Tribuna, octombrie 1931 (Anul 4, nr. 22-25)

1931-10-04 / nr. 22

tfocu'fofaw ML larg flotfei ANUL IV. Nr. 22 A, 4 Octomvrie 1931. Prețul unui exemplar 3 lei. Ziar National Independent Pmn BHBBJEflflHEBfli £3S Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. AVRAM IANCU No. 35 Director: NICOLAE C. DROC Anunţuri: Rândul m­m Z.50 Lei, în pagina de text 3.50 Lei. Organizarea claselor produ­cătoare româneşti, era o necesi­tate imperioasă a primilor ani de după război, când economia naţională se găsea într'o stare detestabilă, industria şi comerţul decăzute, din cauza vitregiei vre­murilor, iar statul pentru a putea face faţă obligaţiunilor contrac­tate, in timpul şi din cauza răz­boiului, prin impozitele tot mai grele a secătuit total clasele pro­ducătoare, cam­ azi se găsesc în cea mai­ critică situaţie. In acelaş timp societăţile pro­ducătoare străine, — din cuprin­sul ţării noastre, — având sugestii şi poate chiar ajutoare sub dife­rite forme s-au organizat repede, căutând să atragă în sfera lor de activitate factorii conducători ai claselor producătoare româ­neşti şi a-i îndruma conform in­tereselor proprii în contra princi­piilor naţionale. Nepăsarea conducătorilor noştrii ne-a adus în starea neno­rocită de azi, când clasele pro­ducătoare româneşti au ajuns la sapă de lemn ! După ce am câş­tigat războiul cu armele, va tre­bui să câştigăm şi războiul eco­nomic, care pentru existenţa nea­mului românesc e tot atât de im­portant. Ei bine, acest răsboiu eco­nomic pe care clasele producă­toare româneşti din Ardeal îl duc de mai bine de 10 ani, putem afirma că până în prezent e de­favorabil pentru noi, căci multe fortăreţe importante ale industriei şi comerţului sunt şi azi încă în posesia străinilor, iar unităţile noastre de luptă sunt răzleţite, fără să aibă o conducere unitară şi un stat major general, care să le coordoneze acţiunile şi să le dea directivele de luptă. Ori acum se lucrează tocmai la Înfăptuirea acestui comanda­ment unic. Iniţiativa a fost luată de dl Ilie Floaşiu junior, mare comer­ciant din Sibiu, care a fost pro­motorul tuturor acpunilor mari în domeniul economic-financiar şi căruia i­ se datorează înfiin­ţarea Camerii de Industrie şi Comerţ din judeţul nostru. Acest inimos român, gata pentru orice sacrificiu în intere­sul organizării claselor producă­toare româneşti din Ardeal şi-a câştigat un joc de frunte în viaţa economică a provinciei noastre. Domnia Sa luând contact cu Societăţile româneşti de com­er­­sanţi, meseriaşi şi agricultori din Si­biu, în colaborare cu cele mai impor­tante societăţi de acei­aşi categorie, din alte centre economice, au hotă­rât să realizeze vechea idee de fede­ralizare (uniune) a lor. Mai cu seamă de un an încoace, comitetele mai multor societăţi, conduse din bărbaţi conştienţi şi buni Români, sau frămân­tat­­într-una, cu scop de a realiza o colaborare a tuturor societăţilor pro­fesionale româneşti. O acţiune puternică, pentru afir­marea în stat şi în vederea unei real­­izări mai eficace a doleanţelor co­­mersanţilor, meseriaşilor şi agriculto­rilor, era de mult dorită. Acţiunea pornită exclusiv pentru apărarea şi promovarea intereselor economice ale susnumitelor clase de producători, a devenit în timpul din urmă chiar o chestiune de existenţă şi de prestigiu pentru întregul element românesc. A­­cesta, pentru că formaţiuni sociale cu interes vădit antinaţional, au început— îndrumate şi poate chiar ajutate e­­fectiv de către factori străini — o ac­ţiune cu caracter socialist şi astfel o­­pusă principiilor cari formează teme­lia statului nostru unitar-naţional. Dar însuşi aceia cari­­se pretind conducători ai naţiunii, au păcătuit mult faţă de clasele producătoare ro­mâneşti, favorizând un număr neîn­semnat de pretinşi fabricanţi, cu un tarif vamal exagerat protecţionist şi dând posibilitate de dominaţie tuturor grupul lor de speculanţi cartelaţi. O fiscalitate excesivă a supt, în tot tim­pul, până chiar şi ultima vlaţă a