Universul, decembrie 1886 (Anul 3, nr. 710-712)

1886-12-30 / nr. 710

Universul, Nr. 710 Steua și cu Vicleima și ulițele orașului resună de cântece monotone ca : Cine primește Steua frumósa Și luminosă Cu colțuri multe Și mărunte ?... * Cu cât par de monotone zilele de Crăciun în Capitală, cu atât ele sunt mai vesele la țară. Totű lumea care a postit cu cea mai mare rigore cele șase săptămâni ale postul, așteptă cu o nerăbdare nespusă ziua Crăciunului pentru a mânca cu poftă carne de purcel și a bea vin. In noptea ajunului toți copiii din sat se organizeză în cete de câte șase-șoapte inși, și pornesc cu traista la spinare și cu ciomagul în mână, de colindă tot satul strigând din tote put rile lor pe la ferestrele creștinilor : Bună dimineță La Moș ajun ! Intr'un ceas bu ! Ne dați, or nu ne dați ? Și din fiecare casă esc câte o bătrânică cu perul alb și cu fața sbîrcită, dar ferice bună și milosă, și întrebă: — Câți sunteți ? — Șapte răspund copiii intr’un cor. După acest interogator de rigore, buna bătrânică, sau câte o dată frumosa fată mare, împarte doimetii micilor rebegiți de frig, cari într’o clipi se fac nevăzuți prin negurile nopții, alergând la altă casă de creștin. In noptea de Crăciun, satul întreg urlă de strigatele copiilor cari cântă pe la ferestre cântece vechi forte frumose. Colindătorii sunt poftiți în năuntru și după ce colindă pe fiecre om din casă, li se dă bani și vin de băut. Mai vin unii cari aruncă cu grîu în ferestre și fac urări de fericire. Țiganii vin cu carul de porc gătit cu testemele, cu flori de târgi cu sălbî de icosari și de galbeni și cântă acompaniați de viori cântecul VadUhit,, Or cât ar fi satul de mic de retras, de sărac, în noptea Crăciunuluia un alt aspect. Tóte ferestrele sunt luminate, n tate casele domnește veselia și fericirea. A doua zi toți se îmbracă în haine de sărbătore și se duc la horă, dacă este vremea bună. Dacă nu, petrecerile se fac în casă. Flăcăii și fetele se adună într-un loc anume și acolo jocă la sunetul viorei, al cimoiului sau n nnal al unui biet fineț. Jocă până noptea. Unii săteni se duc cu mâncările și băuturile lor la alte rude unde găsindu-se mai mulți fac cheful mai cu moț. Tot în acesta zi vin finii cu plocane pe la nași și se cinstesc o zi și o nopte. Băeții cu steaua și vicleimul nu lipsesc nicde prin sate și la or ce casă s’ar duce sunt primiți cu plăcere și cinstiți cu bani și mâncări. Ceea ce place însă mai mult in zilele de sărbători este Brezaia care tăcane și jocă, cum și omenii cu măști de cârpă pe obraz cari fac scene caraghiose și jocă. Ce deosebire între lumea de la țară și lumea din orașele maisi !.... TerențiTi Dușmanii să se ’ngrozesca... Să’ți faci parte, să’țî faci nume Și să’ți merga vestea ’n lume ! NANI, NANI Poezie populară Nani, nani, co ilaș, Dragul mamii fecioraș ! Domnii la sînu-mi cu mama, Că mama te a legăna, Că mama te-a săruta, Și mama te-a căuta, Ca pe-o flore drăgălașă, Ca pe-o pasăre gingașă. Nani, nani, cu mama, Că măiniica ți a cânta Ca să dormi și să visezi, Și în somn ca să tot vezi Ingerei pe curcube, Ca line de frumușei, Ploi de raze și de stele Pe câmpii de floricele, Avere-ai parte ele ! Nani, nani, cu mama Că mama ți-a descânta Să te faci un vitez mare Ca Domnul Ștefan cel mare, Și să pleci tot la răsboi, Să scapi țara de nevoi. Nani, nani, dragul meu, Fericire-ar Dumnezeu ! Să ajungi cum doresc eu : Vitez, mare și frumos, Ca un