Universul, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 3-22)

1889-01-01 / nr. 3

■ amb­j­­uni țara Sfințirea Bisericei de la Slobozia- Zorleni (Corespondența part. a „ Universului 11) Slobozia-Zorleni, 2 ianuarie 1889. „Mai bine târziu de alfân­ci o dată!“ —cu acestă maximă void începe scri­­sorea mea, pentru a mă ecuza în fața numeroșilor cititori ai Universului de întârzierea ce fără voia mea am pus-o în povestirea interesantului și îmbucu­rătorului fapt împlinit aci în ziua de Duminecă 18 Decembre trecut. In acea zi, în adever, s’a sânțit biserica moșiei Slobozia - Zorleni, proprietatea M. S. Regelui, situată nu departe de Berind. A vă spune că la acestă frumoasă cere­monie religiosă au­ luat parte toți țăranii din partea locului, cu mie cu mare, în haine de serbători, ar fi de prisos. De asemenea, nu­­ trebue să mai spun că gi un număr mare de Berlădeni au ținut să fie față la o așa creștinescă și românesca serbare. Voi zice numai că S. S. protoereul de Tutova, care a oficiat serviciul religios, ajutat de mai mulți preoți, a reușit a inspira senti­mentele cele mai edificătore asistenți­lor, prin chipul cum a celebrat. Ase­menea e vrednică de pomenit cuvîn­­tarea ținută în graiul popular de d. dr. Varlam, fost senator, care tocmai se afla în comună, cuvîntare forte bine primită de către auditoriu. După aceea s’a oficiat un Te Demn în onorea regelui și a reginei, cari au înălțat acest sfînt steag și l’au înzestrat cu multe gi frumóse podobe. După Te- Deum casa regenea a dat o masă mare la care au luat parte toți cei ce asis­taseră la ceremonia religiosă și la care s’au ridicat toaste în sănătatea suvera­nilor, îmi pare red că locul mic ce este re­servat tuturor corespondențelor d stră­ine oprește de a reproduce discursul d-lui dr. Varlam. Mé void margini deci a menționa partea finală, în care oratorul, între­­bându-se către este acea stea protec­­tare a saft­ui nostru căreia ’i se dato­­rește acest măreț monument creștinesc, își răspunde însuși că : Este acela care reclădește sântele biserici, acela care­ a dat vieță monumentelor antice ca să serve de oglindă a faptelor străbune, este regele Carol care în sântul res­­bőid pentru neatârnarea României și-a expus chiar viața pe câmpiile Bulgariei. încercare de revoluție in Spania Republicanul spaniol Zorilla, care cade la Paris, a voit să încerce de curând o lovitură în contra monarhiei spaniole. S-a dus din Paris la Londra pentru ca de acolo să se îmbarce pe vapoare cu un număr considerabil de fugari și sa plece spre Ferrol, în golful de Bis­­caia. Garnizanele din Fer­ol și din alte orașe ale Galiciei erau deja câștigate și trebuiau să se unăscă cu insurgenții și să plece asupra Madridului, să prindă pe regină, s-o trimită la locul ei în Austria și să înființeze republica. Șiretenia a fost descoperită de poli­ția franceză, care a informat despre ea pe ambasadorii Spaniei din Paris și Londra și pe guvernul din Madrid. Aflând sol­ilța că planul lui este des­coperit, s’a lăsat de întreprindere și s’a întors la Paris. D’ale 3Li»i$ia,tei S’a numit la gradul de maior în ar­ma infanteriei Cocea Dimitrie, de la scala fiilor de militari Iași, la vacanța ce este în regimentul 28 dorobanți și Botez Dimitrie Diculescu, din regimen­tul 32 dorobanți, la vacanța ce este în