Universul, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 307-333)

1885-09-01 / nr. 307

2 Un­ suprefect model.­­ Suntem infor­mați dintr’o sorginte sigură despre condu­ita subprefectului plășel Bolintinu, jud. Dâmbovița anume Theodor Theodorescu, (fost comptabil la Percepția culórei de Roș din Capitală). Acest domn ’și per­mite a bate într’un mod barbar pe pri­mari și notari, ast­fel a bătut pe prima­rul comunei Lunguieț anume Dumitru Theodorescu din care causă e aprope de marte. Afara de acestea a avut curagiul a­­cest sub prefecta cere 150fr. de la arenda­șul comunei Croim, pentru ca să ’i apere de urmărirea ce ’i se făcea pentru ne­plata datoriei către creditul agricol. A impus consiliului comunal din comuna Potiogî ca să -i vează 3 pogone pământ (avere comunală); acest pământ era ținut în arendă de jidovul Somin din Potiogî, amic al subprefectului, pentru o sumă mică; a avut chiar îndrăsnicla a dicta însuși închierea ce avea să facă consiliul comunal în privința acestei înstrăinări ; din fericire, consiliul comunal s-a im­­potrivit cu demnitate, de­și subprefectul Theodorescu amenința cu bătaia pe mem­brii consiliului. Motivul de refuz al consiliului a fost că suma oferită era forte mică în raport cu valorea pământului și venitul ce produce clădirele după densul. Aceste fapte lovesc în prestigiul partidu­lui liberal, și credem că nu vor mai fi to­lerate de d. ministru de interne, I. C. Brătianu, și va face ca acea plasă să fie scăpată de un subprefect fără capacitate, abuziv și bătăuș. —x— Balc.—In comunele Soveja și Jariștea jud. Putna, angina­ difterică a început să bănuue printre copii iar în comuna I­egu­ același județ sunt peste 20 locuitori bol­navi de tifos. Avis­u lui medic respectiv și celui al județului, scrie „Adevărul.“ —x— Incendiu.—Ni se scrie din Galați că ieri napte pe la orele 1 a isbucnit un incendiu în strada Gradinei vechi, care a consumat niște case și un grajd cu fân, au ars și 4 cai și 2 vaci proprietate a unor lipoveni birjari ; totul a fost asi­­gur­at la Dacia; focul s’a localizat prin ajutorul pompierilor. Se z­ice că s’ar fi dat foc înadins de către vr’un făcător de rele. IS Toixtsiti Telegramce Viena, 29 August. Ex.­Chedivul Egiptului, Ismail-pașa, că­lătorind în cel mai strict incognito, a so­sit aici ieri fără din Neapole cu o suită mare. Barcelona, 29 August. Zgomotul despre un atentat asupra con­sulului german este absolut fals. In Bar­celona n’au fost tulburări. Berlin, 80 August. După „Noua Presa Liberă“ se crede că situațiunea regelui Spaniei e compromisă; revoluțiunea e amenințătdre. UNIVERSUL.—(1 SEPTEMBRE 1885) Viena, 30 August. împăratul va deschide Reichsrattul din Viena la 26 curent și va pronunța un discurs cu această ocasiune. Be grad 30 August. Trei complici ai asasinului lui Jakol­ie­­vicî au fost arestați. Geria 30 August. Vaporul „Villa de Malaga“ s’a scufun­dat in împrejurimile Savoei; 16 călători s’au înecat. Caii, 30 August. Biuroul Reuter anunță : In Kassala lu­crurile stau bine. La 15 August garni­­sana a încheiat un armistițiu cu Haden­­dova­­ I, după ce aceștia s’au învrăjbit cu alte triburi. Avantgarda abisină s’a pus în mișcare spre a despresura Kassala. Alte 10,000 de omeni pornesc pe la 11 Septembre. Neapole 30 August. Holera a isbucnit la Palermo. S’au constatat 5 morți. Paris 30 August. Situațiunea sanitară a Tulonului, a Mar­siliei și a Spaniei e aceeași ca ieri. CRONICA BUCURESCEANA Sâmbătă 31 August. Sosiri.