Universul, iunie 1888 (Anul 5, nr. 141-169)

1888-06-01 / nr. 141

Universul No. 141. de ră­sboiu ale Austriei, Rusiei, An­gliei,­­­Franciei și Germaniei. Crispi a zis că -i Italia trebue să se pregăt­ească ast­fel ,n cât să potă face față, oricărei întâmplări. _ _ Ședința s’a încheiat prin decisiunea­­.a să se comande grabnic încă 300 de m­î de chilograme de praf și dina­mita, să se gatesca cât mai curând ele 9 vapore de oțel și să se ridice atârniî în diferite puncte ale castei de apus.....—mni mm K0gt tag Ht m M m a maa mr­mm ■ ——------­ Curier judiciar Modelul fugit Se știe că în țările unde sunt pic­tori, este obiceiu să se tocmescă fete și femei frumose ca modele , li se plă­­tesce dupe condițiune, până la opt mărci pe zi ca să stea cinci ceasuri într’o pozițiune nemișcată și trebue chiar să se desbrace în pelea grilă, daca pictorul ar cere-o. Aceasta nu e nici un rău ; părinții singuri caută pe pictori dacă au ti­puri frumose. Deunăzi artistul Münster din Munich se duse la un sat în apropiere de acel oraș ca să zugravescă un peisagiu. Pe cănd își întinsese cortul lângă o fântână, fată vine o fată ca o zînă să ia apă. Münster s’a luat după ea și a ajuns într’o casă mare țărănescă unde era un bătrân cu barba albă și cu pipa în gură și o femee burtosă cât tate zilele. — Am venit să-mi daui pe fata d­v. de model, zise pictorul de pe ușă. — De ce nu, răspunseră bătrânii. Fata fu chemată și numai cât auzi despre ce e vorba, se înroși forte tare, căci nu mai servise de model. Muma trebui s’o asigure și s­ ’i șop­­tescu îndelung la ureche ca și cum era s’o mărite. Se împăcară cu o marcă pe ceas adică cinci mărci pe zi și pic­iorul după ce închirie o casă în sat veni să ia pe fată în aceeași zi. Lucrurile merseră cum merseră la început, dar a treia zi, pe la trei ore după amiazi, locuitorii satului văzură o fată fugind în perea­golă pe stradă. Dânșii se pregătiră de arcane și por­niseră după nebună când se întâlniră cu o ceată compusa din tatăl, mama și câte­va rude ale fetei cari cu niște ciomege în mână mergeau furioși spre locuința pictorului care se încercase să -și violeze modelul. Locuitorii, înțelegând despre ce e vorba se alipiră la cota și înconjurară casa pictorului Acesta sparse podul casei, sări într’ o grădină și o croi de fugă pe câmp. Țăranii după densul. II ajunseră la malul gârlei Lecher care trece prin a­­cel sat, îl bătură măr și’l aduseră în­dărăt legat. Părinții fetei i-au intentat proces cerendu’i 500 de mărci ca des­păgubire. Procesul s’a judecat acum trei zile în Mü­nter. Münster a fost condamnat la des­păgubirea cerută și la opt luni închi­­sore, de­ore­ce fata era numai de 15 ani. OÄ­.J Tragonului seu se de seid­se și un om se repezi înăuntru. Regele care tocmai ațipise, sări d’o dată în piciure și văzând pe străin se repezi la el, îl apucă de gât, îl dete patru pumni, îl trânti jos și-i strigă : — Stai, tâlharule că te sdrobesc ! — Nu, d-le, nu sunt tâlhar, fie-ți milă, nu mă sdrobi, zicea streinul. Alergând personele din suită, sco­­seră pe om din mâinele regelui, îl în­conjurară și îl întrebară : — De unde ești, cum ai venit? Omul spuse că era cu un tovarăș din Aranjuez ducându­se la Madrid într’o afacere negustorise și; la gară pe când tovarășul se instalase într’un vagon, el se dusese pentru necesitate dar, până să se întorcă, trenul se pusese în miș­care. Atunci densul a alergat după tren și a sărit în vagonul care era mai la îndemână. Ca dovadă a spus că tova­rășul seu este înainte și că chiar bi­letul îi este la