Tribuna, martie 1936 (Anul 9, nr. 413-414)

1936-03-01 / nr. 413

Anul II Nr. 411 Nu o reclamă Nici minciună Cafeaua „La Paşa“ E cea mai bună Sibiu. Str. Regina Maria 42 Telefon 93 Director: Nicolae C. DROC REDACŢII: Sibiu Str. Faurului Nr. 17 Bucureşti Bulevardul Banu Manta Telefon 4.23.64 Ziar Naţional Independent înghiţim ca proştii! Tăcem şi Se plâng românii că nu mai pot trăi în România mare, că în România mică curgea lapte şi miere, iar azi am ajuns să murim de foame în propria noastră ţară! Trist, dar adevărat ! Pe vremea României mici, erau timpuri normale, iar ţ­ara era con­dusă de patrioţi adevăraţi ca Ionel Brătianu, Nicolae Filipescu, Take Ionescu etc., oameni, cari nu confundau vistieria ţării cu averea proprie, iar dragostea de ţară şi fericirea neamului erau singurul scop al vieţii lor. In locul patrioţilor de eri, avem patrioţii de azi, cari nu sa dau înapoi dela nimic, numai bani să vadă. Ni s’au înstrăinat averile ţării strlu­rilor, s’a furat avutul public şi se continuă şi azi în văzul tuturora. Voi da două exemple: Acum câţiva ani, produsele monopolizate, ca tutun, timbre etc. se distribuiau la sate prin factorii poştali. Micul negustor de pe sate co­manda factorului cantitatea nece­sară de tutun, timbre şi ţigări, după numerarul ce dispunea, iar factorul î­ l aproviziona prompt. Pentru acest serviciu Direcţia P. T. T. primea 7 o/o, care se îm­părţea între direcţ­e, diriginte şi factorul rural. Toţi erau mulţu­miţi:" Sub guvernarea naţional-ţără­nistă distribuirea produselor mo­nopolizate a fost concesionată societăţii „Discom" care primeşte un comision de 12 o/o, în loc de 7 o/o cât primea P. T. T. De pe urma acestei concesio­nări, Casa Autonomă a Mono­polurilor pierde întâi diferenţa de la 7 o/o la 12 o/o adecă 5 o/o, care anual se ridică la peste 150 milioane lei, iar negustorii de pe sate, cari puteau comanda în fie­care zi , în limita capitalului disponibil azi trebue să cum­pere în ziua când vin reprezen­tanţii­­Discomp-ului, iar el poate chiar în ziua aceea e mai sărac de bani! A cui e societatea „Discom“? A lui Aristide Blank, acela care a nenorocit prin banca sa, zeci de mii de deponenţi români! Acestui Moritz i­ s-a acordat un câştig de aproape 400 milioane lei anual, în paguba direcţiei ge­nerale P. T. T. a tuturor diri­gunţilor români şi factorilor poş­tali din întreaga ţară ! Dar puchmnosul nu s’a mulţu­mit cu distribuirea produselor C. A. M. ci a mai obţinut şi distribuirea timbrelor de meseriaşi dela Casa Centrală a Asigurărilor Sociale. înainte aceste timbre se vindeau prin studenţi, şomeri intelectuali etc., cari pe lângă o garanţie de 3-4000 lei, câştigau zilnic 100 150 Ies. Ei aveau 4 o/o şi toată lumca era mulţumită, azi însă şi aceste timbre se vând tot prin „Dis­­com“ însă cu un comision de 7 o/o. Aşadar statul a dat aproape dublu unui­­­dor, iar studenţilor români li­ s’a luat pâinea din gură! Aceştia sunt patrioţii, cari ne conduc! Deputaţii de azi, cari se bat în piept cu naţional­smul lor, tac, nu văd, nu ştiu nimic, dar cer­şesc voturile pentru fericirea po­porului ! Moritz le ştie astupa gura tuturora ! Cât a şperţuit ca să primească aceste afaceri, pe cine l-a şper­­ţiite ştie singur, iar noi tăcem şi înghiţim ca proştii! NICOLAE C. DROC Preţu­l unui exemplar 3 Lei Reparaţii de RADIO PROMT şi IEFTIN Radio • Lux KUNTE Str. Regina Maria No. 40 PREŢUL Abonamentului: Pe 1 an lei 150, pe 1/2 an lei 80. Instituţii şi autorităţi 1000 Lei Administraţia: Sibiu Str. Faurului 17 O noua plângere maghiara Cititorii noştri sunt obişnuiţi cu plângerile ungureşti. Ele sunt perma­nente şi multe ca nisipul mării. Dacă mor oile de călbează e vinovat statul român, dacă se revarsă Omul e de vină guvernul ţării, dacă ninge în August pe munţii Harghita, e vino­vată România Mare. Cea mai fantastică plângere însă e asta despre care vrem să vă vor­bim acum. Ea e a ziarului »Bikvesti Lapok" (ediţia de capitală a gazetei »Brassó Lapok“, proprietatea d lui Kahana. E o plângere grozavă şi anume: numărul studenţilor ro­mâni, a crescut la Universitatea din Cluj — e vorba de universita­tea românească! — cu 12 la sută. Asta e pur şi simplu nemai­pomenit şi constitue cea mai brutală violare a punctelor de la Alba lulia şi a tratatu­lui minorităţilor: îndrăzneala Români­lor de a se spori la o universitate românească! Plângerea e gravă şi ea se răsfaţă pe trei coloane ale numă­rului din 21 a. c. a! ziarului amintit. Căci iată, în cifre cum se prezintă situaţia: In anu! şcolar 1932—1933 universitatea amintită avea 4469 stu­denţi, din cari Români erau 2518, ceea ce înseamnă 56,65 la sută, în anu! şcolar următor 1933—34, numă­rul studenţilor era de 4445, din care Români iarăşi 2518, adică tot 56,65 la sută. În anul şcolar în curs, nu­mărul studenţilor e de 4272 iar Ro­mânii şi au permis să fie 2734 (64,07 la sută), adică să se sporească cu 200 inşi. Asta e culmea necuviinţei pe care ziarul maghiar din Bucureşti nu o poate îngh­ii şi de aceea protestează şi se indignează violent şi dureros. (Rugăm stăruitor pe cititori să nu-şi închipuie că glumim, căci vorbim foarte serios. Datele sunt reproduse din numărul citat a! ziarului­­Buka­resti Lapok*). Care este situaţia numerică a stu­denţilor maghiari la universitatea ro­mânească a Daciei Superioare, cum se numeşte universitatea clujană. Situaţia se prezintă deci bine, bine de tot. Numărul studenţilor maghiari a mers crescând : 243 606 842 935, 922, 1127. Sporul îndreptăţea cele mai optimiste nădejdi. El dovedea că tot maghiarul e elementul dominant cul­­tumliceşte al Ardealului. Românii ră­mân staţionari — câm­ nu dau îna­poi — maghiarii sporesc, in zece ani dela 243 la 1127 e admirabil, e straj­­nic, e sublim, e tot ce vreţi, in câţiva ani universitatea va fi ca a fost până in 1918 Se va numi Universitatea Fer­dinand I, dar studenţii vor fi tot cei depg timpul când ea se numea Ferencz József. Dar iată, că în ultimul an Va­lahii şi-au permis un salt: s’au sporit dela 2518 la 2737 iar aî Ungurilor a scăzut dela 1127 la 941. E mai mare decât cel din 1933 şi din anii precedenţi, dar e mai mic decât cel din 1934. Saltul Românilor, a stricat dintr­­odată ă toate combinaţiile şi a spulberat toate iluziile. Rezultatul.O nouă plângere și noui articole de gazetă. Cazul e în-­r’ adevăr simptomatic. Obs. iat­o: 1924 . . . ... 243 1029 . . . ... 606 1931 . . . ... 842 1932 . . . ... 935 1933 . . . . . .922 1934 . . . .1127 1935 . . . ... 941 Măria Sa Imoralitatea e la putere. Dema­gogia tuturor pezevenchilor, neispră­viţilor şi a politicianilor de meserie a compromis măreaţa idee naţională, care a fost crezul şi idealul a nenu­mărate generaţii; au dat prilejul al­tora avortoni ai vieţii publice şi pri­vate să se erijeze ca salvatori ai si­tuaţiei actuale, a întronat, în sfârşit, morbul descompunerii şi al anarhiei care e corupţia. E relul situaţiilor al averii şi al unei vieţi trăită fără grija zilei de mâine, în risipă şi imoralitate, îi atrage pe toţi într’o întrecere nebună, care are ca final ori puşcărie, ori revolverul. Şi mijlocul de realizare e acea afacere fructuoasă, — acel ne­goţ murdar, ipocrit şi desgustător: căsătoria de azi. Pe sărac îl face bogat, pe prost geniu, pe bădăran Corupţia manierat şi pe potcovar... milionar şi excroc. Averea provenită din „afacerea matrimonială, deschide toate uşile, amuţeşte orice conştiinţă, închide orice gură şi îndreaptă pe altă cale pe zeiţa cu ochii legaţi. Venalitatea e în largul ei. Târnă­duirea răului asemenea unei uriaşe pecingini se impune cât mai grabnic. Nu trebuie să se uite că numai corupţia şi deafrîul au şters de pe harta globului Imperiul roman. Corupătorul şi coruptul, delapida­torul şi şperţarul, excrocul şi hoţul banului public să fie puşi la zid şi astfel, exemplul ne va scăpa de de­zastrul ce nil pregătim prin închinare la zeiţa Corupţiei. Prof. Alex. Tomici Severin

Next