—Au sosit în capitală d. Alexan­­drescu, prefectul județului Buzău, împre­ună cu familia d-sale și d. Iorgu Radu, prefectul județului Vasluiu. In amintirea luărei Griviței, Calea Victoriei și alte strade s’au împodobit ieri cu drapele tricolore. S’a făcut Te-Deum la Mitropolie unde au asistat toți miniștrii și înalții diregetori și a avut loc revistă de trupe. Căci opt ani s’au împlinit de când bravii noștri, disprețuind focul uci­gător, au călcat cu bărbăție acea redută care împrâșciase atâta marte. Să aducem omagiu eroilor a cărora cenușia se odih­­nesce în pământ străin pentru mărirea neamului român. — o— Consiliul medical superior al ar­matei s’a întrunit Jouî și s’a ocupat cu visum et repertum al medicilor din Con­stanța făcut cu ocazia morței elevului de marină Petre Rusovici, bătut de căpita­nul Mănescu. Consiliul a constatat că mor­­tea numitului elev de marină a provenit din lovituri violente. D­a șef al poliției Comunale este rugat a visita, cel puțin de urît, strada Fântânei la No. 2, și stradele din delul Spirei, și se va convinge în ce stare igie­nică se află. Afară de acesta nu ar face voü să observe magaziele de scânduri de la băcanul Sălcianu, din curte, care în acest moment le acoperă cu tinichea fără a avea autoritarea primăriei. Dar în curtea bisericei Brezoian (lângă Tribunal) ce este acolo ? Merga numai și va vedea. —o— Bonurile de milă de la ministerul in­­strucțiunei publice pe trimestrul 1 anul curent pot fi presintate la minister la sec­țiunea comptabilității, în tote zilele de lucru de la 12 până la 4 ore, spre a fi achitate. Cei ce nu locuesc în Capitală vor trimite bonurile lor în scrisore recoman­dată, adresându-le d-lui director general al ministerului; plata li se va face de ca­sieria generală a județului în care locuesc. —6 — Scotele private—Ministerul instrucți­unei a dat o circulară către prefecți ca să nu închidă de la dânșii nici o șcală privată ci să aștepte întru acesta ordine de la minister. Noi am atrage atențiunea d-lui minis­tru asupra școtelor evreeșce fregventate de copii evrei de la 7 ani în jos. In a­­ceste școle nu se învață de­cât talmud și dascălii sunt nișce ființe bizare care rare ori se arată la lumina ț­ilei. Fie­care din aceștia nu are mai mult de la 8 până la 15 copii iar localele le au prin subtera­nele prăvăliilor sau prin alte locuri mur­dare. Când un copil n’a ținut minte ce­va îl bate de ’i zăpăcesce. Un evreu chiar ni s’a plâns că copii lui sar noptea din pat, de spaima bătăilor. Scoli de acestea (Froebiliane) sunt și în Bucurescî, dar prin orașele de provincie sunt posderie. In numele umanităței, rugăm pe d. mi­nistru să se intereseze. —o Diua patronului geandalmiilor călări din capitala fiind ieri, s’a organisat o ma­să pentru soldați chiar în cazarma lor. Ofițerii au mâncat cu soldații d’împreună și se zice că veselia a fost deplină. D. căpitan Fănuță a ținut un discurs frumos. — o— De Sf. Alexandru, ziua onomastică a M. S­ împăratului Rusiei, un Te-Deum s’a oficiat ieri la 11 ore la biserica Crețu­­lescu unde a asistat colonia rusă din ca­pitală, ministrul Italiei și al Austriei pre­cum și alți demnitari. Miniștrii noștri au felicitat pe ambasadorul rus. Tot ieri fiind țiiua și a A. S. Principelui Bulgariei, un alt Te-Deum a avut loc în capela bulgară din strada Călărașilor. La acest Te-Deum au asistat d-nii miniștri Brătianu, Câm­pi­­neanu și Sturdza, d. D. P. Moruzi, pre­fectul capitalei, d. Al. Beldiman, agentul diplomatic al țărei la Sofia, d. Vilamoff, primul secretar al legațiunei ruse precum și întrega colonie bulgară. — o — Procesul Constantinescu-Kirilov s’a terminat ieri. Așa­ curtea se va pronunța în acesta privință. — o — la domiciliul d-lui Ocășanu ; asemenea s’au făcut aci o perchisițiune amănunțită. Asemenea perchisițiuni se vor face la mai multe pereane, spre a putea găsi scrisori iredentiste pentru a le înmâna d-lui ambasador austro-ungar. —x— Porcii iar s’au oprit d’a pătrunde în imperiul autriac, porcii români, bine în­țeles. Ministerul afacerilor streine face cunoscut despre o disposițiune luată în acesta privință de locotenența imperială a Bucovinei. —c— Oameni de cuțite.