Tribuna, martie 1936 (Anul 9, nr. 413-414)
1936-03-01 / nr. 413
Anul II Nr. 411 Nu o reclamă Nici minciună Cafeaua „La Paşa“ E cea mai bună Sibiu. Str. Regina Maria 42 Telefon 93 Director: Nicolae C. DROC REDACŢII: Sibiu Str. Faurului Nr. 17 Bucureşti Bulevardul Banu Manta Telefon 4.23.64 Ziar Naţional Independent înghiţim ca proştii! Tăcem şi Se plâng românii că nu mai pot trăi în România mare, că în România mică curgea lapte şi miere, iar azi am ajuns să murim de foame în propria noastră ţară! Trist, dar adevărat ! Pe vremea României mici, erau timpuri normale, iar ţara era condusă de patrioţi adevăraţi ca Ionel Brătianu, Nicolae Filipescu, Take Ionescu etc., oameni, cari nu confundau vistieria ţării cu averea proprie, iar dragostea de ţară şi fericirea neamului erau singurul scop al vieţii lor. In locul patrioţilor de eri, avem patrioţii de azi, cari nu sa dau înapoi dela nimic, numai bani să vadă. Ni s’au înstrăinat averile ţării strlurilor, s’a furat avutul public şi se continuă şi azi în văzul tuturora. Voi da două exemple: Acum câţiva ani, produsele monopolizate, ca tutun, timbre etc. se distribuiau la sate prin factorii poştali. Micul negustor de pe sate comanda factorului cantitatea necesară de tutun, timbre şi ţigări, după numerarul ce dispunea, iar factorul î l aproviziona prompt. Pentru acest serviciu Direcţia P. T. T. primea 7 o/o, care se împărţea între direcţe, diriginte şi factorul rural. Toţi erau mulţumiţi:" Sub guvernarea naţional-ţărănistă distribuirea produselor monopolizate a fost concesionată societăţii „Discom" care primeşte un comision de 12 o/o, în loc de 7 o/o cât primea P. T. T. De pe urma acestei concesionări, Casa Autonomă a Monopolurilor pierde întâi diferenţa de la 7 o/o la 12 o/o adecă 5 o/o, care anual se ridică la peste 150 milioane lei, iar negustorii de pe sate, cari puteau comanda în fiecare zi , în limita capitalului disponibil azi trebue să cumpere în ziua când vin reprezentanţiiDiscomp-ului, iar el poate chiar în ziua aceea e mai sărac de bani! A cui e societatea „Discom“? A lui Aristide Blank, acela care a nenorocit prin banca sa, zeci de mii de deponenţi români! Acestui Moritz i s-a acordat un câştig de aproape 400 milioane lei anual, în paguba direcţiei generale P. T. T. a tuturor dirigunţilor români şi factorilor poştali din întreaga ţară ! Dar puchmnosul nu s’a mulţumit cu distribuirea produselor C. A. M. ci a mai obţinut şi distribuirea timbrelor de meseriaşi dela Casa Centrală a Asigurărilor Sociale. înainte aceste timbre se vindeau prin studenţi, şomeri intelectuali etc., cari pe lângă o garanţie de 3-4000 lei, câştigau zilnic 100 150 Ies. Ei aveau 4 o/o şi toată lumca era mulţumită, azi însă şi aceste timbre se vând tot prin „Discom“ însă cu un comision de 7 o/o. Aşadar statul a dat aproape dublu unuidor, iar studenţilor români li s’a luat pâinea din gură! Aceştia sunt patrioţii, cari ne conduc! Deputaţii de azi, cari se bat în piept cu naţionalsmul lor, tac, nu văd, nu ştiu nimic, dar cerşesc voturile pentru fericirea poporului ! Moritz le ştie astupa gura tuturora ! Cât a şperţuit ca să primească aceste afaceri, pe cine l-a şperţiite ştie singur, iar noi tăcem şi înghiţim ca proştii! NICOLAE C. DROC Preţul unui exemplar 3 Lei Reparaţii de RADIO PROMT şi IEFTIN Radio • Lux KUNTE Str. Regina Maria No. 40 PREŢUL Abonamentului: Pe 1 an lei 150, pe 1/2 an lei 80. Instituţii şi autorităţi 1000 Lei Administraţia: Sibiu Str. Faurului 17 O noua plângere maghiara Cititorii noştri sunt obişnuiţi cu plângerile ungureşti. Ele sunt permanente şi multe ca nisipul mării. Dacă mor oile de călbează e vinovat statul român, dacă se revarsă Omul e de vină guvernul ţării, dacă ninge în August pe munţii Harghita, e vinovată România Mare. Cea mai fantastică plângere însă e asta despre care vrem să vă vorbim acum. Ea e a ziarului »Bikvesti Lapok" (ediţia de capitală a gazetei »Brassó Lapok“, proprietatea d lui Kahana. E o plângere grozavă şi anume: numărul studenţilor români, a crescut la Universitatea din Cluj — e vorba de universitatea românească! — cu 12 la sută. Asta e pur şi simplu nemaipomenit şi constitue cea mai brutală violare a punctelor de la Alba lulia şi a tratatului minorităţilor: îndrăzneala Românilor de a se spori la o universitate românească! Plângerea e gravă şi ea se răsfaţă pe trei coloane ale numărului din 21 a. c. a! ziarului amintit. Căci iată, în cifre cum se prezintă situaţia: In anu! şcolar 1932—1933 universitatea amintită avea 4469 studenţi, din cari Români erau 2518, ceea ce înseamnă 56,65 la sută, în anu! şcolar următor 1933—34, numărul studenţilor era de 4445, din care Români iarăşi 2518, adică tot 56,65 la sută. În anul şcolar în curs, numărul studenţilor e de 4272 iar Românii şi au permis să fie 2734 (64,07 la sută), adică să se sporească cu 200 inşi. Asta e culmea necuviinţei pe care ziarul maghiar din Bucureşti nu o poate înghii şi de aceea protestează şi se indignează violent şi dureros. (Rugăm stăruitor pe cititori să nu-şi închipuie că glumim, căci vorbim foarte serios. Datele sunt reproduse din numărul citat a! ziaruluiBukaresti Lapok*). Care este situaţia numerică a studenţilor maghiari la universitatea românească a Daciei Superioare, cum se numeşte universitatea clujană. Situaţia se prezintă deci bine, bine de tot. Numărul studenţilor maghiari a mers crescând : 243 606 842 935, 922, 1127. Sporul îndreptăţea cele mai optimiste nădejdi. El dovedea că tot maghiarul e elementul dominant cultumliceşte al Ardealului. Românii rămân staţionari — câm nu dau înapoi — maghiarii sporesc, in zece ani dela 243 la 1127 e admirabil, e strajnic, e sublim, e tot ce vreţi, in câţiva ani universitatea va fi ca a fost până in 1918 Se va numi Universitatea Ferdinand I, dar studenţii vor fi tot cei depg timpul când ea se numea Ferencz József. Dar iată, că în ultimul an Valahii şi-au permis un salt: s’au sporit dela 2518 la 2737 iar aî Ungurilor a scăzut dela 1127 la 941. E mai mare decât cel din 1933 şi din anii precedenţi, dar e mai mic decât cel din 1934. Saltul Românilor, a stricat dintrodată ă toate combinaţiile şi a spulberat toate iluziile. Rezultatul.O nouă plângere și noui articole de gazetă. Cazul e în-r’ adevăr simptomatic. Obs. iato: 1924 . . . ... 243 1029 . . . ... 606 1931 . . . ... 842 1932 . . . ... 935 1933 . . . . . .922 1934 . . . .1127 1935 . . . ... 941 Măria Sa Imoralitatea e la putere. Demagogia tuturor pezevenchilor, neisprăviţilor şi a politicianilor de meserie a compromis măreaţa idee naţională, care a fost crezul şi idealul a nenumărate generaţii; au dat prilejul altora avortoni ai vieţii publice şi private să se erijeze ca salvatori ai situaţiei actuale, a întronat, în sfârşit, morbul descompunerii şi al anarhiei care e corupţia. E relul situaţiilor al averii şi al unei vieţi trăită fără grija zilei de mâine, în risipă şi imoralitate, îi atrage pe toţi într’o întrecere nebună, care are ca final ori puşcărie, ori revolverul. Şi mijlocul de realizare e acea afacere fructuoasă, — acel negoţ murdar, ipocrit şi desgustător: căsătoria de azi. Pe sărac îl face bogat, pe prost geniu, pe bădăran Corupţia manierat şi pe potcovar... milionar şi excroc. Averea provenită din „afacerea matrimonială, deschide toate uşile, amuţeşte orice conştiinţă, închide orice gură şi îndreaptă pe altă cale pe zeiţa cu ochii legaţi. Venalitatea e în largul ei. Târnăduirea răului asemenea unei uriaşe pecingini se impune cât mai grabnic. Nu trebuie să se uite că numai corupţia şi deafrîul au şters de pe harta globului Imperiul roman. Corupătorul şi coruptul, delapidatorul şi şperţarul, excrocul şi hoţul banului public să fie puşi la zid şi astfel, exemplul ne va scăpa de dezastrul ce nil pregătim prin închinare la zeiţa Corupţiei. Prof. Alex. Tomici Severin