Tribuna Sibiului, februarie 1970 (Anul 3, nr. 607-630)
1970-02-01 / nr. 607
Organizarea ştiinţifică a locurilor de muncă 0 „CENUŞĂREASĂ“ A PRODUCŢIEI? Pornind de la ideea ca o industrie modernă nu poate fi concepută fără îmbunătăţirea permanentă a organizării procesului de producţie, acordîndu-se o atenţie aparte organizării raţionale a locurilor de muncă, de aceasta depinzînd în mare măsură folosirea eficientă a mijloacelor materiale şi a forţei de muncă. Plenara CC. al. P.C.R. din 10—13 decembrie anul trecut a evidenţiat, în mod deosebit uriaşa însemnătate pe care o prezintă pentru economia naţională iniţierea şi finalizarea cit mai multor studii de organizare ştiinţifică a producţiei. „Pentru punerea largă în valoare a rezervelor şi posibilităţilor de creştere a productivităţii muncii, de ridicare a eficienţei economice, — arăta în cuvîntarea la plenară tovarăşul Nicolae Ceauşescu — este necesar să se analizeze permanent situaţia fiecărui loc de muncă, asigurindu-se adaptarea continuă a organizării producţiei şi muncii la cerinţele tehnicii şi organizării moderne". Pe aceste considerente am întreprins cîteva investigaţii prin unele întreprinderi ale judeţului nostru. Cînd nu-i preocupare, vai de... organizare Ancheta noastră şi-a ales ca punct de pornire Combinatul de pielărie şi încălţăminte din Sibiu. Gazda noastră — inginerul Vasile Piţigoi, care se pare că răspunde de problemele organizării ştiinţifice a producţiei. Spunem SE PARE pentru că l-am găsit cufundat împreună cu întreg serviciul său în pregătirea unei situaţii comparative cerută de minister privind ... salarizarea (!!). Am aflat cu acest prilej că de la înfiinţarea sa, combinatul NU DISPUNE de serviciu separat de organizare ştiinţifică a producţiei. Se pare că pe considerentul reducerii de personal s-a ajuns la ideea constituirii unui serviciu de salarizare şi O.P.M. care (şi faptele aveau să dovedească acest lucru) se ocupă în exclusivitate de probleme de salarizare. Şi nici nu s-ar putea altfel, cînd din cei 5 oameni care compun serviciul doar unul singur a mai lucrat, în probleme de organizare. In rest am întîlnit: o juristă, doi economiști (dintre care unul a venit recent de la „Berea Sibiului", iar celălalt, cu o „vechime" de puțin peste 1 an a lucrat în tot acest timp la aprovizionare) şi un normator. Am mai putea adăuga la toate acestea faptul deosebit de semnificativ că sub acoperişul aceluiaşi birou (de fapt de proporţii liliputane) mai „convieţuiesc" încă ... două servicii — învăţămînt şi C.T.C. „In asemenea condiţii e greu să pretinzi cuiva să se ocupe de studii de organizare ştiinţifică a producţiei , ne mărturisea inginerul Vasile Piţigoi. De la înfiinţarea acestui serviciu abia am reuşit să ne punem la punct cu problemele de salarizare, care multora dintre noi ne erau străine şi necesitau un volum mare de muncă". Cit privește preocuparea pentru punerea la punct cît de cît a unui plan tematic de studii de organizare, nu s-a putut găsi dectt cu mare greutate V o situație care consemna cîteva propuneri sosite încă din cursul lunii decembrie de la întreprinderile aparținînd combinatului, fără o nominalizare a colectivelor de lucru sau stabilirea unor termene de finalizare. Directorul general al combinatului, inginerul Ion Botezan, ne-a declarat categoric: „Nu avem nici oameni suficienţi, nici spaţiu corespunzător ca să putem rezolva această problemă. Pentru a înfiinţa un serviciu separat de organizare ştiinţifică a producţiei avem nevoie de cel puţin 5 oameni. In orice caz şi în situaţia actuală inginerul Piţigoi era dator să se achite de sarcinile ce-i reveneau în această direcţie". Dar datoria de a-l controla pe inginerul Piţigoi pe seama cui a rămas? Şi oamenii necesari pentru un serviciu prevăzut în organigrama combinatului cine să-i caute? Sînt întrebări