Tribuna Sibiului, octombrie 1970 (Anul 3, nr. 811-837)

1970-10-20 / nr. 827

PROLETART DIN TOATE­­TARILE, UNITI-VA !­­V/1 13 dm3 ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN ANUL III nr. 827 MARTI 20 octombrie 1970 4 pagini 30 Hani S­esiunea jubiliară a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite New York 19 (Agerpres). — Trimişii speciali transmit: Pri­mit cordial, preşedintele Nicolae Ceauşescu a rostit luni o amplă cuvîntare la sesiunea jubiliară a Organizaţiei Naţiu­nilor Unite. Aşteptată cu vădit şi deo­sebit interes, cuvîntarea pre­şedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, Nicolae Ceauşescu, la se­siunea jubiliară a O.N.U., a polarizat, ca unul din eveni­mentele de majoră Însemnăta­te, atenţia generală a repre­zentanţilor statelor membre, a cercurilor politice şi ziaristice de la Naţiunile Unite. La şedinţa de luni diminea­ţă erau prezenţi în sală şefi de state, de guverne, miniştri de externe ai peste 90 de ţări — aspect caracteristic momen­telor importante din viaţa or­ganizaţiei. „Seismograful" politic al O.N.U. — etajul rezervat pre­sei, sediu al birourilor mari­lor agenţii internaţionale, a zeci de cotidiene — trăia aler­ta caracteristică evenimente­lor deosebite. La ora 10,40, preşedintele Nicolae Ceauşescu, împreună cu persoanele oficiale care îl însoţesc, a sosit la sediul Na­ţiunilor Unite. La intrarea, mo­numentală rezervată şefilor de state, in întîmpinarea sa a ve­nit directorul protocolului O.N.U., care l-a condus în sa­la de şedinţe. Preşedintele Consiliului de Stat a luat loc la masa delegaţiei române, pe primul fotoliu din şirul celor în faţa cărora se află plăcuţa cu inscripţia România. Alături au luat loc Dumitru Popescu, Corneliu Mănescu, ministrul a­­facerilor externe, Nicolae Eco­­bescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, ambasado­rul Gheorghe Diaconescu, şe­ful misiunii permanente a Ro­mâniei la O.N.U. Tovarăşa Elena Ceauşescu şi persoanele care îl însoţesc pe preşedintele Consiliului de Stat al României au fost con­duse în loja invitaţilor, însoţit de şeful protocolului, La ora 11,55, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a urcat la tribuna acestui important for interna­ţional, rostindu-şi cuvîntarea urmărită cu un viu interes de cei prezenţi. Aparatele fotografice şi ca­merele de luat vederi din ca­binele rezervate presei fixează pe peliculă acest moment de seamă. La foarte scurt timp du­­pă începerea discursului, tex­tele puse la dispoziţia presei s-au epuizat, iar marile agen­ţii au şi transmis primele e­­couri conţinînd coordonatele sale esenţiale. Cuvîntarea înfăţişînd liniile fundamentale ale politicii ex­terne a României este transmi­să în eter de posturi de radio şi­ televiziune. Dintr-o cabină specială, echipa de reporteri a televiziunii române oferă mi­lioanelor de telespectatori din ţară posibilitatea de a urmări nemijlocit acest eveniment. Prin glasul reprezentantului său cel mai autorizat, Româ­nia şi-a făcut cunoscută, în acest cadru solemn al sesiunii jubiliare a Organizaţiei Naţiu­­nilo­r Unite, în faţa a numeroşi şefi de state şi guverne, pozi­ţia sa faţă de marile probleme care confruntă lumea contem­porană, principiile care o că­lăuzesc în străduinţa sa de a-şi aduce contribuţia la rea­lizarea unei lumi a cooperării între toate popoarele. Discursul a fost îndelung a­­plaudat. Numeroşi şefi de de­legaţii au venit la masa Ro­mâniei, felicitlndu-l şi salutîn­­du-l cu căldură pe preşedin­tele Consiliului de Stat al ţă­rii noastre. Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Domnule preşedinte, Onoraţi reprezentanţi ai state­lor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Aniversarea creării, cu un sfert de veac în urmă, a Organizaţiei Naţiunilor Unite prilejuieşte atît o retrospectivă a evoluţiei interna­ţionale şi a schimbărilor petrecute în lume în cei 25 de ani, cit şi trecerea în revistă a activităţii des­făşurate de O.N.U. în acest timp. Totodată, pentru a îndreptăţi aş­teptările popoarelor, această sesiu­ne este chemata să definească cu mai multă claritate direcţiile acti­vităţii viitoare a Organizaţiei Na­ţiunilor Unite, căile pentru reali­zarea unei cooperări multilaterale între naţiuni, pentru asigurarea păcii în lume. După cum se ştie, Organizaţia Naţiunilor Unite a fost constituită la sfîrşitul celui de-al doilea răz­boi mondial, cînd nu­ se uscase în­că singele vărsat de popoare şi nu se vindecase rana adîncă lăsa­tă de zecile de milioane de victi­me căzute în piciorul nimicitor provocat de Germania hitlerista. Însăşi denumirea de Organizaţie a Naţiunilor Unite ne reaminteşte faptul că la crearea ei s-a avut în vedere ca toate naţiunile planetei să-şi unească eforturile pentru fău­rirea unei păci durabile, care să asigure dezvoltarea liberă a fiecă­rui popor. Trebuie să spunem sincer în fa­ţa popoarelor că principiile nobile înscrise în Carta organizaţiei nu s-au statornicit încă pe deplin în relaţiile dintre toate statele lumii. Desigur, organizaţia noastră a ju­cat un rol de seamă în viaţa in­ternaţională. Cele mai importante ev­enimente din perioada scursă au stat în atenţia O.N.U., au fost adoptate o serie de hotărîri şi re­zoluţii de mare însemnătate. Din păcate însă, multe din aceste ho­tărîri nu au fost realizate sau au fost înfăptuite numai parţial. In acelaşi timp, trebuie arătat că în unele probleme importante, într-o serie de conflicte survenite pe a­­rena mondială, Organizaţia Naţiu­nilor Unite a adoptat hotărîri ne­­juste, care i-au ştirbit prestigiul şi au avut repercusiuni negative a­­supra dezvoltării vieţii internaţio­nale. Evocarea, cu acest prilej, a­­tît a aspectelor pozitive cit şi a celor negative din istoria de un sfert de secol a O.N.U. este, cred, necesară pentru a putea trage toa­te învăţămintele în vederea creş­terii rolului ei în soluţionarea pro­blemelor litigioase, în asigurarea colaborării între popoare şi a pă­cii în lume. Sunt cunoscute marile transfor­mări cu caracter social şi naţional care au avut loc în lume în a­­ceşti 25 de ani. La fondarea O.N.U. exista un singur stat socialist — Uniunea Sovietică. Astăzi în lume sînt 14 state socialiste, reprezen­­tind mai mult de o treime din populaţia globului pămîntesc. Al­te popoare îşi orientează dezvolta­rea economică-socială pe calea so­cialistă. Apariţia şi dezvoltarea u­­nui mare număr de ţări socialiste a pus cu acuitate la ordinea zilei problema coexistenţei paşnice a statelor cu orînduiri sociale dife­rite. In ultimele decenii am fost mar­torii unei puternice redeşteptări naţionale a zeci de popoare care zăceau în robie colonială, sub do­minaţia imperialistă. Ca rezultat al luptei popoarelor pentru recîşti­­garea independenţei naţionale, sis­temul colonial s-a prăbuşit, iar pe ruinele imperiilor coloniale au a­­părut zeci de state noi. Ele joa­că astăzi un rol important în Or­ganizaţia Naţiunilor Unite, în în­treaga viaţă internaţională. Revoluţia tehnico-ştiinţifică con­temporană, pătrunderea omului în Cosmos şi uriaşa dezvoltare a cul­turii au produs mari schimbări în gîndirea şi conştiinţa oamenilor. Popoarele, oamenii îşi dau tot mai mult seama de forţa pe care o re­prezintă, înţeleg tot mai mult că stă în puterea lor să înfăptuiască pe planeta noastră o lume a co­laborării între naţiuni libere şi e­­gale în drepturi, să pună capăt războaielor dintre state, să asigure o pace trainică în stare să permită realizarea bunăstării întregii ome­niri. Reuniunea noastră are loc în condiţii internaţionale complexe, care oferă încă multe motive de nelinişte tuturor popoarelor. La peste 25 de ani de la încetarea ce­lei de-a doua conflagraţii mondia­le, în diferite părţi ale lumii răz­boiul continuă să provoace moar­tea a zeci de mii de bărbaţi şi fe­mei, bătrîni şi tineri, să distrugă uriaşe bunuri materiale şi cultu­rale. Mai sunt încă popoare ţinute sub jugul dominaţiei coloniale, nevo­ite să lupte cu arma în mină