Universul, iunie 1889 (Anul 6, nr. 121-144)

1889-06-03 / nr. 121

Universul No. 121. Incendiator Individul Seferali Caraman, din cătuna Beibugeac, pendinte de comuna Sarinasuf, județul Tulcea, sfatuindu-se cu Menlibur­ Marzac și Gentem Hasan zis și Asan, a pus foc la prăvălia și damul conlocuito­rului lor Osman Namaz focul a consumat damul și prăvălia mumțiului, dimpreună cu 20 chile porumb, 2 chile grâu, 2 pe­rechi hamuri, 4 dármane, 1 boloboc, 2 piei de vite mari, 10 piei de vite mici, 10 legături covrigi și alte mărunțișuri, tote acestea în valore de 678 1.; arzând în același timp și jumătate din acoperișul de st­uh al casei vecinului seu Bairam Men­liburi. Făptuitorii au­ fost înaintați parchetului Tulcea de către primarul respectiv, care a dresat proces verbal de cele constatate. Tăi han prinși Din banda lui Alecu Gheorghiu, zis și Dimitriu, bandă care bănuuia comunele din vecinătatea Bereștilor (Covurlui) s’au­ prins patru persone între care și unul Sa­­m­oilă. Poliția gălățeană, aflând că Alecu Gheor­­ghiu s’ar fi oploșit în Galați, îl urmărește cu activitate. Ploi torențiale A căzut pe teritoriul comunei Hălărești, județul Tutova, o plae torențială însoțită de furtună și grindină causând pagube mari la recolte. A luat un podeț, iar pe trei altele le-a mărit. La casa comunală a sfărâmat 13 ochiuri de geam. In cătuna Polițeni, pendinte de aceeași comună, apa fiind mare, a trecut prin parte din casele locuitorilor, causând dă­­rîmarea păreților.­­ Pe teritoriul comunei Ștefănești, ju­dețul Muscel a căzut plae torențială din care caută apele Isvoranca și Ștefănești, venind forte mari, au distrus mai multe poduri și podiște, precum și șoseaua li­niei ferate între gările Golești și Florica; circulațiunea trenurilor a fost întreruptă și s-au inundat mai multe locuri cu se­mănături, livezi, grădini cu zarzavaturi și case ale locuitorilor din comuna Golești. Pagubele sunt forte mari.­ ­ Sinuciderea unei nebune Femeea Maranda, născută Ion A. Mo­­ravin, din comuna Balotești, jud. Putna, ce era atinsă de alienație mintală, s’a si­nucis prin strangulare. ® Cadavrul de la Tel S’a găsit cadavrul unui individ la mar­ginea heleșteului Tell, pendinte de co­­comuna Colintina. Din cercetările făcute rezultă că acel individ la 24 Mau­x, pe la orele 11 dim., a venit cu niște cai îm­­preună cu un altul care s’a crezut a­­ fi rândași da cal din (București). Intrând în heleșteu a căzut de pe cal și s’a înecat, iar camaradul șeii neputându’l găsi atunci în apă, ’l-a luat hainele și a plecat cu caii cu cari venise. Cașul i’a comunicat parchetului. Serbările din Giumigiu Mâne după amiazi încep marile serbări organizate de societatea „Furnica“, sub patronagiul Reginei. Serbările se vor termina polmone­­ară. Grădina Cișmigiu va fi transformată în­­tr-un mic Moși. Vor fi de admirat, între altele , Pazni­­cul ghicitor de la la Dâmbovici era , In­sula Cișmigiului în flăcări ; Grupul de țe­setorese al industriei casnice române ; Teatru și păpuși pentru copii; In toate serile Mare bal câmpean ; Plimbarea pe cămilă; înălțarea balenelor ; Gimnastică executată de elevii d-lor Moceanu și Ve­­lescu ; Alergări pe jos ; Alergări de gar­duri ; Alergări în saci ; Mât de cocagne ; Capul unei muieri care se m­ișcă și vor­bește pe un taier; Muziel ; Muzeuri ; Tramvae, Vapore, Menagerii, Focuri ben­gale, Mare soare electric, etc., etc. Intrarea în grădină : 50 de bani de persona : 25 pentru copii. Accident nenorocit In pădurea Popeasca, de pe