regimentul 12 dorobanți prin mutarea maior­u­lui Pruneu Constantin. * Căpitanul Stănciulescu Nicolae, din regimentul 2 infanterie, se șterge din contralele armatei cu perderea gradu­lui, ca unul ce a fost condamnat la 18 luni închisore corecțională, destituire și 400 lei despăgubiri. HAPURILE de CATRAMINA Vezi au i­uțiil gistj £. IT-a. D-le doctor M. Georgescu. „N’am cuvinte să vă mulțumesc pentru pilu­lele de Catramină ce le am­ primit și prin sari ’mi am recăpătat pe deplin sănătatea..."1 Cu stimă Alexandru Dumitriu Comuna liganu, jud. Covurlui. 1 Ianuarie 1889. Domnule, întrebuințând capurile de Catramină ale d-l Bertelli, am simțit o mare ameliorare în sănă­tatea m­ea, și ne mulțumesc din suflet, pentru că n­e aflam într’o pozițiune desperată. O. Todie este diaconul mitropoliei Iași. Domnule. Aduc mulțumire d-lui doctor Bertelli pentru hapurile de catramină ale d-sale, întrebuințând aceste hapuri de catramină contra boalei ce am avut în gât, cu răni la berigată, răni cari ajun­geai­ la nas și la urechi și aveam și tuse și durere de plămâni, așa că nu puteam mânca nimic, — nici nu puteam bea lapte, necum apă căci îmî da pe nas, — m’am vindecat întrebuințasem tot felul de alte doctorii, însă nu’mi folosiseră nimic. Hapurile de catramină le-am întrebuințat, de la 2 până la 6 pe zi, disolvate în apă cu za­hăr, și ’mi-a trecut tușa cât și rănile din gât. Ve rog, domnule, a-mî da încă una e^jar­ha­puri de catramină prin aducătorul aceleia și primiți costul de lei 3.90. Cu suimă. Costache Brăgănescu Calea Văcărești No. 81. București, Noembre 18. III avocat ori de bucătăreasa Aflăm că d. Georgescu, avocat din Brăila, luându-se la certa cu bucătă­­resa sa, acesta­­ l-a turnat o ola cu un­turn fierbinte în cap, iar cumnatului d-lui Georgescu, tot acea bucătărasă, cu un satâr de la bucătărie, î-a pri­cinuit mai multe răni grave. Se vorbește că d. Georgescu va ră­mâne din pricina asta tostă viața sa orb. O istorie de harem O știre din Sevila spune că favorita actuală a sultanului de Maroc este o fată din Andalusia, numită Mercedes. Cu doi ani înainte, fata acesta fru­­mosa a fost silită de împrejurări sâ se ducă în Africa ca să cauta pe tatăl ei. A­jungând la Fez, o­menii sultanului au rămas uimiți de frumusețea figure­i și ochilor ei arzători, și s’a­t gândit că ar fi minunat de potrivită pentru a fi făcută clar sultanului. S’au înțeles cu stăpânul otelului unde trăsese fata, au rădicat-o noptea și au dus o la palat. Sultanul văzând-o, a îngenunchiat înaintea ei și i­­’a declarat rob pentru vecie, numai să’l iubească puțin. Fata a țipat, s’a zbătut, a voit să se sinucidă, dar i a fost truda de goba, a fost învinsă. Zilele următore n’a voit să mănânce, și-a smuls părul ei cel negru și sprin­­cenile, ca se devie urîtit, a sfâșiat hai­nele de cașmir și mătușa ce sultanul pusese pe minunatul ei corp, iar odată în caie a voit să-și bage în inimă un ac de aur. Din fericire, eunucii erau aprope, au sărit și au scăpat-o. Cu timpul însă i s’a mai alinat du­rerea și a început să se deprindă cu sorta sa. Azi este favorita sultanului, pe care l’a îndemnat de a tăiat capete­­le acelora cari au răpit-o de la otel. Un eunuc al ei a fost de curând în Sevila cu însărcinare să’î cumpere o chitară și castagnette. 