— Ieri diminață la bariera Herăstrăului, țăranii Nae Radu și Ștefan Spiridon din comuna Urlați, adu­când vin în capitală, voiau a-l trece fără a plăti acsizul. Controlorul Tom­a Pârvă­­nescu, oprindu se la acesta, a fost ame­nințat de ambii țărani cu nisce cuțite. Mulțumită intervenției forței publice, con­trolorul a scăpat teafăr din mâinile cul­pabililor — o— Sinucidere.—Elena, servitore la d. co­lonel Leon din strada Primăverei. N °­ 25, suferind de mult deja de bala urîtului, s’a hotărît de a se strangula. Biata fe­­mee s’a dus pe la orele 2 noptea într’un șopron, unde făcând un laț dintr’o funie, s a agățat acesta de un cuiit și s’a spân­­­­zurat. Din norocire, în acel moment toc­­j­mai intră în șopron ordonanța colonelului, care audind sforăitul victimei a tăiat frin­­gh­ia cu un cuțit. — S’a găsit un om mort în cârciuma­­ lui Chiriță Duțulescu, de pe șoseaua Pan­­­­telimon, No. 3 ; mortul era un individ a­­­­nume Ioniță Secarici, în vârstă de vre-o­­ 50 ani, muncitor, care se afla de câte­va zile în gazdă la d. Duțulescu. — o— Hoție. — Poliția a pus mâna pe Elias­­ Marcu, din calea Văcărești, și pe Osias j Mehelstein din aceeași stradă, la cari s’au găsit bilete de­­ bancă în valore de 4000­­ lei, cei ce bănuesc a fi furați. — o— o— Un incendiu era să coprind­ă alaltă­­: séra casele d-nei Caliopi de pa strada­­ Sf. Apostoli. O servitóre punând lumîna­­t rea prea aprope de perdele, acestea au­­ luat foc și era să se aprindă și tavanul­­ când la țipe ele servitórei săriră vecinii i­și stinseră focul cu apă de plaie. — 6—­Percu­rsiții.—Ieri la orele 8 dimineța d. comisar polițienesc Varian însoțit de d. căpitan Stănciulescu de la gendarmî pedeștri și alți agenți polițienesc! a făcut perchisiție la domiciliul d-lui Ion Droc Ban­­ciulescu, secretarul societăței „Carpațiî“, căutând proclamații irredentiste, și alte acte a­le societăței „Carpațiî“. Tot ieri diminață la orele 6 și jumă­tate, d. inspector de poliție Epureanu, însoțit de d. comisar Vutculescu și de mai mulți agenți au făcut o perchisițiune la domiciliul d-lui G. Săcășanu, unde n’au găsit nimic compromițător ; apoi s’a dus Efecte meteorologice. — Cât e praf, calea valea, de intră­­ în ghete îl scuturi­­ și pace. Dar când plouă și ghetele’s rupte , de’ți intră lichidul în măduva oselor și ți I se pare că calci în două donițî cu apă,­­ atunci de­sigur situația e gravă și tre­­­­bue căutat expedient. Piesa d’alaltă seră a­­ băgat grijă în multe suflete. Ast­fel Gheor­­i­ghe Dumitru, ne având cisme, nici bani,­­ nici credit, a început un extrem care și­i dacă nu l’a scos la capăt rămâne bun în­­­­cercat. S’a strecurat binișor noptea în­­ prăvălia lui Ștefan Rădulescu, unde ale­­s gându’șî nișce ghete pe plac, era să iasă­­ când l’au prins. Acum se­odihnesce la arest. Weltst „T­i-s­i-vars­u.l­a.1., M­I­E­T­T­A 2? -áA. CD 22 DOAMNA JORANNIE XIII. Arestarea. (Urmare) 264 — Eu nu vreau să te părăsesc, nu Vreau să te părăsesc ! exclamă Mietta. — Domnule, urmă ea întorcându­se spre comisar, me vei aresta și pe mine ! — Ordinul ce am nu vorbesce de d-ta, domnișoră, răspunse comisarul, mișcat de durerea fetei. — Te rog, domnule, te conjur, reluă Mietta, cu mâinile împreunate, sa-me cu tatăl meu. — Nu se pate, domnișoră. — Mietta, draga mea, fii cuminte, Ulise Mourillon, și mai cu samă nu plânge ast­fel. Ți o repet și -ți spun că poți fi fără grijă. Dar timpul trece și domnii aceștia mă așcepta. Mietta, dă mi o sărutare. Ea se aruncă suspinând în brațele bă­trânului. Pe urmă Mourillon, desfăcându­­se repede,­­li se pornind spre ușă. ■— Să plecăm. Mietta rămase un moment nemișcată și mută, pe urmă se repezi și ea afară din odae. Mourillon, între agenți, eșise deja în