Universul, decembrie 1889 (Anul 6, nr. 275-295)

1889-12-01 / nr. 275

tijntesa al So. 275 Curier judiciar . (TRIBUNALELE SRAINE) Ceartă între președinte și jurați O scena stranie a avut loc zilele astea între un judecător­ și un jurat, în plină ședință. Juriul iera convocat sub­ președința u­­nui coroner, pentru judecarea omorului unui lucrător. Un căruțaș, ehiemat ca martor, nu răs­punsese când fusese strigat. Curtea trecu numai­decât la ascultarea unui alt mar­tor. Căruțașul apărând atunci în sală, pre­ședintele îl mustră că nu s’a prezentat la timp și următorul dialog urmă : Președintele.— N’o să te condamn la amendă, dar n’ai să capeți despăgubirea la care ai drept ca martor. Martorul. — Am scăpat trenul. Președintele. — Trebuia să mi’l scapi! Un jurat. — Asta nu e drept. D ta în­suți, d-le coroner, ai întârziat cu o jumă­tate de oră și juriul a fost silit să te aș­tepte. Președintele.—La mine e altceva: tre­nul cu care veneam a întârziat. Ș’apoi, mă rog, nimeni aci n’are să’mi dea lec­ții. Sunt judecător și nu permit să mi se vorbească astfel. Juratul.—Și noi jurații avem treabă pe acasă ; cu toate astea suntem siliți să a­­șteptăm pe coronel, și d-ta nu vrai să acorzi despăgubiri acestui biet om, când ai făcut același lucru ca și el! Președintele.—Me rog! Eu n’am scăpat trenul și nu pot fi respunzator dacă tre­nul întârzie. Te poftesc să încetezi cu criticele dumitale , de nu, apoi... Juratul.— Nu mă speriă eu așa lesne! Pentru ce suntem aci? Președintele.—Pentru a stabili cauzele morții lucrătorului. Juratul.—Iar nu pentru a aștepta și a fi intimidați! Președintele.—D­e­stul! nu vrei să mai aud nici un cuvânt în privința asta. Juratul.—Avem și noi ocupațiile nóstre. trebuia să fii și d ta exact. Plătește dar omului. Președintele. — Nu-I dau nici un ban ! Juratul.—Așa? Ei bine, o să fie totuși plătit. O să facem o colectă! Președintele.—Faceți ce știți. Jurații făcură imediat colectă, acolo în ședință, și i-au dat căruțașului despăgu­birea pe care președintele o refuza. Răzvrătire în Clina Mai auzit­a cine­va ca se cuteze un om, în Imperiul Cerului, se protesteze în contra împăratului ? De mii și mii de ani e aicest imperiu­, dar așa bazaconie nicî prin vis n’a putut trece prin mintea unui cinstit chinez. Iată lucrul ce s’a întâmplat. Fiul cerului, cu guvernul său, au luat hotărîrea să permită facerea unui drum de fier între Pekin și coastă. Mandarinii (nobilii) s’au răsculat; ei au făcut proteste către... zeii din temple, im­plorărn­du-i să-i ajute în contra unui îm­părat eretic. Peste puține zile, un incendiu distrusa una din cele mai frumoase clădiri din Pekin. Templul cerului; se făcu o an­chetă și se dovedi că trăsnetul îl aprin­sese. Lumea socoate că aceasta e o manifes­tație a furiei cerești în contra acelora cari vor s’aducă în China pa „Dracul ne­gru“ (trenul). Dar furia d-zeilor chinezești a mers și mai departe. Focul a distrus chiar maga­zinele în care s’au adăpostit materialele de lemn, cu care să se facă aparate pen­tru drum de fier. Al dracului zei mai au și chinezii ! Acte Oficiale * Sunt numiți și permutați: D. G. N. Săulescu, licențiat, judecător al ocolu­lui Broșteni, județul Suceava, în locul d-lui Dimitrie Ponică. D. Dimitrie Ionascu, actual ajutor la ju­decătoria ocolului Topolog, județul Argeș, în aceeași calitate la ocolul Sibar, județul Ilfov, în locul d-lui Dimitrie Gr. Georgian, care