Universul, august 1887 (Anul 4, nr. 201-221)

1887-08-05 / nr. 201

Universul No. 201— ca pe nici o îndoială ca nația va merge cu Rusia. Regele Milan călătorește în Ungaria, unde dă multe semne de prietenie un­gurilor. Pare că aceata primblare „igienică“ va fi de mare folos „sănătății“ regelui nos­tru și intereselor sârbești. De alt­fel, numai bine pate să-i facă lui Milan primblarea prin țări străine, căci în țara lui „simpatiile“ pe cari i le arată poporația îi pot produce prea mul­tă emoție. In vremea aceasta, pe când regele călătorește, d. Ristici ia tóte măsurile pentru restabi­irea ordinei în finanțele și administrația sârbescá — servicii atât de rău dezorganizate de ministerul Garașanin, care nu știa să facă alta decât umilite plecăciuni b­rbaților de stat austro-un­gari. Mistici. Corespondența Telegrafică .­­Serviciul telegrafic al „ Universului Prințul Ferdinand la Tîrnova; depunerea Jurământului Tîrnova, 2 August Prințul Ferdinand a sosit aci azi dimi­­neta. Primirea a fost strălucită. La 12 ore, prințul și-a făcut intrarea, cu mare ceremonie, în sala marii sobraniei și a depus jurământul pe constituția bul­gară. D. Stoilov a citit apoi manifestul prin­țului către popor. După citirea manifes­tului, prințul a esclamat în limba bulga­ră: „Trăiască Bulgaria liberă!“ Acest strigăt a fost repetat cu un en­­tusiasm indescriptibil de toți deputații. U­­rările nu mai voiau se înceteze. La Filipopol Tîrnova, 3 August, Mâine, marți, prințul Ferdinand pleca la Filipopol. Demisia cabinetului bulgar amânată Tîrnovo, 3 August. Prințul a refuzat să primască deocam­dată demisia cabinetului, zicând că vrea să intre în Sofia înconjurat de aceiași consilieri cu cari a pus piciorul pe pă­mântul bulgar. Numai după intrarea prin­țului în Sofia se va lua o hotărîre cu pri­vire la schimbarea ministerului. Rusia protestează Constantinopol. 3 August. însărcinatul de afaceri al Rusiei a co­municat Porții o telegramă a d-lui Giers, protestând contra alegerii prințului de Coburg și a intrării sale în Bulgaria. D. Giers își exprimă speranța ca Parta se va asocia la acesta protestare. Se asigură că o telegramă identică a fost trimisă de Rusia tuturor puterilor. 2 — Buletin judiciar (Tribunalele străine) O bandă de hoți Curtea juraților din Aix, în Francia, a început desbaterile unei afaceri de cea mai mare însemnătate. E vorba de o ban­dă de hoți care, în marte a. c., împrăș­tia grota în cartierele Marsiliei. Președintele juraților a primit o scri­sare amenințându-i că o să fie ucis în tim­pul desbaterilor.­De aceea, s’au luat grabnice măsuri. Banca acuzaților a fire lărgită și fie­care dintre acuzați a fost păzit de câte doi jandarmi. învinuiții sunt în număr de unsprezece: Esposito, Tegami, Bocconi, Bigazzi, Vespi, Zampelli , Soldaini, Vannucci, Gennajil, Goillaî și Rednano. Ei sunt acuzați de furturi cu violență, de încărcări de omo­ruri și de asasinate. Doi tălmaci, un ita­lian și un spaniol, îl asistă. In lunile lui maiu și lui aprile, banda al cărei șef pare a fi Esposito, a comis crimele cele mai îndrăsnețe. Acuzații se purtau în oraș ca într’o țară cucerită. Au făcut treisprezece spargeri și două omo­ruri. Banda opera cam peste tot locul, când în cartierele escentrice, când în cele din centru. Omenii, în unele strade, nu mai cutezau să iasă­­ fără noptea. Spectatorii ieșind de prin teatre se du­ceau­ acasă fără grijă când se vedeau în­­soț­it