la care aşteptăm un răspuns tovarăşe director! Cu atît mai mult cu cît la Cabinetul judeţean de organizare a producţiei am fost informaţi că situaţia actuală reprezintă de fapt perpetuarea unor racile mai vechi din întreprinderea „13 Decembrie". Nu este admisibil ca la nivelul unui combinat, care coordonează activitatea a 5 întreprinderi din trei judeţe diferite, să lipsească un serviciu de organizare ştiinţifică, încadrat cu oameni cu o pregătire corespunzătoare, care să selecţioneze temele, să stabilească colective de lucru în întreprinderi şi să le traseze sarcini precise. Altfel combinatul va rămîne neîndoielnic în coada propriilor întreprinderi. Şi acest lucru l-am constatat prin extinderea sferei investigaţiilor la întreprinderea „8 Mai" Mediaş, aparţinînd combinatului. Variaţiuni pe aceeaşi temă, sau cum sa poate face o organizare^ re dezorganizată — Tovarăşul Piţigoi se ocupă de organizarea ştiinţifică a producţiei? — întreabă surprins Anatolie Agratina, directorul fabricii. Nu ştiam ... Pînă acum eu discutam cu el in calitate de şef al serviciului salarizare. Orice comentariu îl considerăm a fi de prisos ... Şi părerea tehnicianei Melania Vasiu (care printre multe alte probleme răspunde „și de" cea a organi (continuare în pag. a III-a) Ing. EMIL DAVID Serviciul interurban 09 a Oficiului municipal de poştă şi telecomunicaţii Sibiu Foto: H. BUCHFELNER Maria Nistor. Un nume simplu ca oricare altul, un nume care nu dezvăluie nimic celui ce nu-i cunoaşte semnificaţia. Dar ce pot spune oare cuvintele despre ţesătoarea care din prima clipă când a auzit cintecul suveicii l-a îndrăgit mai mult decit orice? Şi cum se pot traduce oare sentimentele în vorbe şi faptele în cifre? La fabrica „Dumbrava“ oricine îfi poate vorbi de Maria Nistor, una dintre ţesătoarele cele mai preţuite ale întreprinderii. Auzind atâtea lucruri frumoase despre această femeie, încerci să fi-o imaginezi o clipă şi astfel se naşte dorinţa de a o cunoaşte, de a fi in preajma ei şi de a-i admira covoarele ce-i ies de sub mină. Am finut să o cunosc şi eu pe femeia despre care mi s-a spus că îşi urzeşte gîndurile calde şi dragostea pentru meseria de ţesătoare în covoarele pe care le face. In faţa mea stătea o femeie simplă, emoţionată de faptul că cineva se interesează în mod deosebit de munca ei. Răspunsurile veneau la fel de simplu ca şi felul de a fi al acestei femei, dar, dincolo de tensiunea emoţională, am reuşit să întrezăresc contururile unui caracter frumos. Cu cuvinte pline de sinceritate, ţesătoarea Maria Nistor mi-a mărturisit: „De cum am intrat din această fabrică, prin 1960, mi-a plăcut nespus cum sună războaiele. M-am rugat de şeful secţiei să mă lase să învăţ această meserie pe care nu aş mai părăsi-o pentru nimic în lume. E drept că îmi plăcea şi acasă să ies, dar aici ..Şi apoi, ascultînd cintecul suveicii atît de dragi ei, femeia a început să depene firul amintirilor legate de ţesătorie. Una dintre mulţumirile cele mai mari ale Măriei este aceea că le-a învăţat pe multe tinere această meserie. Sub privirile şi îndrumările ei s-au format multe ţesătoare, care astăzi îi calcă pe urme. In fiecare an i-au fost încredinţate spre calificare 5—6 lele pe care Ie-a ajutat cu răbdare, cu voinţă şi cu mult simţ de răspundere. „Nici nu mai ştiu cine am învăţat — mi-a spus. Sînt foarte nervoasă cînd te învăţ, dar nu le las pînă nu deprind cum trebuie tainele meseriei". Maria Nistor este legată deopotrivă de trainic, prin firele nevăzute ale sensibilităţii ei, atît de războiul cu care îşi meşteşugeşte iscusit covoarele, cit şi de oamenii dimprejur. Este apreciată foarte mult de colegii de muncă iar urmarea acestui fapt poate fi găsită în aceea că încrederea de care se bucură a făcut să fie aleasă în comitetul de direcţie pe fabrică. Despre această ţesătoare