trece în postul ocupat de d. Dimitrie Ionescu. D. G. Busuioc, fost ajutor de judecător de ocol, ajutor la ocolul Novacii- Amaradia, județul Gorj, în locul d-lui N. Ciontescu. * S’au făcut următoarele mutări de o­­fițeri superiori in arma geniului : Maiorul Pavlov Alexandru, de la regi­mentul 1 geniu, la școala de aplicație de artilerie și geniu, Maiorul Alexandru Vasile, de la școala de aplicație de artilerie și geniu, la regi­mentul 1 de geniu. * D. D. G. Munteanu, actual casier general de județ, s’a numit inspector fi­nanciar, în locul d-lui N. Bobescu, trecut în altă funcțiune. * D. Cezar Albinetz s’a numit comisar al guvernului pe lângă casa de credit a­­gricol din jud. Vaslui, în locul d-nului George Mironescu, demisionat. * D. T. Niculescu Koka, fost casier general de județ, se numește în aceeași calitate, în locul d-lui D. G. Munteanu, trecut în altă funcțiune. Un asasinat îngrozitor Berlinul e din nou în cea mai mare e­­moțiune, din causa unui oribil asasinat săvârșit în Elberswalderstrasse, partea de Nord a orașului, într-o clădire nouă și ne­terminată încă. Un bătrân de 62 de ani, anume Carl Meisner, locuia în acestă clă­dire ca supraveghetor. Sâmbătă seara, iei spuse unui băietan să vie a doua zi, Duminică, ca să-I ție locul, fiindcă vrea să se ducă la cimitir să viziteze mormântul soției sale. Când veni băietanul Duminică dimineața, găsi coridorul plin de sânge, pereții stropiți până sus, iar în capul scărilor cari duc la pivniță, un amoc de păr. Băetanul strigă și, necăpătând nici un răspuns, coborî scările. La capătul lor găsi pe Meisner lungit într-un sac de sânge și în mână cu un băț cu care probabil ae apărase în­potriva asasinului. Tânărul dete de știre și curând sosi la fața locului contele Pi­­kler, șeful de­poliția criminală din Berlin, împreună cu mai mulți agenți și cu membri ai parchetului. Din cercetările de până acum rezultă următoarele : In apropiere de noua clădire se află o cârciumă cu birt. In cursul săptămânii tre­cute pe când Meissner se afla în cârciu­mă, vem­ vorba despre piesele de 20 de mărci cu chipul actualului împărat, bătute în 1883, și cari sunt foarte rare. Meisner se rugă de cârciumar să-i păstreze o a­­semenea piesă dacă i o cădea în mână. Sâmbătă sera, pe la 5 și jam., Meis­ner veni la cârciumă ca să’și ia mânca­rea de sâră și comandă cârciumarului sâ’i frigă o bucată de carne. Cârciuma­­rul îi spuse că are o piesă de 20 mărci cu chipul lui Wilhelm II. Meissner răs­punse că o va lua când se va mtorce du­pă friptură ; în aceiași vreme el spuse că s-a înțeles cu proprietarul casei în privin­ța salariului său, care se fi­sase la 17 mărci pe săptămână și că încasase 34 de mărci pe două săptămâni servite deja. Meisner plecă și nu se mai întoarse. Cârciumarul așteptă până la 9ya și, vă­zând că nu mai vine să și ia friptura, se duse să-l chieme. Ușa era închisă, bătu, strigă, dar nu căpătă nici un răspuns. Pe la 10 ore veni din nou, dar t­răgi de­geaba. Peste o jumătate de ceas, ne mai având mușterii, închise prăvălia. E evident că asasinatul a avut furtul drept mobil. Cine­va care se afla în câr­ciumă și auzi pe Meisner spuind că a încasat 34 de mărci, s’a luat după el și l’a ucis pentru ca să’l prade. In adevăr, banii au dispărut Poliția caută să stabilească acum ce o­­meni se aflau sâmbătă în cârciumă pe când era Meisner acolo. Un bărbier ucigaș Poliția berlineză