2 . Sinuciderea unei domnișore Ni se serie din Milano. In strada Vittorio Emanuele, la fa­milia Mariotti, locuește de vr’o două luni domnișora Elisabetta Campo, de 21 ani, artistă de cânt. Acestă simpa­tică tânără este fata unui domn străin­­ însurat cu o turcaicá. Tatăl a murit și mama se află la Florența, iar o soră a ei funcționeză ca institutore într’un colegiu la Verona. D­lora Campo e de caracter mai mult melancolic și pare că avea relațiuni cu niște persona ce locuesc în Cuneo și cu cari stătea în corespondență. Ca de vre­o lună făcea o cură de arsenic, după sfaturile medicilor, însă, în zilele din urmă mări doia obicinuită de cofeturi arsenicale. Acum cînci zile, după ce a înghițit 4 din aceste cofe­turi, merse la maestrul Gomez pentru a ’și exercita vocea, fiind angajată la Pavia pentru 15 coment. După lecție, se duse la dejun într’o casă unde era in­vitată. Sora merse la teatrul Dal Verme și asistă la spectacol. Intorcându se a­­casă pe la ora 11 sara, se plânse de dureri mari in pântece. Cu tot ajutorul medical ce i s'a dat la moment, starea ei este forte gravă, ba chiar dispe­rată. # Se crede că ne aflăm în fața unui cas de sinucidere, căci totul arată că dosa prea mare de cofeturi arsenicale biata fată le a luat din­adins pentru a ’și curma firul vieței. CONSILIUL PRACTIC O mare economie de untdelemn la candele se pate face mutăndu-se fitilul într’o soluție de sare de bucătăr­ie de 20 grame în 100 de apă. Aceste fiti­­lui’I trebuiesc bine uscate. Cu acesta zi lumina candelei e mai puternică. ȘTIBxr,iar poșta * * * Ni se scrie din Petersburg . Veniturile și cheltuelile ordinare ale imperi­ului s’au echilibrat la 895 mi­­lione ruble.­­­ Se afirmă că Austria va ocupa restul­ din sangiacul Novibazarului în urma unei înțelegeri cu Turcia, de are tratatul de Berlin permite acesta. * * Din Petersburg se scrie că țarul a dat un ucaz prin care se­ dispune transfor­marea a 20 batalioane de infanter­ie și artilerie în regi­men­ta. * La Crasnoe Selo, câte­va regi­mente de soldați fac manevre de iarnă alergând de dimineța până sara prin zăpadă.* ... * * Fiind vorba de căsătoria marelui duce moștenitor rusesc, care s’ar fi a­­pucat de ștrengării, panslaviștii au­ che­mat din nou la Petersburg pe prințesele muntenegrene Milița și Stana, ca să încerce a face pe marele duce sa’și a­legă pe una din ele de nevastă. * « » Mare scandal la Paris în culoarele camerei între primul ministru Floquet și deputatul boulangist Laur, care a a­­cuzat pe cel d’autăi că întrebuințează fondurile secrete în aappux’i elector’ale. Floquet a zis lui Laur: „mișel calom­niator“. Laur voia să’î trimită martură, dar Foquet a spus că are să le arate ușa: * « afi Mi se scrie din Londr­a : O aiulare grozav de abundentă a căzut asupra întregi Secții, așa că nu numai sate, ci și orașe au fost cu to­tul acoperite, până în vârfii caselor, de zăpada. Mizeria e mare în acele părți. Foc în Brăila la Brăila a fost un foc în strada Regală, la prăvălia de cio prăzărie a d-lui Kaufman. Toți locatarii din sta­­giul de sus și cei din vecinătate au fost de o dată inecați de un fum, care nu se știa de unde vine. După alarma ce s’a dat și după cer­cetările agenților poliției, împr­eună cu vecinii propr­ietăților, s’a descoperit că fumul venea din pivnița prăvăliei pe care d. Kaufman o ținea cu chirie ,­gi, după