sore luminos, Fetele să te ’ndrăgescă, Florile ’n cale sâ’țî crescă. — 3 — TRISTEȚA ȘI BUCURIE Povestire de Crăciun Cu cotul rezemat de masă, cu capul remat pe cot, doctorul se gândea cu amărăciune, în acea zi de Crăciun, la iluziile lui pierdute, la dragostea lui fără nădejde, la credința în puterea lui de a lupta, care începea să piară. George era mândru, inteligent și pasionat pentru cariera ce -și o alesese. Știința era pentru dânsul o religie al cărei preot șî pusese în gând să fie. Abia ’și terminase studiile și se așezase în micul orășel B, cu propunerea fermă de a ’și crea o poziție sigură și strălucită prin o muncă neobosită. Mai aștepta ceva de la acesta muncă : sa ’1 facă să ’și uite o durere adâncă care ’i muncea. Și răniseră de morte inima și mândria și voia să ’și răsbune într’un chip nobil câștigând prin el însuși renume și bogăție. Dar trecuse un an, un an de luptă grea în contra nencrederii multora, în contra bănuelilor ce deșteptase în alții cu ideile sale umanitare. In tot decursul acelui an lung fusese chemat de vr’o două ori să îndrepteze osele câtorva flăcăi, după câte o bătae, sau să caute pe câte un bolnav de bóle ușore. In coșurile grave, toți chemau pe medicul cel vechiü, și după un an, el era tot necunoscut, tot sărac, ca în ziua in care venise. De aceea gândirile triste se grămădeau sub fruntea lui întunecată. Se ridică de pe scaun și scose din o cutii o fotografie, chipul suav al unei copile blonde, stăpâna gândurilor lui. Un zîmbet trist îi se desină pe buze ; se gândea că abia un an trecuse de când cuteza fică să nădăjduiască că acea ființă iubită, fica unică a unor părinți bogați și iubitori, putea să fie a lui! Tot în ziua de Crăciun cutezase în sfirșit să o ceră de la părinții ei: tatăl copilei îl făcuse să ințelegă că fata nu era pentru el, un biet doctoraș, obscur și sărac.... din acea zi nu mai trecuse pragul casei care ’i fusese o dată atât de dragă. Deși era sigur că frumosa blondă nu ’i ura, o înconjura de câte ori întâmplarea i-o aducea în cale. Credea că mândria va sfîrși prin a birui dragostea. Un an trecuse, și acum, gândindu-se la acea copilă, George simțea inima strângându-i-se de aceiași durere, și amintindu-și vorbele bătrânului aceeași desnădăjduire îl înăbușea... Ce făcuse ca să nu mai fie un doctorat obscur și sărac? Venise în ajutorul tuturor săracilor cari sufereau... dar asta nu e calea pe care se ajunge la renume și bogăție. Eși din casă către seră, pe strade, abia ici-colo se zărea câte un trecător grăbindu-se spre casă; era ceasul în care tote familiile se strâng în jurul unei mese și dau voe slobodă veseliei lor... El mergea, mergea, cu pas grăbit și cu capul în pământ dar nu putea să scape de urmărirea gândurilor triste. De o dată, i se păru că cineva îl chiamă, se întorse : era un biet om, zen îmbrăcat care ’1 recunoscuse la lumina slabă a felinarelor și se grăbea să ’1 ajungă gâfâind : — Domnule doctor, te rog, fii d-ta mai milos ca ce îlalți și vino cu mine, nevastămea e rău de tot... póte în minutul acesta e pe morte... Vino te rog, sunt sărac, dar.... — Unde stai? îl întrerupse doctorul. — Aprope de marginea orașului. Doctorul cel-l-alt, urmă omul, era la masă.mi-a spus că nu pute veni azi, să aștept până dimineță... — Aidem, zise George fără a sta un moment landoială. Și plecară. Omul ședea departe. George ’și ridică filosoficește gulerul paltonului și porni în urma lui Gândurile