Tribuna, februarie 1902 (Anul 19, nr. 21-39)

1902-02-02 / nr. 21

Anul XIX. Sibiîu, Sâmbătă 2/15 Februarie 1902 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu : 1 lună 1 eor. 70 bani, V« an 5 oor., •/« an 10 oor., 1 an 20 oor Pentru ducerea la oaaâ au 30 bani pa lnna mal mult Pentru monarchie s 1 lună 2 oor. 40 bani, */« an 7 oor, ‘it an 14 «oir, 1 an 20 cor Pentru Români« #1 străinătate s an 10 franoi, an 20 franoi, 1 an 40 franoi. Abonamentele ne fac numai plutindu-ne înainte. INSERŢIUNILE în şir garmond prima­ dată 14 bani, a doua-oară 12 bani l a trala-oara 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcai Nr. ÎS. Se prenumără la poate fi librării, în România abonamentele se fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Şelar, 10. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte mi se Înapoiată. Numeri singuratici â 10 bani s£ vend In Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei«, societate pe acțiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie«. Noi şi Ei.­­ Curios lucru. De o mie de ani tră­­im împreună cu Maghiarii, şi totuşi nu ne cunosc. Nu voieac să ne cunoaao fi. Ştiu ei bine, că soartea ne-a legat de olaltă într’o amară căsătorie fără dra­goste, dar’ nu voiesc barăm printr’un fel de obicînuinţă, barem printr’o palidă prietinie şi reciprocă cunoaştere să dee cel puţin o aparenţă de fericire acestei nenorocite căsătorii. Ei n'au vrut şi nu vor să ne cunoa­scă, să ne priceapă. Poate aceasta a fost causa, că nici un fel de înţelegere nu s’a putut stabili între noi. Maghiarii au puterea în mână, având la dispoziţie toate organele pu­terii de stat, cred că nu mai au nici o trebuinţă să ne cunoască şi pe noi, ag ţină cont de noi, de aspiraţiunile, plân­gerile şi gravaminele noastre. Ei cred, că răzimaţi pe forţele lor şi favorisiţi de împrejurările politice, îşi vor pute realiza viaul lor politic, să întemeieze o Ungarie naţională maghiară pe rui­nele naţionalităţilor. Astfel, fiind predominaţi de senti­­mentul grandomaniei, cu chestiunea de naţionalitate nu se ocupă aici în măsura cea mai mică. Înţelegem, că Maghiarii nu-m­i dau silinţa să cunoască în întreg compleosul ei politica naţională a poporului român. De persecuţiuni nu vorbim. Aici Ma­ghiarii sunt la culme. E destulă hiluci­­naţiunea vre­unui aprintit, pentru ca a­ pună în mişcara contra noastră întreg aparatul puterii de atat, să ne persecute până în sanctuarul familiei, până in altar. Dar, în colo ei nu vor să cunoască şi să ştie exapt nimic. Cele scrise de foile maghiare în timpul mai din urmă referitoare la par­tidul naţional român, sunt o dovadă clară, că în cercurile lor domneşte o completă necunoştinţă şi desorientare în toate afacerile politice ce ne privesc pe noi. De riporterii Jidani, plătiţi cu­ şirul pe la foile maghiare, cari scriu cele mai absurde bazaconii despre naţionalităţi, numai să- şi lungească espunerile, nu ne mirăm. Gând vedem înse, că publicişti ma­ghiari, cu reputaţie între ai lor, cari sunt consideraţi de oameni »vărsaţi« în chestiunea de naţionalitate — spun cele mai încornurate lucruri despre noi, avem dreptul să ne indignăm. Unul dintre aceşti pretinşi vărsaţi în politica de naţionalitate, Jancsó Be­nedek, întrebat fiind de raportorul unei foi din Budapesta, ce crede despre noua mişcare a Românilor a spus următoa­rele : . »Rolul politic al Românilor depinde cu totul de la ţinuta guvernului. Dacă acum li se va lăsa mână liberă, proba­bil, că la alegerile viitoare organisarea de acum deja va ave resultate. Ceea­ ce priveşte organisarea aceasta — Iancse înţelege organisarea grupului din Oră­­ştie — se va reatrînge la o agitaţiune