pen­tru dreptul sacru de a trăi libere,­in state independente, de a folosi bogăţiile naturale şi rodul muncii pentru propria lor bunăstare, de a-şi hotărî soarta aşa cum o do­resc. In viaţa internaţională se mani­festă încă forţe imperialiste şi co­lonialiste care vor să continue vechile practici de dominaţie a­­supra popoarelor, care promovea­ză o politică de forţă şi dictat, a­­mestecîndu-se în treburile interne ale altor state, încercind să le im­pună voinţa lor, să le aservească intereselor lor. Este adevărat că împotriva po­liticii imperialiste se ridică tot mai puternic, pe toate continen­tele, popoarele, forţe sociale am­ple, puternicul curent al opiniei publice democrate internaţionale. Cursul evenimentelor internaţio­nale demonstrează în mod eloc­vent că atunci cînd popoarele sînt cu adevărat hotărîte să-şi apere libertatea şi independenţa ele se bucură de sprijin şi solidaritate internaţională şi nu există forţă în lume în stare să se răpească a­­ceste cuceriri de preţ. Doamnelor şi domnilor, Daţi-mi voie să vă prezint cîte­­va aspecte ale politicii interne şi externe a ţării mele. România a cunoscut secole de dominaţie străină. Ea a păşit pe calea dezvoltării libere şi inde­pendente cu un sfert de veac în urmă, în aceeaşi perioadă în care a fost creată Organizaţia Naţiuni­lor Unite. Luîndu-şi soarta în propriile miini, trecînd la edificarea unei orînduiri sociale noi — orînduirea socialistă — poporul român a ob­ţinut, intr-un timp istoric scurt, realizări de seamă în propăşirea sa economică şi culturală. Con­ducători şi alţi reprezentanţi ai multor state, vizitînd România, şi-au putut face o imagine edifi­catoare despre progresele poporu­lui nostru. Cu toate marile succese pe care le-am dobîndit în aceşti 25 de ani, datorită stării de înapoiere de la care am pornit, mai avem încă mult de făcut pentru a ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate. Româ­nia îşi propune să depună în con­tinuare eforturi susţinute pentru amplificarea potenţialului ei eco­nomic şi înflorirea multilaterală a vieţii sociale, pentru dezvoltarea ştiinţei, invăţămîntului, culturii — factori de seamă în făurirea u­­nei vieţi noi, civilizate­­, pentru ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor. Nu uităm niciodată că un popor poa­te fi cu adevărat liber şi indepen­dent numai în măsura în care îşi asigură o puternică bază econo­mică, ştiinţifică şi culturală, în acelaşi timp, România se preocupă de dezvoltarea colaboră­rii cu toate naţiunile lumii, fără deosebire de orînduire socială. Pentru a ilustra cum se înfăptu­ieşte această politică voi menţiona doar faptul că România are în prezent relaţii diplomatice cu 97 de state şi întreţine schimburi co­merciale cu peste 100 de ţări. Desigur, ca ţară socialistă, România acordă o atenţie specia­lă colaborării şi cooperării cu ce­lelalte state socialiste; în acelaşi timp, ea se preocupă de extinderea relaţiilor, pe planuri multiple, cu toate ţările lumii. Considerăm că numai participînd activ la diviziu­nea internaţională a muncii, la circuitul mondial de valori mate­riale şi spirituale putem asigura progresul propriei noastre ţări şi, totodată, ne putem aduce contri­buţia la cauza păcii în întreaga lume. Suferind el însuşi mult timp a­­suprirea străină, poporul român îşi îndreaptă simpatia spre po­poarele ce luptă pentru eliberarea de sub dominaţia imperialistă, pentru dezvoltarea de sine stătă­toare, pentru apărarea şi consoli­darea independenţei şi suverani­tăţii lor naţionale. Ţara noastră promovează o politică de contacte largi cu tinerele state independen­te, dezvoltă__şi este h­otărîtă să extindă tot mai mult colaborarea şi cooperarea reciproc avantajoa­să cu aceste state. Pornind de la faptul că pacea este indivizibilă şi că orice conflict îşi exercită influenţa, intr-un fel sau altul, asupra tuturor statelor lumii, România este profund în­grijorată de continuarea războiu­lui din Vietnam şi de perpetuarea conflictului