a arestat zilele astea pe »a bărbier, ceia ce a dat naștere la egrino­­tele cele mai estravalante. Iată pentru ce s’a făcut arestarea : Femeia unui lucrător suferea de o mă­sea și se duse la bărbier să i o scotă. Fiind­că îi era frică de operație, ceru s’o b­locoformisese. Bărbierul refuză mai în­tâi, dar mai apoi cedă. Chioro formiză pe femeie și’i scose măseaua. Când s’o deștepte..., pace ! Toate mij­­locele rămaseră zadarnice. Speriat, băr­bierul alergă la un doctor. Medicul nu putu decât să constate mor­tea femeiei. Numiri în corpul medical Sunt numiți în posturile vacante de me­dici de despărțiri din orașul Iași: — D. doctor Vasile Bijan la despărți­rea II, definitiv, în basa concursului de­pus și — D. doctor Victor Imervol la des­părțirea V. provisoriu până la concurs. — D. doctor G. Țânțăreanu s’a numit în postul de medic al spitalului județian din Câmpina, în locul d­lui doctor G. Ciu­­golea, care ocupa acel post provisoriu. — D. doctor D. Miloș s’a numit defi­nitiv medic­ secundar la spitalul comunal din Galați. — D. doctor Chr. Costăchescu s’a nu­mit în postul vacant de medic al plășei Calmățuici, din județul Teleorman, cu re­ședința în orașul Turnu-Măgurela. — D. doctor I. Marinescu Bitulea s’a numit în postul vacant de medic al plă­șei Novacii-Amaradia și Gilortu, din jude­țul Gorj, cu reședința în comuna în Pe­­treștii-de-Sus. Foc mare Vineri noaptea spre sâmbătă, 24 —25 Noembre, luând foc moara cu abur a d­­lui C. Drăgănescu, din cătuna Ciora, co­muna Pechea, jud. Covserluiü, a ars tot», afară de ferărie. Pa lângă lemnăria mo­rei, au ars mai multe chile de porumb, un cosoiu ce ținea de moară și mai multe case. Din cele 5 petre ale morei una s’a topit toată. Moara era cu o locomobilă de 12 cal. Focul să crede că a fost dat. Nou­ mijloc de­ sinucidere Un bandit ungur, care a comis mai multa crime, a­ găsit--i sprenjiou­ nou ca să scape de viață. Sătul de mizerii, el se lăsă să fie prins. Osîndit de curtea cu furi la moarte, pre­ședintele îl întrebă dacă are ceva da zis contra sentinței și dacă face recurs. Ban­ditul răspunse : — Să fac recurs? Ferească dumnezeu! Eu sunt bucuros să scap de viața asta mizerabilă... Știri prin­ giefte Din cauza lățirii gravat de lucrători de la uzinele de gaz, și Londra e amenințată să remâie pe întuneric. * * * Se dă mare importanță rezultatului a­­legerilor din Spania. Partida liberală a re­ușit în mare majoritate. Partidele extreme au fost bătute. Carligtii au fost învinși chiar în provinciile basce,­­ cari erau privite ca cetatea lor. Zoriiiștii asemeni au căzut. Numai republicanii nuanța Caste­lur au repurtat câte­va succese. * * ■ * S’au început din nou negocieri cu dru­murile de fier austriace pentru crearea u­­nui tren fulger Berlin-Roma. * * * Din Berlin ni se scrie că, iarna aceasta, nu numai se vor da la curte serbări stra­— »»nro.n­.unii.»» "VBg—— .1 la site, dar în fie­care săptămână un nu­măr din cei mai mari savanți și artiști vor fi primiți la seratele imperiale. * * * La Petersburg, Moscova, Carso, Tver, Cazan, E­caterinoslav, Novgorod și încă alte 4 orașe din Rusia a izbucnit epide­mia Influenței. La Moscova s’au îmbolnă­vit peste 20,000 de persoane. Farmaciile lucrează zi și noapte. Medicii sunt parte bolnavi ier togii, parte sleiți de oboseală. Se simte mare lipsă de doctori. Există teamă că epidemia se va lăți peste tota Rusia.