Tribuna Sibiului, februarie 1970 (Anul 3, nr. 607-630)

1970-02-01 / nr. 607

Organizarea ştiinţifică a locurilor de muncă 0 „CENUŞĂREASĂ“ A PRODUCŢIEI? Pornind de la ideea ca o industrie modernă nu poate fi concepută fără îmbunătăţirea permanentă a organi­zării procesului de producţie, acor­­dîndu-se o atenţie aparte organizării raţionale a locurilor de muncă, de aceasta depinzînd în mare măsură folosirea eficientă a mijloacelor ma­teriale şi a forţei de muncă. Plenara CC. al. P.C.R. din 10—13 decembrie anul trecut a evidenţiat, în mod deo­sebit uriaşa însemnătate pe care o prezintă pentru economia naţională iniţierea şi finalizarea cit mai mul­tor studii de organizare ştiinţifică a producţiei. „Pentru punerea largă în valoare a rezervelor şi posibilităţilor de creştere a productivităţii muncii, de ridicare a eficienţei economice, — arăta în cuvîntarea la plenară tova­răşul Nicolae Ceauşescu — este ne­cesar să se analizeze permanent si­tuaţia fiecărui loc de muncă, asigu­­rindu-se adaptarea continuă a orga­nizării producţiei şi muncii la cerin­ţele tehnicii şi organizării moderne". Pe aceste considerente am între­prins cîteva investigaţii prin unele întreprinderi ale judeţului nostru. Cînd nu-i preocupare, vai de... organizare Ancheta noastră şi-a ales ca punct de pornire Combinatul de pielărie şi încălţăminte din Sibiu. Gazda noas­tră — inginerul Vasile Piţigoi, care se pare că răspunde de problemele organizării ştiinţifice a producţiei. Spunem SE PARE pentru că l-am gă­sit cufundat împreună cu întreg ser­viciul său în pregătirea unei situaţii comparative cerută de minister pri­vind ... salarizarea (!!). Am aflat cu acest prilej că de la înfiinţarea sa, combinatul NU DISPUNE de serviciu separat de organizare ştiinţifică a producţiei. Se pare că pe conside­rentul reducerii de personal s-a a­juns la ideea constituirii unui ser­viciu de salarizare şi O.P.M. care (şi faptele aveau să dovedească acest lucru) se ocupă în exclusivitate de probleme de salarizare. Şi nici nu s-ar putea altfel, cînd din cei 5 oa­meni care compun serviciul doar unul singur a mai lucrat, în probleme de organizare. In rest am întîlnit: o juristă, doi economiști (dintre care unul a venit recent de la „Berea Sibiului", iar celălalt, cu o „vechi­me" de puțin peste 1 an a lucrat în tot acest timp la aprovizionare) şi un normator. Am mai putea adăuga la toate acestea faptul deosebit de semnificativ că sub acoperişul ace­luiaşi birou (de fapt de proporţii li­liputane) mai „convieţuiesc" încă ... două servicii — învăţămînt şi C.T.C. „In asemenea condiţii e greu să pretinzi cuiva să se ocupe de studii de organizare ştiinţifică a producţiei , ne mărturisea inginerul Vasile Piţigoi. De la înfiinţarea acestui ser­viciu abia am reuşit să ne punem la punct cu problemele de salarizare, care multora dintre noi ne erau străi­ne şi necesitau un volum mare de muncă". Cit privește preocuparea pentru punerea la punct cît de cît a unui plan tematic de studii de organizare, nu s-a put­ut­ găsi dectt cu mare greu­tate V o situație c­are consemna cîteva propuneri sosite încă din cursul lunii decembrie de la întreprinderile apar­­ținînd combinatului, fără o nomina­lizare a colectivelor de lucru sau stabilirea unor termene de finali­zare. Directorul general al combinatului, inginerul Ion Botezan, ne-a declarat categoric: „Nu avem nici oameni su­ficienţi, nici spaţiu corespunzător ca să putem rezolva această problemă. Pentru a înfiinţa un serviciu sepa­rat de organizare ştiinţifică a pro­ducţiei avem nevoie de cel puţin 5 oameni. In orice caz şi în situaţia actuală inginerul Piţigoi era dator să se achite de sarcinile ce-i reveneau în această direcţie". Dar datoria de a-l controla pe in­ginerul Piţigoi pe seama cui a ră­mas? Şi oamenii necesari pentru un serviciu prevăzut în organigrama combinatului cine să-i caute? Sînt întrebări la