Universul, noiembrie 1886 (Anul 3, nr. 658-685)
1886-11-01 / nr. 658
Universul No. 658.2 — O bandă de șase copii din capitală, autori a o mulțime de pungășii, au fost înrolați ca copil de trupă în compania I de gen iar cii pedeștri. Cel mai mare din acești copii e de 8 ani. Accident.—O trăsură a călcat zilele trecute pe d. Gh. Antonescu, rănindu-i la cap, la un picior și la o mână. Nebăgătorul de somn birjar a fost arestat, iar d. Antonescu e la spital. Foc.Un foc a isbucnit în strada Teilor ; a ars o ghețărie a d-lui C. Barbu. ACTE OFICIALE * D. E. Leonida Aslan, licențiat în drept de la facultatea din București, actual membru la tribunalul Putna, a fost permutat în aceiași calitate la tribunalul Râmnicu- Sărat, în locul D lui N. C. Drăgănescu, licențiat în drept de la aceași facultate, care s-a trecut în postul ocupat de D. E. Leonida Aslan. * Sunt numiți și permutați: D. Dimitrie Giuvara, licențiat al facultății juridice din București, actual președinte al tribunalului Buzeu, în aceiași calitate la tribunalul Ialomița, în locul vacant; D. Gr. Ștefănescu, licențiat al facultății juridice din București, actual președinte la tribunalul Prahova, în aceiași calitate la tribunalul Buzeu, în locul D lui Dimitrie Giuvara, transferat; D. Ștefan Nicolescu, licențiat al facultăței juridice din București, actual președinte al tribunalului Constanța, în aceiași calitate la tribunalul Prahova, în locul D lui Gr. Ștefănescu, permutat; D. M. Paulinescu, licențiat al facultăței juridice din București, actual membru la tribunalului Constanța, președinte al acelui tribunal în locul d-lui Ștefan Nicolescu, permutat; d. C. Moisiu, licențiat al facultăței din Iași, actual procuror la tribunalul Constanța, membru la același tribunal, în locul D-lui M. Paulinescu, înaintat; D. V. Rusescu, licențiat al facultăței juridice din Paris, fost supleant, procuror la tribunalul Constanța, în locul D lui C. Moisiu, înaintat. Ecouri din țară (Corespondența particulară a „ Universului) încercare de omor.—Ni se scrie din Pitești că, în sera zilei de 28 corent, pe la 9 ore, un sergent din dorobanți a tras un foc de revolver, pe strada Brătianu, asupra serviturei domnei Zinca Mogulescu, dar fără să o iimerésca. Acesta servitore era amanta numitului sergent și părăsindu-l, el se hotărîse să o ucidă. Criminalul a fugit, dar e cunoscut. î Je 1 Un duel s’a întâmplat zilele trecute în satul Slobozia între doi ofaceri din regimentul de roșiori ce se află acolo. Resultatul luptei a fost că unul din adversari, sublocotenentul B., a fost rănit la mâna drepta; cel-lalt, sublocotenent A., a scăpat 1 neatins. 1 Corespondentul nostru n’a putut afla cauza acestui duel. CRONICA 1 4 Septembre. 1 Astăzi, întorcându-me de la mătușă mea, l am găsit pe mama forte veselă. ’Mi a zis: „Am să ’I spui ceva care are să te facă să sări în sus de bucurie. u Mé miram ce are să ’mi spuie așa de interesant. Méi gândeam că póte tata i-a promis să ne iai o loje la teatru sau să ’mi comande o rochie nouă sau o pălărie nouă. Am rugat ■ pe mama să ’mi spuie mai repede vestea. Mama însă a dat din cap zicându mi să ] am răbdare. La masă n’a putut să mănânce. Eu am mâncat cu mare pofta. Toți ai noștri erau așa de veseli, așa de schimbați. Tata se uita mereu, la mine pe când mâncam și mama ma înfășură în o privire plină de iubire. După masă am stăruit de mama ca să ’mi spuie vestea îmi bucurătore. Ea m’a luat în brațe și m’a sărutat. Apoi m’a întrebat : — Știi tu, dragă Lili, drum să ’ți spui ? — Nu știu ! — Dar o să ’ți pară t auzi ? — Póte ! — Nu póte ! Spune-mi ? — El bine, da ! — O să te măriți —— O să me mărit? ...Cum — Cu un tîner forte cum — Cum îl chiamă? — Știu numai că ’1 chiam Pronumele nu i-’l știu. — Ce fel de om e ? — E tîner, atâta știu. — Cum, nu ’i-am văzut ? — Eu nu l’ați văzut încă, chipuesc cam ce fel de om treme la Dómna Pireanu a fost p’aci și mi a vorbit despre acest tîner. i — Dómna Pireanu ? ! — Da, d na Pireanu, n’o cunoști? D na Pireanu care stă în Piața Amzii. — Nu’mi aduc aminte... — Cum nu ’ți aduci aminte ? A fost ] d’atâtea ori la noi în casă. — Domna Pireanu... Pireanu... — Ei, în fine laa’o. Așa cum îți spusei, acesta damă ’m- a făcut cunoscut că un tîner frumos, de familie bună, cu trecere avere, plin de viitor, ar voi se se căsătorască cu tine Lili. M’a asigurat că te iubește forte mult... — Dar de unde te cunoște ? — Te a vezut la mai multe serate unde am fost și zice că chiar a dansat cu tine. — Cu mine !.... — Da, Mi s’a lăudat domna Pitea nu așa de mult! Mi-a spus că n’are nici o patimă, nici un cusur. — Ce fel de statură are ? — Vezi, n’am întrebat. Imi pare forte roa. Mi-a spus numai că e un tînar bine făcut, gentil, amabil, de spirit. O să’l vezi tu. — Când ? — Domna Pireanu mi-a promis ca are se vie cu el p’aici Sâmbătă sera. Vezi, ce mai e până Sâmbătă ? Patru zile. Și Sâmbătă o să am fericirea să’il vezi pe viitorul tău soț, pe Gheorghe. Furăm întrerupte din acesta convorbire prin intrarea în salonul unde ne afirm, a unei cucene bătrâne. 6 Septembre. Ce schimbare ciudată au produs în mine cuvintele mamei. Pare că sunt asta! Nu ’mi fuge tata ziua gândul de la acel tîner. Ce fel de om o fi ? Ce ciudat lucru mi se pare ! Zice că me iubește... Un om necunoscut... Un om nenumărata mulțime deameni, necunoscuți... na se zică sunt prin mulțime inimi , dar pentru noi fără ca să știm, sunt care ne privesc pe furiș, sunt piep care suspină într’ascuns ?... fetul tîner! Trebue ca iubirea să’l fiîrșit cu totul dacă s’a hotărît în fine n-o face cunoscut, ar ce fel de om o fi ? Nalt? Brun? d ? Ce glas o fi având ? Ce ochi ? ână sâmbătă mi se pare o mie de 7 Septembre, răbdarea o să me onoră, voz bine.ând mi-a vorbit mama despre Gheorîu mi a mai întihnit mâncarea. Nópibia pot să închiz ochii. Me gânmer< ü la el. Ct> fel de era o fi? „Tenor cu mare viitor!“ ’mi-a zis mama. Desigur trebue să fie d’o inteligență rară și neapărat trebue să fie și frumos. Cine e frumos e și inteligent. Asta e legea naturei. In pension tote fetele frumose învățau și bine. Dar eu, sunt óre destul de frumosă pentru a ’l place? Nu știu. Dar, mă iubește atât de mult! Desigur că ’I am plăcut. Ah ! timpul! timpul! Trece așa de încet timpul ! Ziua e așa de mare ! Mi s’au părut aste două-trei zile că sunt doar-trei ani și mă crez îmbătrânită cu doar trei ani! Așnapte visam că venise, l-am eșit înainte prin grădină. Avea o figură blândă forte frumosa, mustăți mari și ochi albaștri. Avea ceva fermecător în figură, ceva neînțeles. Mi-a întins mâna de departe și cât a stat de vorbă cu mine și cu mama figura lui a fost mereu zîmbitore. Ne am învoit din două vorbe. Am fixat ziua nuntei și când a plecat din casă nu știu pentru ce ’mi venea să plec după el. M’am deșteptat îndată. O dacă ar fi așa cum l’am visat! Azi am stat o grămadă în portă și mĕ uitam la toți trecătorii de pe drum. ’Mi închipuiam că printre ei o fi și densul. S’au uitat mulți la mine, mi au zîmbit mulți forte frumos , dar știu eu care