Universul, octombrie 1886 (Anul 3, nr. 630-657)

1886-10-03 / nr. 630

niversul No. 630. Istoria Botoșanilor și a Galaților. —D. Alexandu Papadopol Calimach, mem­bru al Academiei, prepară o istorie a Bo­toșanilor căreia va urma mai târziu o is­torie a Galaților.­­ Nenorocire.— In ziua de 12 Septem­­bre curent, o copilă a locuitorului Chi­­riță Stan Olaru, în etate de doi ani, a­­flându-se singură în casă, a luat o cutie cu chibrituri cu care jucându-se, a luat foc și aprinzându-i-se hainele de pe ea­r I a cauzat grave arsuri din cari a doua zi a și încetat din viață. O Mulțumiri.—D. Gostache Nica Filip oferind șc0­el de ofițeri biblioteca dece­datului său frate căpitan Filip, compusă din 71 volume, diferite uvrage militare, ministerul ’I aduce mulțumirile sale pen­tru acesta ofrandă. D. W. Staadecker, comerciant de ma­șini și instrumente agricole din București, bine-voind a oferi sculei practice de agri­cultură de la Strihareț o mașină de se­mănat cu mâna, ministerul ’l exprimă mulțumirile sale pentru interesul ce purta învățământului nostru agricol. Regele la Buzei­.—După manevre primăria de Buzeu a dat un banchet la care primarul a rădicat un toast pentru rege. La acest toast M. S. a răspuns : „Buzăul m’a întîmpinat în tóte ocasiu­­­nile cu bucurie și am venit și Eu tot­­„d’a­ una cu cea mai vie plăcere în mi­jlocul d-vóstra. Astă­zi însă orașul și ju­dețul a ținut a ’Ml face o primire deo­sebit căldurosă voind a ’Ml da ast­fel o „nouă dovadă că vom găsi de-a pururea „un sprijin puternic în dragostea și în­crederea poporului. „Mulțumindu-ne pentru aceste senti­­­mente de devotament și de urările ce „’Mi exprimați în numele orașului, închin „acest pahar pentru propășirea județului „și sănătatea orășenilor.“ tocmai Duminecă sora trei indivizi bănuiți fură arestați pe când se duceau la locul de întîlnire.­­­In același timp la casele arestaților se făceau perechisițiuni amănunțite, care pu­seră agenții pe urmele și a altor anar­hiști. S’au descoperit mai multe chilograme de dinamită, două pumnale, șase sticle de salitru, două bombe neumplute și un mare număr de scrieri și pamflete revo­luționare. S’ai mai găsit încă cinci kilograme de dinamită sub podul drumului de fer de la Penzing. In cursul săptămânei s’a procedat la a­­restarea și altor indivizi între care se a­flă un vestit cap de anarhiști care fusese expulsat în 1884. Unu­l din acești indivizi­ au mărturisit tot complotul.­­ Se presupune că tot de acest complot se ține și marele incendiu din urmă pus de Maria Lanzendorf și în urma­­ căruia s-a găsit o sticlă conținând materii explo­­sibile. Cercetările au­ stabilit deja că indivizii arestați se aflau în legătură cu ore­care anarhiști și socialiști străini mai cu semn cu nihiliștii. Există și dovezi că banda arestată fa­brica și monedă falsă. Printre indivizii arestați se află cu deo­sebire cismaii, lemnari și țesători. Unul din acești anarhiști a fost arestat în Elveția, altul la Linz. DIN VIENA (Corespondența particulară a „ Universului“ 28 Septembrie. Descoperirea unui complot. 20 de indivizi arestați.