Tribuna, iulie 1931 (Anul 4, nr. 14-15)

1931-07-12 / nr. 14

ANUL IV. Nr. 14 DUMINECA. 12 IULIE 1931. Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. AVRAM IANCU No. 33 M————Preţul unui exemplar 3 Iei. Ziar National Independent Director : NICOLAE C. DROC Anunţuri: Rândul cU 7 Lei, în pagina de text 3 Lei. iii nou­, le Iorga ? In diferite rânduri am rela­tat in ziarul nostru incapacitatea şi reacredinţa în serviciu a unor slujbaşi ai chesturii poliţiei Sibiu, în frunte cu însuşi chestorul Cam­­ Pop ! Vom continua campania noastră până ce toţi vinovaţii îşi vor lua pedeapsa, in afară de cei vizaţi de noi, mai sunt şi alţi vinovaţi, al căror nume şi fapte nu le vom publica, până ce nu va sosi ancheta, pentru a nu pu­tea teroriza populaţia şi a nu putea muşamaliza potlogăriile co­mise. C£ţ priveşte incapacitatea şi crea credinţa chestorului,­­ dove­desc cu următorul caz : Biroul poliţiei judiciare din chestura poliţiei Sibiu e con­dus de comisarul-ajutor (numirea schimbată a subcomisarului de pe vremuri) Ioan Zonga, omul de legătură (zubringerul) chestorului Camil Pop. Ruşinea lumii, pentru că prin această însărcinare dată de ches­tor acestui subcomisar, au fost înjosiţi toţi comisarii vechi din poliţia Sibiu, toţi aceşti oameni, cari au muncit şi şi-au­ câştigat merite "incontestabile în cariera lor. Articolul 33 alin. b. din Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului zice: „ Ches­turile de poliţie au în organiza­­rea lor centrală câte un birou de poliţie administrativă, de po­liţie judiciară şi de poliţie de siguranţă, conduse de câte un comisar şef sau comisar. Prin numirea subcomisarului I. Zonga, ca şef al biroului de poliţie judiciară, chestorul Camil Pop, şi-a bătut joc de lege, căl­când-o cu brutalitate în picioare! O asemenea faptă numai un ie­zuit naţional-ţărănist poate face, căci numai sub guvernul lui liliu Maniu, s‘au comis asemenea fără­delegi ! întrucât legea a fost călcată prin această numire s‘ar putea cere justiţiei ca toate actele dre­sate de acest individ, în calitate de şef al biroului de poliţie ju­diciară să fie declarate de nule şi neavenite, fiind în flagrantă contradicţie cu art. 33 al legii! Pe lângă cele de mai sus, acuz pe unii poliţişti — ale căror nume le vom comunica numai cu ocazia anchetei — de abuz de putere, şantaj şi luare de mită! Iată ce spune art. 23 din legea statutului funcţionarilor: „Este interzis funcţionarului să primească daruri în natură sau bani, sau să-şi procure sub orice motiv avantaje în legătură cu serviciul său“. Ori asemenea — daruri — dar mai bine zis „şper­­ţuri“ ştim şi dovedim că au pri­mit tot respectul şi dragos­tea ce o purtăm instituţiei arma­tei, suntem nevoiţi a desvălui u­­nele abuzuri, fiind convinşi că se vor lua măsuri de îndreptare, iar prin aceasta i-am făcut un real serviciu. Ne-au ajuns la cunoştinţă ne­numărate plângeri, despre abuzurile plutonierului ma­jor Ştefan Pănoia, dela es­­cadronul de elevi reangajaţi al Centrului de instrucţie al Cava­leriei. Şi-a început cariera militară dela copil de trupă, ajungând ser­­gent-trompet, apoi plutonier ma­jor. Prima greşală în viaţa mili­tară a făcut-o când s-a încurcat cu o femee a cărei societate era sub demnitatea unui militar. A­­ceastă femee era madamă la ho­telul „Royal“ din Sibiu, care din exploatarea clienţilor, dar mai a­­les a clientelor, l-a susţinut cu bani, haine şi alimente, iar apoi s-au cununat. Au inceput apoi vremurile, fericite, când numitul a ajuns la acest escadron, unde a început exploatarea neomenoasă a sub­alternilor. Cei 132 reangajaţi elevi erau