cla­selor producătoare. Pe lângă aceste nesjunsuri, criza economică-financiară ameninţă cu ru­ină totală, în deosebi elementul ro­mânesc din comerţ, meserii şi agri­cultură, căci acest element, abia după eliberarea lui politică a avut posibili­tatea sâ-şi înfigă rădăcinile crude în terenul ocupat în cea mai mare parte de străini. O acţiune de organizare a socie­tăţilor româneşti profesionale, este deci ultima scăpare pentru membrii lor. Ea este o poruncă pentru toţi conducă­torii conştienţi ai acelor soc­etăţi. Ori, pasul prim, în vederea u­­nei organizări temeinice, consistă în crearea unei Centrale (Uniuni) a tu­turor societăţilor româneşti, întreţine­rea unui contact permanent între di­feritele societăţi, îndrumarea lor uni­formă şi sistematică, prin urmare rea­lizarea unei acţiuni unitare de interes profesional şi naţional, — toate a­­cestea se pot duce la îndeplinire nu­mai printr'o puternică organizaţie cen­trală. Proectul de statut alăturat arată la art. 2 scopul centralei ce urmează a se realiza. Societatea D-tre este invitată să ia parte la adunarea de constituire ce va avea loc la Sibiu în ziua de 4 oct. a. c., după programul stabilit de comun acord cu toate societăţile din judeţ. Dar nici proectul de statut şi nici această scurtă circulară nu înve­derează pe deplin toate intenţiunile de organizare şi de acţiune a socie­tăţilor româneşti. Un organ (gazetă) propriu al Centralei, va răspândi regulat şi de câte ori se va ivi necesitatea, tot ce este de natură a fi ştiut de către membrii societăţilor cari compun Cen­trala. Acelaş organ va apăra toate in­teresele profesionale şi naţionale ale membrilor, va trimbiţa în ţară toate neajunsurile şi va cere insistent reme­dierea lor, întruniri publice, convocate şi or­ganizate de către Centrală, vor arăta forurilor competente doleanţele clase­lor producătoare şi vor face demer­surile necesare. Biroul Centralei va sta oricând la dispoziţia societăţilor membre şi le va uşura astfel munca de apărare pro­fesională. Rezultatul unei atari acţiuni, fără colorit politic, va fi necondiţionat sa­tisfăcător şi rodul muncii desinteresate a acelora cari o prestează, va avea de rezultat inviorarea acelor clase economice, cari din răsputeri se stră­­duesc a-şi menţine şi desvolta avutul, pentru salvarea şi progresul naţional. Ideea de alianţă a societăţilor de comercianţi şi de industriaşi cu so­cietăţile agricole, se bazează pe fap­tul, că agricultura formează baza pros­perităţii ţării noastre şi prin urmare acea clasă socială, care trebueşte mai întâiu salvată, este induscutabil clasa agricultorilor. Comerţul şi industria pot exista numai bazaţi pe o situaţie economică favorabilă a ţăranului; aju­­torarea lui trebuie sprijinită deci şi de către comersanţi. Aceste trei categorii profesionale, sprijinindu-se reciproc, în baza inte­reselor comune ce le au, vor putea infiuinţa, dacă vor acţiona îndeajuns, întreaga politică economică şi finan­ciară a ţării, în favorul lor. Alăturaţi-vă deci şi dat­ă la a­­ceastă mişcare. Veniţi în număr cât mai mare la adunarea ce va avea loc la Sibiu la 4 Oct. a. c. în baza pro­gramului alăturat. „TRIBUNA* ll-î. Dr. Ilie Floasiu jun. APEL ! către toți agricultorii, co­nersanfii si industri­aşii români! Societăţile profesionale ro­mâneşti din Sibiu invită pe ziua de 4 octomvrie a. c. toate so­cietăţile româneşti din judeţ pre­cum şi cei din judeţele învecinate la o mare adunare de organizare (federalizare) impreunatii cu un congres general şi o serbare co­legială, cu următorul program: Ora 8 luni, dimineaţa: 1. întrunirea societăţilor în satele „Unicum“ şi participarea lor la congresul general al «Aso­ciaţiei Comercianţilor şi Industri­aşilor Români din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş“. Ora 10 : 2. a) Deschiderea adunării de constituire a „Uniunii gene­rale (Centralei) societăţilor româ­neşti de comersanţi, meseriaşi , agricultori“ ; b) Diverse chestiun economice de actualitate.

Next