Tribuna, august 1901 (Anul 18, nr. 143-160)

1901-08-11 / nr. 148

Pag. 590 Şcoalele române în Macedonia. Ziarele din Bucureşti primesc din Atena următoarea ştire: »între dl Teotokis, prim-ministru al Greciei şi dl Sturdza s'a stabilit înţelegerea cu privire la Românii din Macedonia. Dl Teotokis a propus ca în părţile locuite de Români să se înfiinţeze în toate şcoalele, chiar şi în cele greceşti, câte o catedră de limba română, cu condiţia ca în timp de doi ani toate (?) şcoalele româneşti se fie desfiinţate*. „Pravoslavnii Vostok“. („Orientul Ortodox“) Acesta e titlul revistei săptămânale franco-ruse, care a început să apară în Bucureşti. Directorul noului ziar va fi dl Dragutin Illitch, literat sârb şi poet de valoare, pe care motive politicel-au făcut să se espatrieze din regatul regelui Alexandru. »Orientul Ortodox* va procenisa în programul seu unirea popoarelor ortodoxe din Peninsula Balcanică, sub egida şi protectoratul Rusiei. Recunoaşte drepturile necontestate ale Grecilor asupra Macedoniei; ale Românilor asupra tuturor ţărilor locuite de Români, printre cari şi Basarabia; ale Sârbilor asupra Bosniei şi Herţegovinei şi încheie în terminii următori: »Iată, într’un cuvânt, cari sânt ideile, pe basele cărora »Orientul Ortodox* se va sili să lucreze la apropierea ţărilor ortodoxe de Rusia şi vice-versa. »Considerând, Rusia ca singurul centru, in jurul căruia ar pută se se aşeze popoarele balcanice, fără frică pentru dezvoltarea lor individuală, ne vom sili să demonstrăm, fără să perdem totuși ooasia de a arăta erorile diplomației ruse, cari — adeseori tau ajutat, opera anti-slavă a popoarelor germanice, nu numai în detrimentul Slavilor, dar* chiar In paguba Rusiei însăși*. Propaganda ruseascăîn România. »Cronica« continuă cu espunerile sale despre o apropiată acţiune de propagandă rusească în România. Estragem din aceste espuneri câteva pasagii mai marcante. Accentuând în unul de Marţi, că propagandiştii îşi îndreaptă iarăşi vederile la sate. »Cronica„ dă următoarele detailuri: „Franco-rusismul“. Suntem în faţa unei tentative de a se înfiinţa în România un partid, care să opue politicei de alipire la triplaalianţă, politica de alipire la duplaalianţă. Şi trebue să reţinem faptul, că azi Ruşii maschează ideea panslavistă cu ideea franco-rusă. Panslaviştii cunoscând simpatiile de cari se bucură Francia în România, multele legături intelectuale, pe care le avem cu Francia şi in special cu Parisul, caută să ne aurească hapul slavismului cu poleiala franco-rusismului. Şi banca pe care vor s’o înfiinţeze în Bucureşti va purta titlul de »Banca şi intunerecul îi sparge lumina, care lumina răsare din şcoală şi din biserică. Şcoala e luceafărul, biserica soarele deci cultura pentru popor e aşa de lipsă ca razele soarelui pentru o plantă sau o floare. Astăzi trăim în veacul luminii, litera străbate mai afund decât glonţul din puşcă, glasul culturii e mai puternic decât bubuitul tunurilor. Nu acea împărăţie e mai puternică, care are mai mulţi soldaţi, ci aceea care numără mai mulţi cărturari. Cine are mai multe şi mai bune şcoale, aceluia e viitorul*. In munca aceasta culturală a luminării poporului, le vine dar’ în ajutor bisericei şi şcoalei »Asociaţiunea*, a cărei scop de căpetenie e a îndulci poporul şi a-’i întinde ajutor de a gusta din cultura românească. Cu nădejde în Dumnezeu ne vom începe lucrările, ajutaţi de iubitul nostru popor român, care şi în sărăcia sa a rîvnit totdeauna după cultură. Dovadă şcoalele noastre, înfiinţate cu mult amar şi cu multă strădanie. Şi dacă