Tribuna, iulie-septembrie 1892 (Anul 9, nr. 147-218)

1892-07-01 / nr. 147

Anul IX Bibimi, Mercuri 1/13 Iulie 1892 ABONAMENTELE '/« an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numii plătindu-se înainte. UNA Apare in fiecare di de lucr Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/i an 2 fl. 50 cr., */» an 5 fi., 1 an 10 fi Pentru ilucerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */, an 3 fl 50 cr., l/­ an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. I.­ipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte­riu se înapoiază Un număr emită 5 cracări r. a. man 15 bani rom. Colecta naţională pentru restaurarea caselor devastate ale domnului Dr. Raţiu în Turda. Transport din nrul 146 . fl. 517.49 Constantin Bucşan, econom de oi­­ în Sibieln î.— Nicolae Banciu, econom de oi în Sibiel.........................................n î.— Petru Apolzan, econom de oi în Sibiel.........................................n î.— Ioan Bors, econom de oi în Sibiel 71 î.— loan Popescu, econom în Sibiel .n î.— loan Dordea, econom de oi în Sibiel......................................... 71 î.— loan Topârcean sen., econom de oi în Sibiel................................ î.— loan Topârcean jun., econom de oi în Sibiel...............................n î.— Andreiu Bucșan, econom de oi în Sibiel ..........................................n î.— Ioan Muntean, econom în Sibiel . z­ î.— Ioan Iuga Muntean, econom în Sibiel.........................................n î.— Nicolae Lupu­, econom în Sibiel .n î.— Antonie Dragomir, econom în Sibiel 7) î.— Ioan Andreescu, econom în Sibieln î.— Nicolae Tipurita, econom de oi în Sibiel......................................... 7) î.— Dan Seroiu, econom de oi în Sibiel.........................................n î.— Nicolae Tebu, econom de oi în Sibiel .........................................n î.— loan Petru Basma, econom de oi în Sibiel.................................... n­ î.— Alexandru Borda, preot gr.-or. în Sibiel....................................n î.— loan Nicula, econom de oi în Sibiel......................................... 71 î.— Io­meș Li*l jun., econom­ de oi în Sibiel.........................................n î.— loan Aposz n Punte, econom în Sibiel......................................... 7­ î.— loan B. Cornea, econom în Sibiel . 7) —.50 loan Sfredel, econom în Sibiel 71 —.50 Simion Iosif, econom în Sibieli —.50 loan Stănila, econom în Sibieln —.50 Oprea Petra, econom în Sibiel . 71 —.50 Dimitrie Rugie, econom de oi în Sibiel.........................................n­­.— Alex. Daneiu, director şi proprie­tar de mine in Bucium . . .n 5.— Traian Deac în N. Sata . . . 71 —.80 Suma . .a.549.29 Administraţia ,,Tribunei“. Apucătură ungurească. Cetitorii noştri încă cunosc o parte din întreprinderea foii „Budapesti Hirlap“ în causa „Gestiunii române“. Am re­produs-o şi noi pentru a da ocasiune cetitorilor noştri nu numai să o cu­noască în totalitatea ei, ci să o şi judece. Aceia, care cunosc firea compatrio­ţilor unguri, are să-şi surprindă între­prinderea foii oposiţionale din Buda­pesta. Şi nu fără cuvânt. Căci îşi vor pune întrebarea: cum vin Ungurii toc­mai acum, când sânt în apogeul lor să se ocupe şi tocmai cu „cestiunea ro­mână“? Mai departe, cum vine tocmai oposiţiunea, şi încă cea mai extremă, să pună la ordinea­­idei astfel de cestiune? în anul 1849 după­ ce Ungurii ocu­paseră Sibiiul şi Braşovul şi au închis ţeava din toate părţile, afară de Munţii­ Apuseni şi de fortăreţele Albei-Iuliei şi Timişoarei, erau stăpâni pe partea cea