de om­eni bine îmbrăcați, cuviincioși și doritori de a se duce acasă, erau complicii lui Esposito. După ce-și­ alegeau­ victima, ei se apropiau răpede de densa și—amenințând-o cu revolverele—o fă­ceau se sec­a parale. La cea mai mica rezistența, bandiții ar fi tras. In noptea de 8 marte, pe la miezul nopții, un negustor din Luce en Dionis l Di őme,­ anume Richard, se ducea la gară ca să plece cu un tren. Ei fu apu­cat în capul bulevardului Nord de către o bandă de cinci. El încercară să iee la­da lui Richard, dar, fiind­că el rezista și țipa, Esposito și cu Tagami traseră glon­­țe asupra lui. Richard a murit peste câte­va zile. După o lună, banda mai făcu o crimă. Ea ucise pe stradă pe un tapițer care își primise plata. Ei au fost în sfîrșit prinși. S’au găsit la acuzați chiel false cu care își puteau deschide lanțurile; ei au cercat de mai multe ori să fugă și fabricaseră pumnale din linguri de supă. Sunt peste 90 de martori de as­cultat. INTEMPLARI Prădat la drumul mare.—La 29 Iu­­liu, cantonierul de la calea ferată No. 45 anume Ștefan Portașu se dusese la Foc­șani unde își vânduse o vacă. Reîntor­­cându-se acasă în drum sara 1-au ieșit in­ Miercuri, 5 (17) August 1887 divizii Coman Iosef și Paraschiv Orteanu, cari după ce l-au torturat l-au luat suma de 65 lei. Poliția a pus mâna pe el. jfe­­ Nebună.—Femeea Paraschiva Hapău, din comuna Câmpurile, jud. Putna, fiind în stare de alienație mintală, a pus foc aseî fratelui său C. Oncea, care a ars împreună cu mai multe obiecte. D «inele causate sunt evaluate la suma aproximativă de lei 1­900. 3fe Morta.—Fata Mar­ca lui Ioniță Marcu din comuna Păncești, județul Putna, s’a gă­sit, în ziua de 25 înliu curent, m­orta pe câmpul de pășunea vitelor unde păzea. Se zice că acesta morte subită, a fost din causa unei bule interne de care su­ferea. * vitare la d-na Zissu, din calea Dorobanților No. 86 București. Nu se știe pentru ce motive s’a sinu­cis nenorocita. Un OIUOI*. — Individul Gheorghe Ilie a Lupei, din comuna Orbeni, județul Putna, omorînd în ziua de 25 curent pe con­­sátonul seu Ion V. O­lan, a dispărut. Acest omor a fost consecința unei dis­pute asupra dreptului de proprietate pe o parte de pământ. * Bănae și morte.—La comuna Aricești, plasa Filipești Prahova­ o fată țigancă, anume Ioana, fiica lui Ștefan Cîrstea, a­­flându­se în relațiuni intime cu două ti­neri iarăși țigan), anume Miraiu Namțu și Dumitru Gregore­s­ca, a îndemnat pe cel din urmă ca să se scape de cel d’in­­tuiü, prin a-l omorî. Acesta, pe timpul nopții, găsind pe Mi­­haiu Namțu culcat în grădina casei unde ședea, l-a dat mai multe loviri dar nu l-a putut omorî, fiind­că acesta a scos ți­pete cu care a alarmat pe vecini. Din acele lovituri însă, el căzând la tăcere a murit după două săptămâni, nefiind adus în căutarea spitalului. Omorîtorul și complicea sa sunt ares­tați și dați judecăței. .­ Dărâmare.­Podul de pe rîul Doftana de pe șosaua națională, lângă Câmpina, (Prahova) s’a darîmat o parte pe la mi­jloc în josul cursului apei, încât trecerea trăsurilor se face cu greutate pe partea rămasă bună și este temere a nu se dă­râma și acea­­ care mai e în ființă dacă va mai întârzia punerea în lucrare a res­taurării lui. DIIT C-A-I PIT-A-XI.«. Omor—Duminecă sara pe la orele 10, în fundătură Țiganului, bariera Grivița (București), ivindu se certa între doi ți­gani anume Const. Ion și Dim. Neagu, cel d’intâmn a înjunghiat pe Dimitru, care a și încetat din viață.