiu­s. Vedem cu toţii norul ce s’a ridicat din Arad, — îl vedem bine plutind dea­supra românismului ameninţându-­l să-­şi arunce nemiloasa săgeată de desbinare în mijlocul nostru. Şi totuşi vocile, al căror răsunet ar trebui să sfarme acest nor plin de venin sânt mute, oameni meniţi şi chemaţi a ne scăpa şi de acest rău, ca de multe altele, cari au pornit să fie devasteze sentimentul nostru româ­nesc — poate scârbiţi de sacriletul co­misie fraţii noştri aradani, dacă mai merită, a-i numi fraţi, aceşti oameni, zic au rămas impasibili. Pare­ că ne bântuie nişte rele; blăstemul strămoşesc pentru acel­ ce-­şi lapădă neamul, pare­­că ne-a ajuns tocmai în momentul, când aceste rele, ajutate chiar de conaţionalii noştri devin epidemice, încă n’am uitat, că Românul a fost urît în slujba statului şi după o muncă îndelungată, din care era exclus ori­ce interes politic naţional, a fost destituit cu o sălbătăcie araltaică, ce caracteri­­sează pe adversarii noştri, car’ răpirea şcoalelor grăniţereşti conduse într’un mod atât de înţelept de nemuritorul baron Urs, nu o vom uita nici-odată. Regretăm totuşi, că deşi s’ar fi putut opri această invasiune ungurească, în bunul câştigat de moşii noştri, nu s’a făcut, ba ce e mai mult, mamelucii, oa­meni mici de spirit şi de sentiment au propagat-o cu o mai mare vervă. Şi iată că epigonii merg mai de­parte în necredinţa lor de neam, şi dacă Beksics ne spune că Românii stau pe loc, se nu ne mândrească asta, ci să o ascultăm cu temere. Dacă chiar nu se simt caşuri de maghiarisare în sensul susţinut de Bek­sics, trebue să ne impunem credinţa, că maghiarisarea nu constă în a propaga limba între popor, ci în a-ş î răpi mijlo­cul seu de apărare, în a arunca bomba desbinărei între noi, pentru a pute mai uşor cerca unirea sentimentelor noastre cu ale lor, căci noi nu luptăm, cum zice Beksics, ci ne apărăm şi stăm pe loc în apărarea noastră,, nu în maghiarisare, căci în aceasta nici n’am pornit. Când vom fi atacaţi, nu vom sta pe loc. Şi care e causa neatacului un­guresc ? Nu oare mişcarea nenaţională din Arad? Judece politicianii! Eu voiu face un pas mai departe, pentru a fi luat de curentul închipuirei. Odată, ce vom fi reduşi, în a simţi, a crede ungureşte, ce ni-a mai rămas din tot nobilul nostru românism? Limba ? Oh ! ’mi-e teamă s’o rostesc, dar’ în acest cas, ea se va perde de sine. Am exagerat într’adevăr în închi­puire, dar’ trebue se scoatem ochii ma­­melueilor. Se nu ne lăsăm deci amăgiţi de credul lui Beksics, căci politica maghiară e totdeauna ţesută cu curse şi poate n’am greşit, dacă susţin că acest cred tendează în a ne domoli indignarea causată prin alegerea noului episcop aradnic, încă ferbem în chestiunea alipirei bisericei (asimilarea lui Beksics), încă cercăm, să stingem focul ajutoarelor de stat întinse cu o mână haină preoţilor

Next