mai mare a regatului unguresc de astă­ji. In culmea puterii întemniţau, ju­decau, împuşcau şi spânzurau pe pu­teri de te lua o groază. Tot atunci cade şi detronarea regelui şi declararea Tro­nului de vacant. Va să ctică „consolidau“ statul un­guresc. Se înţelege aşa, cum sciau ei să-’l consolideze. N’a trecut o lună de case şi au deşertat temniţele. Tribunalele de sânge au început a mai răni cu sentenţele. Puşca şi furcile funcţionau mai rar. Nu numai. Pe compatrioţii unguri îi apucă o dragoste neobicinuită cătră c­i perse­cutaţi mai nainte. Cetăţenii fără deo­sebire de naţionalitate sunt chemaţi umăr la umăr să se lupte contra ini­micului comun, contra împărătescilor şi aliaţilor lor, contra Ruşilor. Ce a urmat mai departe seim cu toţii. Dragostea patriotică însă nu se pregătesce nici cu furci, nici cu „praf şi plumb“. Aceea a fost atunci, să vedem ce se întâmplă în­­filele noastre. Abia a trecut o lună de la culmea sumeţiei compatrioţilor noştri unguri. Cine era ca ei, când la umbra iubi­­leului de două(j­eci-şi-cinci de ani se întreceau de la primate pana la func­ţionari de a treia mână întru a face voturi solemne privitoare la maghiari­­sarea ţinuturilor de dincoace de „Dea­­lul­ Craiului“. Se părea atunci, că Românii sunt judecaţi in contumaciam şi nu mai au alt drept, decât de existenţa usque ad benepeacitum regnicolarum. Şi acum dintr’odată atâta dra­goste, încât să fie vorba chiar de „Ges­tiunea română“. Nici prin minte nu ne trece să facem alusiuni antipatriotice, de care pe nedrept ne insinuă compatrioţii un­guri în toate Zilele. Cu atât mai pu­ţin adscriem schimbarea aceasta repen­­tină unor evenimente, care să fie egale cu cele din 1849. O causă însă tot trebue să fie. Din curat senin nu au venit compa­trioţii unguri să se ocupe cu „ces­­tiunea română“ şi un apostol al ei să colinde două ţeri pe la „elementele cele moderate“ ale Românilor, ca să afle, cum să o aranjeze mai bine. N’am voi pentru lumea aceasta să ne expunem, ca să ni­ se poată fice, că suntem nemodeşti Causa acestei schimbări repentine însă în părerile po­litice ale compatrioţilor noştri unguri nu e a se căuta decât în „flascul“ Ro­mânilor cu Memorandul la Viena. Le priesce, precum se vede, şi lor „flascul“ nostru, înjură compatrioţii unguri, ce e drept, şi încă mai rău decât nisce su­rugii fără de educaţiune, şi Memorand şi Români, dar’ bag-seamă răcoare tot au de el. Şi ori­cât euragiu umblă să-’şi facă, ca să dispară răcoarea de el şi de urmările lui, şi să-’i facă uitat, rămâne ca o nălucă, care nu vrea să dispară de dinaintea lor. La 1849 au venit prea târziu cu dragostea, sau prea curând după cele­ ce le comiseserâ. Acum mai vin şi într’un mod suspect. Pentru­ că misionarul politic este o astfel de pestriţătură politică, încât nu se poate pune nici un temeiu pe cu­vintele lui, cu atât mai mult nu, cu cât el emanează de la un care lucră în direcţiunea dismembrării mo­­narchiei austro-ungare. Sau poate­ că fiinţa lui vine să mai constate odată, ceea­ ce noi am sus­ţinut de multe­ ori, că între Unguri nu sunt partide politice, ci numai nuanţe. Seriositate la toată întâmplarea nu poate fi în afacere. Din contră, este şi aceasta o apucătură ungurească pentru găgăuţi politici şi pentru ochii acelora, care nu cunosc mai deaproape rapor­turile ţerilor unguresci în interiorul lor. Românii cu toate aceste pot lua spre plăcută cunoscinţă şi apucătura aceasta. De o parte, pentru­ că în ea se oglindează efectul deputaţiunii la Tron între Unguri, de alta parte, li­ s’a dat ocasiune să audă şi vocea „elementelor