însă se poate vorbi mult. Se pot spune astfel lucruri pline de adevăr despre calitatea covoarelor pe care le execută, despre propunerile creatoare şi despre soluţiile cu care vineîntotdeauna. Faptele pot fi explicate prin aceea că Măriei Nistor, aşa după cum mi-a mărturisit, îi place orice e legat de războiul de ţesut. După părerea ei, dacă o meserie îţi place, lucrezi bine, iar prin atenţie şi perseverenţă poţi realiza lucruri însemnate. Şi ca o răsplată a perseverenţei şi corectitudinii, Măriei i s-au conferit de-a lungul anilor două decoraţii şi cinci insigne de fruntaş. Acestea sunt faptele legate de numele unei meserii îndrăgite şi mai ales de numele simplu, ca oricare altul, al unei femei, nume care pentru mine şi-a dezvăluit semnificaţia lui majoră. NICOLAE PETRU CINTECUL SUVEICII SAAAA.A^ Astăzi, la Agnita, „Ziua Lolelor“. In oraşul Agnita, vor avea loc astăzi acţiuni în cadrul serbării „Zilei Lolelor". Această serbare este unică în felul ei în cadrul folclorului săsesc de pe aceste meleaguri. Serbarea se va desfăşura cu un alai ceremonial pe strada principală a oraşului, la ora 10:30. Searade romanţe. In onoarea scriitorului Paul Constant, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de viaţă şi 50 de activitate literară, vineri seara, clubul sibian „Independenţa" a organizat o seară de romanţe. După ce scriitorul Mircea Avram a ţinut o scurtă alocuţiune despre creaţia sărbătoritului, Silvia Popescu, Paul Mocanu, Silvia Radu, ing. Mircea Georgescu, Stela Harhoi, Eleonora Ţiboc şi Ion Radu au interpretat, acompaniaţi de orchestra condusă de Sandu Oprea, un buchet din cele mai cunoscute romanţe. Artistul emerit Costel Rădulescu, scriitorul sărbătorit şi Mircea Avram au citit poezii publicate de autor în tinereţe. O selecţie din cele mai frumoase romanţe, în interpretarea aceloraşi cîntăreţi, vor fi prezentate azi la clubul fabricii textile din Tălmaciu. Spectacolul va începe la ora 18. Sesiune. In ziua de 5 februarie 1970, ora 16,00, va avea loc, în sala de şedinţe a Comitetului municipal P.C.R., din str. Octombrie roşu nr. 2, sesiunea a V-a ordinară a Consiliului popular al municipiului Sibiu. Ordinea de zi: 1. Adoptarea planului economic local pe 1970; 2. Adoptarea bugetului local pe 1970; 3. Raportul comun al comisiilor permanente. Covoare plusate marca „Textila“ Sibiu. Foarte curînd, alături de căutatele articole de acest fel produse la Cisnădie, în magazinele sibiene se vor găsi covoare plusate purtînd marca apreciatei cooperative sibiene „Textila". In acest scop se fac modificările necesare unui număr de trei războaie mecanice. Noi tipuri de mobilă. Dintre produsele noi ale întreprinderii industriale a municipiului Sibiu notăm: un nou tip de cameră combinată „Adela", canapele „Oltul”, precum şi mai vechile canapele „1 Mai", mult îmbunătăţite. De asemenea, se fac intense pregătiri pentru producerea plitelor, ceea ce răspunde unor dese solicitări ale populaţiei. casa [B!BLIOTECA„ASTRA SIBIU1 SLIf PROLETARI DIN TOATE ÍEMUEE, OTTI-SÄ! Art n ^7 •X-X-XvXtXyX ÄiiPilipiifliig mmUmMuUaUUm ORGAN AU COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul III, nr. 607 Duminică, 1 februarie 1970 4 pagini 30 bani s *s ist s s I S jsns rrjr/v/i s I I I s ! MAGAZIN ■ Doi bărbați pentru o moarte m Mozaic o Șah ■ Anecdo/e a Programul TV Pag. a ITa Rubrica de informații AZI... AZI... Pag. a III-a T jr jggr */es# * jur jr jmr * mr jr jnr *. In numărul de azi Stare excepțională în Salvador ■ Montparnasse-ul se modernizează ■ Coordonate universale a Înmînarea de ordine şi medalii româneşti Pag. a IV-a \ *s I 5 5î 5s s II *s JL a iii-a * ' * ’ “ ^ I.G.O. Cisnădie — sectorul sere — parcuri, in oraşul Cisnădie şi comunele învecinate, în această primăvară vor fi plantate un număr de cca. 120 000 plante ornamentale in vederea înfrumuseţării