Tribuna Sibiului, octombrie 1970 (Anul 3, nr. 811-837)
1970-10-20 / nr. 827
PROLETART DIN TOATETARILE, UNITI-VA !V/1 13 dm3 ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN ANUL III nr. 827 MARTI 20 octombrie 1970 4 pagini 30 Hani Sesiunea jubiliară a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite New York 19 (Agerpres). — Trimişii speciali transmit: Primit cordial, preşedintele Nicolae Ceauşescu a rostit luni o amplă cuvîntare la sesiunea jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aşteptată cu vădit şi deosebit interes, cuvîntarea preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, la sesiunea jubiliară a O.N.U., a polarizat, ca unul din evenimentele de majoră Însemnătate, atenţia generală a reprezentanţilor statelor membre, a cercurilor politice şi ziaristice de la Naţiunile Unite. La şedinţa de luni dimineaţă erau prezenţi în sală şefi de state, de guverne, miniştri de externe ai peste 90 de ţări — aspect caracteristic momentelor importante din viaţa organizaţiei. „Seismograful" politic al O.N.U. — etajul rezervat presei, sediu al birourilor marilor agenţii internaţionale, a zeci de cotidiene — trăia alerta caracteristică evenimentelor deosebite. La ora 10,40, preşedintele Nicolae Ceauşescu, împreună cu persoanele oficiale care îl însoţesc, a sosit la sediul Naţiunilor Unite. La intrarea, monumentală rezervată şefilor de state, in întîmpinarea sa a venit directorul protocolului O.N.U., care l-a condus în sala de şedinţe. Preşedintele Consiliului de Stat a luat loc la masa delegaţiei române, pe primul fotoliu din şirul celor în faţa cărora se află plăcuţa cu inscripţia România. Alături au luat loc Dumitru Popescu, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, ambasadorul Gheorghe Diaconescu, şeful misiunii permanente a României la O.N.U. Tovarăşa Elena Ceauşescu şi persoanele care îl însoţesc pe preşedintele Consiliului de Stat al României au fost conduse în loja invitaţilor, însoţit de şeful protocolului, La ora 11,55, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a urcat la tribuna acestui important for internaţional, rostindu-şi cuvîntarea urmărită cu un viu interes de cei prezenţi. Aparatele fotografice şi camerele de luat vederi din cabinele rezervate presei fixează pe peliculă acest moment de seamă. La foarte scurt timp după începerea discursului, textele puse la dispoziţia presei s-au epuizat, iar marile agenţii au şi transmis primele ecouri conţinînd coordonatele sale esenţiale. Cuvîntarea înfăţişînd liniile fundamentale ale politicii externe a României este transmisă în eter de posturi de radio şi televiziune. Dintr-o cabină specială, echipa de reporteri a televiziunii române oferă milioanelor de telespectatori din ţară posibilitatea de a urmări nemijlocit acest eveniment. Prin glasul reprezentantului său cel mai autorizat, România şi-a făcut cunoscută, în acest cadru solemn al sesiunii jubiliare a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în faţa a numeroşi şefi de state şi guverne, poziţia sa faţă de marile probleme care confruntă lumea contemporană, principiile care o călăuzesc în străduinţa sa de a-şi aduce contribuţia la realizarea unei lumi a cooperării între toate popoarele. Discursul a fost îndelung aplaudat. Numeroşi şefi de delegaţii au venit la masa României, felicitlndu-l şi salutîndu-l cu căldură pe preşedintele Consiliului de Stat al ţării noastre. Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Domnule preşedinte, Onoraţi reprezentanţi ai statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Aniversarea creării, cu un sfert de veac în urmă, a Organizaţiei Naţiunilor Unite prilejuieşte atît o retrospectivă a evoluţiei internaţionale şi a schimbărilor petrecute în lume în cei 25 de ani, cit şi trecerea în revistă a activităţii desfăşurate de O.N.U. în acest timp. Totodată, pentru a îndreptăţi aşteptările popoarelor, această sesiune este chemata să definească cu mai multă claritate direcţiile activităţii viitoare a Organizaţiei Naţiunilor Unite, căile pentru realizarea unei cooperări multilaterale între naţiuni, pentru asigurarea păcii în lume. După cum se ştie, Organizaţia Naţiunilor Unite a fost constituită la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, cînd nu se uscase încă singele vărsat de popoare şi nu se vindecase rana adîncă lăsată de zecile de milioane de victime căzute în piciorul nimicitor provocat de Germania hitlerista. Însăşi denumirea de Organizaţie a Naţiunilor Unite ne reaminteşte faptul că la crearea ei s-a avut în vedere ca toate naţiunile planetei să-şi unească eforturile pentru făurirea unei păci durabile, care să asigure dezvoltarea liberă a fiecărui popor. Trebuie să spunem sincer în faţa popoarelor că principiile nobile înscrise în Carta organizaţiei nu s-au statornicit încă pe deplin în relaţiile dintre toate statele lumii. Desigur, organizaţia noastră a jucat un rol de seamă în viaţa internaţională. Cele mai importante evenimente din perioada scursă au stat în atenţia O.N.U., au fost adoptate o serie de hotărîri şi rezoluţii de mare însemnătate. Din păcate însă, multe din aceste hotărîri nu au fost realizate sau au fost înfăptuite numai parţial. In acelaşi timp, trebuie arătat că în unele probleme importante, într-o serie de conflicte survenite pe arena mondială, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat hotărîri nejuste, care i-au ştirbit prestigiul şi au avut repercusiuni negative asupra dezvoltării vieţii internaţionale. Evocarea, cu acest prilej, atît a aspectelor pozitive cit şi a celor negative din istoria de un sfert de secol a O.N.U. este, cred, necesară pentru a putea trage toate învăţămintele în vederea creşterii rolului ei în soluţionarea problemelor litigioase, în asigurarea colaborării între popoare şi a păcii în lume. Sunt cunoscute marile transformări cu caracter social şi naţional care au avut loc în lume în aceşti 25 de ani. La fondarea O.N.U. exista un singur stat socialist — Uniunea Sovietică. Astăzi în lume sînt 14 state socialiste, reprezentind mai mult de o treime din populaţia globului pămîntesc. Alte popoare îşi orientează dezvoltarea economică-socială pe calea socialistă. Apariţia şi dezvoltarea unui mare număr de ţări socialiste a pus cu acuitate la ordinea zilei problema coexistenţei paşnice a statelor cu orînduiri sociale diferite. In ultimele decenii am fost martorii unei puternice redeşteptări naţionale a zeci de popoare care zăceau în robie colonială, sub dominaţia imperialistă. Ca rezultat al luptei popoarelor pentru recîştigarea independenţei naţionale, sistemul colonial s-a prăbuşit, iar pe ruinele imperiilor coloniale au apărut zeci de state noi. Ele joacă astăzi un rol important în Organizaţia Naţiunilor Unite, în întreaga viaţă internaţională. Revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană, pătrunderea omului în Cosmos şi uriaşa dezvoltare a culturii au produs mari schimbări în gîndirea şi conştiinţa oamenilor. Popoarele, oamenii îşi dau tot mai mult seama de forţa pe care o reprezintă, înţeleg tot mai mult că stă în puterea lor să înfăptuiască pe planeta noastră o lume a colaborării între naţiuni libere şi egale în drepturi, să pună capăt războaielor dintre state, să asigure o pace trainică în stare să permită realizarea bunăstării întregii omeniri. Reuniunea noastră are loc în condiţii internaţionale complexe, care oferă încă multe motive de nelinişte tuturor popoarelor. La peste 25 de ani de la încetarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, în diferite părţi ale lumii războiul continuă să provoace moartea a zeci de mii de bărbaţi şi femei, bătrîni şi tineri, să distrugă uriaşe bunuri materiale şi culturale. Mai sunt încă popoare ţinute sub jugul dominaţiei coloniale, nevoite să lupte cu arma în mină pentru dreptul