duşmanii noştri ar numi de poveste întâmplarea bietului Român, care plângea că n’are parale din ce să cumpere băiatului seu opinci şi cărţi ca să-l poată trimite la şcoală, aceea nu e poveste, ea murind mai în ţăranul Coman Schitea din Sălişte, de lângă Sibiiu, întreaga sa avere de 10.000 cor o a dăruit şcoalei române de acolo. Vedeţi ţăranul De aceea agenţii secţiei a III-a au, de rîndul acesta, un rol mărginit. Ei au să recruteze agenţi ordinari şi să facă pur şi simplu serviciul de spionagiu şi de eclereuri. Sediul acestora este, după cum ni s’a afirmat, intr’un local de pe lângă grădina Gişmigiu. Agenţii secţiei a III-a sunt informatorii agenţilor principali, ei îi ţin pe aceştia în curent cu mişcările persoanelor pe care cei dintâiu vor să le atragă în cercul acţiunii lor şi furnizează informaţiuni relative la ideile şi purtările cum luptă, cum jertfeşte şi-şi aduce de prinos întreaga sa avere pentru neam. Să nu ne scuzăm, că noi nu putem aduce astfel de jertfe. Românul nu e sărac până are două mâni muncitoare, prin cari poate scoate orişi-când sărăcia din casă. »Munca şi păstrarea sunt temeiul fericirii şi înfloririi popoarelor, de la cari atirnă progresul. Orice popor este astăzi putere în ţeară, şi că nu e băgat în seamă, devine de acolo, că poporul nu e destul luminat*. Neajunsurile omeneşti se pot delătura numai prin conlucrare de obşte; pentru aceea e de lipsă să înfiinţăm biblioteci pentru popor, că prin răspândirea de cărţi bune se deschide o lume nouă pentru popor, e de lipsă să înfiinţăm grânare bisericeşti cu scopul de a aduna mani buni grăunţe de reservă pentru anii răi, trebue să înfiinţăm coruri bisericeşti, prin cari se nobilitează simţul în om, trebue cu un cuvânt să înfiinţăm tot felul de însoţiri ţărăneşti, cu scop de a apăra pe ţăranul român de exploatările străinilor mai procopsiţi. La muncă dar, cărturari români ! Coborîţi în coliba ţăranului, deşteptaţi1, că cine învaţă, creşte şi poartă grije de popor, se va chema mare întru împărăţia lui Dumnezeu (Mat. 5,19); prin aceasta declar de deschisă a II-a adunare generală a despărţământului sătmărean. S ib i iu, Sâmbătă, franco-rusă* şi ziarul pe care îl vor , scoate va fi:organ franco-rus* şi va fi redactat în franţozeşte. Prin această poleială cred pansla- viştii că le va fi mult mai uşor să atragă la dinşii elemente serioase româneşti, care să se pue în fruntea campaniei şi să susţie pe faţă interesele pansla- viştilor. Exploatările Germaniei. Şi nu trebue să ascundem lucrurile. Este adevărat, că de câtva timp a crescut mult la noi curentul anti-german. Atitudinea pe care a avut-o Germania faţă de noi şi de interesele noastre, în ultimul an mai ales, a produs în România un mare curent de nemulţumire. Este azi în ţeară foarte multă lume care se pronunţă contra continuării politicei externe inaugurată de Ioan Brătianu şi ar dori să vadă rupte legăturile noastre cu tripla alianţă. Exploatarea la care s-a dedat Germania, mai ales pe terenul economic, în România, nu putea să nu ridice un curent de nemulţumire şi e propabil, că dacă un mănunchiu de oameni serioşi s’ar pune pe lucru, ar pută să facă mari dificultăţi guvernului. Aceasta o cred şi panslaviştii, de aceea încearcă ei acuma o nouă mişcare în România şi sunt decişi să facă sacrificii enorme, ca să producă o agitaţie mai serioasă. Rolul legaţiunii ruse. Este însă curios, că în întreaga mişcare, întreprinsă acuma, legaţiunea rusească şi în special ministrul Rusiei, dl Fonton, pare că nu are nici un rol. Propagandiştii ruşi îl acusă chiar pe ministrul