Tribuna Sibiului, mai 1971 (Anul 4, nr. 991-1016)
1971-05-01 / nr. 991
în geografia fertilă a acestei primăveri, însufleţită de logodna Învoită a cireşilor înfloriţi sub cupola Carpaţilor, pulsînd ca o inimă tînără în pragul măreţului semicentenar al partidului, întreaga suflare românească se reuneşte în cuget pentru a cinsti ziua frăţiei muncitorilor de pretutindeni, încrustat cu litere roşii în calendarul marilor sărbători, 1 Mai a intrat în istoria românească o dată cu maturizarea factorului muncitoresc, atunci cînd acesta se pregătise a fi stegarul aspiraţiilor de libertate şi de progres ale poporului. Actul devotamentului faţă de cauza solidarităţii internaţionale exprimă, totodată, o reconfirmare a unei atitudini româneşti fundamentale, manifestată cu o vitalitate eroică prin negurile istoriei, aceeaşi care ne-a făcut să durăm un bastion de cumpănă la porţile marilor urgii din răscrucile veacurilor. Sentimentul tonic al solidarităţii internaţionale, venit din partea unui popor care n-a stimulat nici un război agresiv în istoria sa milenară, izvorăşte tocmai din conştiinţa funcţiei propulsive a unităţii, verificată secole de-a rîndul drept factor esenţial al progresului naţional. Şi cînd clasa muncitoare din România, aşezindu-şi în frunte un strateg de vigoarea şi clarviziunea partidului comunist, intra în focul marilor bătălii proletare antifasciste, ea reconfirma o dată cu maturitatea propriului său destin revoluţionar, cutezanţa de a se jertfi pentru a bara drumul fascismului în Europa, pentru a salva marile idealuri umanitare: pacea, progresul libertatea şi democraţia. Adevărul s-a verificat sub zidurile roşii ale Griviţei, dar şi sub zidurile Madridului şi ale Budapestei hortyste, pe cîmpiile Ungariei şi în munţii Cehoslovaciei. La fiecare 1 Mai, traversînd bulevardele invadate de flori şi steaguri sărbătoreşti, simţim vibrînd sub falduri istoria şi rememorăm poruncile fraternitare cu glasul grav al poporului încercat, care s-a definit pe sine pînă în graniţele libertăţii altor popoare, cum spunea Gheorghe Bariţiu, oferind un exemplu de cumpăt şi de echilibru prin însăşi convieţuirea sa îndelungată cu naţionalităţile conlocuitoare. Dar primăvara nouă a socialismului a conferit zilei solidarităţii de luptă a proletariatului şi o valenţă nouă. Ea împrumută prin ani caracterele marilor praznice tradiţionale, profilîndu-se măreaţă între duminicile exuberante ale nedeilor, ceea ce o asimilează unui circuit de adine interes popular, cinstind-o cu hore şi cu haţegane sub liziera pădurilor înteţite de verdele crud, însă i-a adăugat mai cu seamă efigia de glorie a victoriei, sărbătorind-o cu bilanţurile marilor îzbinzi constructive. Prin ea poporul se reunea meditativ asupra unui arc de drum cercetîndu-i rezistenţa, pentru a înainta cu o bărbăţie mereu întinerită pe linia de prosperare marcată de partidul comunist — călăuza şi strategul său înţelept. Astfel, cronica marilor sărbători din mai a devenit prin ani un document viu în faţa istoriei şi a umanităţii, capabil să argumenteze viabilitatea robustă în lumea contemporană a unor teze teoretice fundamentale de dezvoltare, un argument practic de traducere a lor în viaţă în condiţiile specifice societăţii româneşti, o măsură a vitalităţii pe care aceste adevăruri generale o pot stimula cînd sunt aplicate cu toată răspunderea faţă de destinul naţional şi de adevăr. Prin aceasta opera constructivă