zonelor verzi Credite de mică I / • Y mecanizare eficientă Pentru înfăptuirea grandiosului program elaborat de Congresul al X-lg at P., p. Irahsunăt: v. ii r-t-j ,1, i, II I I -. ţ niile, spo-j^ .rirea continuă a eficientei întregii jactivități. In realizarea acestui obiectiv central, un rol hotărîtor îl are creşterea sistematică a productivităţii muncii, calea principală constituind-o introducerea tehnicii noi şi îmbunătăţirea celei existente. Una din modalităţile prin care progresul tehnic pătrunde în economie o constituie introducerea lucrărilor de mică mecanizare în procesele de producţie ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice. Organele bancare de control s-au preocupat în permanenţă de găsirea a noi posibilităţi pentru extinderea lucrărilor de mică mecanizare, care să contribuie la reducerea preţului de cost, uşurarea muncii de întreţinere a animalelor şi ridicarea profeţiicuV.'tătitţiuneUn. T . S . , încă de la începutul anului 10691 toate unităţile agricole de stat şi organizaţiile economice, au fost mai bine îndrumate de către organele tehnice şi economice din forurile tutelare pentru introducerea mecanizării, în special în sectorul zootehnic. Propunerile au pornit din partea muncitorilor şi tehnicienilor fruntaşi din I.A.S., care au constatat oportunitatea şi eficacitatea lucrărilor. Ca urmare a acestor acţiuni şi cu sprijinul efectiv al organelor bancarede control, în anul 1969 s-au acordat întreprinderilor agricole credite în valoare totală de 8 929 mii lei, care vor asigura obţinerea în timp de 1 an a unor economii antecalculate de 4 792 mii lei, la un număr de 117 obiective. Cu ajutorul creditului de 526 mii lei, acordat Î.A.S. Axente Sever, s-au executat 9 fînare, cu o capacitate de 70 vagoane, avînd o eficientă economică anuală de peste 160 mii lei. La fermele zootehnice Metiş şi Agîrbiciu s-au construit alei de deservire din beton, a căror eficienţă economică anuală este de peste 82 mii lei. ‘fuajului mil ticeditelor de mică mecanizare, la I.A.S. Dumbrăveni s-au efectuat lucrări de amenajare și modernizare în valoare de 1 300 mii lei, care au dus la un beneficiu peste plan de 629 mii lei în anul 1969. Aceste credite au fost folosite pentru construirea a 8 fînare, cu o eficienţă economică anuală de 105 mii lei, construirea unei carmangerii prin care se dezvoltă capacitatea de producţie a unităţii, cu o eficienţă economică de 192 mii lei, amenajarea unui magazin pentru desfacerea produselor proprii, cu o eficienţă economică de 52 mii lei anual etc. I.A.S. Sibiu a avut acordate, în anul 1969, credite de mică mecanizare în sumă totală de 1 452 mii lei, cu ajutorul cărora a obţinut un loc(Continuare în pas a III-a) NICOLAE LUPAŞ director adjunct al sucursalei judeţene Sibiu a Băncii agricole — cu mare economică n»o«r«ű«n#DOa«D«n«n»D®o*Q»a»n#a# O în unităţile sanitare Mutaţii în organizarea ştiinţifică Interviu cu dr. RADU ISPAS —— medic primar, directorul Spitalului unificat judeţean Nu de mult, în presă a fost dezbătută problema noii organizări teritoriale a instituţiilor sanitare. Pentru a putea privi din unghiuri diferite rostul şi eficacitatea respectivei măsuri, am stat de vorbă cu dr. Radu Ispas, directorul Spitalului unificat judeţean. „ Noua organizare teritorială marchează, credem, şi un anumit stadiu de evoluţie pe plan ştiinţific. Ce implicaţii presupune actul amintit şi care sunt mutaţiile ce survin în domeniul organizării ştiinţifice? — Această reformă sanitară, axată pe linia directivelor trasate de partid, a adus cu sine aplicarea principiului unificării spitalului. Pentru a se asigura o asistentă medicală eficientă, spitalul unificat trebuie să cuprindă, ca o condiţie sine qua non, patru specialităţi importante: medicină internă, chirurgiei pediatrie şi obstetrică-ginecologie. Crearea