ziaristică, din care scop au şi pornit deja o foaie. Noul partid naţional ro­mân ’şi-a schimbat şi programul, aban­donând autonomia Transilvaniei şi ce­­rând numai administraţiune românească în ţinuturile locuite de Românie. Să ne ierte dl Iancsó Benedek vorba, dar’ prin aceste »competente re­­velaţiuni« referitoare la politica noastră naţională a dovedit, că absolut nu este un clar cu ceea-ce poporul român ur­măreşte şi cu acţiunea pe fruntaşii ro­mâni voesc să pună la cale în viitor. Să ştie odată pentru totdeauna atât Jancsó Benedek, cât şi ceialalţi politiciani maghiari, că politica Româ­nilor nici când nu va fi dictată de gu­vernul din Budapesta. Baza politicei noastre naţionale să află în fiinţa popo­rului român. Noi vom urma căile, pe cari înaintând mai uşor putem ajunge realizarea aspiraţiunilor noastre naţio­nale. Ce va face guvernul unguresc e treaba lui. Ne poate împodepa, ne poate cutropi cu persecuţiunile, nici­când vise nu ne va pute abate dela idealul ce urmărim. Se mai ştie Maghiarii şi aceea, că toţi membrii partidului naţional român stau pe basa programului, din 1881. Cine abandonează acest program, până când el este susţinut şi profesat de po­porul român, acela nu mai poate fi con­siderat de membru al partidului nostru naţional. Aici nu există tergueli. Ori, ori. Dacă majoritatea poporului român va afla de consult să întroducă modificări în programul esistent, acele vor fi accep­tate de toţi. Până atunci însă numai acei Români pot fi consideraţi de ade­văraţi reprezentanţi ai poporului român, cari în lupta lor au de basă programul nostru naţional. Zadarnic se încearcă deci politicia­ns de felul lui Jancsó Benedek se ne presente desbinaţi, să născocească cu­rente noue, elice disidente in partidul nostru. Toate se reduc la o necunoaştere completă a situaţiunii noastre interne. Dacă voiesc Maghiarii se resolveze odată chestiunea de naţionalitate în fo­ FOIŢA „TRIBUNEI». Scrisori din Lipsea. — Unui prieten anonim. — XV. Rudolf Bergner. De necrezut poveste! şi e realitate... ...Un câne netrebnic se perde pe strade. E găsit şi dus la Bergner, pentru asilul de animale fondat de el. Gene­rosul zoofil dispune ca să fie grijit câ­nele şi-’l dă unui subaltern. Din gre­şeala ăstuia, cânele, negăsindu-l i-se stă­pânul, e dat pe mâni nechemate şi ester­­minat, la spitalul de animale. A doua zi, proprietarul cânelui reclamă lui Berg­ner. Eroarea fatală se descopere. Pro­prietarul, un burghez tare de cap, face zgomot. Bergner, om bun de suflet, se ofere să ’i restitue singur paguba. Pro­prietarul taxează cânele cu suma exa­gerată de 200 fl. Bergner e gata s’o dee. Acum însă, nu mai vrea proprie­tarul. Căci 'I au pus la cale anonimii O comedie de spăriat se începe. Berg­ner e atacat şi calomniat prin jurnale. Societăţile zoofile fondate de el sunt nu­mite asociaţii de speculă, car’ Bergner un pungaş, şi pe deasupra un barbar care omoară cânii. Anonimii îşi freacă mânile de bu­curie. Ciasul triumfului îl văd sosit. Placate mari, articole de jurnal fulmi-­­ nante vestesc o mare »adunare a prie­­tenilor­ animalelor«. Deşi in afară de cadrele societăţii însăşi, care singură pu­tea hotărî asupra presidentului ei Berg­ner adunarea totuşi se­­ţine. Sute de anonimi, mobilisaţi ca­’n taină, cum fac societăţile de conspiratori sau bandele de haiduci, se întrunesc în adunare. Bergner deşi terorisat prin scrisori anonime să nu vie la adunare, că o va păţi — vine. E atacat cu furie, bănuit în onoare, hu­it. Se apără cu demnitate. E întrerupt. Haitele de anonimi vreau să sfâşie pe loc prada. Sgomot şi scan­­dale se produc. .. Dar­ în mijlocul in­fernalei întruniri de vânători de oameni glasul unui anonim trădează disposiţia generală. Anonimul e agentul provo­cator al centralei de anonimi, e proprie­tarul cânelui cu pricina. El strigă săl­batic lui Bergner, idealistului celui in­tegru, omului celui de mare valoare : *Cu toată vieaţa ta, nu-­mi poţi răsplăti cânele meu perdut*!... Canalia vânătorilor de oameni ap­laudă ca nebună..