moderate“, care nu neagă, că e rău cum este, şi că ar trebui să fie aşa cum zic şi cei cu Memorandul. Surprinzător în toată afacerea este numai modul cum misionarul şoviniş­­tilor a fost primit de cele mai multe dintre somităţile noastre moderate. Nu ştim cine este acesta. Ni­ se spune, că este un renegat de origine română, care şi prin Viena a umblat să se apropie de membrii comitetului nostru naţional, dar­ a primit răspunsul potri­vit, că cu asemenea oameni Românii adevăraţi nu pot sta de vorbă. Fie în cele din urmă cine va fi, totuşi cu prea mare cinste a fost întim­­pinat, mai ales prin unele curţi archie­­resci, pe unde a colindat. Singur numai părintele episcop Victor Mihali de la Lugoj mi-a dat răs­punsul cuvenit. Numai guvernul poate tranşa deocamdată cestiunea românească, deci întrebe el, dacă are poftă! „Kölnische Zeitung“ despre rapor­tul dintre Români şi Maghiari, în „Köl­nische Zeitung“ (numărul 539 din 5 iulie n.) cetim următoarele: Şi atitudinea Maghiarilor faţă cu Românii este de aşa natură, încât în cele din urmă poate duce acolo, că va mîna regatul României cu desăvîrşire în braţele Rusiei. Cu vorbe ca acele, că guvernului ro­mânesc nu are să-’i pese de „cetăţeni ungu­­r­­ei“, s’a făcut foarte puţin. Dacă trei mi­lioane de Români ungureni nu au alt mijloc de apărare contra şovinismului brutal al ma­­ghiaronilor şi Maghiarilor, decât agitarea co­naţionalilor lor din regat, apoi evident, că ori­cărui guvern românesc îi este foarte cu greu a observa o atitudine amicală faţă cu tripla alianţă, fără­ ca Maghiarii să câştige din aceasta un avantagiu, înainte de toate Maghiarii ar trebui să evite acte de violenţă, ca­ şi­ care autorităţile pu­blice au permis, fără a inter­veni cu destulă energi­e, d.­e­ la atacul, sau aşa numitul „sari-vari“ contra conducătorului român Dr. Raţiu, la Arad, unde o societate românească mai înaltă a fost mai ântâiu insultată într’un restaurant, apoi prigonită într’o cafenea, şi în fine atacată pe drum cătră casă de o mulţime mare, fără­ ca poliţia s­ă se arete destul de tare, ca să o apere. Urmarea acestor excese ale grando­maniei maghiare este înainte de toate, că şi Românii mai moderaţi tot mai mulţi trec în tabăra lui Dr. Raţiu. Gestiunea română în parlamentul unguresC. „Magyar Újság“ aduce scrrea, că în şedinţa de mâne a casei deputaţilor depu­tatul Meszlényi va interpela pe ministrul president în numele partidului independenţei, că ce are de cuget guvernul să facă în faţa mişcării Românilor din patrie, pentru a arăta, că sunt ne­întemeiate acasele ridicate contra Ungariei. Aceasta pentru a da guvernului prilegiu a se pronunţa în cestiunea românească. Vom vedea cum se va pronunţa. Manifestaţiuni de aderenţă. Am mai primit următoarele scri­sori şi declaraţiuni: Zagra, 6 Iulie n. 1892. Inteli­genţa şi poporul romm­ân de pe Valea­ Cibleşului aproabă întru toate proce­­derea comitetului executiv al partidului naţional român în îndeplinirea cond­u­sului adunării generale din 20—21 ia­nuarie a. c. şi îndeosebi în ceea­ ce priveste presentarea Memorandului la Monarch, care de altă parte desaproabă cu toată energia ţinuta de sositoare şi trădătoare de neam a „Telegrafului Ro­mân“ şi a celoralalte „bare) care ui­­tându-­şi de înaltul scop marcat de vrednicii lor fundatori, pentru interesul privat al câtorva lovesc în interesele unei întregi naţiuni. Duşmanii seculari ai noştri turbă de mănie în contra noastră, deci calea apucată este cea bună. Nu ne putem mira îndeajuns de orbia lor, orbie, al cărei resultat surut faptele dela Turda, Şimleu şi Arad. Prin