densul. Ancheta s’a făcut în mersul trenu­lui și s’a constatat că numitul a spus curatul adevăr. O Întâmplare a regelui Oscar Pe la sfârșitul lunei trecute regele Oscar al Suediei se ducea la Madrid într’un tren de persone. Era nópte și d’abia trecuse trenul de gara Aranjuez. CRONICA CAPITALEI Morte grabnică Căruțașul cu no. 415, trecând pe stra­da Femeilor, a căzut de­odată... nu de amor, ci de un atac de apoplexie. Bietul om a murit pe loc. Șt Cu o sticlă Chiar Carol Ciomârtan se te chîeme, și tot nu-ți e permis să faci unele lu­cruri. Dacă tot omul are voia să golească conținutul unei sticle, n’are și pe aceea ca, odată golită, să-i încerce tăria de capul altui om. In necunoștință se­ vede de acest lu­cru, Ciomârtan a fost arestat, fiind­că a spart capul lui Matei Gomolea. La poliție, el zice că socotea mai tare de cap pe Gomolea... decât o sticlă. Ä Provizie Niță Ștefan, din str. Popa-Tatu, e acum la arestul secției 57. El a fost prins de un sergent pe când ducea acasă o grămadă de lucruri din casa femeii Tinca Manole. 3* Rătecit Un cal negru, găsit fără de stăpân pe astradă, c*a fost dud la cK5 ©­ i**> 29 a*- f Dramele Adulteriului Mai alaltă­ieri s’a găsit înecat în Sena, în dreptul orașului Billancourt, cadavrul unui ore­care Dellebron, de origină belgiană. Fața lui era vânătă și burta umflată ca un butoiu. Mai iutei autoritatea a crezut că era la mijloc o sinucidere, dar pe urmă a descoperit că fusese strangulat de femeea lui care ținea o cârciumă în Paris și trăia de doi ani în adulteriu cu un flăcău Deschambe­­laire. Bărbatul certa mereu pe muiere că lăsa une­ori prăvălia singură și se ducea într’un coșar ca să fie mângâiată de amant. Densa s’a săturat de mu­strări și într’o nopte l’a gâtuit. Pe urmă l’a pus într’un sac și l’a dus sin­gură de l’a aruncat în Sena. — 2 — Amantul n’a fost părtaș la crimă. Fe­­meea și-a mărturisit crima și tot d’o dată a declarat că reposatul era într’o stare de neputință pentru a merge la femei. Pentru băutorii de vin Profesorul Lorenzo Cavedoni și a­­sistentul său Petru Cappeli, de la in­stitutul chimic, farmaceutic și bacteo­­rologic al universităței din Parma, au descoperit un mijloc simplu și practic de a cunosce falsificările sau otrăvirile vinului. JT" Este vorba de o cartă de hârtie înmuiată într’o disoluțiune chimicescă și pe care dacă verși o singură pică­tură cunoști îndată,­de este vinul cu­rat sau nu este, dupe cum pata ce rămâne este verde sau roșie. Carta acesta insă nu numai ea nu se află prin București pentru a servi consumatorilor, dar­ încă nu există nici în Parma, ci amuri în mintea numi­ților profesori, ast­fel că totă vor­ba e de­geaba. ȘTIM­P­l POSTA Rușii, pentru a t­­­-și strămuta tru­pele de la granița­ despre Germania și Austria, s’au decis să le­ puie la ma­nevre acolo pe loc, unde se­ află. Ast­fel tote satele și orașele de la frunta­riile de apus au primit poroncă să se îngrijască de zactarea pentru armată. * * Din Petersburg ni se comunică știrea că la Novo-Georgiev­sk o bombă de dinamită de 2 puși a explodat în atelierul artileriei de fortărețe. — Trei soldați au fost uciși și zece răniți. «A V.- V. . 