rusesc, că nu ar favorisa de loc mişcarea pe care ei se încearcă s’o facă în România. Dl Fonton vede altfel lucrurile şi crede că nu pe calea favorită panslaviştilor se poate obţină o schimbare a politicei României. Se pretinde, că dl Fonton va trebui să părăsească în curând România, pentru ca să lase locul unui alt Hitrowo, care să ia lucrurile mai din scurt, cu mai multă energie Dacă această ştire se va realiza sau nu, nu putem spune, dar, ceea ce suntem afirma este, că nu suntem în aţa unei agitaţii muscăleşti, condusă ca pe vremea lui Hitrovo, de legaţiunea din Bucureşti. Centrul de acţiune, conducătorul mişcării panslaviste în România, se află de astă-dată la Odesa. Propagandiştii. De rîndul acesta propaganda nu se face dintr’un singur punct şi printr’o singură serie de agenţi. Se ştie rolul pe carel-a jucat altădată în Bucureşti faimosul Iacobsohn. Acela era tot un agent direct al legaţiunii ruseşti, representantul vestitei secţii a III-a dela Petersburg. Atunci propaganda rusească se răzima mai mult pe religie, acuma s’au convins Ruşii, că numai cu chestia religioasă nu se poate duce o campanie mare, la care să se asocieze şi oameni culţi, bărbaţi din sferele politice ale ţării. Secţia a III-a, celor ce par simpatici acţiunii panslaviştilor. Propaganda serioasă. Propaganda serioasă o duc însă alte persoane, cu altfel de poziţii în societate, persoane cari, pentru moment, păstrează o prudentă reservă. Aceştia sunt în directă legătură cu Odesa, cu recomandaţiile lor pot cei ce se afiliază la mişcare să intre la Odesa în relaţiuni cu conducătorii propagandei şi să primească botezul definitiv. Tisită importantă. După-ce agenţii secundari au sondat bine şi s'au asigurat, că o persoană ar fi dispusă să primească ofertele panslaviştilor, adecă ai susţinătorilor politicei franco-ruse, atunci, într’o bună dimineaţă, persoana în chestie, se pomeneşte că înaintea porţii sale se opreşte o trăsură elegantă şi primeşte visita unui domn, cu o posiţie destul de însemnată în Bucureşti. Angajament de onoare. Convorbirea începe cu luarea, din partea celui visitat, a unui angajament de onoare, că nu va spune nimănui un cuvânt despre visita ce ni se face şi că nu va divulga nimănui numele visitatorului. Urmează apoi un discurs asupra soartei triste ce o aşteaptă pe România, din cauza politicianilor cari o ţin legată de tripla alianţă, căreia agenţii ruşi nu-i mai recunosc această calitate, pentru că, după ei, Italia este trecută deja la dupla-alianţă. Apoi visitatorul vorbeşte visitatului despre informaţiile escelente pe care le are asupra sa şi îi cere, în primul loc, să primească să figureze ca redactor la ziarul franco-rus şi să lucreze ca să mai atragă şi alte persoane, capabile de a colabora la un ziar. In sfîrşit, visitatorul vorbeşte de fondul de 250.000 ruble, ce aşteaptă la Odesa şi se arată gata să-i dea visitatului o scrisoare de recomandaţie cătră comitetul din Odesa. Nu este momentul să dăm nume proprii, înţelege oricine cât de delicate sunt aceste chestii şi cu câtă băgare de seamă se cuvine să le atingem. Numele proprii vor eşi dela*sine la iveală, mai curând decât ne închipuim. Afară de aceasta, al altora este rolul să împingă cercetările şi mai ales destăinuirile mai departe. Conciliabulele. ** ' 1 . ' . ■ ■ ■ I Şi într’o locuinţă dintr’o stradă pe la Dealul Spirei, s’au ţinut mai multe conciliabule, la câţi au luat parte şi unele persoane cunoscute în Bucureşti. Afiliarea merge însă greu. Cei deja cunoscuţi ca susţinători ai ideilor comitetului panslavist, nu sânt consideraţi