care aşteptăm un răspuns tovarăşe director! Cu atît mai mult cu cît la Cabinetul jude­ţean de organizare a producţiei a­m fost­ informaţi că situaţia actuală re­prezintă de fapt perpetuarea unor racile mai vechi din întreprinderea „13 Decembrie". Nu este admisibil ca la nivelul unui combinat, care coordonează activitatea a 5 între­prinderi din trei judeţe diferite, să lipsească un serviciu de organizare ştiinţifică, încadrat cu oameni cu o pregătire corespunzătoare, care să selecţioneze temele, să stabilească colective de lucru în întreprinderi şi să le traseze sarcini precise. Alt­fel combinatul va rămîne neîndoiel­nic în coada propriilor întreprinderi. Şi acest lucru l-am constatat prin extinderea sferei investigaţiilor la întreprinderea „8 Mai" Mediaş, a­­parţinînd combinatului. Variaţiuni pe aceeaşi temă, sau cum sa poate face o­ organizare­^ re dezorganizată — Tovarăşul Piţigoi se ocupă de organizarea ştiinţifică a producţiei? — întreabă surprins Anatolie Agra­­tina, directorul fabricii. Nu ştiam ... Pînă acum eu discutam cu el in ca­litate de şef al serviciului salari­zare. Orice comentariu îl considerăm a fi de prisos ... Şi părerea tehnicianei Melania Va­­siu (care printre multe alte proble­me răspunde „și de" cea a organi­ (continuare în pag. a III-a) Ing. EMIL DAVID Serviciul interurban 09 a Oficiului municipal de poştă şi telecomuni­caţii Sibiu Foto: H. BUCHFELNER Maria Nistor. Un nume simplu ca oricare altul, un nume care nu dezvăluie nimic celui ce nu-i cu­noaşte semnificaţia. Dar ce pot spune oare cuvintele despre ţesă­­toarea care din prima clipă când a auzit cintecul suveicii l-a îndră­git mai mult decit orice? Şi cum se pot traduce oare sentimentele în vorbe şi faptele în cifre? La fabrica „Dumbrava“ oricine îfi poate vorbi de Maria Nistor, una dintre ţesătoarele cele mai preţuite ale întreprinderii. Auzind atâtea lucruri frumoase despre a­­ceastă femeie, încerci să fi-o ima­­ginezi o clipă şi astfel se naşte dorinţa de a o cunoaşte, de a fi in preajma ei şi de a-i admira covoarele ce-i ies de sub mină. Am finut să o cunosc şi eu pe fe­meia despre care mi s-a spus că îşi urzeşte gîndurile calde şi dra­gostea pentru meseria de ţesătoa­re în covoarele pe care le face. In faţa mea stătea o femeie simplă, emoţionată de faptul că cineva se interesează în mod deo­sebit de munca ei. Răspunsurile veneau la fel de simplu ca şi fe­lul de a fi al acestei femei, dar, dincolo de tensiunea emoţională, am reuşit să întrezăresc conturu­rile unui caracter frumos. Cu cu­vinte pline de sinceritate, ţesă­­toarea Maria Nistor mi-a mărtu­risit: „De cum am intrat d­in a­­ceastă fabrică, prin 1960, mi-a plăcut nespus cum sună războa­iele. M-am rugat de şeful secţiei să mă lase să învăţ această me­serie pe care nu aş mai părăsi-o pentru nimic în lume. E drept că îmi plăcea şi acasă să ies, dar aici ..Şi apoi, ascultînd cinte­­cul suveicii atît de dragi ei, fe­meia a început să depene firul amintirilor legate de ţesătorie. Una dintre mulţumirile cele mai mari ale Măriei este aceea că le-a învăţat pe multe tinere această meserie. Sub privirile şi îndrumările ei s-au format multe ţesătoare, care astăzi îi calcă pe urme. In fie­care an i-au fost încredinţate spre calificare 5—6 lele pe care Ie-a ajutat cu răbdare, cu voinţă şi cu mult simţ de răspundere. „Nici nu mai ştiu cine am învăţat — mi-a spus. Sînt foarte nervoasă cînd te învăţ, dar nu le las pînă nu de­prind cum trebuie tainele mese­riei". Maria Nistor este legată deopotrivă de trainic, prin firele nevăzute ale sensibilităţii ei, atît de războiul cu care îşi meşteşu­geşte iscusit covoarele, cit şi de oamenii dimprejur. Este apreciată foarte mult de colegii de muncă iar urmarea acestui fapt poate fi găsită în aceea că încrederea de care se bucură a făcut să fie a­­leasă în comitetul de direcţie pe fabrică. Despre această ţesătoare însă