a partidului a devenit prin ea însăşi un bun al luptei generale, conţinînd, prin forţa argumentului concret, un îndemn şi o chemare. De la nivelul acesteia activitatea internaţională a partidului şi a statului nostru a ajuns să se definească în ultimii ani ca o contribuţie de real interes, cînd punctul de vedere românesc a început să fie un punct de referinţă prin caracterul său realist şi lucid. Insă el nu se iveşte întîmplător în aceste ipostaze în geografia politică mondială. El reprezintă termenii unei viziuni mai ample asupra dezvoltării şi a colaborării, resimţită adine de societatea românească in anii de după Congresul al IX-lea al partidului şi verificată optim în climatul societăţii contemporane, cînd procesul larg de renaştere a democraţiei a stimulat una dintre cele mai profunde forme de unitate naţională din cire i-au fost date acestui pămînt. Robusteţea ritmurilor de progres atinse sub destin comunist, intrarea României in epoca cea mai înfloritoare a devenirii sale prin atingerea treptei supreme de progres — cea a civilizaţiei industriale, fac ca sentimentele cele mai înalte să fie închinate în acest prag de mai Partidului Comunist Român, al cărui jubileu de jumătate de veac coincide cu izbucnirea crîngurilor străvechi, înflorite ca o coroană de basm pe fruntea primăverii românești adevărate. I In ţara noastră prima sărbă-I toare a zilei de 1 Mai a avut loc în anul 1894, cînd munci- I torimea bucureşteană a defilat pe străzi cerînd ziua de lucru de 8 ore şi vot universal. De la această primă zi de mai a solidarităţii muncitoreşti, truditorii lumii au parcurs un drum lung, de jertfe şi de victorii. Ancorată cu vechi rădăcini în istoria luptelor muncitoreşti pentru mai bine, clasa muncitoare din România şi-a făurit o istorie exemplară a bătăliilor de clasă. Cu atît mai remarcabilă, cu cit azi trăim evul societăţii socialiste, făurite sub conducerea comuniştilor. Am spicuit din ziarele şi revistele socialiste-muncitoreşti aflate în expoziţia organizată recent la Biblioteca „Astra“ cîteva pasaje din presa vremii, care potenţează azi o istorie a luptei proletariatului român in ziua de 1 Mai „Adevărul“ 1 Mai, 1913 (ziarul va apare la Sibiu începînd din 1918). Despre semnificaţia zilei articolul de fond consemnează simbolic efortul muncitorilor de a dobîndi conştiinţa de sine a clasei lor: „... Şi la fiecare 1 Maiu face un pas uriaşul... şi cînd calcă parcă bate inima pămîntului. Dacă pornesc milioane, dacă inima a milioane bate o dată, numai atunci poate să se cutremure aşa pămîntul“. Acelaşi ziar, în nr. din 9 mai prezintă demonstraţiile muncitoreşti din Braşov şi Budapesta. Lozinca: împotriva înrobirii! „Tribuna socialistă“, 1 Mai 1924. Sub un desen, pe prima pagină, această explicaţie: „Deşteptarea proletariatului din amorţeala soliei milenare“, jos, în strngă, textul „Internaţionalei“. „Viaţa muncitoare“, 29 aprilie 1928. „Ziua de 1 Mai, nu e numai o zi internaţională de sărbătoare a muncii, ci mai mult, o zi de luptă pentru izbînda revoluţiei întregului proletariat“. Acelaşi ziar, la 1 Mai 1929, îndeamnă proletariatul român la luptă „împotriva exploatării şi a pregătirilor de război contra U.R.S.S. Proletariatul — notează programatic ziarul — se ridică vertiginos prin organizaţiile sale, Sindicatele Unitare, Blocul Muncitoresc Ţărănesc, în frunte cu Partidul Comunist la luptă pentru dărîmarea întregului regim burghez“. „Studenţimea română“, 1 Mai 1932: „Dacă 1 Mai 1889 a găsit masele nepregătite şi dezorganizate, 1 Mai1932 se află în faţa unei forţe ameninţătoare, ce creşte din clipă în clipă, grupînd sub scutul ei pe toţi tradiţii şi exploataţii“. ... Eforturi de organizare, de limpezire ideologică, demonstraţii, adunări festive cu pancarte încărcate de revendicări răzbat peste vreme din aceste succinte notaţii, punînd în evidenţă maturizarea politică a proletariatului român şi de pretutindeni în asprele bătălii de clasă. ... 