Universul, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 3-22)
1889-01-24 / nr. 16
-í 'T y Anul VI.—No. 16. Abdicarea împăratului Austriei. Descoperirea autorului crimei din Moșilor. _______ ■ [UNK] - ■**»&**> Bgg-JgPJ---1_______.!-!-*JlLJii-1..11 .Müll 11.1!1 "■. ijJUigfüji Fumătore del[opium. — (Vezi pag. 31. Calendar Silnic 1889 Ortodox Luni 23 Ianuarie.— Sf. Ieromonah Climent și Sf. Martira Agatha. Catolic 4 Februarie 1884.— Andreas Corsicanul. Efemeride 23 Ianuare 1878. — Erzerumul din Armenia e ocupat de ruși. 5 Rușiisi Capital A. 10 Bani In .1 miere. BUCUREȘTI, 24 IANuARIE 1889 Intre cele mai apropiate proiecte de legi ce se vor prezintă parlamentului, e acela, despre care am pomenit ieri, privitor la reformarea mai multor dispoziții ale legilor noastre financiare. Cuvântul prezintării acestui proiect a fost mai intfnü de toate reclamațiile foarte mari ce se făceau de către producătorii de țuică înpotriva legii care transformase impozitul pe ai vede într’o dare pe cantitate de produs.Așa cum a fost prezintat, așa cum a ieșit din secțiunile Camerei, proiectul conține o mulțime de absurdități forte dăunătore. Dar, între aceste absurdități și greșeli, ce cari le vom cerceta altădată, ținem să constatăm azi o măsură vrednică de tota lauda. E vorba de abrogarea legii din Martie 1885 prin care se acordă indemnizații pentru exportul de alcool din cereale și rachiu, de vin (cognac). Se știe că prin acesta lege statul garanteză fabricanților din țară o îndemnizare de 21/1 bani de grad pentru fiecare decalitru esportat. Acesta sarcină s’a pus pe spatele contribuabililor, sub cuvânt că s’ar încurajia o importantă ramură de producție a țării. Cititorii „Universului“ sunt edificați în principiu asupra rezultatelor politicei economice așa-zise protecționiste. Dar în specie legile prin care se dau prime de esportație ar trebui să fie mai serios studiate și să nu se pue în aplicare decât după ce s’ar constata absoluta lor nevoe. Aci e vorba de deturnarea unei părți a averei obștei cetățenilor ca se se dea la 5—6 alți cetățeni. Cui folosește prima de esportare, încuraiând exportul de alcooul „menit se ne facă onore în fața străinătății ? Contribuabililor români desigur că da, deorece produsul se favorizează ca să fie consumat în altă parte. Producției în sine iarăși nu, căci e lesne de Înțeles că nu favorizând scumpirea unui produs, naști o sporire cantitativă a lui. Acesta măsură îmbogățește numai din pungile noastre ale tuturor cinci șase fa icanți fără ca în r certă favoare s’avem măcar «cuza o» »»r da de lucru la mulți muncitori, știut fiind că la distilerii nu se întrebuințează așa mulți lucrători. Guvernul, hotârînd desființarea taxei, scutește pe cetățeni de un fel de capitulație către d. Marinescu Bragadir și alții . Favorizeză strecurarea producției distileriilor în țară, și o ieftinesc astfel în chip considerabil . Pune capăt unei adevărate contrabande sistematice, căci exportul forțat al alcoolurilor române făcea ca la Triest și în alte porturi să se tracă ca marfă provenind din România o mulțime de falsificări. Măsura e bună. Pentru noi, contrabalanțeză alte dispoziții, rele ale întregului măsurilor financiare ce s’au propus. Merți, 24 Ianuarie (5 Februare) 1849 DIN GERMANIA (Corespondența part. a „ Universului“) Berlin, 18 Ianuare. Aici în Berlin, cel d’întâia oară a primit știrea despre mortea arhiducelui Rudolf, prințul moștenitor al Austro- Ungariei, a fost împăratul Wilhelm care a alergat îndată la ambasada austroungară ca să ’și exprime în persona condoleanțele. Insă ambasadorul nu știa încă nimic. Când împăratul ’’ a spus de ce a venit, contele Széchényi a rămas ca trăsnit, s’a îngălbenit ca un mort și nu mai putea nici să vorbescă, împăratul a trebuit să ’i facă puțin curaj, zicându’i : — Lasă, conte, tainele providenței sunt nepătrunse. Nu ne putem împotrivi lor, trebue mereu să ne supunem jortei. împăratul Wilhelm zise aceste cuvinte cu un glas mișcat și contele își aduse aminte se vede că și împăratul a trecut de curând prin încercări grele, pierzându’și bunicul și tatăl, căci păru a își relua stăpânire asupra lui și înîndată ce plecă Wilhelm, dădu ordin să se pus în doliu localul ambasadei. Oamenii, văzând acest doliu crezură mai întâi că a murit împăratul sau împărătesa Austriei, nimenil nu’î trecea prin gând să fi murit Rudolf, un tânăr sănătos în starea vârstei. In fața ambasadei se adună în 10 minute o mulțime enormă așa încât circulația fu împedicată și trebui să intervie poliția. Nedumerirea ținu până apărură edițiuni extraordinare ale ziarelor. Atunci lucrurile se petrecură întocmai ca și cum ar fi murit un membru al familiei nóstre imperiale , omenii răpiră gazetele pe la vânzători, și leîmpărțiră plătindu le cu câte o jumătate marcă sau chiar o marcă. Graba acesta a locuitorilor de a se informa despre nenorocirea petrecută în capitala imperiului vecin și sensația și întristarea ce se citea pe figurile lor arată îndestul cât de mari sunt simpatiile germanilor pentru curtea și poporul austriac. Ce zic ziarele ? Tate ziarele exprimă cele mai mari regrete pentru mortea prințului de coronă al Austro-Ungariei și nu caută să-și ascunda temerea că mortea acesta subită va aduce orecare schimbări nu numai în politica Austro-Ungariei, dar și a Europei. * * •* „Norddeutsche Alige Zeitung,“ ziarul lui Bismarck, zice că toți germanii sunt adânc întristați pentru mortea acestui prinț, care promitea cele mai frumose speranțe pentru consolidarea alianței austro germane ; deși alianța nu pare compromisă, totuși germanii deplâng mortea unui prinț atât de nobil și luminat, în morea verstei, și compătimesc dureros perechea imperială austro-ungară, lovită de forte într’un chip așa crud. * * * Bătrâna împărătesă Augusta s’a dus în personă la ambasada austriacă ca să’și exprime condoleanțele. Fiind bolnavă de piciure, nu s’a putut urca în palatul ambasadei, ci s’a oprit cu trăsura înaintea scarei unde s-au alergat înainte ambasadorului soția sa. * ❖ *