Tribuna, aprilie-iunie 1892 (Anul 9, nr. 75-146)

1892-04-01 / nr. 75

gggjggggg Cu l­a Aprilie v. 1892 se începe Abonament nou „Tribuna“. Abonamentele se fac cu multă les­­nire atât monarchic, cât şi în România prin mandate poştale (Posta-utalvány — Post-Anweisung.) Se recomandă abonarea tim­purie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sunt rugaţi a ne comunica eventual prelânga localitatea unde se află şi posta ultimă, car’ domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postai adresa tipă­rită dela fâşiile, în care li­ s’a trimis­­­iarul pănă acuma. Administraţiunea­­Jiarului „T­ribun­a“. Fondul de disposiţiune. Cu ocasiunea discuţiunii ce s’a încins în parlamentul maghiar asupra budgetului ministerului de interne, ve­nind vorba despre fondul de disposi­ţiune, opoziţia a adus grele învinuiri gu­vernului. Deşi suntem departe cu inima şi cu gândul de aspiraţiunile atât ale gu­vernamentalilor, cât şi ale oposiţionali­­lor, căci puncem o luptă contra tuturor „părinţilor* patriei“­— cum se numesc deputaţii din camera maghiară, — to­tuşi de astă dată ne alăturăm pe lângă partidele oposiţionale şi constatăm bu­curos, împreună cu ele, că în adevăr guvernul cheltuesce sute de mii din fondul de disposiţiune pe lucruri netrebnice. Astfel: Cheltuesce nu pentru siguranţa pu­blică, ci pentru a falsifica principiul cel mai preţios al vieţii constituţionale din­­tr’un stat: parlamentarismul. Din desbaterile urmate se învederează, că în alegerile trecute din „fondul de dispo­siţiune“ s’au cumpărat voturi, s’a vio­lentat deci conscienţa alegătorilor , şi întreţine o presă, care dacă ar fi să se judece de pe folosul ce-’l aduce cetăţenilor, apoi nu e vrednică nici mă­car de cerneala tiparului. Importanţa acestor două lucruri ne îndeamnă să insistăm asupra lor ceva mai pe larg. Oglinda şi valoarea unui stat este de­sigur parlamentul. Aci sânt întru­nite toate inteligenţele, aici se poate vedea la ce grad se găsesc în stat in­­stituţiunile moderne: parlamentarismul şi respectul pentru constituţiune şi legi. Ei bine! Credem, că după cele în­tâmplate atât pe vremea alegerilor, cât şi în urmă, ori­ şi­ ce om nepreocupat şi judecător imparţial s’a putut con­vinge, că constituţionalismul şi parla­mentarismul în Ungaria abia doar’ pe hârtie mai există. Dacă totuşi ar fi nevoie să mai întărim pe cineva în convingere, nu avem decât să-­l invităm a urmări cu atenţiune desbaterile din cameră, şi cre­dem că după a lor cetire în privinţa constituţionalismului şi parlamentaris­mului maghiar toţi vom fi de acord cu opoziţia maghiară. Nu aceasta este însă ceea­ ce în primul loc ne interesează în discuţiu­­nea ce s’a urmat asupra fondului de disposiţiune, ci cestiunea a doua: în­treţinerea presei oficioase, asupra cărei atragem atenţiunea lectorilor noştri. Ear’ în această cestiune mergem numai pănă la jumătate drumul cu oposiţia , recunoascem, că în adevăr presa ofeioasă maghiară nu merită nici mă­car tiparul! Nu însă pentru motivul adus de oratorii şi d­atele oposiţiunii, că adecă fiarele oficioase ar fi prea în­găduitoare cu naţionalităţile şi îndeosebi cu Românii din Ardeal, ci tocmai din motive con­trare ! Şi această presă, întocmai ca cea a oposiţiunii, este şovinistă pănă la extrem. In loc de a calma firea învăpăiată a Ungurilor, o alimentează tot mai tare. în acelaşi timp când servesce un guvern călcător de legi, deservesce sta­tului, din care nemaghiarii fac par­tea cea mare, în loc de a propo­­vedui înfrăţirea şi buna pace între po­poare ce sânt silite să veţuească îm­preună, prin nech­ibzuinţa sa atîtă ură între cetăţenii aceluiaşi stat, în loc de a înfiera pe politicienii, care