1 Mai 1971, zi liberă, sub zodie comunistă, zi încărcată de amintirea atîtor sacrificii şi atîtor izbînzi, pentru ca noi, cei de azi, să păşim încrezători pe drumul deschis de partid! V. DORESCU DIN CRONICA ANILOR PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! nr. 991 Sîmbătă ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN I BIBLIOTECA,,ASTRA"! SIBIU TRĂIASCĂ IMAI-ZIUA SOLIDARITĂŢII INTERNAŢIONALE A CELOR CE MUNCESC! ANUL IV 1 Mai 1971 4 pagini 30 Bani Desen de SIMION FLOREA (Qintee in Patrie-cîntec unică-n gînd şi dor, Cînd unică iubirea-mi ţi se-nchină întiiul Mai ţi-e susur albastru de izvor Din daruri limpezite-n esenţe de lumină. Patrie-cîntec fără de sfîrşit Cu miez aprins, rotund ca-n vis de pîine, Cu-adolescentul freamăt de seve înrudit Spre verticala albă a drumului de miine. Aici, pînă-n sămînţa ce-n vis se-nalţă iar Ca-n ierburile moi în vînt tremurătoare Ţi-e-nzăpezît în calde candori de făurar Seninul invadat cu seminţii de soare. Şi astfel cînd un suflet se rotunjeşte-n dor Şi astfel cînd iubirea-mi tăcută ţi se-nchină, întiiul Mai ţi-e susur albastru de izvor Patrie-cîntec, Patrie-lumină. NICOLAE PETRU In intimpinarea gloriosului semicentenar al partidului LAUDA hărniciei oamenilor din întreprinderi Intimpinind semicentenarul partidului intr-o atmosferă de entuziasm şi hărnicie, valorificînd mai bine rezervele interne, muncitorii, inginerii, tehnicienii din industria judeţului nostru — români, germani, maghiari — se prezintă la marea sărbătoare a celor ce muncesc, ziua de 1 Mai, cu un bilanţ insufleţitor. Angrenate în întrecerea socialistă pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor de plan pe 1971, până la 1 Mai — prima etapă a întrecerii — colectivele de muncă din industrie au obţinut rezultate deosebite. Aplicind o gamă largă de măsuri organizatorice, împletind entuziasmul cu hărnicia şi abnegaţia, o serie de colective au reuşit să-şi realizeze sarcinile de plan pe patru luni cu multe zile înainte de termen. Acest lucru a făcut ca la nivelul judeţului planul producţiei industriale să se încheie cu 3 zile înainte de termen, realizîndu-se suplimentar o producţie în valoare de aproape 90 milioane lei. Nu ne-am propus să enumerăm întreprinderile care s-au situat în fruntea întrecerii, nici importantele cantităţi de produse realizate peste plan — acestea fiind consemnate în alte articole şi informaţii publicate în ziarul nostru. Ceea ce dorim să consemnăm este faptul că toate aceste bilanţuri încheiate înainte de termen, toate aceste angajamente depăşite de câte 2 şi 3 ori sunt expresia unei unanime dăruiri, pentru care oamenii muncii din întreprinderi merită din plin — şi din toată inima — cele mai călduroase mulţumiri şi felicitări. ... din agricultură Cooperatorii, mecanizatorii, inginerii agronomi, toţi lucrătorii din agricultura judeţului nostru au depus in această primăvară eforturi susţinute pentru ca