Tribuna, noiembrie 1902 (Anul 19, nr. 201-220)
1902-11-02 / nr. 201
Nr. 201 Anul XIX. Sibiiu, Sâmbăta 2/15 Noemvrie 1902 ABONAMENTELE S***nosr» Sate«.* I 1 Inná 1 cor. 70 bani, *jt an I sor., */, ass 10 oor-, i an StÖ aor Pantro dvcem 1s eas* an 80 fest»! 39 lesi mal tanh. PontUna s 1 !n»8 9 cor 80 baal, */* ass T tsar, ‘j< aa id cor., 1 act S3 aor. IPeam* H«utäni» 5! »trälta&iMtoi < a» 10 h'ítícl, ‘U «» 39 Ir&nei, i «a «0 franci. AboMMiHBtaî.rf ®: fa« avasai jw4tl»äa*»e hutint«. INSERŢIUNILE Cr jir gisrmiíná prlntfHfatt Id bs»i, * dona-oari 12 bau! a »rsla-csr* 10 hasi Bedaetí®. și administrația: Strada Papripei Nr. l6 8* prauaunaArMi î» pe«*« sl täbr&rfl. in Boatânbn abonarasntels se fac la Agenția de Publicitate Carol Schulder București, strada Doamnei 23, etajul I. EpUtele nefrancate ac r*rns&. — Manuscripte nu se înapoia**. Numeri singuratici ti 10 bani si vftnd în Sibiiu, la librăria »Tipografi«*, ."societate pe acțiuni. —in Alba-lulia la librăria Weist Bernst »la Intern«*. Napere actele! — Unul domn ce »discută«. *) Abia a trecut o jumătate de an, de când o seamă de studenţi universitari, răzimaţi mai mult pe dragoste de muncă şi pe temeiul unui firesc entuziasm, decât pornind din pricini speculative ori gâdiliţi de vanitate puerilă, am pus umăr la umăr şi după cumpănit resonament, am întrupat o idee de pe vremuri plutitoare asupra cercurilor tinerimei: înfiinţarea unei reviste literare. Lipsa unui organ literar al tineretului a fost de multă vreme simţită şi s’a şi accentuat în mai multe rînduri, aşa că nu nouă na revins meritul de a fi conceput ideea. înfiinţarea Luceafărului a fost de întreagă presa noastră acasă şi »trans«*). Un domn, ce iscăleşte N. U, într’un aumor recent din »Tribuna Poporului* s’a muncit a înjgheba o seamă de proposiţii răutăcioase la adresa revistei *Luceafărul ca membru In comitetul redacţional al acestei reviste, mă simt îndemnat Intru clarificarea publicului o serie citeva sire. O. (?. carpatină cu vădită dragoste salutată şi apariţia numerilor singuratici a fost totdeauna comentată cu binevoitoare cuvinte de laudă. Era şi firesc lucru, ca aceasta mişcare, ce-şi propuse de ţintă: creşterea literară, cultivarea limbii şi simţului artistic in şirele tineretului, să fie ou căldură sprijinită de presă, car’ grs- i şefile, ce eventual s’ar fi ivit în felul de redactare al acestei reviste, să fie din partea celor chemaţi cu obiective şi poate chiar binevoitoare observaţii indicate. Ne-am aşteptat la acest lucru, să fim măcar noi tinerii tractaţi cu cinste şi realitate frăţească de presă, îndeosebi fiind vorba de judecarea unor prestaţiuni literare. Această aşteptare era îndreptăţită înaintea fiecărui om cu judecata in bună rănduială — şi a fost justificată pe deplin de sfaturile obiective ale unui bine priceput condei« dela »Libertatea«. Durere, şi aşteptarea asta de just optimism a rămas neîmplinită. A trebuit să răsară şi aici un nervos învăţăcel, al unei nenorocite şcoala de discuţie, răziasată pe multă ignoranţă şi s cartată la cuţit cu erendualile omeniei gazetăreşti, a trebuit să răsară şi aici un mic Erostrat, — care adâpostindu-’şi păpşorul după gardul anonimatului, — ssă ameninţe cu desăvârşită turtire şi revista »Luceafărul«. Să vedem, ce şi cum îi taie capul pe acest domn: N. E. In nr. 192 şi 195 din »Tribuna Poporului« publică sub titlul vag de: „ Discuţii politico-literare*1 doi articoşi »veniţi din afară«, — precedaţi de-o instructivă cuvântare înainta, în care, după-ce cu multă vervă face spirituala descoperire, că: »a discuta » una din cele mai frumoase ocupaţiuni şi constitui cu drept cuvent un adevărat deliciu«, şi mai povesteşte că: »noi Românii de multe ori am sbierat cu forţă şi am înjurat de ne a auzit Europa« — dl N. E. promite s. »discuta« dînsul în tonul unei culturi adevărate«. Sa-’l vedem, îşi Impărţeşte discuţiile în politice şi literare: I, II. Să mă ierte cu colegială dragoste, dacă nu-’i însoţesc în delicioasa’i escurshme politici (în paranteze totuşi rog pe ospitalii domni redactori ai »Trib. Pop.