din Orientul Apropiat, împreună cu cercurile largi ale o­­piniei publice mondiale. România consideră necesar să se pună ca­păt războiului din Vietnam şi in­tervenţiei străine în Indochina, să se treacă la retragerea totală din Vietnam a trupelor Statelor Unite ale Americii şi ale aliaţilor lor. Poporul vietnamez şi celelalte po­poare din Indochina să fie lăsate să-şi rezolve singure problemele existenţei lor, fără nici un ames­tec din afară. în acest sens, a­­preciem că propunerile Frontului Naţional de Eliberare oferă o ba­ză raţională pentru soluţionarea conflictului pe cale politică. în ce priveşte Orientul Mijlociu, considerăm că re­zoluţia Consiliului de Securitate din noiembrie 1967 constituie o bază rezonabilă pentru rezolvarea politică a conflictului din această regiune. Aceasta presupune retra­gerea trupelor israeliene de pe teritoriile arabe ocupate, soluţio­narea celorlalte probleme in con­formitate cu interesele tuturor statelor din această zonă, asigura­rea independenţei şi integrităţii lor teritoriale. în acelaşi timp, a­­preciem că, pentru a se instaura o pace de durată în Orientul Mij­lociu, trebuie să se găsească nea­părat o soluţie privind situaţia populaţiei palestiniene, soluţie ca­re să ţină seama de dorinţele şi năzuinţele naţionale ale acestei populaţii. O mare însemnătate pentru pa­cea lumii ar avea retragerea tru­pelor S.U.A. din Coreea, asigurin­­du-se poporului coreean posibili­tatea de a-şi realiza singur, pe ca­le paşnică, aspiraţia spre unifica­re. România, ţară europeană, este vital interesată ca pe continentul nostru să se instaureze un climat de respect şi încredere între na­ţiuni, să se dezvolte relaţii noi de colaborare şi cooperare intre toa­te statele. Noi considerăm că există condiţii favorabile ca Europa — leagăn al civilizaţiei, care a dat omenirii mari valori materiale şi spirituale, dar este şi locul de unde au pornit în secolul nostru două răz­boaie mondiale — să devină o zo­nă a păcii şi cooperării. Aceasta corespunde nu numai intereselor popoarelor de pe continent, ci in­tereselor tuturor popoarelor lu­mii. Desigur, consolidarea securităţii în Europa presupune eliminarea reziduurilor celui de-al doilea răz­boi mondial şi a perioadei războiu­lui rece, recunoaşterea inviolabili­tăţii graniţelor existente şi, in ge­neral, a schimbărilor istorice care s-au produs pe continent in epo­ca postbelică, în această ordine de idei, se impune recunoaşterea de către toate statele a Republicii Democrate Germane, asigurarea participării ambelor state germa­ne la viaţa politică mondială, in­clusiv în cadrul O.N.U. şi în alte organisme internaţionale. O importanţă deosebită în so­luţionarea chestiunilor în­ suspen­sie pe continentul nostru conside­răm că ar avea realizarea unei conferinţe general europene con­sacrate securităţii. Apreciind marea însemnătate pe care o au contactele şi acordurile bilaterale dintre state, indiferent de orînduirea socială, România dezvoltă ample raporturi diploma­tice, promovează relaţii multilate­rale cu toate ţările europene. în acest context, încheierea tratatului sovieto-vest-german reprezintă un important pas înainte pe calea nor­malizării relaţiilor interstatale de pe continent. In acelaşi timp, considerăm că realizarea unor înţelegeri regionale are o însemnătate deosebită pen­tru destinderea internaţională. De aceea, România acţionează cu con­secvenţă pentru dezvoltarea unor largi relaţii de bună vecinătate, înţelegere şi colaborare multilate­rală cu toate ţările balcanice, fără deosebire de orînduire socială, pentru transformarea acestei zone a lumii într-o zonă a colaborării şi păcii, lipsită de arme nucleare. Pornind de la premisa că orga­nismele internaţionale pot juca un rol important în respectarea prin­cipiilor dreptului internaţional şi în dezvoltarea relaţiilor dintre sta­te, ţara noastră îşi aduce contri­buţia activă la întreaga viaţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a