ca suficienţi pentru a porni mişcarea şi mai ales bineveniţi, pentru a fi puşi pe faţă, în fruntea mişcării. Se caută oameni noi. Şi causa pentru care lucrul merge greu, este în primul loc, că persoanele mai marcante şi cari stau în directă legătură cu comitetul de la Odesa se ţin o reservă, nu voesc să lucreze direct şi aşteaptă să vadă impresia pe care o va produce în ţeară apariţia ziarului şi apoi să vadă dacă e în interesul lor sau nu, să se dea pe faţă. Ei, cu agenţi inferiori, cu oameni cari nu inspiră personal destulă încredere, lucrurile merg mai greu. Aceasta insă nu-ş i desauragiază şi nu-’i face să renunţe la luptă. cepţie ca această regulă. Sultanul Abdul-Aziz a făcut o călătorie prin Europa la 1867. Noul secretar de stat în Elsaţia şi Loretta Numirea lui Koeller în postul de secretar de stat pentru Elsaţia şi Lorena a produs o penibilă şi tristă impresiune. In provinciile anexate apar azi 62 de ziare — în loc de 12 câte erau la 1870 — şi mai toate, oficioase ca şi liberale, deploră alegerea făcută de împăratul Wilhelm şi prevăd o eră de lupte şi represiuni. Turcia ameninţată de Prancia. Guvernul francez a dispus, ca încrucişatorul »Cassard« să plece la țărmurii Turciei, unde ii va urma o întreagă divisie de corăbii de răsboiu. Aceasta din causă, că Sultanul refusă încă a semna decretul despre învoiala între Turcia şi Francia relativă la cheiurile din Constantinopol, în favorul Burilor. Faptul, că împăratul Rusiei Nicolae a invitat pe preşedintele Krüger, de a se representa la nunta marei ducese Olga, precum şi primirea amicabilă ce a făcut-o Ţarul şi ministrul de Westerne Lambsdorff secretarului privat al lui Krüger, van de Hoeven, au făcut în cercurile bure din Bruxella cea mai bună impresiune, deoarece sunt o dovadă că țarul consideră pe Krüger încă tot ca pe căpetenia unui stat de sine stătător. Olanda e hotărîtă să facă un pas diplomatic în favorul Burilor, luând iniţiativa la un protest al tuturor marilor puteri pe basa conferenţei de pace de la Haga; așteaptă numai ca mai întâiu Englezii să execute amenințările cuprinse în proclamația lui Kitchener. TRIBUNA Revistă esternă. Situația în Macedonia. Din Monastir se anunță lui *Polit. Corresp.*, că comitetele macedonene bulgare au început din nou introducerea de arme prin contrabandă în Macedonia. Spre a se apăra în contra emisarilor comitetelor jefuitoare bulgare, Mohamedanii s’ar fi constituit încomitete* angajând tot felul de oameni cari atacă mai mult populaţia pacînică bulgară şi săvirşesc acte de volnicie. In special, in împrejurimile Ochridei, situaţia ar fi anarchică. Ziarul rusesc »Novosti*, considerând urgenta necesitate de a se regula chestiunea macedoneană, zice că singura soluţiune practică consistă în a institui în Macedonia şi Serbia veche un guvern creştin, care ar administra provinciile cu concursul unui consiliu mixt, creştin şi turc, Sultanul la Livadia. Se vorbeşte, că Sultanul Abdul- Hamid are intenţia să facă Ţarului o visită la Livadia. Tradiţiile mohamedanismului se opun acestei călătorii, căci după principiile acestei religii Un urmaş al profetului nu trebue să meargă în ţeară de ghiauri decât ca cuceritor. Totuşi asistă p es 11/24 August 1901 Din Sătmar. Unul dintre ţinuturile noastre româneşti mai periclitate de a-şi perde caracterul naţional, este partea locuită de Români din comitatele Sătmar şi Ugoda, mai ales cea începând de la Seini până la Sătmar—Careii-mari. Cele mai multe sate au locuitori de diferite naţionalităţi, aşa: Şvabii, deja majoritatea total maghiarisaţi şi