* a lua act şi a*’şi conforma părerile politice, acestei preţioase constatări a dlui »din afară«, »nu constelaţia esternă a monarchiei a adus cu sine împăcarea (din 67), cât mai mult convingerea Monarchului şi a cercurilor vieneze, că naţionalităţile nu-'s în stare a conduce regatul şi causa, că nu pot, e a se căuta în insuficienţa , educaţiei culturale«, Şi zi asta »stă!« I Salutare). Nu-’l însoţesc Inadmirabila-'! trecere dela Schmerling la mişcarea tinerimii universitare din anul trecut, dar' aici nsS opresc. Mă opresc din motiv personal. Şi eu am avut nefericirea de a figura între cei trei studenţi, cari au fost citaţi la rectorul »ad audiendum verbum«. Acest domn N. E. presentă ca un esemplu al lipsei de energie faptul, că amicul meu I. Lupaş a dat înBudapesti Hirlap« o declaraţie, că: »nu permite nimănui a-’i trage la îndoială patriotismul*. De ce să ae *sfiască« cineva a publica astfel de declaraţii, die N. E ? Să te »sfieşti« a răspunde »sberătelor« şi »injuriilor«, «a te timbrează d® trădător al patriei? Acest fapt de a replica cinstit la calomniue pe ’tb se adresează e »simptom trist* ? Greşeşti, alte declaraţii sunt ruşinoase, die N. E. — D ta eşti destul de inteligent ca să înţelegi, — da, aostea «flat foarte ruşinoase, die N. E. După-ce mai departe spiritualul diescutant esecută şi întreagă presa noastră, căreia îi »lipseşte sistemul«, trece puntea de la politică la literatură. Il salut şi trec şi eu. Fiecare om, cărui îi dă inima, îi e permis a-şi spune părerea în chestii de interes public. E însă lucru stabilit de oameni învăţaţi, ca atunci, când cineva discută, să nu alunece de la nivelul »literar« în felul discuţiei, căci dimpotrivă sileşte pa cel ce răspunde, oă nenorocitului respectiv oă-’i lege de grumaz dureroasa constatare, oă e »în lipsa unei culturi adevărate«. Dl Ni. E. se face a nu cunoaşte această axiomă. Las, că e pesimist în toate ale sale constatări, dar’ asta nu va să zică la nici un cas că nu-’i stimabil. Numai cât sânt alte pricini: e pătimaş şi mai e şi răutăcios di It. E. şi megaloman de minune. Se vedem ce zice (rog pe iubitul culegător a căuta cele mai patidssiste litere) ........»în ziarele noastre cotidiana abia afli îa decursul unui an câteva studii bune şi foiletoane demne de H' marcat«. KB Stăvilirea emigrărilor. Prim-ministrul Szó, după cum am anunţat deja la timpul sau, a prezentat parlamentului unguresc cinci proiecte de lega, cari toate la o’altă completări du-se una pe alta au menirea «8 stăvilească emigrările, devenita in timpul ultim înspăimântătoare pentru «tat. Proiectele acestea sunt discutate viu din partea presei întregi. Peste tot chestiunea aceasta a preocupat deja lung timp întreagă societatea qi multe planuri *’au salevat pentru resolvarea ei. Faptul, că guvernul a’a gândit serios la regularea emigrărilor, cari formează — ca să zicem așa — o adevărată ■curgere de sânge pentru stat, slftbindu-’l colosal de mult, — este lăudabil. Ca în multe alte casuri însă, guvernul nu s a gândit să saneze adevăratele caue» ale emigrării. Natura ungurească, să aplici forţa brutală la revolvarea oricărei probleme, ■e manifestează yi in pasul de faţă. Gendarmi