ce s’a deschis pivnița, s­a desco­perit că acolo ardea o cantitate de vată. Focul, ne­fiind încă întins, s’a stins imediat cu ajutorul câtor­va doniți cu apă. Din cercetările ce s’au făcut, se zice că focul a fost pus într’adins, nu se știe de cine. Dramă de amor Din Timișara se scrie că într’una din nopțile trecute s’a petrecut în satul Beregio, de lângă acel oraș, o dramă de amor. Tânărul țăran român Ștefan Ciupescu întreținea de mai mult timp relații cul­pabile cu soția vecinului său Moise Raca. Intr’o nópte, când se credeau singuri și se dragostiau prin întunerec, bărbatul trădat îl asculta la ușă. Peste câte­va zile, Raca își încărcă pușca și spuse femeei că se duce la un sat vecin și că are să se întorcă a doua zi. In loc sa se ducă la acel sat, s’a as­cuns în podul grajdului. Sara s’a scoborât și s’a pitit lângă gardul grădinei. Curând a văzut pe Ciupescu sărind peste gard, de cea­l’altă parte a curței, și alergând să se arunce în brațele a­­mantei. Pe când Ciupescu bătea la ușă, Raca x-a slobozit încărcătura pustei în casta. Amantul a rămas mort pe loc. Raca a fost arestat, însă, cu tóte do­vezile ce sunt în contra­ î, el tăgădu­­ește că a dat cu pușca în vecinul său. Nenorocire pe calea ferată Am dat știrea că s’au găsit două cadavre pe linia căii ferate Pitești-Bu­­curești. S’a putut stabili identitatea lor. Unul dintre cadavre e al unei femei, care, tr­ecând pe șine când venea tre­nul, a alunecat și V a putut să s­e ri­dice, din cauza ghiețișului, trenul a tăiat o în două. Cel­l’alt e al unui mecanic, de la trenul no. 6, care a căzut de pe mașină sub șine și a fost omorit. O fiara omenească Ni se scrie din Livox’no . Locuitorii sunt îngroziți de o scenă înfiorătore întâmplată în una din nop­țile trecute. Francesco Pieracci este uxn biet bă­trân de 60 ani, care este nevoit încă a munci pentru a -și susține viața. Are un băiat de două­zeci și șapte ani car­e e un stricat și un leneș. Mai deunăzi bă­trânul lucra la o masă pe care se afla un ciocan. Fiu-léa intră și ceru cu o­­brăznicie de la tată-său­ bani, de cari a­­vea nevoie pentru joc. La refuzul bătrâ­nului izbucniră amenințări din partea băiatului câ’l va o­morî. Atunci tatăl ia ciocanul și intinzându’l lui Carlo, (așa se numește ticălosul), îi zise : Na, băiete dragă, facă instrumentul cu care poți să mă omorî. Infamul nu șovăi un moment, luă ciocanul și lovind cu pu­­tere pe tatăl seu în cap, îl întinse a­­própe mort la pământ. Paricidul fu arestat apoi, într’o câr­ Vineri 11 (18) ianuare 1869 ciumă unde petrecea liniștit cu niște bețivi tovarăși ai lui. La vederea agenților, se sculă ame­nințător și strigă : — Ce voiți ? nemernicilor, tâlha­rilor ! Dar gardiștii isbitură lesne să’l lege­ți sa’l ducă la inchisore. Starea sărmanului tată este gravă, dar nu se disperă a i se scăpa viața. 