* * * * Puternice cutremure de pământ s’au sim­țit în Dalmația, Bosnia și Herțegovina. * * O teribilă epidemie de friguri a isbuc­­nit printre trupele garnizonei din Craco­via. Aceiași epidemie s’a arătat și la Lemberg.*­­ * * Am anunțat deja că, cu toată împăca­rea dintre lucrătorii de mine din Germa­nia și patroni, aceștia din urmă­­ i-au căl­cat cuvântul persecutând pe conducătorii grevei și neîmplinind unele din angajamen­tele luate. In urma acestora, se născu o fierbere surdă printre lucrătorii minelor. Patronii s-au speriat să vede de aceas­tă fierbere și s’au hotărît să cedeze defi­nitiv. Vr’o câte­va administrații miniere s’au și împăcat și altele au cerut lucră­torilor să-și espite nemulțumirile pentru ca să se facă îndreptare. Cu mijlocul acesta, să crede că ori­ce pericol se va înlătura. * * * Intr’un discurs rostit zilele astea, Glad­stone a vorbit și despre revoluțiunea din Brazilia. Șeful liberalilor a adus cele mai mari laude calităților personale ale împă­ratului Pedro II; faptul că tocmai un ase­menea monarh­ a putut fi înlăturat fără nici­­ un zgomot, fără nici o vărsare de de sânge, dovedește cât de mult a pro­gresat omenirea, cât de mult progres au săvârșit ideile de guvernământ. * * * O întâmplare curioasă : La Universitatea din Berlin s’au bolnă­vit, într’aceiași vreme, zece profesori. * * * Din ordinul regelui Umberto, princi­pale da Neapole, moștenitorul Itali­ei, va întreprinde la primăvară o lungă călăto­rie. El va vizita Spania, Portugalia, apoi se va duce la Misaua ca să viziteze pose­siunile italiane din Africa. Numai după întoarcerea sa din acesta călătorie, principele se va căsători cu principesa Clementina, fiica regelui Belgiei. * * * Un turc bogat din Smirna a dăruit o mie de saci de orz pentru cavaleria tur­că care operează în Candia. Orzul va fi transportat cu cheltuiala donatorului, în Candia. Pentru caritatea publică Urmăm a publica, după cum am făgă­duit, numele și adresele acelor persoane care sa găsesc în absolută nevoie de aju­tor și asupra cărora atragem atențiunea o­­menilor caritabili. Ajutoarele Se trimit di­rect la adresele indicate. Suburbia St. Constantin: 1. Tudorache Tudor, bâtrîn de peste 80 ani, în strada Rea Silva No. 7. 2. Văduva Maria Lazăr, văduva Sanda Tache, ambele din strada Rea Silva N. 20. 3. Petrea Ion văduva, calea Pievnei la Brutăria lui Leonida grecu. 4. Maria Giurescu, calea Pievnei 102. O sinucidere sensațională Deunăzi s’a sinucis la Minolonghi în Grecia fiica cunoscutului general grec Ca­­raissiaki, o fată foarte frumoasă în vârstă de 17 ani. Elena (aga se numia fata) a’a amorezat de un student în drept care ’i împărtă­­șia sentimentul. Vrând o dată studentul să intre în casa Vineri 1 (13) Decembre 188S generalului, fu întîmpinat la poartă de doi soldați și fu bătut crunt. Se zice că mal­tratarea ar fi fost cu știrea generalului. Studentul sa întoarse la Atena unde zăcu cât­va timp și apoi își­ reîncepu stu­diile. Intr’o si Elena s’a aruncat în ge nuehl la picioarele tată­lui său și i-a spus că se va ucide dacă va fi silită să se mărite cu un alt tînăr precum era vorba. După multă codire, generalul se învoi ca Elena să ia de­ bărbat pe student. Trimise acestuia o scrisoare chiemân­­du-l la Minolonghi pentru nuntă. Respunsul întârzie două săptămâni. După trecerea asta de timp studentul respunsa că nu se însoară cu fiica gene­ralului pentru că fusese bătut