sacru de a trăi libere,in state independente, de a folosi bogăţiile naturale şi rodul muncii pentru propria lor bunăstare, de a-şi hotărî soarta aşa cum o doresc. In viaţa internaţională se manifestă încă forţe imperialiste şi colonialiste care vor să continue vechile practici de dominaţie asupra popoarelor, care promovează o politică de forţă şi dictat, amestecîndu-se în treburile interne ale altor state, încercind să le impună voinţa lor, să le aservească intereselor lor. Este adevărat că împotriva politicii imperialiste se ridică tot mai puternic, pe toate continentele, popoarele, forţe sociale ample, puternicul curent al opiniei publice democrate internaţionale. Cursul evenimentelor internaţionale demonstrează în mod elocvent că atunci cînd popoarele sînt cu adevărat hotărîte să-şi apere libertatea şi independenţa ele se bucură de sprijin şi solidaritate internaţională şi nu există forţă în lume în stare să se răpească aceste cuceriri de preţ. Doamnelor şi domnilor, Daţi-mi voie să vă prezint cîteva aspecte ale politicii interne şi externe a ţării mele. România a cunoscut secole de dominaţie străină. Ea a păşit pe calea dezvoltării libere şi independente cu un sfert de veac în urmă, în aceeaşi perioadă în care a fost creată Organizaţia Naţiunilor Unite. Luîndu-şi soarta în propriile miini, trecînd la edificarea unei orînduiri sociale noi — orînduirea socialistă — poporul român a obţinut, intr-un timp istoric scurt, realizări de seamă în propăşirea sa economică şi culturală. Conducători şi alţi reprezentanţi ai multor state, vizitînd România, şi-au putut face o imagine edificatoare despre progresele poporului nostru. Cu toate marile succese pe care le-am dobîndit în aceşti 25 de ani, datorită stării de înapoiere de la care am pornit, mai avem încă mult de făcut pentru a ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate. România îşi propune să depună în continuare eforturi susţinute pentru amplificarea potenţialului ei economic şi înflorirea multilaterală a vieţii sociale, pentru dezvoltarea ştiinţei, invăţămîntului, culturii — factori de seamă în făurirea unei vieţi noi, civilizate, pentru ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor. Nu uităm niciodată că un popor poate fi cu adevărat liber şi independent numai în măsura în care îşi asigură o puternică bază economică, ştiinţifică şi culturală, în acelaşi timp, România se preocupă de dezvoltarea colaborării cu toate naţiunile lumii, fără deosebire de orînduire socială. Pentru a ilustra cum se înfăptuieşte această politică voi menţiona doar faptul că România are în prezent relaţii diplomatice cu 97 de state şi întreţine schimburi comerciale cu peste 100 de ţări. Desigur, ca ţară socialistă, România acordă o atenţie specială colaborării şi cooperării cu celelalte state socialiste; în acelaşi timp, ea se preocupă de extinderea relaţiilor, pe planuri multiple, cu toate ţările lumii. Considerăm că numai participînd activ la diviziunea internaţională a muncii, la circuitul mondial de valori materiale şi spirituale putem asigura progresul propriei noastre ţări şi, totodată, ne putem aduce contribuţia la cauza păcii în întreaga lume. Suferind el însuşi mult timp asuprirea străină, poporul român îşi îndreaptă simpatia spre popoarele ce luptă pentru eliberarea de sub dominaţia imperialistă, pentru dezvoltarea de sine stătătoare, pentru apărarea şi consolidarea independenţei şi suveranităţii lor naţionale. Ţara noastră promovează o politică de contacte largi cu tinerele state independente, dezvoltă__şi este hotărîtă să extindă tot mai mult colaborarea şi cooperarea reciproc avantajoasă cu aceste state. Pornind de la faptul că pacea este indivizibilă şi că orice conflict îşi exercită influenţa, intr-un fel sau altul, asupra tuturor statelor lumii, România este profund îngrijorată de continuarea războiului din Vietnam şi de perpetuarea conflictului