fac sport din politică, dă adăpost aventurierilor politici şi tuturor trădătorilor de neam şi de principii. în loc de a fi evan­geliu al civismului, este terenul unde evreii exploatează şi pe Maghiari şi pe nemaghiari. în loc de a spune adevărul, mistifică; în loc de a se încălzi de sen­timente frumoase, se conduce de ură; arma cea mai des întrebuinţată îi este calomnia, care denunţarea şi poltroneria le consideră ca virtuţi. Eată ce se face cu fondul de dis­posiţiune. Eatâ presa oficioasă din Ungaria, eată pentru­ ce­­juce el împreună cu foile oposiţionale maghiare, că ziarele gu­vernamentale unguresci însemnează de­cadenţă, întocmai cum şi cele din opoziţie îşi bat joc de principiile cele mai elementare ale­­jiaristicei moderne, căci în privinţa aceasta există o per­fectă unitate în toată presa maghiară. Ca să fim însă drepţi, trebue să apărăm guvernul contra unei învinuiri nemeritate ce ni-o fac oposiţionalii. Astfel îl invinuesc de ce nu a fondat ori de ce nu fondează în Ardeal diare românesci, care să combată scrisele presei românesci, şi în­deosebi pe „Tribuna“, căci — scrie o foaie „patriotică“ — presa naţională română câştigă teren pe­­oi ce trece în­tre „blânzii Valachi“, aşa că într’o bună dimineaţă Ungurii o să se vadă cu desevîrşire perduţi în Ardeal. Atâta lucru cuminte mai putem să recunoascem guvernului unguresc: n’a făcut acea încercare ce era să- i coste bani mulţi, ci a lăsat ca Românii in­traţi la stăpân să se compromită dînşii prin fondarea unui zt­ar românesc guvernamental, de care însă Ro­mânii adevăraţi s’au ferit ca de ciumă. Aşa, că dacă este ceva de mirat, apoi aceasta e numai cum Ungurii nu s’au convins toţi, că simţul naţional e mult mai desvoltat între noi Ro­mânii, decât ca el să poată fi slăbit măcar prin mercenari plătiţi din fon­durile de disposiţiune. Cum nu au văz­ut Maghiarii, că de reptilii ca Ale­­xu­s şi Moldován Gergely, Românii se îngrădesc cu zidul puternic al iubirii de neam, sentiment, de care Ungurii nu au să ne desbrace nici când ar cheltui întreg fondul de disposi­ţiune în acest scop. Nu! Cu fondul de disposi­ţiune nu se poate aplana ces­tiunea română. Numai simbriaşi nenorociţi pot scrie aşa ceva: să se lucreze cu ajuto­rul fondului de disposiţiune pentru amuţirea presei naţionale române. Cine nu s’a spăriat de temniţă ungurească, n’are să fie ademenit nici de banii Ungurilor. Nu avem de vândut nimic, ci avem de cucerit, revendi­cări! Ne simţim un popor tânăr şi plin de vigoare. Neoneştii, explo­­ratorii şi trădătorii întotdeauna isgoniţi au să fie dintre noi. Şi cu cât ni­ se prelungesce suferinţa, cu atât ne oţelim în lupta grea naţională ce o ducem. Numai domnia legii ne poate faultani! Dacă îşi iubesce ţeara, eată­ ce să ceară presa oposiţională celei oficioase, eata ce să ceară ambele de la guvernul acestui stat. Epoca, în care se puteau cumpăra pe bani conscienţe şi se putea înăbuşi prin forţă sentimentul naţional, a trecut. Trăim în veacul naţionalismului. Nevrând să ştie despre aceasta presa maghiară, face serviciu rău toc­mai Maghiarilor, căci numai ei au să piardă când siliţi vor fi să se închine măreţului steag, fără triumful căruia statul acesta nu poate veţui, steag pe care stă scris: egala îndreptăţire a naţionalităţilor! FOIŢA „TRIBUNEI". De la Ateneul-Român, Ateneul-Român nu numai ca formă e una din cele mai strălucite podoabe ale Orien­tului, ci şi ca fond a început se devie o in­stituţie, care fără îndoeală va ave un rol­­precumpănitor în înfrăţirea popoarelor Penin­­sulei­ Balcanice. Pe de o parte, de pe această tribună au început a se propovedui ideile şi simţă­mintele cele mai legitime naţionale, care pe de alta, pe