­. Zădarnic mai pro­testează câţiva iubitori de adevăr, rătă­ciţi prin puhoiul mulţimii de uliţi Za­darnic vrea să mai vorbească Bergner... O moţiune de blam se votează. So­cietăţile fondate de bergner sunt înfie­rate ca asociaţii de speculă. Bergner e decapitat!... Afară pe strade, năimiţii anonimi­lor urlă turbat, urlă până în noapte târziu... Ear’ într’o căsuţă tristă victima nenorocită se abate in gânduri şi în du­reri adân­ci... Dar’ vocea dulce a so­ţiei îi mângăe şi-’l mai linişteşte pe bietul Bergner. A doua zi, prigonitul se recuiege de nou. Cea din urmă reculegere, îşi dă demisia din toate funcţiile, cinsteşte revista sa prietenului celui cu două feţe şi e hotărît să se retragă undeva de­parte, departe de virt­jul răutăţii ome­neşti. ...­­Să-­şi câştige puteri nouă, în pacea unei naturi ascunse de ochii oa­menilor, şi să înceapă o nouă epocă de­­ luptă — pentru umanitate. .. Prea târziu. Demonii anonimilor s’au pus stăpâni pe bietul suflet idea­list. O noapte penibilă. . O trezire din somn bruscă... Aiurări... T.pete. ... O încercare de sinucidere. .. Prietenul, scumpul prieten cărui îi I cimtise revista și care se afla lângă el I — îl părăsește cu spaimă și cu laşitate pe bolnav. Acesta îl chemase, crezân­­du-’l încă prieten, ear’ el fugise de teama as 'i va ajunge răiplata lui D-zeu. .. . . O zi mai târziu, nefericita soţie a lui Bergner îl duse pe acesta — cu Voia lui — într’un sanatoriu pentru nevro­paţi. Omul ideal era zdrobit, dar’ părea liniştit şi cuminte. I se luară toate ar- j mele ce le avea la sine; car’ soţia lui,­­ la dorinţa lui insistentă, plecă înapoi la Graz, să ’i aranjeze un rost de afaceri cu fatalele societăţi. La ameazi, chemat să mănânce, — Bergner vrea să fie singur. *La masă sunt mulţi orăţeni, zice el, şi aceştia mă persecută«... Era mania cumplită a persecuţiei, era boala şi prăpastia în care-’l împinseseră anonimii şi prietenul ce 'l sfătuia să fugă, nu cumva să ajungă în puşcărie­­ .. . . Rămas singur, un nou acces... Cu un baston cu stilet, nefericitul se înjun­ghie de şepte ori în trup şi cade ca mort... Zile şi nopţi, dearîndul s’a chinuit; soţia lui iubitoare şi o nepoată a lor îşi perduseră capul de cumplita desperare. In sfirşit, moartea.... Rău­ trium­­fează, car’ sufietul cel mare se stinge pe vecie.. . Tragedia cea de necrezut ştirbi mare sensaţie pretutindenea. Sfinţirea sicriului in Graz şi înmormântarea în Lipsca, oraşul natal al lui Bargner, au fost imposante acte de în­hinare memo­riei idealistului celui fără de prihană. Hienele vise nu se stîmpărară nici după dispariţia victimei. Infame scrisori anonime se trimiteau şi acum zdrobitei văduve a defunctului. Trebuia alungată şi ea din Graz; trebuia delăturată cea din urmă evocare a duhului celui îm­pins în groapă, cea din urmă aducere aminte de groaznicul păcat.. Şi d­na Bergner, însoţită de ne­poata adoptată de generoasa păreche de idealişti — se mută la Lipsea. * • * Aici am visitat-o mai zilele trecute, cu prietenul Sorin. Femeia, odinioară o frumseţe, astăzi e căruntă, sdrobită, cu ochii secaţi, cu faţa trează, cu trupul un trist lăcaş al unui suflet eficticat de durere pentru totdeauna... Ne-a primit foarte mişcată. Ne-a vorbit plângând despre blândul martir al idealelor umanitare. Ne-a povestit cu duioşie despre dragostea lui de Români şi despre zilele fericite ce au petrecut împreună cu aceştia... Am aflat, între altele, şi faptul re­­marcabil, că nefericitul idealist era un adorator al lui Avram Iancu şi că avea un bogat material adunat despre el, cu gândul să scrie un roman... »Abraham Iancu, der König der Gebirge*. La rugarea mea, venerabila femeie a pro­mis să ’mi caute acele date şi — de le va afla —* să mi le pună la disposiţie. Când le voiu cunoaşte, nu voiu întâr­zia a da în vileag cele-ce vor fi de publicat.