vor sta la graniţe, vor păzi noapte yi zi, că emigrările fără paşapoarte să fie imposibile. Autorităţile vor fi îndrumate stricti ca In multe ouauri, dacă ele aga vor chibzui să denege paşapoartele doritorilor de a părăsi Ungaria. Iar’ cei cari vor pută trece poate rigurositatea esmiterii paşapoartelor, au ■ă părăsească ţeara ungurească în mod patriotic, luând linia Fiume. Sa rezonăm puţin. Ţeara este săracă. Ungurii, respective guvernul spesează nebuneşte. Budgetul din an In an creşte uimitor şi cu el deficitul. Şovinismul pretinde bani şi de trei ori bani. Ideea statului naţional cere zilnic jertfe materiale. Nouă posiţii răsar In fiecare budget nou. Lista civilă se adauge cu două milioane coroane. Salarisarea oficerilor a fost îmbunătăţită; funcţionarii de stat deasemenea stau la ordinea zilei, cu ridicarea salariilor. S’a yi început îmbunătăţirea sorţii lor. Sinecurele sporesc. Ungurilor le trebues o mulţime de comisari yi inspectori până yi in America. Gendarmii tot câştigă in contingent etc. etc. Cu un cuvânt, greutăţile, pe zi ce merge, devin tot mai mari şi sărăcirea ţării înaintează cu paji gigantici. Iată o mulţime de contraste. Pe deoparte, statul se întrece in cheltuirea banilor. Lui Darányi îi trebuesc colonisări de Giangăi, acvirări de moșii — pe banii statului. Wlassics orează la oficine de maghiarizare, școale, asiluri de copii, biblioteci poporale, cu milioane la an. Toate în scopul maghiarizării. Este imposibil după o astfel de procedură la chiverniseala statului să nu crească tot mai grozav numărul acelora, cari trea MS să-’i caute altă patrie, neavénd sici dia ce trăi. Astfel stând lucrurile, ceea ce voieşte Széll cu proiectele sale, în mare parte este direct neuman. Ţeara nu este în stare să ofere cetăţenilor iei coadiţiotsne necesare pentru esistenţă şi totuşi voieşte să pună piedeci emigrării Adecă să reţin zeci de mii de oameni să piară de foame ei yi familiile lor, cu forţa. Este acesta lucru uman ? Nu tăgăduim, au yi părţi bune proiectele lui Széli. După studiarea legilor de aceasta natură, aduse de Germania, Austria, Italia, yi după atâta tărăboiu prin publicistică, ar fi şi imposibil să nu găseşti in protestele ministrului de interne şi părţi bune. Dar, cum am accentuat mai sus, alte sunt căuşele emigrării şi acestea trebuesc lecuite. Dacă guvernul maghiar ar avă inimă pentru interesele adevărate ale ţării, ar trebui în primul loc se schimbe sistemul de cârmuire. In ioc de inventarea a fel şi fel de nouă posiţii în budget, datorinţa guvernului ar fi se cauts toate modalităţile de economizare, se reducă chelturile cari, cată, au devenit insuportabile. îmbunătăţirea salariilor funcţiona- I riior de stat, admiţânduo ca o necesi- I tate, se putea face nu prin împovărarea budgetului, ci prin reducerea, prin casarea sinecurelor, prin desfiinţarea of l- I oiiior superflue, create anume pentru căpătuirea unor magnaţi şi gentru scăpătaţi. Cu miliţia stăm apoi de tot rău. Douăzeci de mii de oameni cere din nou armata. Să ne închipuim acum şi spesele necesare pentru susţinerea încă a douăzeci de mii de soldaţi. Milioane I însemnează această rubrică, cari vor forma un nou imbold spre emigrare. Sutenarea haimanalelor de Ciangăi şi de Săcui să o abandoneze guvernul. O ecoflomizare de milioane. Cu ridicarea oficinelor de maghiarisare să înceteze guvernul. Prin aceasta o povară va cădă de pe umerii ţării. Pe naţionalităţi să le lase In pace, I să-’şi urmeze dezvoltarea lor naturală, I nu le pună beţe în roate şi atunci în I calând prin aceasta o mulţime de ne- I mulţumiri, emigrările vor scăda în mod considerabil. Proiecte