proprieta­tea d-lui V. Ghika, comuna Ciocănești (Ilfov), s’a întâmplat o nenorocire. Pe când se ducea la moșie , Atanasie Zoe, administratorul moșiilor d-lui Fă­­nuță, a fost de o dată cuprins de un rău neexplicabil. El opri pe vizitiu­ și, ca să-și mai­­pue corpul în mișcare, îi zise să plece înainte, căci el pe jos îl va ajunge. Merse o bucată vizitiul, dar așteptă în zadar. Stăpânul nu mai sosia .. Atunci se întorse ca să-l caute și-l găsi lungit pe drum, mort. Vizitiul dădu de știre imediat autorității care constată moartea, produsă de un ac­ces teribil de apoplexie. Nenorocitul Zoe era om tânăr.—Nimic nu putea face să se prevadă catastrofa. Acte oficiale La departamentul de interne, sunt nu­miți și permutați . — In administrația județului R.­Sarat: D. C. Dimitrescu, fost s­ub-prefect, sub­prefect la plasa Râmnicu-de-Sus-Plaiul, în locul d-lui C. Tătăranu, permutat; d. C. Tătăranu, actual sub­prefect al plășei Râm­­nicu-de Sus-Plaiul, în aceeași calitate la plasa Gradiștea-Râmnicu-de Jos, în locul d-lui G. Cristescu, permutat; d. G. Cri­­stescu, actual sub-prefect al plășei Gra­diștea-Râmnicu-de-Jos, în aceeași calitate la plasa Marginea-de Jos-Orașul, în locul vacant. — In administrația județului Fălciu : D. Ioan Petrini, actual sub-prefect al plă­șei Podoleni, în aceeași calitate la plasa Crasna, în locul d-lui Petre Georgescu, care se trece la plasa Podoleni. — D. G. I. Levezeanu, actual intendent al spitalului Filantropia și institutul Ma­ternitatea, s’a permutat, în aceeași cali­tate, la ospiciul Pantelimon, pendinte de eforia spitalelor civile din București, și d. Niță Florescu s’a numit în postul de intendent la spitalul Filantropia și institu­tul Maternitatea. înjunghiat de amantă Corespondentul nostru vienez ne comu­nică . O mișcătoare dramă s’a petrecut într’o mică căsuță din mahala. Calfa de tâmplar Schadler trăia de mai multă vreme cu o fată foarte frumușică. In timpul din urmă, fata stăruia mereu să o ia de nevastă, căci se temea că era însărcinată. Schadler promitea, dar nu fă­cea nimic și amâna mereu lucrurile. In seara de 29 Maic, el se duse pe la 10 ore la amanta sa. Aceasta îî aminti din nou promisiunile sale și-l mustră că nu se hotărăște mai curând. S­chadler se supără de mustrare și o ceartă se iscă. In cursul certei, fata spuse amantu­lui ei : — Dacă nu mă iei de nevastă înainte de a naște, să știi că sugrum copilul și mă sinucid. — Poți se faci ce ți place, răspunse Schadler. Acest răspuns înfuria pe fată într’atât, încât ea apucă un cuțit și-l înfipse până în plăsele în pieptul amantului. Apoi le­șină. Schadler încercă să se târască până acasă la el, dar căzu pe drum și fu ne­voit se stinge ajutor Poliția îl ridică și-l duse la spital. Rana nu e mortală ; ră­nitul se ruga să nu se facă nimic aman­tei lui, căci acum e hotărît s-o ia de nevastă îndată ce se va însănătoși. Copilă martiră Deună-seara s’a găsit la Bordeaux, într’o pivniță a uzinei Duchou Doris, ca­davrul unei fetițe de 11 ani. Corpul, care era în mijlocul unei gră­­ j­i — mezi de paie, era cu totul uscat. Trebue să fi fost acolo de multe luni de zile. S’a recunoscut că acest corp era al fii­cei unui fost mașinist din uzină, anume Goursac, în vârstă de 40 ani, și al Janei Lacroix, fostă lucrătoare în aceiași uzină, amanta lui, am­ândoui aceștia părăsiseră uzina de 7 luni de zile. Nenorocita fetiță a murit de foame. De­sigur că cei două amanți, niște oa­meni foarte stricați, ca s-o pedepsească de vre­o greșală de copil, o aruncaseră