cari ’l muncau, îl cuprinseră iarăși. Tristă ironie a sorței! Ce ar fi zis acel părinte fără milă dacă ar fi văzut, în naptea Crăciunului, pe bietul doctoral mergând în urma unui client zdrănțos ? Și cu tote astea, în conștiința lui, se simțea mulțumit că n’a stat la îndoială între acea faptă bună și masa care -l aștepta la birt. Ajunseră, George, intrând în casă, văzu la lumina slabă a unei lampe mici o femee slabă, culcată în pat, îi pipăi pulsul; cașul era grav. Dar nu -și pierdu nădejdea în puterea științei. Scrise o ordonanță și o dădu bărbatului. Dar în casă nu mai era nici un gologan. Era atâta vreme d cănd sermana feniee zăcea! George, fără să zică nimic, puse căți-va lei în mâna tremuratore a sermanului Când omul se reîntorse cu doctoriile, George era tot acolo ; voise să dea chiar el doctoriile bolnavei. Văzu cu mare bucurie că doctoria își face repde efectul. Atunci, ca să scape de mulțumirile și binecuvântările bărbatului, se pregăti să se întorcă. In acel moment ușa se deschise și o tânără femee, îmbrăcată de iarnă, cu obrajii rumeni, cu șuvițe blonde eșind de sub pălărie, se opri în ușă. Era în adevăr ea ? Era îngerul care venea să -i dea sărutarea de mulțumire pentru fapta lui bună ? Era vis sau realitate ? Și acel bătrân care intră după densa în casă, era nemilosul care ’i rănise de marte? Ce căutau el aci ? Era lesne de înțeles ; sermana femee era dintre săracii de cari se îngrijea tinera copilă, întâlnirea.... cine cumiște hotărîrile provedinței ?... Bătrânul făcu câțiva pași înainte, se opri un moment, apoi luă mâna lui Georga într’ale sale : — Tinere, zise el emoționat, în cursul vieței se observă și se cugetă mult. M’am gândit și eu la d-ta de un an de cănd nu ne-am văzut. Fica mea,—și se intorse spre copila blondă, mai frumosa decăt or cănd în acel moment de confusiune și de bucurie, fica mea crede că un tânăr care lucreză, suferă și ’și găsește tata măngăerea în faceri de bine, e în stare să iubescâ așa cum e vrednică ea să fie iubită. Doctore. Crăciunul d tale l’ai sărbătorit ca un adevărat soldat al științei și al carităței, ai scăpat de la morte o sărmană ființă nenorocită. E un Crăciun de care poți fi mândru; vrei să ’i sfîrșești cu mine și cu fica mea ? Ea te stimeza și eu am admirat totdeauna pe ceia cari mai au curagiul să fie segnincioși, modești și buni. Cine știe dacă răspunsul din anul acesta nu va fi altfel decăt cel din anul trecut? — Minunată idee ai mai avut să’i cumperi o tobă de Crăciun ! — M’a înșelat negustorul, dragă. ’Mi-a spus că cel mult în două coșuri se sparge. L-r ta, grl\xm.étá, a, zi:ei ȘTIRI 24 Decembre In ședința de astă napte, după ce d-nu doctor Șuțu a declarat că Stoica Alexandrescu e pe deplin răspunzător de faptele sale, apărarea a răspuns la replica acuzării. Dr. Ionseu a recapitulat faptele și ntr-o cuvântare plină de sentiment a dovedit neculpabilitatea pretinșilor complici ai lui Stoica Alexandrescu. După ce au mai vorbit d-niî G. Verbesen și P. Grădișteanu, jurații au trecut in camera de deliberare. După aprape o oră, pe la orele 6 jumătate dimineța, jurații au adus un verdict de culpabilitate fără circumstanțe atenuante pentru Stoica Alexandrescu . Pentru Iordache Tănăsescu Muscalu, jurații au răspuns, da, e vinovat, dar i-au acordat circumstanțe ușuitare. Pentru cellalți acuzați : Iosif Oroveanu, Ion Oroveanu, Gh. Protopopescu și Pompilie Stănescu, jurații au răspuns, nu, ei nu sunt vinovați. Curtea, având în vedere acest verdict, condmunl: Pe Stoica Alexandrescu la 20 ani muncă silnică ! Pe: Iordache Tănăsescu Muscalu la 1 an în chindre. și pe amândoi solidar la 4000 lei despăgubiri. A chitit pe Iosif Oroveanu, Ion Oroveanu Gh Protopopescu și P. Stiliescn Auzind verdictul, familiile acuzaților au isbucnit în planșete și toți asistenții plăn uiuri. 