basa faptelor şi documentelor is­torice, a se edifica clădirea, sub care odată se speră a se adăposti ca o familie înru­dită, — dupa­ cum a dovedit dl Haşdeu în şedinţa de astăzzi a Academiei, — popoarele Orientului. In acest scop, conferenţa ce domnul Ioan Bogdan, profesor de limbile slave la universitate, a ţinut la Ateneu, merită toată atenţiunea Românului, pentru care materia­lu este ântâia şi ultima ţintă a vieţii. Autorul, deşi ântâia dată suit pe o tri­bună publică şi deşi cunoscut mai ales de un cerc restrîns de învăţaţi din ţeară şi străină­tate, a avut ocasiunea să se încredinţeze, că subiectul despre care a tractat nu este străin şi indiferent „inteligenţei“ române din ca­pitală. Titlul conferenţei, despre care e vorba, a fost „Românii şi Bulgarii“, obiect foarte interesant şi totdeodată însemnat din punctul de vedere istoric pentru Români. Conferenţiarul, profund cunoscător al limbilor slave moderne şi vechi, a studiat epoca veche şi a trebuit să constate prin isvoa­­rele directe ce şi-au stat la îndemână, că ade­vărul istoric, nu e tot acelaşi, care a fost presentat pănă acum prin începuturile de studii istorice făcute de predecesorii sei. De aci o nouă lumină, un nou orizont deschis ştiinţei. Domnul Ioan Bogdan, a cărui inimă îmbrăţişează tot atât de cald imparţiali­tatea judecăţii, cât şi soartea neamului seu, fără a se teme şi a arunca, printr’un şo­vinism scurt la vedere, vălul lui Timant asu­pra trecutului nostru, îl scormonesce adânc şi-’l diseacă, şi cu o viuă bucurie de triumf arată, că în acel trecut întunecos e învălită lumina viitorului, simburele existenţei şi per­petuării noastre naţionale. Cu aceste observări prealabile întrăm în schiţarea materiei pertractate de dl confe­renţiar în seara de 26 Martie, fiind siguri, că vor întimpina tot interesul bunilor noştri fraţi din Ardeal. Dintr’untâiu pentru a desrădăcina unele prejudiţii ruginite pe terenul istoric la Români, cere indulgenţa datorită începutului şi intro­duce pe ascultător imediat în subiectul ales. Raporturile care — 4'ce­ph I. Bogdan — au existat timp de 13 veacuri de bună vecinătate între noi cu Bulgarii, au fost felu­rite. Dintre multele raporturi literare, etno­grafice, politice, bisericesci etc., alege şi se mărginesce la cele culturale şi politice, cu atât mai mult, că dl Haşdeu a avut demult ocasiunea, ca chiar de pe această tribună se vorbească despre raporturile etnice ale acestor două popoare. Cu toate­ că noi Românii suntem urmaşi direcţi ai Romei şi că fondul ni­ a rămas pănă astăz curaţiatin, totuşi a fost un timp odată, când în biserica şi în statul nostru adopta­sem limba bulgară. Cum se explică acest fapt istoric? — Deja Urechiă, cronicarul, a crezut, că în urma conciliului dela Florenţa, introducerea limbii bulgare, recunoscută de patriarchul şi de împăratul Bizanţului, ca limbă oficială a bisericii bulgare, va servi ca un paladiu în contra catolicismului. Această explicare a primit-o Cantemir şi alţii. Dintre străini, uni au crezut, că acesta a fost re­­sultatul forţei, car’ alţii al creştini­mului pro­pagat la Români de cătră Bulgari. Dela explicarea acestui fapt depinde concepţiunea întregei noastre istorii. Dar’ mai ântâiu, pentru a ne pute da seamă mai bine, să facem o mică descriere despre ori­ginea Bulgarilor. Numele lor e de origine turcească, în dialectul turcesc e un cuvânt cu însemnarea de: turburător, răsboinic, etc. Această explicare a cuvântului este justificată printr’o mică listă a numelor unor prinţi bul­gari, unde sânt cuvinte, care nu se pot tăl­măci decât prin dialectul Ciuvaşilor dela Volga. De aci nu urmează însă, că sânt de origine turcească. Ei sânt