Tribuna, ianuarie 1933 (Anul 6, nr. 1-2)

1933-01-08 / nr. 1

ANUL VI. Nr. 1 DUMINECA 8 IANUARIE 1933 Preţul unui exemplar 3 lei. Redacţia ţi Administraţia: SIBIU, Str. Metropoliei No. 29 Director: Nicolae Coman Droc Anunţuri: Rândul m­m 2'50 Lei în pagina de text 3‘50 Lei Preţul abonamentului:. * w- • Leu­l50’— * 80 — Insituţîi şi autorităţi - 9* 1 500'­­Pentru America 3 Dolari 4. °cu V ■ft# Ziar Național Independent 1 an . la an. Iaşi, iar pentru demnitarii statului, ca miniştrii, senatori şi deputaţi nu exis­tă lege. Comerţul şi industria ajunsă în deplin faliment, porţile fabricilor s-au închis, iar lucrătorii fără lucru au in­vadat oraşele secătuind bugetele prea istovite ale municipiilor. Şomerii intelectuali ajunşi cerşe­tori la cortul străzii, căci locurile lor sunt ocupate de toate mueruiştile, cari în multe cazuri n’au avut decât a face ochi dulci acelora în puterea cărora stătea dreptul de a le numi. Băncile parazitare au distrus o mare parte a bogăţiei naţionale, dar in schimb directorii si membrii consu­le­ca comatagiilor bulgari ne omoară aproa­­ise pe zilnic cetăţenii harnici dela graniţa să Dobrogei, iar conducătorii noştrii se în­mulţumesc cu proteste, pe cari le fac nu de formă guvernului din Sofia. ea Dacă la primul atac al comita­giilor bulgari am fi răspuns cu repre­­e­­sării, sau cu formarea unor organizaţii or naţionaliste româneşti, cari să facă le,­incursiuni prin Bulgaria şi să le răsc :ât pândă cu aceleaşi măsuri, cu siguran-­ea­ţă că am fi avut linişte!u ni. Aşteptăm ca anul 1933 să ne a­ice ducă oameni mai mari decât cei de în azi, cari s'au dovedit mici pentru tim­­b­­ purile grele de azi. N. C. Droc. Răspuns lui „Cori". Faimosul Cori văzându-se prins de mine cu ocaua nfiică, şi dovedit de mine că încasează sume fabuloa­se anual pentru transportul cu auto­mobilul în judeţ şi afară de raza ju­deţului, se năpusteşte asupra mea cu câteva mii de afişe, pe cari le vâră o parte ca »supliment* la »Foaia Poporului* iar celelalte le împarte prin cârciumile oraşului, prin câţiva „gealaţi* şi „lingăi" de«ai săi, unii poate plătiţi sau remuneraţi de el în guvernarea trecută, iar celelalte afişe le-a trimis primăriilor comunale să le împartă „din ordin* sau să le lipeas­că pe zidurile oamenilor, ori prin câr­ciumile satelor. Ce-am scris eu? . Nimic altceva decât ce era tipă­rit în „Buletinul Oficial* al Judeţului Sibiu, No. 29 din 22 Octomvrie 1932. Orice om cu mintea întreagă îşi poate da seama şi poate ceti la orice primărie comunală acel Buletin, iar dacă azi, îngâmfatul Cori susţine că nu e adevărat ce am reprodus eu, n'are decât să tragă la răspundere pe redactor ori pe tipograf, dar nu pe mine, care am reprodus exact şi cu­vânt cu cuvânt după Buletinul Jude­ţului editat şi plătit de prefectura ju­deţului ! De altfel publicul a fost mai deș­tept ca bietul Cori, căci cele lipite pe ziduri au fost toate rupte, ca o dova­dă că eu am avut dreptate. 2009. Anul In jale, chinuri şi mizerie înce­pem anul 1933. Paharul suferinţei Tarn beat până la fund şi în urma anului trecut ne uităm cu toată scârba sufletului nostru. Ne-a fost dat să ducem calvarul suferinţei până pe Golgota. Ţăranii ajunşi nu sapă de lemn de pe urma demagogiei partidului de la putere, care de dragul voturilor a sacrificat intere­sele superioare ale neamului şi ţării. Legea conversiunii a bolşevizat masele populare, căci de ea s’au bucurat a­­devăraţi tâlhari şi lipitori ale neamului, cari au făcut datorii zeci şi sute de milioane jucând cărţi la Monte Carlo şi chefuind cu cocotele la Nisa, aş­ nou! /­ lor de administraţie s’au ghiftuit cu zeci şi sute de milioane din specularea banilor deponenţilor şi ai debitorilor. Mulţi din funcţionari au ajuns să cer­şească un pol de milă, dar în schimb mulţi din şefii de servicii şi-au con­struit ori şi-au cumpărat palate de milioane. Aici ne-a adus demagogia guver­nanţilor de azi, cari pentru a dobândi sutele de mii de voturi ţărăneşti au distrus toate păturile producătoare şi consumatoare, tot comerţul şi indus­tria au jefuit toată bogăţia naţională, au răsturnat