în fața ei și pe urmă pentru că densa e bogată și el este sărac. Fata își exprimă atunci dorința de a se retrage într’o monastire. Tatăl zi­c că se învoește, însă ceru timp să se înțelegă cu rudele lui din Ro­mânia și în unire cu dânsele să­­ aiagă o mânăstire bună. Fata crezu că amânarea acesta este un refus deghizat. Intr’una din zile pe când nimeni nu er acasă, dânsa luă din bucătărie un cuțit mare și se închise în camera ei. Când părinții se întorseră și sparseră ușa, o găsiră jos cu pântecele spintecat, cu mațele vărsate și cu cuțitul înfipt în inimă. Nenorocita își spintecase burta și vă­zând că nu more destul de iute, își bă­gase cuțitul în inimă. Consiliu praștie Tapetele de hârtie de pa păreți se cu­răță și sa fac ca și noi, frecându-se cu o bucată de flanelă înmuiată in făină. Munca e grea, dar cu folos. Un prinț conferențiar Luciul e original. Prințul Roland Bonaparte a ținut joia trecută seara, la Neuchâtel, o conferință. Alteța sa a vorbit despre călătoria sa în Norvegia și a făcut experiențe de pro­­iecțiuni fotografice, după vederi luate de el însuși, a munților, văilor și rîurilor din Norvegia. Prințul Bonaparte a fost aplaudat viu. Boala Țarului Cu toate dezmințirile, se pare că Ța­rul a căzut și el victima teribelor epide­mii de friguri car­e bântuie Petersburgul. Renumitul medic­ de botde interna, doc­­­­torul Ernest L?yden, a fost chemat tele­­grafic la Petersburg. Mai mulți membri ai familiei imperiale zac de aceiași boală. Citiți pe pagina I prewailic extra­ordiinare ce acordăm la asioianți de la 1 decembore. Lucruri din toată lumea " Din năcazurile bărbierilor —Iată ce spune un bărbier despre marele romancier frances Zola. Mai acum câți­va ani, d. Zola vania să’i bărbieresc de două ori pe săptămână­, a­­cum vine la două sau chiar la trei săp­tămâni. Iarna trecută, intr’o seară când eram grozav de grăbit căci aveam să coafez vr’o trei­zeci de dame ale căror nume le aveam scrise pe o listă, îl vei intrând încet, pe gânduri, și ’rai exprimă dorința că ar vrea să’l taiu părul. La ordin, i am zis; numai poftim de șezi. S’a pus pe ssaua, i am băgat foarfecele în păr și i am tăiat vr’o două șuvițe. Atunci d. Zoia se lovi d’o dată cu pal­ !Foița, „U­șa iv’x«“u.jaal“ AMORUL ARCHIDUCELUI RUDOLF SAU DRAMA DIN CASTELUL MEYERLING oí{pman istoric-contimporan de mare sensație. Milionarul spuse aceste cuvinte cu un ton așa, încât marș­alul trebui să creadă că iera în adevăr mâhnit până în fundul sufletului. — Ceea ce mă supără, ie că se tără­­gănește atâta cu pedepsirea mizerabililor cari au voit să mă stoarna da bani, zise Macdonald. Dincolo, în Europe, nu s’ar mai fi făcut atâtea formalități. Acolo am fost protegiat de autorități. Ce să zic de atâtea instrucții, cercetări și confruntări ? Și ce obraznică acuzare se aruncă în­po­triva mea! Ieu să fiu un incendiator ș’un asasin! Zeu să fi urmărit de moarte pe o femeie pe care nici n’o cunosc! Femeia aceea s’a otrăvit ș’a murit de mult, pre­cum se dovedit. Ea era incendiatoarea ș’a stat în temniță pentru crima iei. Afacerea ie simplă și limpede. Ce rezultă d’aci, dacă mizerabilii cari mă persecută ați știut să atragă în partea lor pe fiul acelei fe­mei ? La Viena nu se punea aici un preț pe aceasta. Aoi se instruește, până când vinovații dispar unul câte unul. — Nu te așa, milord, greșești. —­ Vrei să zici că ai prins pe vânăto­rul Toma. — Și pe Dracolanti. — Dar lipsesc persoanele principale: Tempesta și Elfrida. Ușa se deschise în acest moment. Tim intră împreună cu Draco. Marșalul observa cu atenție fizionomiile grecului și milionarului. Draco păru că pălește, când se văzu pe neașteptate în fața lui Macdonald. Macdonald rămase complect liniștit.