se poate vorbi mult. Se pot spune astfel lucruri pline de adevăr des­pre calitatea covoarelor pe care le execută, despre propunerile creatoare şi despre soluţiile cu care vine­­întotdeauna. Faptele pot fi explicate prin aceea că Măriei Nistor, aşa după cum mi-a mărtu­risit, îi place orice e legat de războiul de ţesut. După părerea ei, dacă o meserie îţi place, lu­crezi bine, iar prin atenţie şi per­severenţă poţi realiza lucruri în­semnate. Şi ca o răsplată a per­severenţei şi corectitudinii, Mă­riei i s-au conferit de-a lungul anilor două decoraţii şi cinci in­signe de fruntaş. Acestea sunt faptele legate de numele unei meserii îndrăgite şi mai ales de numele simplu, ca oricare altul, al unei femei, nume care pentru mine şi-a dezvăluit semnificaţia lui majoră. NICOLAE PETRU CINTECUL SUVEICII SAAAA.A^­­ Astăzi, la Agnita, „Ziua Lolelor“. In oraşul Agnita, vor avea loc astăzi acţiuni în cadrul serbării „Zilei Lolelor". Această serbare este unică în felul ei în cadrul folclorului săsesc de pe aceste meleaguri. Serbarea se va desfăşura cu un alai ceremonial pe strada principală a oraşului, la ora 10:30. Seara­­de romanţe. In onoarea scriitoru­lui Paul Constant, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de viaţă şi 50 de activitate literară, vineri seara, clubul sibian „Independenţa" a organizat o seară de romanţe. După ce scriitorul Mircea Avram a ţinut o scurtă alocuţiune despre creaţia sărbători­tului, Silvia Popescu, Paul Mocanu, Silvia Radu, ing. Mircea Georgescu, Stela Harhoi, Eleonora Ţi­­boc şi Ion Radu au interpretat, acompaniaţi de or­chestra condusă de Sandu Oprea, un buchet din cele mai cunoscute romanţe. Artistul emerit Costel Rădulescu, scriitorul sărbătorit şi Mircea Avram au citit poezii publicate de autor în tinereţe. O selecţie din cele mai frumoase romanţe, în in­terpretarea aceloraşi cîntăreţi, vor fi prezentate azi la clubul fabricii textile din Tălmaciu. Specta­colul va începe la ora 18. Sesiune. In ziua de 5 februarie 1970, ora 16,00, va avea loc, în sala de şedinţe a Co­mitetului municipal P.C.R., din str. Octombrie roşu nr. 2, sesiunea a V-a ordinară a Consiliului popular al municipiului Sibiu. Ordinea de zi: 1. Adoptarea planului economic local pe 1970; 2. Adoptarea bugetului local pe 1970; 3. Raportul comun al comisiilor permanente. Covoare plusate marca „Textila“ Sibiu. Foarte curînd, alături de căutatele ar­ticole de acest fel produse la Cisnădie, în magazi­nele sibiene se vor găsi covoare plusate purtînd marca apreciatei cooperative sibiene „Textila". In acest scop se fac modificările necesare unui număr de trei războaie mecanice. Noi tipuri de mobilă. Dintre produ­­sele noi ale întreprinderii industriale a muni­cipiului Sibiu notăm: un nou tip de cameră com­binată „Adela", canapele „Oltul”, precum şi mai vechile canapele „1 Mai", mult îmbunătăţite. De asemenea, se fac intense pregătiri pentru pro­ducerea plitelor, ceea ce răspunde unor dese soli­citări ale populaţiei. casa [B!BLIOTECA„ASTRA SIBIU1 SLIf PROLETARI DIN TOATE ÍEMUEE, OTTI-SÄ! Art n ^7 •X-X-XvXtXyX ÄiiPilipiifliig mmUmMuUaUUm ORGAN AU COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul III, nr. 607 Duminică, 1 februarie 1970 4 pagini 30 bani s *s is­t s ­s I S jsns rrjr/v/i s I I I s ! MAGAZIN ■ Doi băr­bați pentru o moarte m Mo­zaic o Șah ■ Anec­do/e a Programul TV Pag. a ITa Rubrica de informații AZI... AZI... Pag. a III-a T jr jggr */es# * jur jr jmr * mr jr jnr *. In numărul de azi Stare excepțională în Salvador ■ Mont­parnasse-ul se moder­nizează ■ Coordo­nate universale a Înmînarea de ordine şi medalii româneşti Pag. a IV-a \ *s I 5 5î 5s s II *s JL a iii-a * ' * ’ “ ^ I.G.O. Cisnădie — sectorul sere — parcuri, in oraşul Cisnădie şi comunele învecinate, în această primăvară vor fi plantate un număr de cca. 120 000 plante ornamentale in vederea înfrumuseţării zonelor verzi