Rutenii, cari şi din biserică vreau să-şi scoată limba maternă şi să o înlocuiască cu cea maghiară. Aceste atrag cu sine şi câţiva Români, deşi un număr disparent încă, mai slabi de înger. Singur ţăranul român resistă încă, şcoala şi biserica naţională sunt pedecile lor de a ne desnaţionaliza, care pentru noi ultimul remediu de a ne conserva românismul nostru, prin cultivarea limbii materne păstrate în apele. Dar' şovinismul crud şi impacient ’şi-a început atacurile lui subminante şi în contra acestor instituţiuni. Insă chiar aici ne zace şi ne-a zăcut norocul. De-ar fi lăsat toate aşa dormitând, cine ştie ce s’ar fi ales de noi, cum ne-am fi trezit, dar’ acţiunea naşte reacţiune. Atacurile neîndreptăţite şi fără ori-ce consideraţie în contra tuturor acţiunilor noastre naţionale, fie acele cât de modeste, sau la ori-pe cerc mic restrînse; atacurile contra naţionalismului din biserică şi şcoală şi în contra conducătorilor acelora, a preoţilor şi învăţătorilor a deşteptat în urmă şi poporul şi ţărănimea română. Gendarmii din Şişeşti şi Sanislău, opreliştele de la Baia-mare, Sanislău şi Megieş ’i-a învăţat şi pe ei ce pot aştepta de la Maghiari. Dacă desluşirile, vorbirile şi sfaturile inteligenţei nu le-a putut la toţi deschide ochii şi mintea, cuţitul pus la grumazi de naţiunea cavaleră, îl simt şi ei, rana tăiată în trupul viu îi doare pe ei. De aici încoace îi vedem şi pe ţăranii noştri interesându-se de toate întreprinderile naţionale ale inteligenţei, dându-i aceleia mână de ajutor, ba unde are conducători chemaţi de a lumina şi de a se ocupa cu poporul, nu se retrage nici el de a aranja petreceri, concerte şi representaţiuni teatrale, poporale. Ba Vesmort. Două conveniri frumoase am avut şi acuma în scurt timp dupăolaltă. Una sfinţirea bisericei din Văsmort, împreunată cu concert şi petrecere de vară. Bravul preot, dl Ossian s’a îngrijit de aranjarea festivităţilor şi a petrecerii, care dl învăţător Bretan, conştiu de chemarea sa, se pune înţelegere cu bravii sei poporeni, le organisează un cor bisericesc şi plugar — al doilea în întreg comit. Sătmarului — care a însufleţit şi delectat chiar şi inteligenţa mai pretensivă, care poporul a rămas încântat. Tot el formează din ţărani o trupă teatrală — cu care debutează de atunci la toate convenirile din jur — şi care ne-a de-lectat şi pe noi cu piesa destul de bine aleasă pentru popor: »Mâţa cu clopot nu prinde şoareci“. Mult a concurs la reuşita concertului şi declamaţiunile bine predate, a drăgălaşelor de şoare Ossian şi Szabó. E de remarcat mulţimea ţărănimii adunate şi interesul ei arătat faţă de concertul şi producţiunea teatrală. Dansul ce a urmat concertului a ţinut până în zori de zi. Oaspeţii străini de prin Bihor, din Beiuş, au zis, că n’au cugetat să-’şi petreacă aşa bine, aşa româneşte în Sătmar. Poate şi-au fermecat frumoasele Româncuţe în costumurile lor naţionale. La Iojib. A doua convenire a fost la Iojib, în 11 August cu ocasiunea adunării generale a despărţământului »Sătmar- Ugocia« al »Asociaţiunii“. Fiind opriţi anul trecut, de doi ani n’a ţinut acest despărţământ adunare, şi chiar pentru aceea a voit să aranjeze anul acesta o convenire mai imposantă în Megieş, la care s’a promis întreaga inteligenţă din despărţământ, ba şi mulţi străini. Maghiarii auzind de aceasta au văzut un pericol într’o conglomerare a inteligenţei şi în contingerea aceleia cu poporul, şi din motive ridicole au oprit adunarea la Megieş cu abia cinci zile înaintea terminului fixat, voind să zăpăcească şi să aducă în nedumerire publicul român, ca