în pivniță și... o uitaseră acolo. Drama misteriosâ din Bârlad Tânărul Ioan Borș, în etate de 23 24 de ani, unul din tinerii ce au fost trimiși de societatea pentru învățătura poporului român, secțiunea Tutova, în străinătate pentru a învăța meserii, eșind din casa părintească, s-a dus în șanțul de la mar­ginea orașului Bârlad, unde cu un briciu își tăia testiculele, după care neputându­­se duce acasă din cauza durerei a rămas acolo până a doua zi, când a fost găsit de niște femei, cari mergeau să primească vitele lor ce veneau de la pășunat. Ele au dat de veste părintelui seu, care l-a tran­sportat imediat la cura spitalului Bârlad și Elena Beldimanu. Cauza care a împins pe nenorocitul tâ­năr să ia o asemenea hotărîre nu se știe încă. Rana s’a agravat în așa mod, încât viața pacientului este în pericol. Numiri în justiție sunt permutați și numiți: — D. G. Alexandrescu, actual jude­cător al ocolului Balta, județul Brăila, în aceeași calitate la ocolul Podoleni, jude­țul Fălciu, în locul d-lui I. Tutovanu, care, din cauză de bóli, ne mai putând continua serviciul, se pune în disponibi­litate. — D. Panait Bogdan, actual judecător al ocolului Tutova, în aceeași calitate la ocolul Prchea, județul Covurlui­, în locul d-lui loan Constantinescu, care trece în postul ocupat de d. Panait Bogdan. — D. Scarlat V. Loghin, actual ajutor de grefă la tribunalul Roman, ajutor la ocolul Siretu, județul Roman, în locul de­cedatului G. Luțescu. — D. George T. Răileanu, actual re­gistrator la tribunalul Roman, ajutor de grefă la același tribunal, în locul d­lui Scarlat V. Loghin, înaintat. Nebunia averii și se scrie din Viena . Un caz curios de nebunie s’a presentat aci, la un tânăr anume Edmund Strisch. De câtă­va vreme, el comanda juvae­­ricale la diferite magazii, zicând să i le aducă acasă, căci a câștigat 300.000 fio­rini la o lotărie și vrea să’și cumpere lu­cruri scumpe. Natural că, când sosiau o­­biectele, bani nu se găseau, din pricină că Strisch nu câștigase la nici o loterie ; co­­misionerii se întorceau deci îndărăt. Toți banii pe cari îi avea însă, Strisch îi dă­dea pe juvaeruri și ast­fel își cumpărase mai multe inele cu briliante și un cea­sornic de aur. Nevasta lui Strisch era îngrijită de apucăturile soțului ei, dar tot ascundea lucrul. Alaltăieri însă se sperie cu desăvârșire când îl văzu venind acasă cu o patentă de purtat arme (în Viena nu se pot purta arme decât cu învoire spe­cială) și cu un revolver pe care o încarcă îndată. „L’am cumpărat ca să’mi apăr como­rile“ zicea Strich. Nu mai încăpea îndo­ială, tânărul era nebun. Soția sa se a­­dresă poliției, care-l arestă și-l duse la spitalul de nebuni. Introdus în cancelarie ea se facă formalitățile, medicul de furie și internul fură cuprinși de groză văzând că nebunul scote din buzunar un revolver cu șase focuri și începe a se juca cu el. Medicul o luă cu binișorul și întrebă pe nebun glumind dacă are permisiunea de port de arme. Nebunul scoase numai decât o patentă, și, îndulcit de glumele medicului, îi bate și revolverul ca să vadă cât de bin­e. Ast­fel pericolul a fost înconjurat, știm Amm m ști­ Sfîrșitul unei drame . S’a așezat, în cimitirul din Heilingen­­kreuz, aprope de Viena, o placă de mar­moră albă cu urmatorea inscripție : „Maria, Baronesă de Versoera, născută la 19 Marte 1871, mortă la 30 Ianuare 1889. „Viața este o flore, ea să deschide și e sfărîmată“. (Tob. 14.2). * * * Ni se scrie din Constantinopol că Porta va trimite în Creta o comisiune specială cu însărcinarea de a face un raport asu­pra situațiunii politice și administrative a insulei. Consiliul de miniștri a dat instruc­țiuni comisiunei a cărei plecare este i­­minentă.