Slavi, în sec. al 5—7-lea năpădind în Peninsula­ Balcanică, au dat da Sloveni, care ocupau Mesia, Tracia, Macedonia, pănă în Tesalia şi care veniseră ceva mai nainte şi împreună cu dînşii. Bul­garii­­i-au cucerit, ’i-au supus şi li-au impus felul lor de a cârmui. Deja pe la sec. 9—10 Bulgarii adoptaseră limba slovenească şi­’şi perduseră naţionalitatea lor, substituind numai numele de Sloven cu cel de Bulgar. Un fapt analog s’a întâmplat la Ruşi, căci Slavii din Rusia s’au numit Ruşi numai dela dinastia Normanilor (Rus). La Bulgari şi limba şi cultura e slavă; cu toate­ că s’au amestecat cu Cumanii, Pece­negii etc., ei au rămas în fond Slavi. Acum punem întrebarea : Cum noi, care în Dacia Traiana ne bucurasem de o civilisa­­ţiune romană înaintată, am adoptat în vieaţa oficială limba şi cultura bulgară? Cu convin­gere răspundem, că aceasta nu e decât o con­­secvenţă firească a vremilor grele sub care am trecut şi care ne-au făcut să perdem ori­ce urmă de civilisaţie şi cultură antică ro­mană, şi tocmai când ducem o vieaţa semi­­nomadă, în uitarea trecutului glorios, să pri­mim cultura şi civilisaţia bulgară, pe care aceştia­­şi-o însuşiră de la Bizantini. Expansiunea repede a puterii elemen­tului bulgar peste peninsulă se explică f-iu prin vecinătatea Bizanţului, care li-a dat forma de stat şi creştinismul, şi al II lea prin lipsa de duşmani puternici, care să le opună o re­­sistenţă hotărîtoare în calea lor. între sec. 7 şi al 10-lea cade epoca cea mai însemnată de înflorire a literaturii şi cul­turii bulgare. Importanţa ei a fost atât de co­­vîrşitoare, încât imediat a aflat răsunet şi la ceialalţi Slavi-de-Sud şi Nord (Ruşi), în timpul acesta, care era rostul tra­iului poporului român? Trăiam ca păstori, nomazi, cutrieram munţii şi şesurile, lipsiţi de o vieaţa de stat organisată, lipsiţi de o formă de guvernament. Supuşi de Bulgari atât dincoace de Dunăre, cât şi dincolo, a tre­buit, firesc­, să primim formele vieţii oficiale a Bulgarilor. Adecă, atât vieaţa noastră de stat, cât şi cea bisericească a fost organisată după modelul Bulgarilor. Dar, de aci nu urmează, că am primit şi creştinismul de la Bulgari, căci deja există un strat puternic de termini latini în termino­logia noastră creştină, care servesce ca o viuă dovadă despre anterioritatea creştinismul la Români. La 1018 Bizantinii cuprind Bulgaria. 188 de ani de decadenţă politică şi morală paralisează ori­ce mişcare. Atunci se nasce secta Bogom­i­ţilor, care s’a răspândit în Europa. Amorţeala şi stagnaţiunea Bulgarilor a durat pănă atunci, pănă când Românii au dat nascere la imperiul româno-bulgar, sub conducerea lui loan şi Petru Asan. Românii P.­Balcanice, popor de munte, oţelit prin clima aspră, îndată­ ce s’au ridicat 2 viteji copii ai lor, au dat semnul de răs­coală şi au început acea serie de lupte ale că­ror rezultate sânt bine cunoscute. Nu voim­­a înşira aceste lupte, prin ale căror succese strălucite s’a restaurat imperiul. Ceea­ ce ne interesează aci ca să stim, este că rolul Ro­mânilor în crearea acestui imperiu a fost mare: ei au fost braţul şi capul mişcării, ear’ Bulgarii massa. Meritul de căpetenie trebue deci se­’l atribuim Românilor fără nici un şovinism. In genere, istoricii slavi au falsificat mişcarea fraţilor Asan. Astăzi nu e Slav, care să recunoască, că restauratorii imperiului româno-bulgar sânt Români. Dar, atât scriitorii bizantini, cât şi scrisorile Pa­pilor adresate domnilor români, precum şi Sifo­iu, Mercuri 1/13 Aprilie 1892 Anul IX ............................. llflHUEl I ABONAMENTELE Pentru Sibliu: 1 lună 85 cr., l/4 an 2 fl. 50 cr., ** an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohle: l lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., l/1 an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: V« an 10 franci, V* an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numei plătindu-se înainte. Apare in fiecare dl de lucru Nr. 75 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Enomresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un no­mer costă 5 cracări v. a. »la 15 bani rom. Guvernul „binevoitor“ naţionalită­ţilor. Foile guvernamentale se întrec­eară în a face pe apostolii maghiarisării. Astfel „K­olozsvár“, organul de frunte al guvernului în Ardeal, publică în noul seu de Sâmbătă un lung articol din peana cunoscutului kultur-egyletist Sándor József, în acesta pledează pentru reuniunea carpatină maghiară, care­­şi-a luat de scop să abată so­cietatea pustelor unguresci să călătorească în Ardeal, unde „situaţia etnografică este cea mai tristă şi mai periclitată“. Aceasta se înţelege, pentru-că maghiarizarea Ardealului încă nu este săvîrşită. Şi mai mult prestă în această privinţă „Nemzet“, organul de frunte guvernamental din Buda­pesta, în noul seu de la 10 Aprilie n. a. c. Aici aflăm, drept panegiric patriotic, urmă­toarea notiţă: „Episcop maghiari­­sator. Tendenţele maghiarisătoare ale episcopului Bubics în Ungaria-de-sus sunt destul de cunoscute înaintea publicităţii nu numai din scrisorile sale pastorale, ci şi din dispoziţiile sale sociale. In călătoria sa canonică din urmă, scrie corespondentul nos­tru, un pleban a început a-­l saluta în limba slovacă. Abia a pus însă câteva cuvinte, şi episcopul spre înspăimântarea oratorului şi spre uimirea mulţimii ,l-a întrerupt (ficând latinesce: Si non collet lingua hunganca, locuatur lingua ecclesiaea. (Dacă nu scii unguresce, vorbesce în limba bisericii). După aceea episcopul a mers la şcoală, unde primarul a început să-l întimpine ear’ slovăcesce. Episcopul, ce e drept, nu a înţeles nici un cuvânt, dar’ pentru aceea tot a­­j­is slovăcesce: „dze- Jcujemu (mulţumesc), ceea­ ce a produs entu­­siasmul poporului. Folosindu-se de acesta, a rugat pe credincioşi ca să-’i procure bu­curie prin învăţarea limbii ma­ghiare. Fruntaşii satului, aşezat la margi­nea Gali­ţi­ei, au promis, că la anul vor saluta unguresce pe episcopul“. Co­­mentar nu mai trebue! REVISTA POLITICA. Sibiiu, 31 Martie st. v. întrevederi de monarchi. Revenind asupra soirii despre în­tâlnirea împăratului Wilhelm cu Ţa­rul Rusiei la Danzig, „Nordd. Alig. Zig.“ scrie ulterior, că din pro­gramul vizitei împăratului la Danzig se pare şi mai puţin probabil, că împăra­tul se va întâlni cu Ţarul. Omorul lui Vuk­ovici. „Pol. Corr.“ primesce din Con­­stantinopol un comunicat despre resultatele cercetării făcute în aface­rea omorului lui Vuk­ovici. Extragem din el următoarele: Judele instructor, Feizi-Bei, a ajuns la convingerea, că autorul omorului este un Bulgar din Macedonia, cu numele Merdjan, car’ complicele lui de căpetenie alt Bul­gar din Macedonia cu numele Cri­st­o. Cristo a mărturisit, că Merdjan a fost designat să comită omorul, dar­ acesta neagă ori­ce participare la afacere. Pro­cesul contra lui Merdjan, Cristo şi con­­soţii se va face în curând. Guvernul bulgar cere cu insistenţă ca acasa să se facă şi contra lui Şişmanoff. După alt comunicat din Con­­stantinopol al lui „Pol. Corr.“, gu­vernul bulgar a abandonat în adevăr intenţia de a adresa Porţii o notă în afacerea Şişmanoff. Cercurile diploma­tice cred, că guvernul bulgar a primit acest sfat dela unele puteri străine şi în urmare s’a rezolvat a­bisul la com­­planarea greutăților ce se nasc din această afacere prin schimbări confiden­țiale de idei cu Poarta.

Next