­­ Fostul d-tale procurator pretinde, milord, că crede în dreptatea Elfridei Krause, zise Bernhard ; el spune că, sub­ numele de Wilson, a adus pe Elfri­da aci pentru... — Pentru ca să mă amenințe și să-mi facă rea ! O! înțeleg asta forte bine, zi­se Macdonald ridicându se și făcând câți­va pași spre Draco. Asta e mulțumirea, d-le, pentru binefacerile mele? Ai cura­jul să te uiți în ochii mei și să spui că crezi în dreptatea Elfridei Krause și a complicilor mei ? Draco zîmbi. — Cine poate să mă oprescă de a cre­de în dreptul Elfridei? Cine poate să do­vedească că nu cred în el ? — Tot ce faci, nu e decât o readuna­­re ordinară! strigă Macdonald. Ai trecut de partea acelor mizerabili pentru ca să -mi faci rea sau poate chiar pentru a îm­părți cu ei câștigul ce sperați să stoar­­ceți Dar tu înșeli Dracolanii! Din feri­cire funcționarii aci sunt oameni onești, cari îmi dau mai multă crezare de­cât dumitale și acelora cu cari te-ai asociat. Fiindcă n’am vrut să’ți satisfac niște pretenții cari nu erau drepte, fiind­că am fost silit să te concediez, pentru purtarea dumitale, treci de partea duș­manilor și afirmi, contra convingerii du­mitale, că crezi în pretinsele drepturi a­le acelei înșelătoare... — Cine poate să dovedească asta? —­ Propriile dumitale cuvinte din na­­inte ! Draco strânse din umeri, — Uneori își schimbă oamenii părerile d-le Macdonald ! — Da, ți-ai schimbat părerea, mizera­bile... — D-le marșul, zise Draco măreț, te rog să mă proteje contra insultelor ca mi se aruncă. — Milord, supărarea dumitale te zăreș­­te prea departe. I e mai bine să fii li­niștit, zise Bernhard milionarului. — Gi-mi trebuie liniște ? Ce mai am nevoit să argumentez, când afacerea ie limpede ea ziua ? N’a mărturisit acest om c’a ademenit aci pe Elfrida Krausse pen­tru ca s’o susție în contra mea ? Și tot a­­cest om, în aceiași vreme era în serviciul sneu, primea leafă de la mine ! — D-le marșa­, zise Draco cu demnitate la acuzările d­lui Macdonald nu pot să răspund altceva decât că voiam să ajut pe Elfrida Krause în dreptul iei ! — Pe timpul aflării dumitale în servi­ciul d-lui Macdonald ai observat sau am aflat ceva care să ți dovedească că El­frida Krause avea dreptate? întrebă Bern­hard. Nu ne ascunde nimic. Lucrul stă acum astfel, în cat ie în interesul dumi­tale să spui tot adevărul. — Da, spune tot ce știi. Arată toate învinuirile ce mi la faci. Dar adevărul să spui! zise Macdonald. — Ei, d-le marșa!, înțelegi d-ta bine că d. Macdonald trebuia să se ție în re­zervă față cu mine!și să nu-mi spule lu­cruri da care să mă servesc mai târziu. Cea mai elementară prudență cere a­­ceasta. Dar sunt împrejurări și mici în­tâmplări cari mă fac să cred că Elfrida are dreptate și, acum când nu mai sunt legat de d. Macdonald, nimic nu mă îm­pedică să spun ca cred. — N’ai de­cât să ne descrii §i noă a­­cele împrejurări și întîmplări. — Am observat la Viena, de pildă, că d. Macdonald­i era foarte neliniștit; mai știa că Elfrida a fost la d. Macdonald și într-un portret al acestuia, a recunoscut pe Bertram. Asta ie un fapt! (Va urma).

Next