* * * Ni se scrie din Triest că o petardă es­­plosivă a fost aruncată dinaintea casei lo­cuită de consulul Italiei, d. Durando din acel oraș.* * Camera magnaților din Pesta a adoptat bugetul fără modificare. In cursul dis­cuțiunii, d. Unfalvy a in­terpelat pe guvern, întrebându’i dacă are cunoscință că s’a distribuit în România pentru învățământul școlar o carte geo­grafică unde mai jumătate din Ungaria es­te aratată ca aparținând României. Ministrul Csaky a declarat că preșe­­dintele Consiliului ar trebui să respunză la acea interpelare, dar că el pate chiar de acum zice că guvernul va examina afacerea și va găsi mijlocul de a resolva chestiunea.* * * D-nii Déroulède, Laguerre și Laisant se vor înfățișa la 20 iunie înaintea tribu­nalului corecțional din Paris. Ei au­ fost vestiți că, la cel de întâiu scandal ce ar provoca pe strade, vor fi din nou­ arestați. Administrațiunea este hotărîtă a nu to­lera nici o manifestație care ar putea tul­bura liniștea publică. Curtea de apel din Roma a confirmat sentința care osândește pe deputatul ra­dical Costa la 3 ani închisore, pentru revoltă cu arma, în timpul manifestației Oberdank. Scrisorile lui Jack Spintecătorul­ ui se scrie din Londra : Nu numai toată poporațiunea Londrei, dar și poliția e prada celei mai puter­nice emoțiuni. Jack Spintecătorul, teribilul asasin de femei, anunță dinainte poliției isprăvile sale, și și bate joc de dânsa! V’am încunoștiințat de resturile de ca­davru găsite în Tamisa și într’un tufiș, din Battersea-park, resturi cari purtau graznicele semne ale victimelor lui Jack. Cu 3 zile înainte de această descope­rire, stațiunea polițienească din Lemans­­treet primi o scrisore semnată „Jack spin­tecătorul de pânteci“ și în care se zice că autorul scrisorii are de gând „să-și re­­înceapă operațiile“ prin partea locului. In capul scrisorii se citește, ca un soi de moto : „El n’a murit, ci trăiește“. A­­genții polițienești n’au dat nici o aten­țiune scrisorii, dar, g’ați adus cu groză aminte de densa în urma descoperirii ca­davrului. Emoțiunea polițiștilor a crescut și mai mult, când au primit ieri următoarea scri­soare : „Văd c’ați găsit bucățile. Cum se face de nu m’ați prins ? Cătați c’o se mai găsiți bucăți. „Jack spintecătorul“. Cadavrul găsit e în adevăr al unei fe­mei, anume Fisher, din Oxford, care ve­nise de curândă vreme la Londra. Sâmbătă, 3 (15) iuniee 1889 Serbia nouă Veștile cari sosesc din Belgrad confirmă știrile alarmante cari se succedă de câte­va zile. Mitropolitul Mihail ar fi supus d-lui Ristici un complex de propuneri cari sunt expresia dorințelor Rusiei. Acest program ar consta din rădicarea prințului de Muntenegru pe tronul unui nou regat al Serbiei, compus din Serbia, Muntenegr­u, Bosnia și Brțegovina. Rusia s’ar angaja, pe lângă aceste, se plătescă datoria națională sârbă. Poporul e forte dispus se primescă aceste propuneri ; numai locuitorii din Niș și din Pirot ar fi in­potriva propu­nere­. Pe de altă parte, Austria ar fi dispusă cu tot dinadinsul se reebieme pe fostul rege Milan și să-i cedeze Bosnia și Brțe­govina, după despăgubire de ch­ltuelile făcute cu administrarea acestor țări. Situația, în ori­ce caz, pare forte gravă. Rezbunarea unui chiriaș Ni se scrie din Pressburg . Cizmarul Prașenitra vrea să stea­­ cu deașila în casele