—Asasinul a fost a­­restat. i­ Sinucidere. — Sâmbătă, pe la ora 3 după amiază, s’a găsit spânzurată în piv­niță, cu o frânghia de rufe, fata Rosa, sef­ Știri prin poșta Opt ziare rusești, cari publicau în fo­iță noul roman al lui Emile Zola, „la Terre“, au primit ordinul de a suspenda publicația, după otărîrea cenzurei. ** * de scrie din Agram: In naptea de 31 Iul­i­e 1 August s’a simțit aci, la 3 ore și 55 de minute, un cutremur puternic care a ținut trei secunde, mergând de la miază zi spre miaza-nopte. Pagubele sunt neînsemnate. Se știe că acum câți­va ani orașul A­gram a fost aprope distrus de cutremure. ** * Despre familia lui Katkof nu se scrie din Petersburg . Ratkof a luat de soție pe prințesa So­fia Petrovna Șaieof. A lăsat după densul unsprezece copii, cinci băeți și șase fete. Doi din fiii lui și-au terminat studiile la academia militară și sunt ofițeri în regi­mentul de gardă. Al treilea fiu e secre­tar la legația runesea din Atena ; acesta e căsătorit cu prințesa Sobanos. Al pa­trulea, care e cam bolnăvicios, stă la Ca­iro și al cincilea studiază încă în acade­mie. Patru din fetele lui Katkos sunt mă­ritate, una cu prințul Șakboreskai, alta cu șambelanul Ivamenk­i, a treia cu ba­ronul Engelhardt cealaltă cu Zvenizotrodsk. Nu cu câți Hazlii Doctorul.—De ce n’ai urmat ordonanța mea ? Bolnavul.—Pentr­u că dac’aș fi urmat-o mi-aș fi rupt gâtul. Doctorul.— Cum așa ? Bolnavul.—Negreșit... am aruncat-o pe ferestra. DE TOATE Groznica nenorocire din St.­Unite.­­O spam­entatare nenorocire, produsă de drumul de fier, s’a petrecut la Chats- Worth, în statul Illinois , pe linia dru­mului de fier cunoscuta sub numele de „Toledo, Peoria and Western Railroad“. Un tren de plăcere, care fusese orga­nizat cu mare reclamă pentru o escursie la cataractele Niagarei, trecea podul de la Chatsworth, pe fluviul Vermilion, apro­pe de Peoria, când acest pod, aprins de scânteile căzute de la altă locomotivă care trecuse, se sfarmă. Cele douăsprezece vagane și cele două locomotive din care se compunea trenul au fost aruncate în­tr’o prăpastie mare. Conductorul trenului observase că po­dul era în flăcări, dar n’avuse vremea de a opri. Din 960 călători câți erau în tren, peste 150 au fost uciși și 300—400 greu răniți. Forța. „XJalv ©r»-ul-ai‘ 43 Răzbunare sângerosă PARTEA A DOUA XIII „De ce n’ași fi eu acela? „Amorul tate !” stăpânește. „Cupidon, fiul Venerei, va domni în­tr’o zi ca un tiran asupra inimei fru­­musei Margarete. „Voi căuta să g­ăsesc ziua aceea, în car­e copilul mitologic să mă ia pe mine de preot!.... — „Ce fiecar ești?—îmi zici de­sigur de departe. „Ce vrei? prietene, n’am pe nimeni cui sa’i vorbesc de prea­ iubita mea.— Te înalț, de departe, la rangul de confident. —Nu’mi fi mulțumitor pentru încrederea mea... ceea­ ce fac fiind pentru mulțămi­­rea mea personală. „De alt­fel, dacă scrisorea mea te plic­­tisește, nimic nu te silește s’o citești până’n sfârșit...—Folosește te, dacă vrei, de învoirea pe care ți o dau și nu mai citi ce urmezi. „Urmez. „In momentul acesta, lucrul de căpete­nie pentru mine, e să găsesc un mijloc de a mă ,­uoe în relații strânse cu comandantul, —de-a­ măguli cusururile,—de a mă face indispensabil,—să fac în sfîrșit așa ca cio­banul însuși să bage lupul în turmă. „Cu alte cuvinte, e de nevoie ca ușa comandantului să-mi fie deschisă de dânsul. „Dar cum se fac? „Iți voi scrie în răvașul meu viitor dacă voi găsi ceva de soia. „Dacă socoți că e bine sâ-mi răspunzi, —măcar ca să mă înștiințezi de primirea răvașelor mele, — adreseza-mi scrisorea la otelul Magdalenei, la Vesoul. „Nu știu, dacă-ți pot zice : — La revedere în i­urînd !