lucrările în cîmp să fie făcute la timp şi la un nivel calitativ cit mai ridicat. Organizarea exemplară a muncii şi-a spus cuvîntul: insămînţările de primăvară s-au încheiat în toate cele 86 cooperative agricole şi 5 întreprinderi agricole de stat, celelalte lucrări agricole de sezon au fost executate la timp şi în condiţii de superioară agrotehnică. Pretutindeni, la Slimnic sau Păuca, la Loamneş sau Roşia, la Baslea sau Hosman, la Arpaşu de Jos sau Boian, la Miercurea Sibiului sau Avrig, pretutindeni s-a muncit inimos, s-au făcut lucruri foarte bune. Laudă cooperatorilor, laudă mecanizatorilor, laudă specialiştilor, tuturor celor care în această primăvară au pus temelie sănătoasă la baza succeselor ce Ie vom înregistra în toamnă. I-am văzut pe aceşti oameni. Le-am admirat tenacitatea şi disciplina, priceperea şi zîmbetul care înflorea pe faţa lor chiar şi atunci cînd frigul muşca nemilos miinile bătătorite. Acum, cînd admirăm cimpurile frumos orinduite, culturile sănătoase care prevestesc belşugul verii şi al toamnei, acum, cînd admirăm verdele strălucitor al griului şi străveziul inefabil al porumbului abia ieşit de sub ţarină, se cuvine să-i felicităm din toată inima pe cei care au lucrat zi de zi pe aceste cîmpuri, pe cei care au muncit săptămtni în șir pentru ca noi acum să putem spune simplu: „Totul e-n ordine". Eforturile colective ale oamenilor au dat roade bune. Sărbătorirea Muncii aduce laudă lucrătorilor de pe ogoare! 0 amplă sinteză a ..Admirabil“, ,,o realizare strălucită“, „un succes incontestabil“. Iată doar cîteva remarci izvorîte în clipe de sinceră îneîntare din inima unor vizitatori anonimi și culese din Cartea de onoare a lui EXPO 71 după numai o zi de la inaugurarea ei. Cuvintele de caldă apreciere vizează direct realizările impresionante pe care economia județului nostru le-a înregistrat an de an printr-un efort constant de înscriere pe traiectoria celor mai cutezători indici ai progresului contemporan. Privită din acest unghi, EXPO 71 reprezintă o amplă sinteză a muncii creatoare înfrăţite a oamenilor muncii de pe întreg cuprinsul judeţului — români, germani, maghiari — o frescă veridică a victoriilor lor pe cel mai paşnic front, frontul muncii, un prilej de îndreptăţită mîndrie. Realizările remarcabile pe care nesfîrşitele standuri ale expoziţiei le reunesc sunt în ultimă instanţă rodul împletirii priceperii şi talentului sutelor de mii de creatori anonimi cu înalta conştiinţă a omului în care sentimentul de producător s-a îngemănat pentru totdeauna cu cei de proprietar al mijloacelor de producţie. ... M-am alăturat din nou într-una din după-amiezile trecute şuvoiului neîntrerupt de oameni care s-a revărsat literalmente în sala expoziţiei, zăbovind îndelung în faţa produselor şi panourilor, comentînd, lansînd observaţii critice sau laudative. Şi a trebuit să consemnez din nou — pentru a cîta oară? — modul în care omul zilelor noastre ştie să privească propriile realizări, propriile „comori“ plămădite de mîini îndemînatice şi minţi scăpărătoare, cu mîndrie reţinută, citită abia în priviri şi în gesturi, şi cu exigenţa omului ce ştie că ceea ce a înfăptuit reprezintă în fond doar un capitol din marea epopee a muncii scrisă sub soarele socialismului. Iată de ce mi s-a părut că privirile moneau pe sutele grafice răsărind (continuare în pag. a IlI-a) EMIL DAVID Aspect de la deschiderea expoziţiei industriale EXPQ *?S fotd WRWD MSS.