—Poliția avea de mai mult timp în privighere pe vr’o 20 de indivizi din clasa muncitore care aveau obiceiul să se adune în tote Duminicele în­­tr’o mică berărie dintr’o mahala a Vienei. Poliția fusese informată că acești indi­vizi făceau parte dintr’o grupă de anar­hiști care se ocupa cu fabricațiunea de materii aprinzatore, de bombe, dinamită, etc, în scop de a da foc în noptea de 3 spre 4 Oct­ombre magazinelor de lemne și câtor­va edificii din jurul orașului, mai cu sema celor de la Hietzing. Scopul incendiarilor mai era apoi de a arunca bombe explosibile în mijlocul ome­­nilor care ar fi alergat să stingă focul. Ei trebuiau a -și începe truba de la un edificiu din Hietzing și de la un mare de­posit de lemne de pe malul Dunărei. Poliția, pentru ca­ să -l prindă mai bine, așteptă până în momentul de pe urmă, și Corespondența Telegrafică (Serviciul­­ particular al „ Universului“) Rusia vrea să lase Bulgaria în sorta ei Petersburg, 29 Septembre. Părerea de a se lăsa Bulgaria în serta ei câștigă tot mai mulți aderenți aci. Sfe­rele conducătore sunt aprope de aceeași opiniune. „Grasdanin“ afirmă că guver­nul, chiar dacă misiunea lui Kaulbars n’ar isbuti, nu va lua măsuri silnice contra bulgarilor. Preparări militare in Rusia. Brelin 30 Septembre. O telegramă privată trimisă din Lem­berg ziarului „Tagblatt,“ anunță că, după o circulare a ministrului de resbel sosită la Varșovia, 4 divizii de infanterie, care sunt în garnizonă la Skow, la Dunaburg și în alte localități au primit ordin să cheme pe toți omenii din concediu, spre a putea fi duși la frontiera austro-română într’un restimp de 5 zile. După alegeri Sofia, 30 Septembre. După alegeri s’a organisat o mare ma­nifestație care, cu musica în frunte, s’a dus de a salutat pe nouii aleși. Când au tre­cut pe lângă consulatul Rusiei, manifes­tanții au strigat: Trăescă Rusia, trăescă Bulgaria liberă ! Resbel iminent Paris, 20 Septembre. Corespondențe autoritate, afirmă că Ru­sia e hotărîtă să facă răsboiu la iarna viitare. Concentrarea trupelor în Basarabia con­tinuă. E neîndoios că ocupațiunea Bulgariei va avea loc în curând. Țarul se va duce în curând la Moscova, cetate sfântă a Ru­siei, să facă acolo declarațiune resboinică. E probabil că călătoria ministrului en­glez Churchil a grăbit lucrurile. Turcia de asemenea face mari înar­mări. Bismarck propagă resboiul contra Rusiei Paris. 30 Septembre. O telegramă din Berlin către ziarul „République Frangaise­" zice că în cercu­rile politice de acolo se declară căa nece­­sară opunerea Germaniei la pretențiile ruse asupra Bulgariei, și se asigură că Bismarck dorește să vază înainte de a muri armatele germane încherându­se cu cele ruse; în acest scop, el caută prin tote mijlocele să facă popular în Germania un resbel cu rușii, spre a putea sterge în urmă consimțimântul împăratului Wilhelm. Tulburări in India. Londra 30 Septembre. Se telegrafiază din Bombay că la Delhi situațiunea e de tot critică. S’a și trimis acolo noul detașamente de dragon­ și infan­terie. Mahometanii au dărîmat templul indian și au sfărîmat toți idolii, 10 omeni s’au scos morți din templu și 20 au­ fost trans­portați la spital fórte greu­ răniți. 3 (15) Octombre 1386 CRONICA BUCURESTEANA Jouî, 2 Octombre. Cutia seracilor.­Pentru nefericita Maria Zelescu văduva unui vechiu șef de stație și care a rămas cu patru copii și fără nici un mijloc de traiu, au bine­voit a trimite bani urmatorele persone gene­rose caroraa le mulțumim din inimă. Roman: D. P. N. Marius 50 b ; d. Cost. N. Popovici 50 b; Ion I. Bucur 50 b ; G. V. Sirbu 50 b; Cost. Ivanovici 50 b; Emil Dupleș 1 fr. Gh. Bahrim 50 b. Galați: D. P. N. Gane 2 fr. Vă­duva Zelescu locuește în strada Știrbei Vodă No. 73. Rugăm încă pe cititorii și cititorele nóstre sa ’I trimită ce vor pu­tea, fie cât de puțin. fte Pentru cei ce vor să merga la Cur­tea de Argeș.