omenilor. Proprietarul casei îl înștiințase se-și caute altă locu­ință ; înfuriat de aceasta, el pândi pe co­pila proprietarului și-i aruncă un bârdou în spate, ca și cum l-ar fi resturnat din greșală; copila a fost rănită, dar nu s’a putut dovedi că cizmarul făcuse lucrul intenționat. Cu tote, astea proprietarul somă pe Pra­șenitra se părăsească numai decât casa sa. Aceasta înfuria pe cizmar într’atât în­cât puse mâna pe o secure și trase în capul proprietarului ; acesta căzu jos, scăldat în sânge. Proprietarul e pe marte. Cizmarul a fost arestat. Consiliu practic Stricarea vederii se manifestează cu mai multă putere în Anglia decât la noi, unde să știe că numărul copiilor bolnavi de ochi crește mereu. Consiliul sanitar englez a afișat urmă­­torele instrucțiuni pentru paza vederii: I. Să fii cu corpul drept când stai pe scaun. II. Să ții ochii la 35 centimetri departe de carte sau de hârtie. III. Să scrii pe un birou plecat, iar nu pe unul orizontal. IV. Se ții, când citești cartea de tot drept. V. Să nu lucrezi pe lumină slabă. Omor pentru bere Ni se scrie din Viena . Dumineca mare a fost însemnată la Liesing (localitate de lângă Viena) printr’o groznică crimă. Trei lucrători, în vârstă de 19, 20 și 25 de ani, anume Hăndl, Lindorfer și Hochhäuser, jucau popic­ la o berărie și beau bere. El jucară câte­va ore și băură vreo zece litruri de bere, în cea mai mare veselie. La socotelá însă, când fu vorba de plătit berea, nu se putură înțelege și se luară la ceartă și din certa la bâtae. Câți­va oameni săriră se­­ despartă ; atunci Hochhäuser și cu Hăncil scoaseră cuți­tele și se năpustiră asupra lui Lindorfer. Acesta căzu jos strigând: „M’au prăpă­dit“. Sângele I­ curgea din trei răni și în câte­va minute mari. Poliția a arestat pa mizerabili.___________________ ȘTIRI Vineri. Primăria Capitalei a acordat proprie­tarului otelului Pesta, din calea Victoriei un termen de doi ani ca se-1 dărâme. D. dr. Fialla va fi numit inspector al spitalelor din țară. IF’oița. „TJn.iTrers-ql'ui“ 23 FIICA OCNAȘULUI III Maica Susana „Trăiam acum liniștit în sinul fa­miliei. lóna pare că revenise la idei mai bune, dar caracterul ei viu se schimbase cu desăvârșire ; ea devenise aprópe posa­că. De multă vreme mă obișnuisem cu răcela ei față cu mine, de care însă nu’mi puteam da semă, nici nu’mi găsiam vre­ o vină, de­oare­ce înaintea lui Dumnezeu care mă ascultă declar că am iubit’o tot­­deauna ca în ziua întăi a căsătoriei și nici o dată simțimîntul meu nu s’a răcit. „E drept că de multe ori stăm zile în­tregi departe de casă la vínatóre și de multe ori mă întorceam sara târziu de tot acasă , dar, lăsând la o parte dragostea mea de vânătore și de cultura câmpului, aveam cuvinte puternice să mă țin cât mai departe de casă, căci nu vedeam pe figura nevestei mele zîmbetul iubit care are atât fermec pentru un bărbat; din po­trivă, o vedeam așa de posacă în­cât mi­se strîngea cu durere inima, și -mi venea să plâng după iluziile scumpe ale tinereței, pierdute acum. Cu firea mea înflăcărată, cu inima mea pătimașă, mi ar fi trebuit o inimă bună și expansivă, încrezătoare și drăgăstoasă, o privire dezmierdătoare și prietenoasă, cuvinte voiase; și, din po­trivă, Ioana era mută, rece, nu-i păsa de mina și rarele ei cuvinte erau numai bi­­ciueli și luări în rîs. Crezul că vre­un dușman al liniștei mele îi aruncase în minte vre­o bănuială asupra credinței mele conjugale și, într’o zi când îmi păru mai puțin posacă cu mine, o îmbrățișai bucu­ros și cu