% *­­ Când am părăsit Casa martirei în Vieaţă, casa cea plină cu reliovii scump® losul şi spre binele patriei comune, atunci nu orbecheze prin întunerec, ci dee­’şi silinţa să cunoască pe deplin che­stiunea naţională in toate manifestă­rile ei. Sibiiu, 14 Februarie 1902. Din dietă, la şedinţa de ieri a camerei ungare deputaţii independişti Komjáthy şi Visontai au anunţat două interpelaţiuni urgente, adresate ambele ministrului president, din incidentul că­lătoriei moştenitorului nostru de tron la Petersburg. Komjáthy întreabă, dacă guvernul a participat la stabilirea pla­nului acestei călătorii, conform datorin­­ţei sale constituţionale, şi că adevărat e, că archiducele n’a vrut să primească în audienţă pe ministrul ungar a latere, împedecându-’l prin aceasta la îndepli­nirea datorinţei şi dreptului lui consti­tuţional. Visontai cere lămuriri, dacă ministrul a validitat interesele maghiare cu prilejul acestei călătorii, dacă poate comunica scopul ei, dacă poate asigura, că nu e plănuit nimic, ce ar pute atinge interesele speciale ale Ungariei. Mai întreabă în fine, că pentru­ ce n’a fost nici un Maghiar în suita archiducelui, ca să se învedereze poliţia de stat inde­pendent a Ungariei. După acestea s’a continuat discuţia budgetară, vorbind abatele Molnár János contra proiec­tului. Dela Ligă. Mai mulţi distinşi patrioţi naţionalişti din regatul liber român s'au angajat la o serie de con­­ferenţe publice în folosul Ligei pentru unitatea culturală a tuturor Români­lor. Seria conferenţelor va fi începută mâne, în 2/15 februarie de ilustrul profesor universitar Dr. G. Tocilescu. Intoleranță. Faptul, ca Maie­statea Sa Monarchul a fost int­epinat la balul comercianţilor din Budapesta cu »Gotterhalte« agită tot mai mult pe patrioţii noştri. Partidul Kossuthist a luat hotărîre să interpeleze in cameră în chestiunea aceasta şi să pornească o acţiune atât în parlament, cât şi afară de parlament, ca »Gotterhalte« să fie oprit în Ungaria. Nu-’i vorbă, din acea­­stă intolerantă acţiune a şoviniştilor Kossuthişti nu se va alege nimic, dar’ totuşi e caracteristic faptul pentru Ma­ghiari, cari la toate ocasiunile fac pa­radă din .. .dinasticism. Ceea-ce fac Kossuthiştii numai dinasticism nu se poate numi. Prelungirea convenţiunilor comerciale. Telegrame sosite din Berlin anunţă, că între Germania, Italia şi Austro-Ungaria s’ar fi hotărît prelun­girea pe un an a convenţiunilor comer­ciale. Acest provisoriu ar fi reclamat atât de neînţelegerile şi greutăţile ce există între Austria şi Ungaria în pri­vinţa reînoirii pactului vamal, cât şi în faptul, că proiectul noului tarif vamal german este întimpinat în mod nefavo­rabil din toate părţile. Foile berlineze desmint aceste ştiri, îndeosebi încât pri­veşte planurile Germaniei în această pri­vinţă. Cu toate aceste desminţiri, să susţine din unele părţi ştirea, că con­­venţiunile comerciale cu statele străine din partea Austro Ungariei vor fi pre­lungite printr’un provisoriu de un an pe linia întreagă. Boicotarea Nemţilor. Mişca­rea naţională a entusiaştilor Poloni de­vine tot mai energică şi acum a trecut de fapt pe