2S no­u­tăți ZKstzlü Un căpitan rus, către un soldat. — De óre­ce ți am spus ce e pa­­triotizmul, spune-mi ce gânduri îți vin când vezi fălfâind gloriosul drapel al regimentului nostru, rupt de glonnțe la Plevna ? — Gândesc că bate vântul. *­­ * *. — Ciudat lucru, zicea Păcală, sa spune în­tot­dea­una pr­ofesia omenilor cari se înspi’a, ori mor... dar nici o dată a celor ce să nasc ! Crima din Prideni Pentru descoperirea autorilor crimei din calea Mărcuței, s’au făcut o mul­țime de ai’estări. D. director al poliției a afirmat ieri că parchetul este pe urmele criminali­lor și că făptuitorii vor fi negreșit des­coperiți, dar până acum lucrurile se țin secrete, în interesul descoperirii faptului. Femeea lui Beneseh, fost vizitiul d-lui Kohl­er, a fost arestată. Dasprt, villa d lui Köh­ler de la Fila­deul, un confrate face următoarele re­velații : Acesta villă aparținea d-lui Teodor Veissa, care, un an după ce a cumpâ­­rat’o, a murit; apoi, a fost cumpărată de d na dr. Romniceanu, care aseme­nea cât­va timp după ce a cumpărat-o a avut durerea se’gx perda soția , vîn­­zând’o apoi, villa deveni proprietatea d-lui Marian Dumitrescu, care toți știü unde a ajuns, și în fine a cumperat’o d. Köchler, victima dramei care pasio­nează lumea bucureșteană de cate­va zile. Ciudat !.... Maimuțe ca ajutore de casieri Toți negustorii mai mari din Siam au ca ajutore ale casier­ilor lor, mai­muțe siamese. Densele statt de dimineța până sara la contu­i ajutând pe casieri în di­ferite lucrări, precum scoterea banilor din casă, aranjarea valorilor și altele. Ștei’g condeele, suflă praful de pa masă, apasă hârtia sugătoare peste con­turile ser­ise și mai cu samă aduc mare folos când e navală de mugtei’ei, căci se uită cu mare iuială în toate părțile, așa că nici un străin nu se pote atinge de nimic fără să fie observat. Insă serviciul cel mai mare ce’l a­­duc castex’ilor este la încercarea mo­nedelor, spre a se vedea dacă nu sunt false. In Siam circulă o mulțime de bani falși, fabricați și aduși de corăbieri. Moneda bănuită este dată maimuței care o pune în gura și o ține câte­va secunde. Dacă este bună, o înapoește casiel­ului care i-a dat-o, iar dacă nu, atunci o aruncă jos. Oamenii au așa mare încredere în facultatea maimuțelor de a cunoaște mo­nedele false, încât dacă un verdict a fost dat în chipul arătat, înceteza ori­ce certă între negustor și muștereu. Un motiv de divorț Un ofițer din Londra, d. Symend, a cerut judecătorului sâ’l divorțeze de femeea sa, o blondă forte nostimă de 19 ani, fiind­că acesta i­a făcut sur- Woița, ,,'Urüi’vexs-u.i'U-iL, 157 Tainele Petiției PARTEA A DOUA XXV * .I­sfor­iaü în curte. Preotul Mi­on : „Ei bine! nu mai plecWh ? D na d’Escorval se întor­se cu o scri­­sóre pe care o dete lui Maur­ice. Ținu mult timp strâns în brațe pe acel fiii pe care tremura sä ’i piarză apoi, adunându și tóte puterile, îl res­pinse zicând acest singur cuvânt : — Du-tel... Plecă... și când nu se mai auzi pe drum sgomotul trăsurei care’l ducea, d-na d’Escorval și Marie Anna se lă­sară în genuchi, cerând îndurarea lui D­zett. Ele nu puteau­ de­cât să se ruge. , Preotul din Saleme­use urma executarea planului de scăpare ce începuse. Acest plan forte simplu, îl explica lui Maurice pe când caii lor galopau. — Daca ar trebui să scapi pe tatăl d-tale, predându-te în mâna lor, zicea el, ți-aș striga pi­edă te și mărturisește adevărul, este datoria d tale. Dar acesta jertfă ar fi fără nici un folos, ci din potrivă ar fi fórte primejdiose. Nici o dată acuzarea nu s’ar învoi să te des­partă de tatăl d tale. Te ar aresta dar nu i-ar da drumul nici lux și ați fi con­damnați amândoi... Să lăsăm dar ș­i îți voi zice justiția, fiind­că ar fi o minciună — dar pe acei omeni ai sângelui, cari își iau numele de