iubire, o acoperii de sărutări și dezmierdând-o o întrebai, pentru ce nu mă mai iubia, așteptându-i cu speranță și cu teamă răspunsul. Densa, care îmi răs­punse cu răceală la îmbrățișări, nu răs­punse nimic la întrebare, așa că fui, cu nemărginită amărăciune, respins în singu­rătatea inimei și îmi zisei cu spaimă și durere: — Femeea aceasta nu mă mai iubește ! „Atunci toată duioșia mi-o îndreptai a­supra copiilor. Și din ziua aceea fui tot trist ca o zi fără soare. Din ziua aceea, D-zeu să me ierte, ridicai ochii asupra altor femei și inima-mi bătu de alte pal­pitații de­cât acelea sfinte ale iubirei con­jugale. Dar jurămintele făcute la altarul divin nu se calcă numai așa. Trăsnetele dreptăței dumnezeești lovesc în frunte pe bărbații sperjuri și pe femeile necredin­cioase. „Totuși, cu tote că uitasem sfințenia ju­rământului cununiei, de gi căutasem în dra­gostea altor femei potolirea focului meu, îmi rămânea un gol mare în inimă și a­­cest gol era cel săpat de lipsa de dragoste a nevestei mele. Cu cât ceream mai mult să potolesc frigurile simțurilor, cu atât mai trist și mai melancolic mă făceam ; idei negre ’mi treceau prin cap și, de n’aș fi avut copil, cine știe la ce lucruri nu m’ar fi sfătuit desnădejdea ! „Cine ar putea spune cât am suferit în­­tr’unele nopți, în care somnul fugea de ochii mei ! „Când lumea aude despre o crimă groz­­nică cum e aceea a unui bărbat care des­pică capul nevestei, tot­deauna aruncă a­­furisenia pe capul așa zisului „ucigaș“, îi aplaudă pe călăul care’i repune viața sau binecuvintează lanțul temniței care’i­ va chinui ani întregi șasele și piciorul. Dar ce știe lumea de suferințele nespuse care au chinuit pe acel om multă vreme, de răbda­rea nemărginită cu care a adunat el crudele insulte ale celeia pe care el o iubea ca pe densul? Ce știe lumea de atâtea jertfe luate în rîs, de atâta abnegație batjoco­rită, de atâta dragoste tăvălită în noroiu ? Vine momentul, însemnat în cartea drep­­tăței lui Dumnezeu, moment grozav în care o rușine supremă făcută cinstei ace­lui bărbat naște tote instinctele sălbatice ale geloziei, urei, răzbunărei; și cu un țipăt sfâșietor de desnădejde din inima lui străpunsă, mâna soțului ridică o armă... și peste puțin, un cadavru zace la picio­­rele lui, nemișcat, martor al unei vine și al ispășirii supreme. „Vă spuneam așa­dar, copil, că într’u­­nele nopți, când nu puteam închide ochii, suferiam și suferiam așa că lăcrămile ’mi udau perna. Vedeam pe nevastă mea dor­mind lângă mine, într’acelaș pat, unde amândoi, inimi caste și nevinovate, aprinse de dragoste, gustasem plăcerile unei iu­biri bine­cuvântată de D-zeu­gi al cărei foc trebuia să se stingă odată cu cea din urmă bătae a inimelor noastre. Vedeam dormind pe navasta-mea de un somn tih­nit și­senin, cum dorm copii în leagăn... Oh! ce frumosa era ea ! Simțiam înviind în inimă-mi tata iubirea focei, ce avuse­sem pentru dânsa. Și me uitam ceasuri lungi la ea cum dorme, stăpânindu-mî pofta ce aveam se o sărut, ceea ce văzu­sem că nu'i plăcea de loc. „O altă fetiță se născu la vre­o doi ani după nașterea Filomenei; fugi tu, Mo­­nica. „Ori de câte­ ori mi­ se năștea un copil, mă cuprindea puternica speranță să văd pe nevastă-mea iubindu-me iarăși, dar erau iluzii care nu ținea și nici o zi, și din nou cadeau în siguranța crudă că pierdusem iubirea Iónei. „Iată-mă acum ajuns la catastrofa aces­tei drame teribile. Dumnezeu îmi va da putere ca să istorisesc tragedia de la 30 septembre. (Va urma).

Next