26 De<“i:ihr (7 Inuatie) 1886 geaü de mulțămire și de emoțiune. Stoica Alexandrescu a primit curacela verdictul. Cei condamnați au fost duși la închisarea de la Văcărești, iar cei achitați au fost puși imediat în libertate. Impresia pe care acesta sentință a Curții juraților de Ilfov a produs-o în public e forte bună. . * Măine vineri, 26 curent, va avea loc sfințirea bisericei Vovidenia din Galați de către P. S. S. Episcopul Partenie. Sâmbătă se va sfinți și biserica bulgară din acelaș oraș. •mV Din causa sărbătorii Crăciunului, numărul viitor al ziarului va apare luni dimineță. Mâine, joi 25 Decembre, la teatrul Național se va reprezintă drama „O crimă celebră“ . Vineri, 26 Decembre, opera „Trovatoro“ de G. Verdi. Tabloul pe care-l clim pe pagina 1 e reproducerea uneia din cap d’operaie genialului pictor Raphael Luzio (1483 1520). El reprezintă sfînta familie a lui Isus Christos. Originalul tabloului se află Louvre, în Paris. * La 2 Ianuare se va face alegerea suplimentară pentru un deputat al colegiului al 2-lea din Iași. Candidați sunt: din partea opoziției dr. Panu; din partea guvernamentalilor d. Al. Xenopol. is t Numărul nostru pentru săraci a produs, împreună cu ofrandele, suma de 334 de lei, din cari s’au împărțit alaltăieri și ieri h II săraci 325 lei și 50 ban’. Au rămas în casa săracilor 58 lei 50 bani, pe cari îi destinăm pentru ajutora eventuale la alți săraci. In numărul de azi neavând loc, vom publica în numerile viitore numele și locuința tuturor personelor cărora li s’au dat ajutore, cu sumele respective. * Doctorul care a fost lovit cu sabia la gara Mărășești de un ofițer general ed. Șapira, din Focșani. ie Cine se va abona la „Universul“ pe 3 luni, cu începere de la 1 Ianuarie, plătind 5 lei în capitală și 6 lei în țară, va primi ca premiu: Marele calendar al „Universului,“ un mare roman, două povestiri, și un calendar portativ pe 87. Corespondența Telegrafica (Serviciul particular al „Universului”) Simptome de rezbel Londra, 23 Decembre. „St. James Gazette“ anunță că o mare fierbere domnește în poporațiile bulgare din Macedonia. In tota țara se repetă că în curând nu va mai fi decăt o singură Bulgarie. Autoritățile turcești iau măsuri grabnice pentru menținerea ordinei amenințate. Chestia Egiptului Cairo, 23 Decembre. Contele de Aunay primind cu ocazia anului nou colonia franceză de aci, a declarat că guvernul francez va urma față cu pretențiile Angliei în Egipt politica energică inaugurată de d. de Freycinet. Alianțele Lomb*, ?4 Decembre„Times“ desminte știrile despre o alianță Ruso-Germană. Catastrofă îngrozitor» Lodra, 23 Decembre. Se telegrafiază din Madras că un foc puternic a isbucnit în târgul anual din acel oraș și a distrus tote barăcile, prăvăliile și mărfurile. Mai multe sute de omeni au pierit în flăcări. Citiți pe pag. IV începutul frumosului roman Dramele Gelosiei. "Tpe Cadouri pentru anul nou La administrația „Universului“ strada Brezoianu No. 19, se află un mare depou de cutii cu parfmuri pentru cadouri de la 4.50 la 35 lei cutia.