terenul retorsiunilor. Cel mai demn răspuns la opresiunile şi persecuţiunile, puse la cale de gu­vernul prusiac în contra Polonilor din provincia Posen este retorsiunea economică, care de­sigur va fi sim­ţită amar din partea comercianţilor şi industriaşilor Nemţi, şi probabil va face pe guvernul din Berlin să revină asupra nefastei sale politice de a des­­naţionaliza cu forţa pe Poloni. La această acţiune de retorsiune, de boi­cotare, s'au angajat toţi Polonii de pretutindeni, precum şi Cehii, dintre cari patrusprezece au călătorit la Var­şovia să se pună în înţelegere cu con­ducătorii Poloni de acolo. Mărfurile germane sunt respinse de toţi ne­guţătorii poloni, precum şi de privaţi. Aceasta însemnează acţiune. De la Poloni noi am pute învăţa foarte mult, mai ales, că situaţia noastră politică este analoagă cu a lor. Zarvă patriotică. Foile ma­ghiare n’au încetat încă cu comentarea faptului, că archiducele Francisc Ferdi­nand a voit să fie însoţit la Petersburg de contele Zichy János,­preşedintele par­tidului poporal. Toate se încearcă a sta­bili »responsabilitatea« pentru această »ofensă« adusă »naţiunii«. Unele foi atacă în modul cel mai necruţător şi neruşinat pe moştenitorul de tron, apu­­sându-’l de »clerical« şi imputându-’i »necuviinţă«. Altele se năpustesc asu­pra guvernului, care, ce-’i drept, a im­­pedecat mergerea în Rusia a preş. par­tidului poporal, care »pactează cu »Slo­ Nr. 21 vacii« dar’ n’a reuşit ca alţi magnaţi »liberali« să-’l însoţească pe Francisc Ferdinand. Până şi ziarul curat evre­iesc »Pesti Hírlap«, cunoscut întotdea­una ca servil guvernului, atacă pe Széll Kálmán, afirmând, că acesta ar voi ca toată responsabilitatea pentru pretinsa »ofensare a naţiunii« să o pună în cârcă ministrului a latere, contelui Széchenyi Gyula. Insinuarea aceasta se vede că a înfuriat mult pe Széll, de­oare-ce semi­­oficiosul­­Bud. Tudósító« desminte ace­ste »cutezătoare și nelasate afirmării în modul cel mai categoric. înţelegere ! Prim-ministrul au­striac Dr. Körber a petrecut zilele tre­cute in Budapesta, unde a fost primit în audienţă de Maiestatea Sa, care acum se află în capitala Ungariei. Cu această opasiune a avut loc şi o con­sfătuire mai lungă între Körber şi premierul Széll în chestia tarifului vamal autonom. Se afirmă că cei doi prim-miniştri ar fi ajuns la înţe­legere in mai multe puncte însemnate ceea-ce e foarte greu de crezut, mai ales, că atât în Austria, cât şi in Ungaria spiritele sunt foarte agitate, şi fiecare parte se arată intransigentă: învingerea poporalilor. Marţi a fost alegerea de deputat în Zsámbo­­krét perc devenit vacant în urma op­ţiunii lui Rákovszki István. Agitaţia a fost foarte mare atât din partea guver­namentalilor cât şi a partidului poporal. Lupta s’a terminat cu învingerea popo­rarilor, ales fiind Major Ferencz, fost deputat în ciclul trecut, dar a­căzut la alegerile generale. NOU SECRETAR DE STAT. „Moni­torul oficial“ publică in numărul sen de Marţi denumirea lui Dr. Mohay Sándor, deputatul Albel­ Iulie, de secretar de stat in ministerul de Justiție. In urma acestei de­­num­iri, Mohay va abi­ce de mandatar de deputat, pentru­ ca se se supuntt in o noue alegere. ________ |Procese de presă. Curtea cu juraţi din Murăş-Oşorheiu a condamnat zilele trecute pe candidatul de advocat Fr. Lies la 2 luni arest şi 100 por. amendă în bani. »Crima« comisă de dl Lies a fost un articol apărut încă în a. 1900 în »Kronstädter Zeitung« contra oficiului poştal, pentru-că a şters de pe o scrisoare adresa *Kronstadt♦ şi a scris în locu-’i »Brassó«. — Pe de altă parte energicul organ al Nemţilor bănăţeni »Gross Kikindaer Zeitung« se află in

Next