din Orientul Apropiat, împreună cu cercurile largi ale opiniei publice mondiale. România consideră necesar să se pună capăt războiului din Vietnam şi intervenţiei străine în Indochina, să se treacă la retragerea totală din Vietnam a trupelor Statelor Unite ale Americii şi ale aliaţilor lor. Poporul vietnamez şi celelalte popoare din Indochina să fie lăsate să-şi rezolve singure problemele existenţei lor, fără nici un amestec din afară. în acest sens, apreciem că propunerile Frontului Naţional de Eliberare oferă o bază raţională pentru soluţionarea conflictului pe cale politică. în ce priveşte Orientul Mijlociu, considerăm că rezoluţia Consiliului de Securitate din noiembrie 1967 constituie o bază rezonabilă pentru rezolvarea politică a conflictului din această regiune. Aceasta presupune retragerea trupelor israeliene de pe teritoriile arabe ocupate, soluţionarea celorlalte probleme in conformitate cu interesele tuturor statelor din această zonă, asigurarea independenţei şi integrităţii lor teritoriale. în acelaşi timp, apreciem că, pentru a se instaura o pace de durată în Orientul Mijlociu, trebuie să se găsească neapărat o soluţie privind situaţia populaţiei palestiniene, soluţie care să ţină seama de dorinţele şi năzuinţele naţionale ale acestei populaţii. O mare însemnătate pentru pacea lumii ar avea retragerea trupelor S.U.A. din Coreea, asigurindu-se poporului coreean posibilitatea de a-şi realiza singur, pe cale paşnică, aspiraţia spre unificare. România, ţară europeană, este vital interesată ca pe continentul nostru să se instaureze un climat de respect şi încredere între naţiuni, să se dezvolte relaţii noi de colaborare şi cooperare intre toate statele. Noi considerăm că există condiţii favorabile ca Europa — leagăn al civilizaţiei, care a dat omenirii mari valori materiale şi spirituale, dar este şi locul de unde au pornit în secolul nostru două războaie mondiale — să devină o zonă a păcii şi cooperării. Aceasta corespunde nu numai intereselor popoarelor de pe continent, ci intereselor tuturor popoarelor lumii. Desigur, consolidarea securităţii în Europa presupune eliminarea reziduurilor celui de-al doilea război mondial şi a perioadei războiului rece, recunoaşterea inviolabilităţii graniţelor existente şi, in general, a schimbărilor istorice care s-au produs pe continent in epoca postbelică, în această ordine de idei, se impune recunoaşterea de către toate statele a Republicii Democrate Germane, asigurarea participării ambelor state germane la viaţa politică mondială, inclusiv în cadrul O.N.U. şi în alte organisme internaţionale. O importanţă deosebită în soluţionarea chestiunilor în suspensie pe continentul nostru considerăm că ar avea realizarea unei conferinţe general europene consacrate securităţii. Apreciind marea însemnătate pe care o au contactele şi acordurile bilaterale dintre state, indiferent de orînduirea socială, România dezvoltă ample raporturi diplomatice, promovează relaţii multilaterale cu toate ţările europene. în acest context, încheierea tratatului sovieto-vest-german reprezintă un important pas înainte pe calea normalizării relaţiilor interstatale de pe continent. In acelaşi timp, considerăm că realizarea unor înţelegeri regionale are o însemnătate deosebită pentru destinderea internaţională. De aceea, România acţionează cu consecvenţă pentru dezvoltarea unor largi relaţii de bună vecinătate, înţelegere şi colaborare multilaterală cu toate ţările balcanice, fără deosebire de orînduire socială, pentru transformarea acestei zone a lumii într-o zonă a colaborării şi păcii, lipsită de arme nucleare. Pornind de la premisa că organismele internaţionale pot juca un rol important în respectarea principiilor dreptului internaţional şi în dezvoltarea relaţiilor dintre state, ţara noastră îşi aduce contribuţia activă la întreaga viaţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a