celorlalte foruri cu caracter mondial. Este ştiut că din iniţia­tiva României şi a altor state, O.N.U. a adoptat unele rezoluţii importante — şi anume cea cu pri­vire la dezvoltarea acţiunilor pe plan regional şi a relaţiilor de bu­nă vecinătate între state cu orîn­duiri sociale diferite, precum şi cea referitoare la promovarea în rindu­­rile tineretului a idealurilor păcii, respectului reciproc şi înţelegerii între popoare. Şi actuala sesiune a Adunării Generale a O.N.U. a înscris pe agenda sa de lucru pro­puneri româneşti cum sunt: „Con­secinţele economice şi sociale ale­­cursei înarmărilor şi efectele sale negative asupra păcii şi securită­ţii“, precum şi „Rolul ştiinţei şi tehnologiei moderne în dezvoltarea naţiunilor şi necesitatea întăririi cooperării economice şi tehnico­­ştiinţifice între state“. La ordinea de zi a actualei se­siuni a organizaţiei noastre se află înscrise o serie de probleme de mare însemnătate internaţiona­lă, printre care dezarmarea, dez­voltarea colaborării între state, li­chidarea colonialismului şi a sub­dezvoltării, apărarea şi respectarea normelor de drept internaţional, a­­sigurarea securităţii mondiale. Spe­răm că rezoluţiile ce se vor a­­dopta în legătură cu aceste pro­puneri vitale ale omenirii vor fi de natură să exercite o influenţă favorabilă asupra evenimentelor internaţionale, vor servi în mod efectiv cauzei păcii şi destinderii in lume.­­Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Sesiunea jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite este, după opinia mea, chemată să dea un impuls mai puternic colaborării şi coope­rării internaţionale, să contribuie la realizarea de noi paşi pe calea soluţionării problemelor litigioase şi a conflictelor dintre state, la instaurarea unei păci trainice. De­sigur, aceste deziderate se pot rea­liza numai prin acţiunea unită a tuturor statelor şi popoarelor. în acest sens, aş supune atenţiei dum­neavoastră considerentele guver­nului român cu privire la direc­ţiile principale către care ar tre­ . (Continuare In pag. a IlI-a) Oră de studiu la Facultatea de istorie-ecologie din Sibiu DUMINICA -zi de lucru pe ogoare In întreprinderile agricole de stat şi cooperativele agricole de producţie din judeţul nostru, du­minică s-a lucrat intens. Mii de oameni au fost prezenţi pe o­­goare pentru a st­rînge producţia acestui an şi a pune baze solide celei viitoare. Au fost executate a­­rături, lucrări de pregătire a patu­lui germinativ şi de însămînţare pe circa 1 000 ha. Alături de lucră­torii din fermele de stat şi ţăra­nii cooperatori, sute de elevi, muncitori şi funcţionari au dat­ o mină de ajutor la strinsul şi de­pozitatul recoltei,­­ în fermele întreprinderii agri­cole de stat Sibiu mecanizatorii au executat arături şi lucrări de pregătire a solului pe o suprafaţă de 43 ha. S-au însămînţat cu griu 35 ha, suprafaţa totală rea­lizată pină luni dimineaţa fiind de 360 ha din 500 cite au fost planificate. Mai bine de 50 de oa­meni au luat parte la recoltatul porumbului, st­rîngîndu-se recol­ta de pe 4 ha. In livezi a cor­ti­nuat recoltatul fructelor. La a­­ceastă acţiune au luat parte şi­ funcţionarii întreprinderii. S-au cules peste 8 tone mere. O activitate intensă s-a desfă­şurat şi la I.A.S. Dealul Ocnei unde bilanţul realizărilor cuprin­de: 39 ha arate, 42 ha discuție şi 20 ha însăminţate. De asemenea, peste 200 de lucrători, din care 80 elevi de la Şcoala de şoferi, au muncit la strînsul recoltei. A fost recoltat porumbul de pe 7 ha şi sfecla furajeră de pe 2 ha. Întreaga producţie s-a transpor­tat şi depozitat in bune condi­­tiuni. Au fost prezenţi pe ogoare şi mecanizatorii ce deservesc coo­perativa agricolă de producţie din Slimnic. In hotarul numit „In şes" şi „Dealul Cucului“ s-a se­mănat griu cu 3 maşini S.U. 29, iar în „Moldita", 7 tractoare, au fost folosite pentru arături în ve­derea semănatului. Și la C.A.P. Loamneş s-a lucrat cu 13 tractoa­re la arat şi discuit. Valenţele