Credite de mică I / • Y mecanizare­­ eficientă Pentru înfăptuirea grandiosului program elaborat de Congresul al X-lg­­ at P., p. Irahsunăt: v. ii r-t-j ,1, i, II I I -. ţ niile, spo-j^ .rirea continuă a eficientei întregii jactivități. In realizarea acestui obiec­tiv central, un rol hotărîtor îl are creşterea sistematică a productivi­tăţii muncii, calea principală consti­­tuind-o introducerea tehnicii noi şi îmbunătăţirea celei existente. Una din modalităţile prin care progresul tehnic pătrunde în eco­nomie o constituie introducerea lu­crărilor de mică mecanizare în pro­cesele de producţie ale întreprinde­rilor şi organizaţiilor economice. Organele bancare de control s-au preocupat în permanenţă de găsirea a noi posibilităţi pentru extinderea lucrărilor de mică mecanizare, care să contribuie la reducerea preţului de cost, uşurarea muncii de întreţi­nere a animalelor şi ridicarea prof­eţiicuV.'tătit­­ţiuneU­­n. T . S . , încă de la începutul anului 10691 toate unităţile agricole de stat şi or­ganizaţiile economice, au fost mai bine îndrumate de către organele tehnice şi economice din forurile tu­telare pentru introducerea mecani­zării, în special în sectorul zooteh­nic. Propunerile au pornit din par­tea muncitorilor şi tehnicienilor frun­taşi din I.A.S., care au constatat o­­portunitatea şi eficacitatea lucrărilor. Ca urmare a acestor acţiuni şi cu sprijinul efectiv al organelor ban­care­­de control, în anul 1969 s-au acordat întreprinderilor agricole cre­dite în valoare totală de 8 929 mii lei, care vor asigura obţinerea în timp de 1 an a unor economii ante­­calculate de 4 792 mii lei, la un nu­măr de 117 obiective. Cu ajutorul creditului de 526 mii lei, acordat Î.A.S. Axente Sever, s-au executat 9 fînare, cu o capacitate de 70 vagoane, avînd o eficientă eco­nomică anuală de peste 160 mii lei. La fermele zootehnice Metiş şi Agîr­­biciu s-au construit alei de deser­vire din beton, a căror eficienţă e­conomică anuală este de peste 82 mii lei. ‘­fu­ajului mil ticeditelor de mică me­canizare, la I.A.S. Dumbrăveni s-au efectuat lucrări de amenajare și mo­dernizare în valoare de 1 300 mii lei, care au dus la un beneficiu peste plan de 629 mii lei în anul 1969. Aceste credite au fost folosite pen­tru construirea a 8 fînare, cu o efi­cienţă economică anuală de 105 mii lei, construirea unei carmangerii prin care se dezvoltă capacitatea de pro­ducţie a unităţii, cu o eficienţă eco­nomică de 192 mii lei, amenajarea unui magazin pentru desfacerea pro­duselor proprii, cu o eficienţă eco­nomică de 52 mii lei anual etc. I.A.S. Sibiu a avut acordate, în anul 1969, credite de mică mecani­zare în sumă totală de 1 452 mii lei, cu ajutorul cărora a obţinut un loc­(Continuare în pas a III-a) NICOLAE LUPAŞ director adjunct al sucursalei judeţene Sibiu a Băncii agricole — cu mare economică n»o«r«ű«n#DOa«D«n«n»D®o*Q»a»n#a# O în unităţile sanitare Mutaţii în orga­nizarea ştiinţifică Interviu cu dr. RADU ISPAS —— medic primar, directorul Spitalului unificat judeţean Nu de mult, în presă a fost dez­bătută problema noii organizări teri­toriale a instituţiilor sanitare. Pentru a putea privi din unghiuri diferite rostul şi eficacitatea respectivei mă­suri, am stat de vorbă cu dr. Radu Ispas, directorul Spitalului unificat judeţean. „ Noua organizare teritorială marchează, credem, şi un anumit stadiu de evoluţie pe plan ştiin­ţific. Ce implicaţii presupune ac­tul amintit şi care sunt mutaţiile ce survin în domeniul organizării ştiinţifice? — Această reformă sanitară, axată pe linia directivelor trasate de par­tid, a adus cu sine aplicarea princi­piului unificării spitalului. Pentru a se asigura o asistentă medicală efi­cientă, spitalul unificat trebuie să cuprindă, ca o condiţie sine qua non, patru specialităţi importante: medi­cină internă, chirurgiei pediatrie şi obstetrică-ginecologie. Crearea spita­lului