celorlalte foruri cu caracter mondial. Este ştiut că din iniţiativa României şi a altor state, O.N.U. a adoptat unele rezoluţii importante — şi anume cea cu privire la dezvoltarea acţiunilor pe plan regional şi a relaţiilor de bună vecinătate între state cu orînduiri sociale diferite, precum şi cea referitoare la promovarea în rindurile tineretului a idealurilor păcii, respectului reciproc şi înţelegerii între popoare. Şi actuala sesiune a Adunării Generale a O.N.U. a înscris pe agenda sa de lucru propuneri româneşti cum sunt: „Consecinţele economice şi sociale alecursei înarmărilor şi efectele sale negative asupra păcii şi securităţii“, precum şi „Rolul ştiinţei şi tehnologiei moderne în dezvoltarea naţiunilor şi necesitatea întăririi cooperării economice şi tehnicoştiinţifice între state“. La ordinea de zi a actualei sesiuni a organizaţiei noastre se află înscrise o serie de probleme de mare însemnătate internaţională, printre care dezarmarea, dezvoltarea colaborării între state, lichidarea colonialismului şi a subdezvoltării, apărarea şi respectarea normelor de drept internaţional, asigurarea securităţii mondiale. Sperăm că rezoluţiile ce se vor adopta în legătură cu aceste propuneri vitale ale omenirii vor fi de natură să exercite o influenţă favorabilă asupra evenimentelor internaţionale, vor servi în mod efectiv cauzei păcii şi destinderii in lume.Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Sesiunea jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite este, după opinia mea, chemată să dea un impuls mai puternic colaborării şi cooperării internaţionale, să contribuie la realizarea de noi paşi pe calea soluţionării problemelor litigioase şi a conflictelor dintre state, la instaurarea unei păci trainice. Desigur, aceste deziderate se pot realiza numai prin acţiunea unită a tuturor statelor şi popoarelor. în acest sens, aş supune atenţiei dumneavoastră considerentele guvernului român cu privire la direcţiile principale către care ar tre . (Continuare In pag. a IlI-a) Oră de studiu la Facultatea de istorie-ecologie din Sibiu DUMINICA -zi de lucru pe ogoare In întreprinderile agricole de stat şi cooperativele agricole de producţie din judeţul nostru, duminică s-a lucrat intens. Mii de oameni au fost prezenţi pe ogoare pentru a strînge producţia acestui an şi a pune baze solide celei viitoare. Au fost executate arături, lucrări de pregătire a patului germinativ şi de însămînţare pe circa 1 000 ha. Alături de lucrătorii din fermele de stat şi ţăranii cooperatori, sute de elevi, muncitori şi funcţionari au dat o mină de ajutor la strinsul şi depozitatul recoltei, în fermele întreprinderii agricole de stat Sibiu mecanizatorii au executat arături şi lucrări de pregătire a solului pe o suprafaţă de 43 ha. S-au însămînţat cu griu 35 ha, suprafaţa totală realizată pină luni dimineaţa fiind de 360 ha din 500 cite au fost planificate. Mai bine de 50 de oameni au luat parte la recoltatul porumbului, strîngîndu-se recolta de pe 4 ha. In livezi a cortinuat recoltatul fructelor. La această acţiune au luat parte şi funcţionarii întreprinderii. S-au cules peste 8 tone mere. O activitate intensă s-a desfăşurat şi la I.A.S. Dealul Ocnei unde bilanţul realizărilor cuprinde: 39 ha arate, 42 ha discuție şi 20 ha însăminţate. De asemenea, peste 200 de lucrători, din care 80 elevi de la Şcoala de şoferi, au muncit la strînsul recoltei. A fost recoltat porumbul de pe 7 ha şi sfecla furajeră de pe 2 ha. Întreaga producţie s-a transportat şi depozitat in bune conditiuni. Au fost prezenţi pe ogoare şi mecanizatorii ce deservesc cooperativa agricolă de producţie din Slimnic. In hotarul numit „In şes" şi „Dealul Cucului“ s-a semănat griu cu 3 maşini S.U. 29, iar în „Moldita", 7 tractoare, au fost folosite pentru arături în vederea semănatului. Și la C.A.P. Loamneş s-a lucrat cu 13 tractoare la arat şi discuit. Valenţele metalului