din el o fi fost Gheorghe?! N’am putut să dorm totă noptea. Trebuie sa fiu grozav de schimbată la față. In fine peste două ore îl vom vedea. Peste două ore! Două ore sunt 120 de minute ! Ce aș putea eu să fac ca aceste de minute să treca mai repede ? Să cânt la piano ? Să umblu de colo până colo ? Nici eu nu stiu. Mama e așa de emoționată. Tata a plecat de acasă. Nu știu, dacă o să am tot curajul trebuincios. D ! ce momente supreme ! Ce momente supreme! Azi n’am putut să mănânc absolut nimic ! Au început deja să mă cuprinză niște fiori puternici. Mâinile ’mi sunt reci ca ghiața. Mama mé strigă. Alerg. Ce deziluziune ! Am vezut în fine pe mult așteptatul tîner. Figură ordinară, corp diform, spirit mărginit, acesta e tînărul pe care d na Pireanu, grozava și deștripta d-na Pirenu, a crezut de cuviință să ni -l aducă în casă. Era îmbrăcat așa de rea , cu o biată hăinuită strâmtă și cu mânecile scurte. Avea o cravată prăzuire de cel mai rău gust. Pe când vorbea se îneca mereu și sufla într’un mod urît pe nas. Neapărat că am vorbit despre timp și despre politică. Cestiunea căsătoriei nici nu s’a atins. După vr’o câteva minute eu am plecat din salon și nici nu m’am mai întors. După ce a plecat d-na Pireanu cu briliantul ei de. Gheorghe,mama a venit la mine și mi-a zis supărată: „Iți place Lili cum și-a bătut joc de noi d-na Pireanu ? Nu credem să ne considere așa de puțin !“ Er am fost așa de liniștită. Am mâncat cu mare poftă și noptea am dormit dusă. D. leleor. Din jurnalul d-șorei Lili 8 Septembrie. 9 Septembre. 10 Septembre. 259 Misunete Domnului doramie PAETEA .A TREIA Moștenitórea. XIV O escursie nocturnă — Ne vom opri la timp , și după ce o vom lua de nevastă, vom găsi o contraotravă care să facă să dispară urmele lăsate de cea d’întâiul. Dar dacă se va întîmpla să nebunesca și ea, doctorul Clipson mai are un loc în casa de sănătate. — Și ești sigur că nebunia pe care o cauzeza acesta otravă nu se mai pate vindeca ? — Forte sigur, Martea urmază cu siguranță după trei-patru luni. Dacă așa dată Eugenia nu va voi să ’mi fie nevastă, peste câteva luni și ea și mama sa vor fi în mormânt. — Oine faci să me cutremur. — Draga mea, cine vrea să ’și ajungă scopul, nu trebue să se sperie de mijloce. Convorbirea se opri aci. Denisa și Francisc auziră câțiva pași, apoi o ușă închizându-se, înțeleseră că cei doi complici eșiseră din odaie. Fratele și sora tremurau de frică. Plecară repede. — Ei bine, zise Denisa, când ajunseră iar la capătul de jos al scărilor, am făcut rău că te am îndemnat să mergi înainte? — Nu, răspunse Francisc, căci am descoperit lucruri îngrozitore... — O mișeii!... — Denisa, îți aduci bine aminte de tote vorbele lor ? — Ași putea să le repet întocmai. — Vom povesti mâinea lui Maugars tot ce am auzit. — Negreșit. XV Secretul descoperit Doctorul Maugars rămase mut de uimire când Denisa îi povesti întâmplarea din noptea trecută. Dacă ar fi ascultat de cea d’intâiu, mișcare de indignare în contra criminalilor, ar fi scris numaidecât parchetului din Versailles. Dar după ce se mai gândi puțin, își zise că grăbindu-se ar putea să facă o greșală. Trebuia să vorbesca intâiu cu Maurillon și să aștepte ca să potă vorbi și Lucian. Era însă în joc viața unei femei, și doctorul nu putea să rămână neactiv. După câte îi spusese Denisa, el știa ce fel era otrava pe care cei doi complici o numiseră apă de Dylan și cunoștea și antidotul acestei otrăvi. Victima putea încă să fie scăpată, dar nu mai era multă vreme de