7. D. Hasenklever, deputat socialist ger­man, fiind izbit de nebunie, a fost pus sub interdicție; o a­egere legislativă se va face, deci, în­cixrînd la Berlin. * * *. Sinodul din Petersburg a întărit j­u­­decata tribunalului care a osândit pe directorul ziarului „Novoia Vremea“ la 150 ruble amendă pentru calomnie în contra atașatului militar german von Wuilbaume. * * * Ni se scrie din­­ Colonia că în mina de cărbuni de la Riestedt a ibucnit un incendiu. Lut: -ii în număr de 20 au perit; 40 n­e de cărbuni ard încă. D* Londr negocie­rile­ între dl . g. T, a marii turnătorii engleze, și d. Turpin, inven­tatorul melinitei, grozavul esploziv, s’au terminat. D. Turpin și-ar fi vândut casei en­gleze brevetul cu suma de 750000 de franci. Călătorie de mângâiere. Boulanger are să se ducă în curând la Bruxel ca să se întâlnescă sau câți­va pretendenți expulsați și de­­ aâo își va îndrepta pașii spre Londra,unde are se petrece cel puțin o lună la, să’și mai uite din nenorocirile de la Paris. * * Drept protestare m contra măsurii ministrului austriac de finanțe, prin urcarea prețului țigărilor, fumătorii din partea locului s’au pus în grevă și nu vor mai cumpăra țigări scumpite. Ni se scrie din Sofia că la 4 Iunie se însoră în Târnova d. Stambulov pri­mul ministru bulgar, cu d-șora Stani­­ov de la Sistov, rudă de aprope a ministrului de finanțe și fostului agent în București Nacevici.­­ O furtună spăimântătore a bântuit statul Ontario din America; mai mult de 500 persone au fost omorîte, iar pagubele prin orașe și câmpii trec de 5 milione dolari. Veninul Tiparilor Intr-o notă comunicată Academiei din Lincei, profesorul Angelo Moise a a­­nunțat că a descoperit în sângele țipa­­rilor și a mrenelor prezența unui ve­nin întocmai ca al năpârcei. Un tipar de greutatea de 2 chilo­grame conține în sângele său atâta ve­nin cât trebue la 10 omeni spre a muri imediat. Țiparul nu are în gură ca șerpele, organe speciale pentru a inocula veni­nul care de alt­fel nu -și manifestă în nici un chip efectul când animalele se întrebuințeză ca hrană, fie că el este distrus prin ferbere fie că se distruge infecând prin stomac­, ca și veninul -viperei. Starea Civilă. Mișcarea populațiunei pe ziua de 30 Marți Născuți 20. Căsătorii nici una. Morți 17 adică: Petre Ecaterina Ro­man 10 luni, Mihai Stan 45 ani, Stana Vasile 106 ani, Catrina Petre Gheor­­ghe 2 ani, Petra Dumitru 46 ani, Mi­h­ail Hewing 70 ani, Nicolae Dumitru Gog­ani, Const. Elena Gheorghe 5 luni, E­deg Ferentz născută marta, Maria Anica Ion născută mortă, Teodor Du­mitru 1 an și 7 luni, Lupea Tipuriță 50 ani, Frusina Prigorie 25 ani, Ma­rița Ianoș Bartoș 8 ani, Matache Po­­pescu 65 ani, Niculae Dumitriu 85 ani, Tarsița Vasile Roman 1 lună. TREI CADAVRE O dramă îngrozitore a emoționat forte mult pe locuitorii principatului de Mo­naco. Un tânăr brazilian, Raoul Hergues, care cina cu frate-său și cu cumnată-sa în villa Anita, a fost cuprins,­ la sfir­­șitul mesei, de o furie groznica. El a IWUS­ pe cei doi oampaeri ,ț K&­ ; a­­poi îndreptând către sine însuși cele două revolvere cu cari ucisese pe ru­dele sale, î­­i trase câte un glonț în fie­care ureche. Când servitorii alerga­ră, nu găsiră în sufragerie decât trei cadavre. Din ancheta deschisă de magistrați, rezultă că Raoul Hergues era, acu câți­va ani impiegatul fratelui său, care conducea o casă de comerț comandi­tată de Hergues tatăl. La moartea părintelui, fratele lui Raoul lichidă casa în condiții avantagioase, dar rădicând din partea fratelui său protestări energi­e cărora rezistă. Raoul prinsese un necaz grozav pe care izbuti multă vreme să-l ascundă. Acu trei luni, el sosi la Monte Carlo și se stabili la otel. Părea a avea cu rudele sale relațiile cele mai priete­nești. In toate serile, să ducea de cina Miercuri, 1 (13) Iuntu ISIS la Villa Anita, unde totuși avură loc câte­va certe cu privire la lichidarea casei din New-York. Hergues