aceste fapte de adevărat van­dalism s’au dat de gol înaintea Euro­pei, arătându-se de nevrednici şi ne­apţi de menirea ce ’şi-o aroagă ei de a fi propagatorii culturii în Orient. De altă parte causa naţională şi divergenţele politice atât de mult ne­gate şi ascunse din partea lor, chiar prin dînşii s’au adus la cunoscinţă lumii în mod evident, voind a-’şi bate joc de unii bărbaţi vrednici ai noştri, cu atât mai tare ’i-au ridicat în ochii noş­tri ca martiri naţionali, ear’ în noi s’a desvoltat şi mai mult conscienţa de neam. Curentul naţional fiind pornit, cine îl va mai pută opri? Trăească conducătorii! Trăească dl Dr. Raţiu! Ear’ Onoratei Redacţiuni a „Tri­bunei îi facem: „înainte pe calea apucată şi noi îţi vom urma!“ Mateiu O­n­i­ş­o­r, proprietar ; loan O­n­i­ş­o­r, agricultor; Macedon M­a­n­i­u, învăţător pens.; loan D­r­ă­­gan, director pensionar; Teodor Drá­gan, învăţător confes.; Clemente Drá­gan, învăţător confesional; loan Zin­­v­e­r, paroch greco-cat.; Andreiu S­i­n­­v­e­l, econom ; Simeon Punga, în­văţător confesional; Ioan Dragan, econom; Dimitrie Biţa, econom; Ga­vriil Sin­vel, econom; Simeon Biţa, econom; Sidor Dragan, econom; Iacob S­i­n­v­e­l, econom ; Ipate D­i­m­b­u­­, econom; Gavrila Miron, econom; Za­­harie Sinvel, econom; Domede Roas, econom; Tănase Max, Sinvel, eco­nom ; Simeon L­e­h­a­ci, econom ; Costan Lehaci, econom; loan Sinvel, eco­nom; Vasile Sinvel, econom; Iosif Sinvel, Tănase Sinvel, loan Pop, econom; Tănase Găti­ni, Vasile Popcene, loan Popcene, Gavrilă Pop, George Sinvel, Romul Oni­­ș­o­r, Traian O­n­i­ş­o­r, Luca B­u­c­i­l­ă, Mihail Corbul, econom. Cetea şi giur (comitatul Albei-de­­jos), 24 Iunie v. Barbarismul unguresc prin br­utalUn­ţile­­le la Turda sa aretat în toată golătatea sa. Desconsideraţii şi răutăcioşii Un­guri ’şi-au arătat arama înaintea lumii civilisate; ’şi-au dat atestatul despre „cultura“ ce o posed, despre ce au fost, despre ce sânt şi au să fie în viitor pentru neamul nostru. Regretăm din inimă, că aici în patria noastră am ajuns să fim mal­trataţi de o rasă, care nici pănă astăzi în secolul al 19-lea n’a putut se­’şi ascundă sălbătăcia înăscută şi lipsa de cultură. Regretăm şi condamnăm brutali­tăţile barbarismului unguresc inscenate contra domnului Raţiu şi consoţilor dînsului. Consimţim şi ne aliem cu depu­­taţiunea care a dus Memorandul la înaltul Tron. Trăească comitetul partidului na­ţional în frunte cu domnul Dr. Raţiu ! Trăească toţi cei­ ce luptă pentru causa noastră! Peară cu ruşine apăsătorii şi duş­manii neamului românesc! ! Ioan Bota, înv. în Cetea; Filon Nic­oară, înv. în Balomiri; Vasilie Murg­ă­u, înv. în Cacova-Săliştei; Luca Ş­a­n­d­r­u, înv. în Geomal; Petru R­a­i­c­a, înv. în Intregalde; Iacob Repede, propriet. în Geoagiul-de-sus; Nicolae Şandru, stud. din Geoagiu; Amos Otoiu, propriet. în Cetea; Stefan M­a­r­c­u din Cetea; George H­a­l­a­l­a­i din Cetea; George H­a­l­a­l­a­i al lui Cost. din Cetea ; Vasilie Halalai, propriet. în Cetea; loan Otoiu, propriet. din Cetea; Ni­colae Todericiu, propriet. în Cetea; Mihailă Stan, cantor în Rîmeţ; Con­stantin Stan din Rîmeţ; Petru Mo­coi, fost înv. în Geoagiu; Ioan Sabo, cantor în Geoagiu; A. Repede, înv. în Geoagiu ; Iacob P­e­t­r­i­c, preot în Tecşesci; George Cioara, cantor în Tecşesci; D. Anca din Tecşesci; Petru Petruţ din Tecşesci; Panfir Pe­trie, din Tecşesci; D. Bratu din Cetea; Pavel B­u­n­e­a din Cetea; Nicolau R­a­i­c­a, preot în Cetea; Simion T­r­u­ţ­a, propriet în Cetea; Chipean D­ă­r­ă­m­u­ş, din Cetea; Lazar Vlad, intreprinzător în Teuş; Savu