spitalului unificat, judeţean înseamnă tocmai realizarea acestui principiu, care, de altfel, este enunţat şi de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.), din care face parte şi ţara noastră. Unificarea spitalelor de pediatrie şi de obstetrică-ginecologie cu cel de adulţi a înlăturat situaţii anormale cum ar fi cele din domeniul asistenţei acordate mamei şi copilului din teritoriu, care, din punct de vedere metodologic, era încredinţată Spitalului de adulţi — unitate ce nu dispunea de cadre specializate. De asemenea, tot ca un fapt negativ poate fi amintită şi situaţia preexistentă unificării, în care moaşele din mediul rural nu erau îndrumate de reţeaua de specialitate, deoarece, or(Continuare în pag. a 111-a) MARIN NITA Orientarea şcolar-profesională şi lectura literară Potrivit programului înfloririi României socialiste, stabilit de cel de-al X-lea Congres al P.C.R., dezvoltarea multilaterală şi complexă a economiei noastre naţionale impune şi ridicarea la un nivel cit mai înalt a muncii de pregătire a viitoarelor cadre. Un rol deosebit în cadrul acestei acţiuni revine activităţii de orientare şcolar-profesională care interesează deopotrivă şcoala, familia, întreaga societate. Această activitate cunoaşte perioada ei de vîrf în clasa a VIII-a a şcolii generale, dar alegerea profesiunii e rodul muncii ce revine factorilor amintiţi pe o perioadă de timp mai îndelungată. Firele viitoarei profesiuni îşi au izvorul la unii elevi în anii cei mai fragezi ai copilăriei. Timpul precizează, restringe năzuinţele incerte, favorizează alegerea drumului unic al împlinirii profesionale. In cadrul procesului de învăţămînt, propunătorii diferitelor materii şi dirigintele fiecărei clase trebuie să aibă o preocupare constantă în ce priveşte viitoarea profesiune a elevilor. Operele literare, prin conţinutul lor cu nenumărate valenţe educative ‘■•i -V, ii [.ui , |..ihiur V' pentru muncă, oferă simbiotic largi posibilităţi de orientare profesională. Anii sensibilei vîrste şcolare sînt anii suavităţii genuine, deschişi fixării temeinice a cunoştinţelor, formării deprinderii conştiente de a muncii, sunt anii dezvoltării efluviului interesului profesional, profetici asupra comportării omului de mîine. Orele de lectură literară trebuie să valorifice deliberat şi cu maximă eficienţă textele care oglindesc munca şi viaţa poporului nostru, în centrul cărora sînt situaţi eroi ai diferitelor profesiuni, textele care individualizează semnificativ o anumită profesiune, să sublinieze nuanţat şi conştient textele care reliefează anumite preocupări profesionale, atitudinea pozitivă a eroilor literari faţă de acestea. Iată cîteva lecturi valorificabile, cuprinse în manualele de limba română ale claselor V—VIII: „Uzina vie" de Al. Sabia, „Domnu' Trandafir" de Mihail (Continuare în pag. a III-a) Prof. MARIUS TERCHILA KOTOKO — oamenii fluviului . Intr-o regiune situată la sudul lacului Ciad, pe o suprafaţă de aproximativ 150 km, de-a lungul Logonei şi Chariului, ale căror ape încep să scadă din ianuarie, trăiesc aşa-numiţii kotoko, oameni ai fluviului. Un Pe glob popor fără nume, căci nu are nevoie de el; pentru ei este suficient că trăiesc şi că se află acolo. Ceilalţi, străinii, i-au denumit Kotoko, un cuvînt care nu înseamnă nimic, care nu spune nimic. Dacă îi întrebi „cine sînteţi?“ răspunsul e acelaşi, obsedant şi uniform: „Sintem ai fluviului“. Lor le este suficient. Numele de familie e şi el o ciudăţenie în aceste ţinuturi unde oamenii se diferenţiază prin denumirea rîului sau a satului unde locuiesc. Nici prinţul, conducătorul suprem, nu are vreun nume, căci se consideră că funcţia pe care o deţine este importantă și nu persoana lui.. In acest mod, prințul nu este altcineva decit „cel care succede celui dinainte (Continuare în pag a IV-a) A. V.