să dăm un fiasco. Numai bravului director D. Şuta, preot în Moftinul-mic — unul dintre cei mai distinşi fruntaşi ai Sătmarului — şi părintelui Constantin Lucaciu, paroch în Iojil, le putem mulţumi că ne-au scos din încurcală şi că representarea imposantă a inteligenţei şi a poporului a impus Maghiarilor stima şi respectul datorii. Dl D. Lucaciu a luat firul întregei aranjeri în mână şi în cinci zile a săvîrşit o muncă într’adevăr neîntrecut de grea. A stors licenţele necesare pentru transpunerea adunării la Iojib, a avisat întreg publicul despre aceasta, a aranjat o sală foarte frumoasă, s’a îngrijit de cuartire, mâncări etc. etc. Dar’ şi publicul s’a arătat mulţumitor faţă de atâta osteneală, pentru că tot ce are Sătmarul şi Ugoda mai de seamă, mai frumos, in inteligenţă şi popor, a fost de faţă. Adunarea. La 9 ore misa solemnă cu responsoriile şi cântările sale a corului plugarilor din Vasmort. După misă se urcă pe amvon părintele V. Lucaciu şi într’o scurtă dat’ însufleţitoare vorbire arată poporului însemnătatea »Asociaţiunii«, care propagă cultura în popor. Ii provoacă să fie cât de mulţi parte la această adunare. La 10l/s se începe şedinţa. Domnul director al despărţământului, părintele Şuta, în presenţa unui public imens — ţărani şi inteligenţi — îşi ţine discursul de deschidere, cu cunoscuta-i artă oratorică. (Discursul îl dăm la forţă. Red. »Tribunei«). Când d-nul Şuta a vorbit despre însemnătatea elementului român s’a întâmplat un intermezzo neplăcut. — Să scoată pretorul şi zice ungureşte: »Die president, te provoc să abstai de espuneri, cari ar fi în stare a răscula sau răsvrăti poporul în contra statului...... N’a putut continua, căci protestele energice, ce au urmat la o astfel de întrerupere răutăcioasă și injustă î-au silit să se domolească. Dar’ ardea în el în continuu dorul de a afla ceva incorectitate, ca să ne poată face năcaz, se apăţa când de una când de alta, nici cinci minute n’a stat liniştit. In urmă ’şi-a putut relua firul vorbirii părintele Şuta şi cu argumentele cele mai zdrobitoare de însuşi clasicii Maghiarilor, documentează, că noi ne împlinim o datorinţă sfântă de neam şi n’am venit să asuprim pe alţii etc., apoi îndeamnă la muncă şi declară şedinţa de deschisă. Publicul era încă sub impresia frumoaselor cuvinte, când între vii aclamaţiuni se scoală părintele Const. Lucaciu şi bineventează despărţământul, adunat la Iojib, şi comitetul aceluia, salută ca oaspeţi binevăzuţi inteligenţa şi poporul sosit la adunare. Espune însemnătatea poporului român şi necesitatea aceluia de a trăi pentru sine şi patria comună, şi cât de mult este avizat statul, ca poporul român să trăească şi să progreseze. Şi el nici nu desperează, când vede în fruntea noastră oameni, ca bravul nostru director G. Şuta şi până-când avem un popor deştept, care pricepe glasul chemător al conducătorilor sei, încheie cu frumoasele cuvinte: »Nu ne este frică de nimenea, căci Dumnezeu e cu noi şi noi Români suntem şi vrem să fim Români*. (Va urma). Buciumul. Nr. 148 Gloaie* sitei. Sibiiu, 23 Aug. n. 1901. Carmen Sylva şi Tolstoi Regina Carmen Sylva a presentat operile sale însoţite de o scrisoare lui Tolstoi, celebrul scriitor rus. La aceasta Tolstoi a trimis următorul răspuns cătră Suverana României. »Cunosc inima şi geniul Reginei, care înviorează cu arta sa cântecele poporului seu, unind palatul cu coliba într-o însoţire drăgălaşă. Fie pe tron sau în mijlocul poporului, inima femeii are totdeauna aceleaşi palpitări, aceeaşi poesie, ceea ce din nenorocire nu se vede la bărbați.