așteptat. Un moment se gândi să intervină prin mijlocirea preotului care avea intrare liberă la d na Fournier ; dar îndată găsi altă idee. Pe ascuns, fără să -l vază nimeni, d. Maugars aprinse felinarul, se coborî în pivniță și intră în luzerană. Se urcă pe scări și ajunse la zidul de îndărătul căruia Francisc și Denisa auziseră convorbirea din noptea trecută. Auzind un pas, el se opri și ascultă. In același moment o voce de femee ajunse până la el. Anastasia zicea: — El, draga mea, ești gata ? Să mergem să luăm ciocolata ; sprijinește-te de brațul meu. Vom merge pe urmă să facem o plimbare în grădină. Se mai auziră câțiva pași, apoi se făcu tăcere. D. Maugars se uită la cesornic. Erau nouă césuri. — La nouă cesuri se dejuneza la Tourelle ; e bine să știm și asta. După dejun se vor plimba în grădină, nu pote să -mi fie tema că vom fi descoperit. Să examinăm puțin locul. Și d. Maugars se puse să inspecteze zidurile. După câtva timp de pipăire, mâna sa se opri de un nasture de metal. Il apăsă, și de odată o placă de metal se lăsă în jos, lăsând deschisă o intrare în o odaie ; era odaia d-nei Lureau. Inima doctorului bătea cu putere. Cum o să închiză la loc placa? Dr numai de cât observă un alt nasture de metal la câțiva centimetri deasupra celui d’întâiîi, îl apăsă, și placa se ridică la loc. Era asigurat acum. Făcu să se cobore placa încă o dată, și intră în odaie. Vezu că ea dă printr’o ușă în alta și acolo observă o altă ușă deschisă. Ar fi voit să știe unde e otrava, ca s’o ia , dar nu putea să știe. Temendu-se să nu fie descoperit, se întorse repede îndărăt și închise la loc placa. După un sfert de ces, d. Mangars era iar în cabinetul seu. Nimeni nu observase lipsa lui. Chemă pe Eglantina și ’i spuse că n’o să dejuneze decât la un cos după ameză. — De ce, domnule ? întrebă bucătăresa mirată. — Pentru că așa ’mi place. Eglantina eși. După un moment, doctorul chemă în cabinetul seu pe Denisa. — Scumpa ma copilă, îi zise el, m’am gândit mult la lucrările ciudate pe cari mi le-ai spus azi dimineța și m’am hotărît să urc și eu scările d’asupra cărora ați auzit conversația da dincolo de zid. Vrei să mă însoțești? (Va urma). Sâmbătă, 1 (12) Noembre 1886 ZF’cita, „Universulu 30 Ciocoii Vechi și Nuoi Roman original DE NICOLAE M. FILIMO’N PANTEA I De la 1814 până la 1830. XV. Scene de viață socială. Sania mitologică a lui Beizadea C. Caragea, făcută în forma carului lui Apollon și cei șase cerbi ce o trägeau ; „Coateșul“ cel de postav alb, blănit cu samur de Moskua ; „hangerul“ cel semănat cu brilanturi și „gugiumanul“ de samur cu fundul alb ale acestui frumos principe, precum și rochiile cele neprețuite, șalurile și „feregelele“ Domniței Ralu întorsese atât de mult capul junilor boemi și cueene, încât de multe ori vindeau moșii de mare preț ca să imiteze luxul și strălucirea acestor principi răsipitori; zeul pare că ar fi fost mai mic, dacă s’ar fi oprit aci, dar viața scanda osă și depravațiunea luând proporțiuni mari, infestată și demoralisată până la un mare grad, societatea întregă. Din tote relele acestea, jocul de cărți fu acela care răspândi mai mult demoralisarea ; el sărăcea pe boeri și funcționari, și-i îndemna la răpiri de tot felul. Unul din cei mai mari desfrânați și răpitori din acel timpi, era Postelnicul Andronache Tuzluc; el fura ca un tâlhar de codru, și cheltuia ca un nebun. Mesele cele mai strălucite, seratele cele mai atragatóre, jocurile de cărți cele mai derăpănătore, care fac da să treca dintr’o