sală. Mietta vroia sa -i urmeze. Dar co­misarul, care rămăsese în urmă o opri. Ea auși­ sunetul pașilor pe scară și în stradă un zgomot surd, apoi nimic alt de­cât o vîjtitură ciudată în urechi. Ușa apartamentului se închisese. De o dată ochii Miettei se acoperiră, nu mai vedea, se dete înapoi șovăind, scose un țipăt și cătlu leșinată, întinsă pe scânduri. Serviturea alergă în ajutorul ei și o ridică numai de cât de jos. Spre a face arestarea lui Mourillon, co­misarul luase precauțiuni ca și cum ar fi fost vorba să pue mâna pe un făcător de rele formidabil, care ar fi putut fugi. Afară de cei doi agenți lăsați în sală, gata să înhațe pe Maurillon de s’ar fi în­cercat să fugă, patru alți agenți fuseseră puși de pază la pofta casei. Prezența a­­cestora atrăsese mai întâi câți­va curioși apoi alții veniseră să se unască cu cei d’Întâi, și așa se formase înaintea casei o glota de mai bine de două sute persone. — Ce e ? ce e ? se întrebam — Un comisar de poliție și mai mulți agenți au intrat în casă. — Să fie vr’o crimă ? Nu se scie nimic. Intrebau pe agenți cari, nesciind nici ei nimic, răspundeau . — E o arestare. Ved­end precauțiunile luate spre a îm­piedica pe individ ca să fugă, curioșii credeau că era vorba de o arestare în­semnată. Dacă nu erau să pue mâna pe un ucigaș, apoi trebuia să fie cel puțin capul unei bande de tâlhari. Vroiau să vadă pe scelerat, pe ticălos. Odaea portăresei era înțesată de lume, se coborâseră într’visa toți chiriașii casei. Acol­o, ca și în uliță, se faceau comen­tarii și tot felul de presupuneri Se scia că Maurillon se mutase înainte de termen, deci fugise, din locuința sa precedentă. De ce ? — Nu înțeleg nimic, țu­cea portăresa forte mișcată, se pare un om așa de cum se cade ! O bătrână care -și ascundea cu îngri­jire trecutul, spuse că trebuia să fie ce­va echivoc în familia Mourillon, dând să se înțelagă că el ar avea relații crimina­le cu fata pe care o trecea drept fiica sa. — Oh! nici să nu spui asta! exclamă portaresa necăjită, nu ’ți dau voe să vor­­besci reü de domnișoră Mietta, care e bunătatea încarnată, cea mai­­ dulce, cea mai nevinovată și cea mai cinstită crea­tură a lui Dumne­­eu. Și fiind­că toți, în casă, cunosceau pe Mietta și fiind­că ea soruse să -și atragă iubirea tuturor prin politeța, afabilitatea, frumusețea și candórea sa, aplaudară vor­bele portăresei și Mietta fu viü apărată. Când, înconjurat de agenți și urmat de comisarul de poliție, Mourillon eși din casă și când văzură părul alb și figura dulce și cinstită a bătrânului, în glota se auriră exclamări de mirare, un sgomot mare de nemulțumire. Cum, acela era arestatul! Tremurau de compătimire. Palid și cu capul în jos, Mourillon plângea. Cei ce ’i vedeau lacrimile diceau: — Oh! bietul om ! — Oh! dacă are ăsta figură de tâlhar n’ași mai iei ce să f­ic. — Plânge, nu vedeți că plânge ? Dacă ar fi un scelerat n’ar plânge! Și mulțimea, departe d’a i­ se arăta vrăjmașă, era mișcată de sorta bietului bătrân și ’și arăta simpatia ce ’i inspira părul alb, lacrimile și figura de om cins­tit a arestatului. Oprind o trăsură, unul dintre agenți deschise ușa și invită pe Mourillon să se urce înăuntru. Atunci nenorocitul scose un suspin, ridică în sus ochii spre feres­trele apartamentului sau, la una dintre care spera, fără îndoială, să vadă arătân­­du-se capul blond al Miettei. In momentul acela, Lucian Morel, care abia sosise, se strecura printre mulțime ca să intre în casă. — Ce estă atâta lume aici! ce s’a în­tâmplat ? întrebă el. — Au arestat un om, un biet bătrân, i-se respinse. — Unde e? — Colo lângă trăsură, se uită în sus. Tinerul se ridică în vîrful piciorelor și recunoscu pe Maurillon. — Ch!­­lise îngălbenindu-se. Și renase nemișcat, ca de piatră. Emile Richebourg. [Va urma.]

Next