B­o­b­ă­i­l­ă, înv. în Ge­oagiu ; Simion Radu, mare propriet. în Beldiu; Nicolae Flore­a, propriet. în Mesentea; Nicolae R­u­ţ­a, propriet. în Mesentea; Vasile Halalai (f.) din Nr. 147 Cetea; Simion Pop din Geoagiu; G. Halalai (h.) din Cetea ; Petru D­ă­­­râmuş din Cetea; Vasilie Bald­ea din Cetea; Barbu din Geoagiu. Piatra (comit. Solnoc-Dobâca), 1 Iulie 1892. Aderăm din suflet la pro­gramul partidului naţional român, şi suntem foarte deobligaţi pentru ţinuta şi activitatea-şi cu atâta zel şi resigna­­ţiune împlinită pentru toţi, în special subşternerea Memorandului la înaltul Tron a manifestat dorinţa noastră a tuturor. Plini de mândrie şi entusiasm ne înrolăm sub măreţul şi strălucitul drapel al adoratului conducător Dr. Raţiu ! Trăească conducătorul! Trăească toţi membrii deputaţiunii! Şi pe cât suntem de mâhniţi şi tulburaţi în suflet pentru atentatele ho­­ribile de la Turda, Şimleu şi Arad, pe atât cu mai mare ură şi scârbă trebue să reprobăm şi condamnăm miserabila tradare a „Telegrafului Român“ et con­­sortes ce deasemenea conglăsuesc. Aceste sunt isvorul păcatului. Dar, nu mai puţin şi ridicola politică şi flascul acelor „nemes nemzetes picigoi“, care doresc a forma contra-partid. Aceştia pe semne sunt judecătorii nedreptăţii, — care ca cei din scriptură­­— nici de D.Zeu nu se tem nici de oameni nu se ruşi­nează . Săracii de ei! Noi iubim şi ono­răm pe cei cu inimă curată şi suflet românesc! Pentru poporul curat românesc din Piatra şi Mireşul­ român; Isai P­rec­up, notar pensionat; Alimpiu Pop, preot. De la românimea din părţile nordice ale Transilvaniei. Apro­băm aşternerea Memorandului. Comite­tului partidului naţional român îi expri­măm încredere deplină, care Zorele ro­mâne în alt sens glăsuitoare le con­damnăm. Desaprobăm purtarea neurbană a Ungurilor din Turda, Şimleu şi Arad contra conducătorilor noştri, fe­licităm pe bravii noştri anteluptători, pentru perseveranţa, credinţa şi ener­gia lor în luptă pentru causa naţio­nală, în frunte cu Dr. Raţiu. Românii din Valea­ Almajului şi de pe sub poalele Meseşului şi ale dealului „Vulturul“. Elia Moldovan, docent gr.-cat.; Petru C­o­­­c­e­r, docent gr.-cat.; Dănilă Varga, docent gr. cat.; Alexie Pi­ri­te­a, docent gr.-cat.; Zaharie Mure­­şianu, docent gr.-cat; Teodor Pop, do­cent gr.-cat.; Petru Badea, docent gr.-cat.; Nicolae Paţiu, docent gr.­­cat; loan Şerban, docent gr.-cat.; Simeon Magd­aş, docent gr.-cat.; Ni­colae Ghirboan, docent gr.-cat.; I. Ar­uaş, econom; Gavrilă Pop, eco­nom ; Grigore Pro­dan, econom; Onuţ Be­ban, econom; Vasilie Petran, econom; loan Alexandru, cur. pri­mar; loan Luca­ci­u, cantor; loan Ciocoiu, econom; Gavrilă Pop, eco­nom; Nichita Ghirboan, econom; loan P­o­p, econom; Teodor P­o­p, eco­nom ; Vasilie Ghiran, econ­om; Petru Gherman, econom; Pantilimon Pe­tran, econom; loan Pop, econom; loan Mureșianu, econom ; loan Pop, car. primar; loan Haţeg­an, vicepro­­topop gr.-cat.; Aurel Fodor, preot gr.­­cat.; loan Jenei, preot gr.-cat.; loan Deac, preot gr.-cat.; loan Roman, preot gr.-cat.; Alexandru Topan, preot gr.-cat.; Iovian Andreiu, preot gr.-cat.; Vasilie L. Pop, preot gr.­­cat.; loan Petran, preot gr.-cat; Ste­fan B­e­r­c­i­a­n, preot gr.-cat.; loan A­n­­d­r­e­i­u, preot gr.-cat.; loan A­nd­r­e­i­u senior, preot gr.-cat.; George C­i­o­­ban, preot gr.-cat.; loan Pop, preot gr.-cat.; Vasilie Pop, preot gr.-cat.; loan Nopa, preot gr.-cat.; Ilie Ser­ban, preot gr.-cat.; Vasilie Col­cer, preot gr.-cat.; Iuliu Miha­­­i, preot gr.­­cat. ; loan M­i­h­a­­­i, preot gr.-cat.; I. Magdas, Petru Magdas, Tanasie

Next