economice trebuesc aduse în parlament, soartea materială trebue îmbunătăţită, pentru ca numărul celor ce trec marea să scadă. Budgetele ministrului Lukács László, adecă a diferitelor apartamente trebuesc reduse şi atunci miseria nu va sili atâtea zeci de tili de oameni să-’şi părăsească vatra strămoşească. Printr’o analisă măi amănunţită am pută dovedi, că aproape toata cauzeîe emigrărilor «e redus la nefastul wist«® da guvernământ al Ungariei. Căci — să amintim numai unt singur sas — câte sute de mii de cetăţeni folositori au trebuit să părăsească Ungaria, numai în urma alianţei stăpânirii maghiare cu Jidanii. Liftele galiţiene împreună cu alţi Jidani însemnează o adevărată ruină pentru ţară. Guvernului nu-’i pasă de aceasta. Jidanii »unt »buni patrioţi*, îşi bat pepiul, că aparţin »naţiunii* şi aceasta e destul, pentru ca să ’gi facă mendrele după plac. Sunt zădarnice deci proiectele primministrului Széll, până când durează sistemul actual. Emigrările vor continua şi în viitor, până când miseria şi nemulţumirile pausate de nebunia şovinistă nu vor fi reduse la minimul posibil. ---rsggîHK^S-- Sibiiu, 14 Nov. 1802. Un nou debut al lui Bánffy. Fostul ministru president de nefericită memorie a aflat un prilej nou, ca publicul politic se se ocupe cu persoana lui doritoare de a se vedea niciodată pe fotoliul ministerial. La adunarea generală a districtului reformat din Cluj a ţinut o vorbire, care a făcut sensafie, căci e chemată se tulbure pacea confesională din ţeară. El a atacat biserica catolică, care e agresivă faţă de cea reformată, şi s’a plâns contra sistemului de a pretori pe toţi cei ce trec la catolicism şi de a persecuta pe ceice sa lapedă de el. Pagubă, că n'a pus şi pe Jidani Intre cei persecutaţi, căci partidul lui va espita astfel patimile, încât furtuna, ce se va naşte, va mătura pe Széll. PROCES DE PRESĂ. în „Kronstädter Ztg.** a apărut mai de mult un articol, în care se arăta, că datele biroului statistic regnicolar sunt falsificate în favorul Maghiarilor. Biroul stat. a împrocesuat foaia, respective pe autorul articolului, prof. Dr. E. Lassei. în chestia aceasta Sâmbătă a fost prima pertractare la tribunalul din M. Oşorheiu. Tribunalul, cu toată apărarea advocatului Dr. Kurtz, a decis punerea sub acasă a lui Tassel. Osândirile merg strună ! Situaţia în Austria. Camera deputaţilor a continuat discuţiunea asupra declaraţiunei guvernului din 16 Octomvrie trecut. In cursul discuţiunii, preşedintele consiliului, Körber, voind să ia cuvântul a fost întrerupt cu strigăte de jos Körber, de cătră deputaţii cehi radicali, din cari doi au fost chemaţi la ordine. Sgomotul potolindu - se, Körber repetă declaraţiunile sale anterioare că guvernul, care n’a părăsit nici odată calea imparţialităţii şi care nici-odată nu s’a gândit să aducă vre-o jignire naţiunii cehe, continuă de a fi convins de misiunea sa pacifică, pe care o urmăreşte mai departe şi şi speranţa că principiile din proiectul asupra limbelor în Bohemia, prin care se concede ca limbă oficială internă cea cehă, să servească ca basă a unui compromis. Austria nu e stat naţional, fiind locuită de mai multe naţionalităţi, de aceea nu se poate preferi o limbă în contul alteia. Ministrul preşedinte constată o oarecare îmbunătăţire a condiţiunilor şi în părerile partidelor din parlament, şi face apel la deputaţi de a nu uita nevoile economice ale ţării în demlănţuirea litigiului politic, şi esprima tot deodată speranţa, că pe calea unui compromis, e m ar pută obţină pacea dacă deputaţii sar face apostolii acestei politice în cameră. Regele Italiei şi Corea noastră, ln