metalului ştirbite de fisurile organizatorice ■ Economii diminuate de depăşiri nejustificate * Rebuturi neînregistrate, ajutate de... organizare * Compensaţia — o „metodă“ folosită din plin în nenumărate rinduri, conducerea de partid şi de stat a subliniat ne­cesitatea luării unor măsuri com­plexe în toate întreprinderile pentru valorificarea superioară a potenţia­lului de care dispun acestea şi, în primul rînd, a materiilor prime şi materialelor. Obţinerea unui volum sporit de produse din aceeaşi can­titate de metal, lemn, lină, talpă, piele etc. precum şi diminuarea cheltuielilor materiale la 1 000 lei producţie marfă sunt condiţii hotărî­­toare în ridicarea eficienţei întregii activităţi economice. Avînd în vedere aceste imperative, am întreprins recent o investigaţie la U.P.A. Sibiu, uzină a cărei pon­dere în ansamblul economiei jude­ţului este destul de mare. Deşi re­zultatele cu care a fost încheiat tri­mestrul III permit acordarea unui calificativ bun pentru colectivul de salariaţi, totuşi o analiză mai pro­fundă scoate la iveală imensele re­zerve ce există în întreprindere, care — dacă ar fi fost valorificate — ar fi amplificat, incontestabil, re­alizările. Pe ansamblul uzinei, con­sumurile specifice au fost mai mici decit cele planificate, ceea ce a generat o economie de metal de 3,333 tone. Cu toate acestea, la po­ziţia producţie pentru plan de stat, depăşirile consumurilor prevăzu­te au determinat consumarea în plus a 4.625 tone, care au diminuat ast­fel economiile ce s-ar fi putut ob­ţine pe total consum metal. Ma­joritatea specialiştilor cu care am discutat consideră această depăşire aproape o „bagatelă" faţă de zeci­le de mii de tone de metal pe care le consumă uzina. E adevărat, dar să nu uităm că economia de materii prime ■ (metal, ţiţei, cărbune, lemn, piei etc.) şi alte materiale constituie una din căile principale de creştere a produsului social şi a venitului naţional. Prin scăderea consumurilor specifice se micşorează ponderea fondului de înlocuire, ceea ce de­termină o creştere mai rapidă a venitului naţional — baza reproduc­­ţiei socialiste lărgite şi a ridicării, bunăstării oamenilor muncii. Urmărind felul cum a fost folosit metalul şi în celelalte două trimes­tre, constatăm că deşi pe ansam­blul uzinei trimestrul I se caracte­rizează printr-o economie de 5,227­­ şi al II-lea de 1,349 tone, la di­verse poziţii există totuşi depăşiri de consumuri. Care sunt cauzele a­­cestei situaţii? Oare numai furnizo­rul este de vină pentru că expedia­ză materiale şi la alte dimensiuni decît cele solicitate de U.P.A.S.?. Numai abaterile acestora constituie singurul motiv al capetelor ce cad de la debitare? La prima vedere s-ar părea că, cantităţile „nu prea mari“ ce le înregistrează uzina ca depăşiri se datoresc doar acestui motiv „inerent" oricărei activităţi. Dacă mai adăugăm şi multiplele co­menzi de unicate ce vin „peste noapte“ pentru care nu sunt prevă­zute materiale, fapt ce determină folosirea altora, de alte caracteris­tici , am putea spune că depăşi­rile sunt justificate. Problema este însă mult mai com­plexă. Există un sistem practicat cu multă, foarte multă uşurinţă aici, la U.P.A.S. Este vorba de neînregistra­­rea tuturor pierderilor ,de materia­le. O sumedenie de piese rebutate sunt făcute... nevăzute, în timp ce scriptele nu le consemnează. Ast­fel se nasc pierderi a căror eviden­ţă neexistînd, pe de o parte duc la raportări nu totdeauna autentice, iar pe de altă parte îi încurajează pe unii salariaţi să-şi continue nestin­­gheriţi... „munca". Cum se proce­dează? Foarte simplu. Totul porneş­te de la organizare. Neexistînd su­ficienţi oameni la C.T.C.-ul secţiei, numărătoarea pieselor nu prea se face. In felul acesta cel ce răspunde de compartimentul mai sus amintit primeşte piesele de la muncitor pe baza bonului de lucru, fără a le mai număra, ceea ce-i dă posibilita­te acestuia să predea doar pe ace­(Continu­are în pae a II-a) .V. DUMBRAVEANU

Next