—Prețul călătoriei, duce­re și întorcere până la Pitești, este: Clasa I lei 13 bani 10. „ II „ 9 „ 80. „ III „ 6 „ 66. Pentru bagaje nu se acordă nici o greu­tate gratuită. Personele cu bilete de clasa III pot să călătorască numai cu trenurile cari au clasa III. De la Pitești trăsura pentru o persona costa 5 lei. ft Un biet om anume Ioan Nicolaie, a fost găsit alaltă­ieri greu­ bolnav pe strada Văcărești. El a fost transportat la secția 55 și de acolo la spitalul Brâncovenesc. ft Inspecție.—M. S. Regele a sosit alaltă­iora în­­ capitală; ieri însoțit de d. general A.ngelescu, ministru de resbel, a inspectat pe platoul Cotroceni, regimentul 21 doro­"^_ oanți. La revistă, în fruntea regimentului, era și d. general Carnat, comandantul corpu­­lui 2 de armată. h­ Otrăvit cu burueni. —Alaltăieri un co­pil de 6 ani, mâncând într’o grădină fruc­te de mătrăgună, s’a înveninat. El a fost grabnic transportat la spitalul copiilor în­tr’o stare disperată. . It In pnvința sinuciderei de la cimi­tirul catolic mai aflăm că sinucisul se nu­­mesce Iusenzeski, că este polonez de o­­rigină și că înainte d’a ’și trage cu re^^ volverul în pept­el se desbrăcase de haine­ J Rănile fiind forte grave este puțină spe­ranță de scăpare. El se află la spitalul Brâncovenesc. Vecinii spun că de când ’i murise soția, acest om era nebun de durere. i­ O fată care vrea să morá.—O fată anume Petra, fiica lui Iancu Țopeni, ca să ’și răsbune pe amantul ei, care nu voia să se cunune cu densa, a voit să se ucidă pe sine. Disolvând trei cutii chi­brituri într’o cantitate de spirt a dat’o peste cap. Din fericire rudele au prins sute de veste și au dus’o la spitalul Col­­ței. Primejdie nu este.i­ Copil lepădat.—In strada Vaselor s’a găsit un copil mic, lepădat pe trotuar, care s’a trimis la ofițerul stărei civile. Po­liția cerceteza să afle pe mumă. ft Inaugurare. — Azi se inaugurază cu mare solemnitate noua clădire a școlei de poduri și șosele de pe calea Griviței. La acestă serbare va merge și Regele. ACTE OFICIALE * D. Samson Emil, actual oficiant supe­rior gradul I, s’a înaintat la gradul de inspetor de circumscripție telegrafo-poștală, în locul d-lui Radovici Climent, care, în interesul serviciului, se confirmă oficiant superior gradul I. * D. Teodor Didilescu, actual grefier­­contabil la penitenciarul Tergu-Ocna, s’a numit director la penitenciarul Tulcea. *D-na Efrosina Cornovanu, s’a numit sub­­directare la penitenciarul de femei Plă­­tărești, aflat vacant. * D. C. Daulia, actual grefier-contabil al penitenciarului Dobrovăț, se transferă în aceeași calitate la penitenciarul Pân­­gărați. * Ion Stăncescu s’a numit provisoriu medic veterinar al urbei Roman. **.