unificat, judeţean înseamnă toc­mai realizarea acestui principiu, ca­re, de altfel, este enunţat şi de că­tre Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.), din care face parte şi ţara noastră. Unificarea spitalelor de pe­diatrie şi de obstetrică-ginecologie cu cel de adulţi a înlăturat situaţii anor­male cum ar fi cele din domeniul asistenţei acordate mamei şi copi­lului din teritoriu, care, din punct de vedere metodologic, era încre­dinţată Spitalului de adulţi — unitate ce nu dispunea de cadre specializate. De asemenea, tot ca un fapt negativ poate fi amintită şi situaţia preexis­tentă unificării, în care moaşele din mediul rural nu erau îndrumate de reţeaua de specialitate, deoarece, or­(Continuare în pag. a 111-a) MARIN NITA Orientarea şcolar-pro­­fesională şi lectura literară Potrivit programului înfloririi Ro­mâniei socialiste, stabilit de cel de-al X-lea Congres al P.C.R., dezvoltarea multilaterală şi complexă a econo­miei noastre naţionale impune şi ri­dicarea la un nivel cit mai înalt a muncii de pregătire a viitoarelor ca­dre. Un rol deosebit în cadrul aces­tei acţiuni revine activităţii de orien­tare şcolar-profesională care intere­sează deopotrivă şcoala, familia, în­treaga societate. Această activitate cunoaşte perioada ei de vîrf în clasa a VIII-a a şcolii generale, dar ale­gerea profesiunii e rodul muncii ce revine factorilor amintiţi pe o pe­rioadă de timp mai îndelungată. Fi­rele viitoarei profesiuni îşi au izvo­rul la unii elevi în anii cei mai fra­gezi ai copilăriei. Timpul precizează, restringe năzuinţele incerte, favori­zează alegerea drumului unic al îm­plinirii profesionale. In cadrul pro­cesului de învăţămînt, propunătorii diferitelor materii şi dirigintele fie­cărei clase trebuie să aibă o preocu­pare constantă în ce priveşte viitoa­rea profesiune a elevilor. Operele literare, prin conţinutul lor cu nenumărate valenţe educative ‘■•i -V, ii [.ui , |..ihiur V' pentru muncă, oferă simbiotic largi posibilităţi de orientare profesională. Anii sensibilei vîrste şcolare sînt anii suavităţii genuine, deschişi fi­xării temeinice a cunoştinţelor, for­mării deprinderii conştiente de a muncii, sunt anii dezvoltării efluviu­­lui interesului profesional, profetici asupra comportării omului de mîine. Orele de lectură literară trebuie să valorifice deliberat şi cu maximă eficienţă textele care oglindesc munca şi viaţa poporului nostru, în centrul cărora sînt situaţi eroi ai di­feritelor profesiuni, textele care in­dividualizează semnificativ o anu­mită profesiune, să sublinieze nuan­ţat şi conştient textele care relie­fează anumite preocupări profesio­nale, atitudinea pozitivă a eroilor li­terari faţă de acestea. Iată cîteva lecturi valorificabile, cuprinse în ma­nualele de limba română ale clase­lor V—VIII: „Uzina vie" de Al. Sa­bia, „Domnu' Trandafir" de Mihail (Continuare în pag. a III-a) Prof. MARIUS TERCHILA KOTOKO — oamenii fluviului . Intr-o regiune situată la su­dul lacului Ciad, pe o suprafaţă de aproximativ 150 km, de-a lungul Logonei şi Chariului, ale căror ape încep să scadă din ia­nuarie, trăiesc aşa-numiţii ko­­toko, oameni ai fluviului. Un Pe glob popor fără nume, căci nu are nevoie de el; pentru ei este su­ficient că trăiesc şi că se află acolo. Ceilalţi, străinii, i-au de­numit Kotoko, un cuvînt care nu înseamnă nimic, care nu spune nimic. Dacă îi întrebi „cine sînteţi?“ răspunsul e ace­laşi, obsedant şi uniform: „Sin­tem­ ai fluviului“. Lor le este suficient. Numele de familie e şi el o ciudăţenie în aceste ţinuturi un­de oamenii se diferenţiază prin denumirea rîului sau a satului unde locuiesc. Nici prinţul, conducătorul su­prem, nu are vreun nume, căci se consideră că funcţia pe care o deţine este importantă și nu persoana lui.. In acest mod, prințul nu este altcineva decit „cel care succede celui dinainte (Continuare în pag a IV-a) A. V.

Next