—căci nu mai sunt stăpân pe sorta mea și nu știu­ când îmi voi veni în fire. „In sfîrșit, de departe ca și de aprope te îmbrățișez călduros. „P­ietenul tău,“ „Enric Warner“ „Post scriptum,—Redeschid scrisorea ca să -ți cer un serviciu. „Aspectul terasei casei comandantului mă face să presupun că Margareta are gustul florilor. „Pentru ori­ce întâmplare, trimite­mi prin poștă o colecție de sâmînțe din cele mai tari pe cari le­­ găsi­„Iți mulțumesc mai dinainte. IV „H. V.“. Patru zile după ce scrise lunga și smin­tita scrisore pe care am reprodus-o, tâ­nărul călător puse la poștă o a doua scri­­sore, adresată ca și cea dintâi prietenu­lui său. Iată ce cuprindea acesta : „Hotărît, scumpule, întâmplarea pare a mă favoriza,—și trebue s’adaog, fără modestie falsă, că­­ vin într’ajutor cu multă dibăcie. „Ași face bucuros rămășag că peste o săptămână voi fi cel mai bun prieten al eroului din marea armată. „Ascultă și judecă. „O să ți povestesc faptele, fără nici un comentar­iu. „Câte­va informații, luate cu îndemâ­nare, mi-au descoperit că comandantul iubește cu patimă trei lucruri : „Pe nevastă sa... „Pescuitul... „Șahul... „Asupra acestor trei lucruri vom pu­tea să ne înțelegem. „Mai întâiul, iubesc pe nevastă sa, și dorn­ța mea cea mai vie e s’o împart cu densul... „Apoi, pescar și eu, am dat dovezi de dibăcie a cu câți­va ani, în­­ tovărășia ta­ —peștii de la Bougival și de la Chatou ar putea să dea despre acesta certificat. „Ce fripturi triumfatore din recolta nóstra am mâncat la baba Durocher, lângă Mailyl...— Ții tu minte ?... „In sfîrșit, sunt de ore­care forță și la șah...— Am jucat cu Méry și am fost bătut cu onore...— E destul!... „Mulțumită unor informații nouă am­­ aflat că comandantul, în fie­care dimi­­neță, la cinci ore și jumătate, când e vreme frumosa, iese de acasă, străbate orașul, iese afară, se așază sub una din sălciile cari mărginesc un rîuleț care curge fără zgomot între tufe și acolo, până la nouă și jumătate, când se întorce în oraș ca se prânzesc­, se dedă, cu o stăruință admirabilă, plăcerilor pescuitu­lui în general neroditor. „Imi făcui îndată planul. „Era de o simplicitate primitivă—dar știi că, în general, planurile cele mai sim­ple sunt cele mai bune. „Imi desfăcui și bagajele. „Intre numerasele albumuri conținând crochiuri și acarele cari rezumeza impre­siile și amintirile mele de artist în călă­torie, aleseiü unul ale cărui pagini erau încă albe: „îmi ascuțiib creionele,—mă înarmam cu măsuța mea portativă și, sculându-mă în zori, înfruntam cu curaj rouă din iarbă. „Recunoscumi ușor sab­ia comandantu­lui,—un copac bătrân, cu trunchiul întor­­tochiat într’un chip ciudat care nu mai trăiește decât prin casa lui. „Descoperii în împregiurimi un punct de vedere destul de frumos;—îmi insta­lai măsuța la două­zeci de pași departe de salcie ;—mă așezai, și începui a desi­­na, cu grija de a lucra forte încet și ui­­tându mă mereu în­spre partea orașului ca să văd venind pe comandant. „Tocmai la șase, îl zării coborîndu-se. „Din acest moment, prefăcându-me că nu mă ocupam de dânsul, avui grija de a nu-1 pierde din vedere. (Va urma). r

Next