* D. doctor în medicină George Cosma s’a numit medic al plășei Cărligătura, cu reședința în comuna Târgu-Frumos, din județul Iași. * D. doctor în medicină Dimitrie Staicu s’a numit medic la plășile Vulcanu-Ocolu- Jiu din județul Gorj, cu reședința în co­muna Târgu-Jiu. D. George Mănescu s’a numit intendent ZE’oita, „Uni­vers­u­ru­l‘ ELENA Roman original de datine, politic-filosofic DE DIMITRIE BOLINTINEANU Duelul — Voiai să cânt, sufletul meu, pune te la piano și me însoțește !... voia să ți cânt ț­e... și dacă cântecul meu va atinge inima ta, plângi atunci cu lacrimi. Elescu se puse la piano, Elena cântă cântecul lebedei de care vorbesc poeții. Surele de diminață Póte nu me va afla! Pe acesta dulce față Martea vălu’i va lăsa ! Tu vei plânge dupe mine, O amantul meu plăcut . Dar arzîndele’ți suspine Nu’mi vor da ce am perdut! Elena se înecă de plâns și numai putu urma. — Destul ! destul! strigă Alexandru, suspinile tale îmi deșiră inima!... — Am trebuință de lacrimi, zise Elena, și urmă : Astăzi sunt frumósa, jună, Cine nu m’a lăudat ?.. Mâne o să fiu țărînă Numele ’mi va fi uitat.... — Destul! strigă Alexandru, care a­­cum plângea ca un copil, ascunzendu-și fața în mâni. — Ai dreptate, zise Elena, acest cântec este trist... voi­ cânta altul. Ea cântă două strofe ce semăna să fie cea din urmă visare de fericire și de a­­mor. Când din viață te vei duce, Când vei fi tu întrebat Ce-ai făcut parfumul dulce Anilor ce ați sburat ?. Caută a face știre C’ăst parfum desfătător L’a băut cu fericire Gura dulcelui amor. — Dar, zise Elena, întrerupând cânsce­­tecul. Ea pocia zice acesta, și căzu într’un fel de letargie. Caterina veni urmată de muma Elenei. — Ce faci ? o întrebă ea. — Visez la fericire, răspunse Elena... sărmana copilă!... tu m’ai iubit.. erai pen­tru mine mai mult de­cât o soră... for­tuna nu a fost cu tine... dar tu vei fi ferice, vei avea o zestre asupra moșii mele de zece mii de galbeni... — Ai o fată, zise Elescu, tot este al ei. — Așa este­­ urmă Elena cu părere de reu. — Voința ta este voința mea, zise E­­leșcu, plecându-se spre Elena. Caterina va avea zece mii de galbeni zestre din rămasurile mele­.. — Mulțumesc, zise Elena... dar ce în­țelegi „din rămasurile mele. ?“ — Nu voiü întârzia după tine... — Iată poezii... Iată spiritul de roma­­nuri!... Maică ! Caterina ! lăsați-ne singuri­. voi să vorbesc. Cele două dame eșiră. — Eu voia să trăești! îi zise Elena... ascultă, amantul meu, frățiorul meu... le­gile naturii au voit ca cei ce mor să fie uitați, și cei ce rămân încă în viață, să-i uite. Fără acesta, lumea nu ar fi putut e­­xista... Tu mă vei uita, Alexandre, eu voia.. nu numai atâta... doresc să nu fii singur pe pământ, să te însori, să trăești în co­pii tăi... să fii ferice. Doresc să ei pe Ca­terina de foță a vieții tale. Ea te va iubi, te va stima, te va face ferice. E frumosă de corp și de suflet... — Acésta nu se póte, zise Elescu... ur sita a decis alt fel. — Ast­fel, nu mă asculți ? — Intru acesta nu!... Elena plecă ochii, o bucurie naturală omului, plecă din fundul inimei sale, și se revărsă în ochi. — Alexandre­­ zise ea. Tu m’ai iubit... nu mă căesc de sacrificiul ce ți am făcut, vei face cum vei voi... Elena părea încinsă de o nouă putere, acesta putere era cea din urmă lumină a candelei ce se stinge. — Simț că sângele să grămădește în inimă, zise ea, și un somn dulce mă în­­povară... nu este acesta morte ?... nu mă părăsi iubitul meu... lasă să depui capul meu pe sînul tau !... mortea va fi dulce ast­fel... Și ea depuse capul pe sînul lui A­­lexandru.. — Acum... poți a muri, urmă Elena... tu vei închide genele mele... încălzește mâna mea rece în mâna ta... oh! cât sunt de ferice!... te iubesc!... o sărutare!... (Va urma)

Next