dreptul şi ordinea în stat, lăsând poporul în neagra mizerie şi statul în Drăgastie în ceea ce priveşte stilul se vede de cât colo că e produsul unui scrib, plătit cu rândul, sau cu toptanul, căci ştiut este că prefectul judeţului Sibiu, Cori Ştefan, nici nu posedă ortogra­fia românească, aşa cum o posedă un absolvent de 4 clase primare. — Mai curios­ e faptul că Cori pentru a se feri de răspundere şi de răfuită în faţa lumii declară de la în­ceput că nu stă nici acum nici în vii­tor cu mine. — De ce ? Dovadă că se ştie vinovat. Se vede că-i naţional-ţărănist sadea, face şi el ca Romulus Boilă când la întrebat judecătorul de instruc­ţie asupra zecilor de milioane adunate la banca »Albina* din Cluj, i-a răs­puns: »Nu mă declar", ori şi Cori a dat ordin să se tipărească în ,Lă­murit«poa - ** barbă — făcându-se apărătorul neplătit al înalt Prea Sfinţiei Sale, ori este un vechiu proverb românesc: »Potracăi nechemat, mâncă un rahat*. „Cori caută să îndemne publicul să nu cetească şi să nu sprijinească „Tribuna* care este: „un produs al creerului meu bolnav. Aşa zice Cori . La aceasta afirmaţie,­­ nu-i pot răspunde altceva sărmanului Cori decât că, dacă ar fi avut el crezul meu — aşa »bolnav« cum este, el — Cori după norocul porcesc ce l-a avut, ar fi fost de mult ministru în ţara tuturor demagogilor şi târfelor trotuarului po­litic ! Eu am fost, sunt şi voi fi, om de caracter, nu sărut laba nimănui şi nu caut să mă ridic nici pe munca și nici pe cadavrul altuia! Eu am ■. a­, i ruga pe mine să-i trimet clienţi şi am făcut-o, de milă, îi era foarte drag să stăm de vorbă. — Mult mai curios e faptul că a­­celaş Cori în „Lămurirea* lui cau­tă să ia apărarea mitropolitului Bălan — pe care l­a fel l-am scărpinat în L-u vui continua campania, atât contra mitropolitului, cât şi contra lui Cori, pentru care voi găsi modali­tatea să-l fac să vorbească, dacă nu în faţa poporului prin gazetele locale dar în faţa tribunalului! . Deocamdată atât! Nicolae C. Droc I Circumscripţia a IV. Nocrich, de pe lângă Administraţia Financiară Sibiu, a avut nefericirea să aibă de controlor fiscal, pe un oarecare, Emi­lian Stoica, fost notar din 1922 până’n 1930, în comuna Săsăuşi. Acest in­divid, ca notar s’a dovedit neglijent atât în ce priveşte conducerea arhivei cât şi biroul comunal, în general. Consiliul comunal de­ atunci în con­formitate cu noua lege Administrativă a pus în discuţie, chestiunea notarului, înlăturându-l din serviciu. După demersurile, cari le-a făcut pe lângă Ministerul de Finanţe, res­pectivul, a reuşit să ajungă, controlor fiscal în circumscripţia susnumită. Din prima zi a ocupării acestui post, gândul său, n’a fost altul, decât un gând pornit spre răsbunare, mai ales faţă de aceia cari l-au aruncat din postul de notar. Mijloacele, de cari s’a folosit, numai ale unui con­trolor fiscal nu puteau fi, în special azi, când populaţia sărăcită, abia-şi mai poate cumpără sare şi petrol în casă, — dar nu ne miră această ati­tudine vrăjmaşe, a acestuia, care, cu toate că a fost încunoştiinţat, ca oricare controlor fiscal, prin circulări, de minister — să aibă o purtare demnă faţă de contribuabili, ca să se res­­tabilească încrederea în fisc, fiindcă un funcţionar, care face abuz de pu­tere este cel mai tulburător ferment. Cu toate acestea, în calitatea lui — a declarat drept contravenienţi la legea contribuţiunilor directe, pe câţiva săteni din Săsăuşi — dresându-le pro­cese verbale, împunându-i cu sume fantastice, calculând după criteriile pe care numai el le înţelege! . . . dar vorba românului: „ulciorul merge de multe ori la fântână şi numai odată se sparge" — astfel a păţit şi respectivul. Să dăm câteva cazuri concrete, ca să vedem felul cum opera el în drumul răsbunării: 1. Tătulea Petru, om foarte sărac, din Săsăuşi, n’are nici un fel de avere, nici casă unde să locuiască, trăieşte muncind la unul şi la altul, ca să-şi poată agonisi o bucăţică de pâine — a fost declarat prin procesul verbal Nr. 1054/931 de * Ţara Hârtibaciului, sub teroarea unui controlor fiscal. In atenția Minist. de finanțe.

Next