nevoiţi să-şi comande uniformele numai la croitorul Furmann, iar cizmele numai la Vaslu, căci aşa ordona plutonierul major, iar sub­alternii trebuiau să se execute, căci altfel începeau mizeriile, mit şi primesc aproape toţi poli­ţiştii din Sibiu! Până azi ni s-au adus la cu­noştinţă o mulţime de asemenea cazuri, unde poliţiştii au pretins bani şi mărfuri şi suntem siguri că cu ocaziunea anchetei se vor ivi o mulţime de noui reclamanţi. Până la sosirea anchetei admi­nistrative, noi cerem Parchetului General Braşov, să deschidă o anchetă judiciară. Chiar prefectul judeţului, dl Dr. Borcea, — în calitate de re­prezentant al guvernului — ar trebui să ceară alături de noi această anchetă, care va curăţi grajdul lui Augias din Sibiu. NICOLAE C. DROC. La încasarea soldei, plutonie­rul major îi aştepta la uşe şi ce­rea fiecăruia rata lunară pentru croitor şi cizmar. Că avea inte­res material, e cât se poate de clar ! Ar trebui ca pe viitor ase­menea comenzi să se dea numai prin licitaţie! Din resturile de mâncare ale elevilor îngraşă porcii. La Cră­ciun a vândut 6 porci graşi cu 23000 lei. Porcii i-a cântărit pe cântarul Centrului. A devenit proprietarul a 2 case în oraş, în acest timp de excesivă criză, când mulţi ofiţeri, chiar superiori, nu au fost în stare să-şi clădească o modestă locu­inţă. Îngrijirea porcilor, paserilor şi a locuinţei se efectuează de 3 soldaţi, pe care-i ţine în per­manenţă la locuinţă. Trei ordonanţe, ca un gene­ral! Brutarul Peter König, care a furnizat mai bine de un an pâinea, era obligat să-i dea zilnic—gra­tuit—o pâine în valoare de 10 lei, iar apoi în fiecare lună câte 4-500 lei! Fiind şeful popotei elevilor cu siguranţă că mai primea şi dela măcelarul care furniza car­nea, precum şi dela negustorul de coloniale! Mergându-i bine afacerile a prins curaj, începând a umbla ci­­vil pe stradă şi chiar în cazarmă, a făcut apelul elevilor cu baston de argint în mână şi trandafir la butonieră! Cât priveşte garderoba ci­vilă şi militară, puţini ofiţeri ge­nerali l-ar putea concura, din că­măşi şi pijamale de mătasă m­ ese! Nici soţiile camarazilor nu erau cruţate de acest proaspăt Don Juan, care nu s-a dat îna­­poi nici dela siluirea uneia. Un alt camarad, văzându-şi distrusă fericirea conjugală a în­cercat să se sinucidă, fapt cunos­cut de toată lumea. Aducem la cunoştinţa dlui general—comandant cele de mai sus cu rugămintea să ordone o severă anchetă, iar apoi să fie dat In judecata consiliului de război ! Noi vom servi bucuros do­vezile necesare! In atenţia unlui general Panaitescu Teroarea majorilor Acum când dl Iorga este ministru al Instrucţiunii, socotim de a noastră datorie, ca pe căile ce ne stau la dispoziţie, să-i a­­mintim unele lucruri, pe cari guvernanţii de eri le-au dat cu totul uitării. Căci la orizontul culturii româneşti, a apărut o rază de luminâ, care poate e de natură sa nutrească şi mai de­parte, speranţele factorilor ce pot fi făcuţi direct răspunzători, de lâncezeala In care a căzut pro­paganda culturală la sate. Şi aceasta nu poate fi pe placul acelor pioni culturali ce sunt învăţătorii! La drept vorbind, nu putem Învinui prea mult pe foştii guver­­nanţi, câci ei au dat finţa Direc­ţiunii educaţiei Poporului* şi dacă putem spune ceva despre ea, (referindu-ne la activitatea ei de pânâ acum) apoi ce-am putea zice decât că ea nu-şi are nici un rost. Intr'un timp au plecat leaderii acestei direcţiuni, în pro­pagandă prin ţară. Au colindat câteva oraşe, unde în cuvântările lor se inzuiau să arate pe învă­­ţâtori ca nefiind în drept sâ facă propaganda culturală. Astfel au

Next