cel mai mare spuse verde fratelui său că, dacă voia se trăiască în liniște cu densul, se nu-x mai vor­­besc­ de afacerea a ceea; atunci, Raoul se oțărî se-l omoare, pe densul și pe nevasta lui. In sera despre care pomenirăm, se duse la cină ca de obiceiu. In vremea mesei, păru tăcut și mohorît. In sfârșit, în momentul în care se ri­dicaseră tacâmurile de pe masă, se sculă cu un revolver în mână, împușcă pe ce­le două rude ale lui , apoi se sinucise. S’au găsit la dânsul, afară de cele două revolvere cu cari­e și comisese crima, un al treilea revolver încărcat cu șase cartușe, șase boxuri și două pumnale. HOLERA Pe vasul francez „Canton“ care ve­nea din Cochinchina au fost cinci va­­suri de holeră urmate de morte. Va­sul a fost oprit la Port Said unde e­­chipagiul este desinfectat zilnic cu acid­­fenic. Comisia sanitară de la Suez a re­luat riguros tote măsurile înființate anii trecuți contra flagelul. La Aden în Arabia au murit septemrna trecută 17 omeni de holeră. IST unități Hazlii Pe când deputații unui oraș adresau cuvintele cele mai frumose regelui En­­ric IV, un măgar începu sa sbiere. — Opriți-ve, d-lor, zise regele, vor­biți pe rînd* Stăpâna (către slugile cele noi, între cari rândașul, un băiat forte frumos): Băgați bine de somn, când o sa sun de done ori să vie bucătăreasa, când o să sun o dată să vie fata de casă și când n’o să sun de loc să vie rân­dașul ! STIM Linia ferată Crasna — Huși, ce­rera să se deschidă la 1 Iunie stil nou, nu se va deschide nici la 1 Iulie vechiu, nefiind încă totul gata. Se asigură însă că până la 15 Iuniu, totul va fi gata. n­­inerî 3 Iuniu, a. c. se judecă de către Consiliu de resboi al corpu­lui al II-a de armată (București) pro­cesul celor 34 soldați din regimentul al 6-a de dorobanți, implicați că în a­facerea revoltei țăranilor n’ar fi esecu­­tat ordinul comandantului lor căpitan Bratu de a trage în carne.­­ Apărarea acestui important pro­va fi susținută de d-nn advocat Dimi­­trie Manolescu, căpitan în retragere. Curtea de casație, secțiuni­ unite a fi­xat la 9 iunie ziua judecății procesului însemnat d­intre doctorul Keresteni cu creditul rural. Ruptura între liberali și conserva­tori în Iași s’a făcut, căci după ce li­beralii și radicalii au avut majoritate mare în comitet, conser­vatorii au de­clarat ca nu se supun votului. X­X Marți. Ispita, „xrinversuil­ui“ _ ___________________ Copilul Mahalalei PARTEA A DOUA Faptele mamei Langloie XXV Prizoniera — Brion, du-te și deschide, ordo­nă marele Bernard, veți rămânea a­­ci amândoi ca să respundeți ; eu fug trecând prin grădină, me duc singur la Montreuil. Dacă mâini dimineță, la șase ore, nu vei fi la mine, mă voi­ întorce ca să văd ce se întâmpla. El strînse mâna camarazilor sei și dis­păru. Brion alergă să desch­iză poarta pe care agenții se pregăteau deja să o spargă. Erau trei, doi gardiști de oraș și un agent al poliției de siguranță. — Hoții/ omorâtorii­­ mai strigă încă o dată Solange, opriți-î. Un sergent de oraș îl apucă pe Brion de guler. — O! nu face osteneala să mă ții și nu am deschis porta ca se fug, ci ca se intrau­. — Nu suntem hoți, și mai puțin încă omorâtori, zise atunci Bourgui­­gnon înaintând către agenți. — Minte, sunt hoți, erau trei, unul a fugit, arestați­i urlă bătrâna femee. — înainte de tate să taci, ’i zise cu asprime unul din sergenții de oraș. Agentul de siguranță interveni. — Dacă nu sunteți hoți, ceea ce vreau să adm­it, atunci cine sunteți? — Suntem doi lucrători ebeniști din mahalaua Saint-Antoine. — Ah! sunteți