judecători, să se rătăcască asupra vinei lui și sâ-î atribue tot ce ai făcut d-ta... Când vor începe procesul, vom sosi și noi cu cele mai strǎlucitore probe ale nevinovăției lui, ast­fel că vor fi siliți sâ-l achite.... Și cunosc îndestul pe omenii de pe aici ca să fiu sigur că nici unul din­tre acuzați nu va descoperi manopera nostră.... — Dar dacă nu isbutim! ziae Mau­rice cu un aer posomorit, ce’m­i rămâne de făcut ? Era o întrebare­ așa de îngrozitore încât preotul nu îndr­ ăsni să respunză. Tot restul drumului Maurice și el nu mai sp ofera nici o vorbă. Ducele de Salrmeuse și marchizul de Courtomieu, fiind armați cu puterea cea mai mare, puseră să închisă tóte porțile or­așului afară de una singur­ă. Cei cari voiau să intre sau să iasă tr­ebuiau să trecă pe acea pâs­ta, unde se găseau doi ofiței’i cari examinau pe trecători, îi întrebau și luau chiar în scris numele și semnalmentele lor. La numele d’Escorval, cei doi ofițeri avură un fel de tresărire ce nu putu scăpa ochilor lui Maurice. — Ah !... știți ce s’a făcut tatăl meu? strigă el. — Baronul d’Escorval e pi’isonier, domnule, răspunse unul din ei. Ori­cât de mult se aștepta Maurice la acest răspuns, tot se îngălbeni. — E rănit ? reluă el în epede. — N’are nici o sgârțietură!... dar intrați domnule, treceți!... După privirile îngrijate ale ofițerilor s’ar fi zis că sa temeați să nu se com­promită vorbind cu fiul unui așa mare vinovat. Și pote că le compromiteau în adever. Trăsura ti’ecu gi nu înaintase nici la o sută de metr’i în str’ada cea Mare, când preotul Midon­gi Maui’ice bagară de sémn mai multe afișe albe lipite pe ziduri... — Ti’ebue să aflăm ce e, ziseră ei. Opriră trăsură lângă un afiș în fața căruia se afla un cititor, și deferă jos și citită acestă hotârîre . Articolul 1. Locuitorii casei în care se va găsi domnul Lacheneur vor fi duși înaintea unei­­ omisiuni militare ca să fie trecuți pe sub arme. Articolul II­ ea Acela care va a­duce pe numitul domn Lacheneur, viu sau mort, va primi o răsplată de 20000 franci. Era subscris : Ducele de Salrmeuse. — D zeu fie lăudat!... strigă Mau­rice, tatăl Mai’iel-Annel este scăpat!... Avea un cal bun și în două ceasuri... O lovitură cu cotul și o privire a preotului Michon îl opriră. Preotul îl arătă pe omul ce se afla lângă ei... Acel om era Chupin. Bătrânul tâlhar îl recunoscuse și el fiind­că ’și luase pălăria înaintea preo­tului din Salemeuse, cu niște priviri în cari străluceai lăcomia, și zise: — Două­zeci de mii de franci!... sunt pai’ale nu glumă și depunându-le unde­va, ai putea trăi din venit toată viața!... Preotul Michon și Maurice tresăriră urcându se în trăsură. Nu se putiser’ă înșela în privința accentului lui Chopin. Mărimea sumei făgăduite zăpăcise pe acel mizerabil și ’l fermecase ast­fel în­cât își uită viclenia obișnuită. Se tradase. Lăsase să se zărească ceva din urîtele-i planuri și din sper­anțele ce hrănea în noroiul inimei sale. — Lacheneur e perdut dacă mise­­rabilul ăsta îi descoperă r­etragerea, murmură preotul din Salrmeuse. — Din fericire, răspunse Maurice, el trebue să fi trecut peste frontieră, mă prind că a scăpat de ori­ ce primejdie. — Dar daca te aș înșela ?... Dacă, Lacheneul a fost rănit și abia a avut putere să se tîrască pană la vr’o casă și să cară ospitalitate ? (Va urma)

Next