n. 6 a fost ziua naşterii regelui Victor Emanuel, când în Italia s’au aranjat frumoase serbări. Din punct de vedere politic e interesant faptul, că pe când în ziua naşterii împăratului Germaniei şi a Ţarului la curtea din Viena se dau dineuri festive, în ziua naşterii regelui Italiei nu se face nimic, cu toate că Victor Emanuel e înrudit ca Habsburgii şi aliat al monarchiei noastre. Frumoasăalianţă! Din dietă. In şedinţa da alaltăieri a interpelat Barta Ed. despre miseria din nordul Ungariei şi despre emigrare. Se plânge, că în timpul din urmă se înmulţesc tot mai tare persecuţiile cărora ar fi ezpuţi Maghiarii In America, îndeosebi în urma propagandei panelaviste. Széli comunică în răspunsul lui, că s’au trimis preoţi »patrioţi«, cari vor lucra contra acestei propagande. In dezbaterea proiectului de indemnitate iau cuvântul Szalay şi Pichler. Cel dintâiu respinge proiectul şi trecănd la armata o declară instituţiune dinastică, care se foloseşte contra aspiraţiunilor naţionale. Fichler ţine o vorbire lungă contra paci tului, proiectelor militare şi urcării listei civile. Un moment interesant a fost când , vorbind de ura cea mare, care domne- işte în Austria contra Ungariei, a pre- i santat o mie de ssirasa din »Wiener Korr.*, foaia oficială, făcută in ministerul austriac de interne. La urma roagă pe ministrul-president să nu cuteze a veni cu proiectul despre urcarea listei civile, Oina Ligă. Despre seratele literare ale Ligei culturale, ziarele din Bucureşti comunică următoarele: Dintre conferenţiarii mari au hotărit ziua în care îşi vor ţine conferenţa, putem cita pe dl C. Disescu, oare va vorbi în ziua da 23 Noemvrie v. yi pe dl G. Panu, care va vorbi in ziua de 14 Decemvrie. Ca toate celelalte conferenţe şi acestea ale dlor C. Disescu yi G. Panu vor fî urmate da o producţiune artistică. Este vorba ca, pentru ziua de 11 Noemvrie, când se vor începe în sala cea mare a palatului Ateneului seria conferinţelor, să vorbească dl G. Popovici (Bucovina), vicepreşedintele Ligei în comitetul central. Preşedintele comitetului central, dl P. Grădişteanu, speră, că la prima serată literară şi artistică cu caracter naţional, d-şoara Agata Bârsescu va binevoi să declame după conferenţă poesia nemuritoare a lui Andreiu Murfigeanu. Deşteaptă te Românei întocmai după cum într'alte ţări artistele tragedia ca celebre zio Merseiliesa şi Die Wacht am Rhein şi alte poesii naţionale, tot astfel să auzim şi noi versurile înălţătoare ale poetului de peste munţi. Dl Al. D. Florescu, secretarul comitetului central al Ligei, a fost însărcinat de comitetul central, ca să invite pe dl Kiriak, dirigentul corului conservatorului, să dea preţiosul său concurs la aceste solemnităţi naţionale ale Ligei. M. S. Regele Carol in Bulgaria. Marţi a plecat, după cum am amintit, M. S. Regele României la Ruscino ca să viziteze pe principele Bulgariei. Trenul regal a sosit la Giurgiu, la orele 12 şi 45 minute. La gară M. S. Regele a fost Intimpinat de întreg Giurgiul, care se găsea adunat pe peron. După-ce M. S. Regele trecu în revistă trupele şi după-ce d-nii coloneii Crăiniceanu şi Băjescu presentarfi rapoartele trupelor, dl Mitică Dumitrescu, primarul oraşului, ură bunăvenire M. Sale, în numele oraşului şi-ş i oferi tradiţionala pâne şi sare. După ce M. S. se Intreţinu câtva timp cu persoanele presente, porni In* cunjurat de suita Sa pe vaporul »Orieh* tul« — în uralele mulţimei şi ale soldaţilor din marina militară. Fu un moment înălţător şi emoţionant când vaporul având pe bord pe M. S. Regele încunjurat de suita Sa, se deslipi de țărm, luând drumul spre Bulgaria.