lucrători, fie. Dar cum explicați presența vostră în casa asta ? Bourguignon și Brion schimbară o privire care nu scăpă agentului din ve­dere. — Vedeți bine, că sunt niște hoți, zise Solange. — Femeea asta pretinde că eraț­ trei, adeverat­e ? întrebă agentul. — Da, eram trei și chiar patru. — Unde vă sunt complicii? — O ! complicii, nu e tocmai, cu­vântul ăsta cel potrivit, dar în sfirșit, erau mai grăbiți de­cât noi și au plecat. Răspunzând ast­fel, Bourguignon, se vede, își agrava singur posițiunea sa și a amicului său. — Bine, zise inspectorul poliției, îi găsim noi. — N’o să fie greu, răspunse Brion zîmbind. — Vă arestez, reluă agentul, urm­a­­ți-ne. — Unde ? întrebă Bourguignon. — La comisarul de poliție. — Ah! Se vede că ne iei drept niște hoți ? — Cunosc prea bine pe omeni că sa me pot înșu­ra, răspunse agentul , sunt convins că sunteți cum spuneți, doi lucrători, iar vă găsim în casa asta­ care nu cum are o bună reputație trebue să se știe ce caut aicea. — Bun, ești un șiret și jumătate zi­se Brion.­­— Nu cerem nici noi alt­ceva de­cât a fi duși la d. comisar de poliție, zise Bourguignon, suntem gata să te înso­țim. Numai, iți face bine, dacă ați pofti pe domni să ne însoțescă și ea. Un surîs ciudat se ivi pe buzele a­­gentului. Făcu un semn la sergenții de oraș, cari se piseră de amândouă păr­țile bătrânei Strange. Bătrâna încspți să tremure din tote membrele. — La ce să mă luați și pe mine ? zise ea, sunt be trenă, am nevoe de o­­dihnă, lâsați-mi să mă culc. — Trebue să’ți faci plângerea. — V’am mai făcut o, nu mai am ni­mic de zis. Oamenii ăștia au intrat în casă, nu știu cum­ s’au aruncat asupra mea, mi-au pus o batistă în gură, pentru a mă împedica de a chema în ajutor, și m’au închis într’o cameră. De ce ? Pentru a mă fura, nu pot zice alt­ceva. — Ei bine, o să o repeți comisarii lui. Va fi de al mintrelea forte mulțu­mit de a te vedea, căci de mult do­rește el să facă cunoștința d tale. — Haide, domnilor, luați cu voi pe femeea asta, reluă agentul de sigu­ranță adresându se la sergenții de oraș. Văzând reaua întorsătură ce iau lu­crurile, Solange înțelese cât de impru­dentă și de nesocotită a fost scoțând acele strigăte nebune care au adus pe agenți; din prostie, ca singură să per­­duse. Profitând de un moment când agenții nu aveau ochi asupra ei Solange făcu o săritură îndărăt cu intențiunea de a fugi, dar fu apucată în același moment de amândouă brațele. Atunci ea căzu în genunchi, galbenă de spaimă. O sudare­i acoperea fruntea, dinții i clănțăneau. — Sunt o sărmană femee bătrână, zise ea cu un glas pițigăiat de capră, nu mai pot merge fie­ pe milă de mine. Agenții nu se putură opri de a nu rîde. Ea simți că nu avea nimic de spe­rat din partea lor. Cu tote acestea, ea crezu că ar pu­tea óre cum să­ î înduioșeze simulând un atac de nervi; se rostogoli pe pă­mânt scoțând niște plângeri și strigăte lamentabile. Tate astea însă fura în zadar. — Seara mea a fost bună, murmură inspectorul de poliție privind pe So­lange care se svârcolea pe jos. Sergenții de oraș așteptau ordinele sale. — Nu vedeți, zise el, că acesta bă­trână femeie ne jocă o comedie de talia sa ? Timpul trece, aidem la drum ! Trebui să târască pe Solange până în stradă. — Pentru a explica prezența agen­tului de siguranță la acesta ora din nopte la Joinville, precum și atitudiu­­nea sa față cu Solange, trebue să spu­nem că în urma unor plângerii nume­rose aduse de către vecinii, casa mis­­teriosă era supraveghiată de cât­va timp—Poliția știa prea bine că femeea

Next