ştirbite de fisurile organizatorice ■ Economii diminuate de depăşiri nejustificate * Rebuturi neînregistrate, ajutate de... organizare * Compensaţia — o „metodă“ folosită din plin în nenumărate rinduri, conducerea de partid şi de stat a subliniat necesitatea luării unor măsuri complexe în toate întreprinderile pentru valorificarea superioară a potenţialului de care dispun acestea şi, în primul rînd, a materiilor prime şi materialelor. Obţinerea unui volum sporit de produse din aceeaşi cantitate de metal, lemn, lină, talpă, piele etc. precum şi diminuarea cheltuielilor materiale la 1 000 lei producţie marfă sunt condiţii hotărîtoare în ridicarea eficienţei întregii activităţi economice. Avînd în vedere aceste imperative, am întreprins recent o investigaţie la U.P.A. Sibiu, uzină a cărei pondere în ansamblul economiei judeţului este destul de mare. Deşi rezultatele cu care a fost încheiat trimestrul III permit acordarea unui calificativ bun pentru colectivul de salariaţi, totuşi o analiză mai profundă scoate la iveală imensele rezerve ce există în întreprindere, care — dacă ar fi fost valorificate — ar fi amplificat, incontestabil, realizările. Pe ansamblul uzinei, consumurile specifice au fost mai mici decit cele planificate, ceea ce a generat o economie de metal de 3,333 tone. Cu toate acestea, la poziţia producţie pentru plan de stat, depăşirile consumurilor prevăzute au determinat consumarea în plus a 4.625 tone, care au diminuat astfel economiile ce s-ar fi putut obţine pe total consum metal. Majoritatea specialiştilor cu care am discutat consideră această depăşire aproape o „bagatelă" faţă de zecile de mii de tone de metal pe care le consumă uzina. E adevărat, dar să nu uităm că economia de materii prime ■ (metal, ţiţei, cărbune, lemn, piei etc.) şi alte materiale constituie una din căile principale de creştere a produsului social şi a venitului naţional. Prin scăderea consumurilor specifice se micşorează ponderea fondului de înlocuire, ceea ce determină o creştere mai rapidă a venitului naţional — baza reproducţiei socialiste lărgite şi a ridicării, bunăstării oamenilor muncii. Urmărind felul cum a fost folosit metalul şi în celelalte două trimestre, constatăm că deşi pe ansamblul uzinei trimestrul I se caracterizează printr-o economie de 5,227 şi al II-lea de 1,349 tone, la diverse poziţii există totuşi depăşiri de consumuri. Care sunt cauzele acestei situaţii? Oare numai furnizorul este de vină pentru că expediază materiale şi la alte dimensiuni decît cele solicitate de U.P.A.S.?. Numai abaterile acestora constituie singurul motiv al capetelor ce cad de la debitare? La prima vedere s-ar părea că, cantităţile „nu prea mari“ ce le înregistrează uzina ca depăşiri se datoresc doar acestui motiv „inerent" oricărei activităţi. Dacă mai adăugăm şi multiplele comenzi de unicate ce vin „peste noapte“ pentru care nu sunt prevăzute materiale, fapt ce determină folosirea altora, de alte caracteristici , am putea spune că depăşirile sunt justificate. Problema este însă mult mai complexă. Există un sistem practicat cu multă, foarte multă uşurinţă aici, la U.P.A.S. Este vorba de neînregistrarea tuturor pierderilor ,de materiale. O sumedenie de piese rebutate sunt făcute... nevăzute, în timp ce scriptele nu le consemnează. Astfel se nasc pierderi a căror evidenţă neexistînd, pe de o parte duc la raportări nu totdeauna autentice, iar pe de altă parte îi încurajează pe unii salariaţi să-şi continue nestingheriţi... „munca". Cum se procedează? Foarte simplu. Totul porneşte de la organizare. Neexistînd suficienţi oameni la C.T.C.-ul secţiei, numărătoarea pieselor nu prea se face. In felul acesta cel ce răspunde de compartimentul mai sus amintit primeşte piesele de la muncitor pe baza bonului de lucru, fără a le mai număra, ceea ce-i dă posibilitate acestuia să predea doar pe ace(Continuare în pae a II-a) .V. DUMBRAVEANU