Universul, decembrie 1889 (Anul 6, nr. 275-295)
1889-12-01 / nr. 275
tijntesa al So. 275 Curier judiciar . (TRIBUNALELE SRAINE) Ceartă între președinte și jurați O scena stranie a avut loc zilele astea între un judecător și un jurat, în plină ședință. Juriul iera convocat sub președința unui coroner, pentru judecarea omorului unui lucrător. Un căruțaș, ehiemat ca martor, nu răspunsese când fusese strigat. Curtea trecu numaidecât la ascultarea unui alt martor. Căruțașul apărând atunci în sală, președintele îl mustră că nu s’a prezentat la timp și următorul dialog urmă : Președintele.— N’o să te condamn la amendă, dar n’ai să capeți despăgubirea la care ai drept ca martor. Martorul. — Am scăpat trenul. Președintele. — Trebuia să mi’l scapi! Un jurat. — Asta nu e drept. D ta însuți, d-le coroner, ai întârziat cu o jumătate de oră și juriul a fost silit să te aștepte. Președintele.—La mine e altceva: trenul cu care veneam a întârziat. Ș’apoi, mă rog, nimeni aci n’are să’mi dea lecții. Sunt judecător și nu permit să mi se vorbească astfel. Juratul.—Și noi jurații avem treabă pe acasă ; cu toate astea suntem siliți să așteptăm pe coronel, și d-ta nu vrai să acorzi despăgubiri acestui biet om, când ai făcut același lucru ca și el! Președintele.—Me rog! Eu n’am scăpat trenul și nu pot fi respunzator dacă trenul întârzie. Te poftesc să încetezi cu criticele dumitale , de nu, apoi... Juratul.— Nu mă speriă eu așa lesne! Pentru ce suntem aci? Președintele.—Pentru a stabili cauzele morții lucrătorului. Juratul.—Iar nu pentru a aștepta și a fi intimidați! Președintele.—Destul! nu vrei să mai aud nici un cuvânt în privința asta. Juratul.—Avem și noi ocupațiile nóstre. trebuia să fii și d ta exact. Plătește dar omului. Președintele. — Nu-I dau nici un ban ! Juratul.—Așa? Ei bine, o să fie totuși plătit. O să facem o colectă! Președintele.—Faceți ce știți. Jurații făcură imediat colectă, acolo în ședință, și i-au dat căruțașului despăgubirea pe care președintele o refuza. Răzvrătire în Clina Mai auzita cineva ca se cuteze un om, în Imperiul Cerului, se protesteze în contra împăratului ? De mii și mii de ani e aicest imperiu, dar așa bazaconie nicî prin vis n’a putut trece prin mintea unui cinstit chinez. Iată lucrul ce s’a întâmplat. Fiul cerului, cu guvernul său, au luat hotărîrea să permită facerea unui drum de fier între Pekin și coastă. Mandarinii (nobilii) s’au răsculat; ei au făcut proteste către... zeii din temple, implorărndu-i să-i ajute în contra unui împărat eretic. Peste puține zile, un incendiu distrusa una din cele mai frumoase clădiri din Pekin. Templul cerului; se făcu o anchetă și se dovedi că trăsnetul îl aprinsese. Lumea socoate că aceasta e o manifestație a furiei cerești în contra acelora cari vor s’aducă în China pa „Dracul negru“ (trenul). Dar furia d-zeilor chinezești a mers și mai departe. Focul a distrus chiar magazinele în care s’au adăpostit materialele de lemn, cu care să se facă aparate pentru drum de fier. Al dracului zei mai au și chinezii ! Acte Oficiale * Sunt numiți și permutați: D. G. N. Săulescu, licențiat, judecător al ocolului Broșteni, județul Suceava, în locul d-lui Dimitrie Ponică. D. Dimitrie Ionascu, actual ajutor la judecătoria ocolului Topolog, județul Argeș, în aceeași calitate la ocolul Sibar, județul Ilfov, în locul d-lui Dimitrie Gr. Georgian, care trece în postul ocupat de d. Dimitrie Ionescu. D. G. Busuioc, fost ajutor de judecător de ocol, ajutor la ocolul Novacii- Amaradia, județul Gorj, în locul d-lui N. Ciontescu. * S’au făcut următoarele mutări de ofițeri superiori in arma geniului : Maiorul Pavlov Alexandru, de la regimentul 1 geniu, la școala de aplicație de artilerie și geniu, Maiorul Alexandru Vasile, de la școala de aplicație de artilerie și geniu, la regimentul 1 de geniu. * D. D. G. Munteanu, actual casier general de județ, s’a numit inspector financiar, în locul d-lui N. Bobescu, trecut în altă funcțiune. * D. Cezar Albinetz s’a numit comisar al guvernului pe lângă casa de credit agricol din jud. Vaslui, în locul d-nului George Mironescu, demisionat. * D. T. Niculescu Koka, fost casier general de județ, se numește în aceeași calitate, în locul d-lui D. G. Munteanu, trecut în altă funcțiune. Un asasinat îngrozitor Berlinul e din nou în cea mai mare emoțiune, din causa unui oribil asasinat săvârșit în Elberswalderstrasse, partea de Nord a orașului, într-o clădire nouă și neterminată încă. Un bătrân de 62 de ani, anume Carl Meisner, locuia în acestă clădire ca supraveghetor. Sâmbătă seara, iei spuse unui băietan să vie a doua zi, Duminică, ca să-I ție locul, fiindcă vrea să se ducă la cimitir să viziteze mormântul soției sale. Când veni băietanul Duminică dimineața, găsi coridorul plin de sânge, pereții stropiți până sus, iar în capul scărilor cari duc la pivniță, un amoc de păr. Băetanul strigă și, necăpătând nici un răspuns, coborî scările. La capătul lor găsi pe Meisner lungit într-un sac de sânge și în mână cu un băț cu care probabil ae apărase înpotriva asasinului. Tânărul dete de știre și curând sosi la fața locului contele Pikler, șeful depoliția criminală din Berlin, împreună cu mai mulți agenți și cu membri ai parchetului. Din cercetările de până acum rezultă următoarele : In apropiere de noua clădire se află o cârciumă cu birt. In cursul săptămânii trecute pe când Meissner se afla în cârciumă, vem vorba despre piesele de 20 de mărci cu chipul actualului împărat, bătute în 1883, și cari sunt foarte rare. Meisner se rugă de cârciumar să-i păstreze o asemenea piesă dacă i o cădea în mână. Sâmbătă sera, pe la 5 și jam., Meisner veni la cârciumă ca să’și ia mâncarea de sâră și comandă cârciumarului sâ’i frigă o bucată de carne. Cârciumarul îi spuse că are o piesă de 20 mărci cu chipul lui Wilhelm II. Meissner răspunse că o va lua când se va mtorce după friptură ; în aceiași vreme el spuse că s-a înțeles cu proprietarul casei în privința salariului său, care se fisase la 17 mărci pe săptămână și că încasase 34 de mărci pe două săptămâni servite deja. Meisner plecă și nu se mai întoarse. Cârciumarul așteptă până la 9ya și, văzând că nu mai vine să și ia friptura, se duse să-l chieme. Ușa era închisă, bătu, strigă, dar nu căpătă nici un răspuns. Pe la 10 ore veni din nou, dar trăgi degeaba. Peste o jumătate de ceas, ne mai având mușterii, închise prăvălia. E evident că asasinatul a avut furtul drept mobil. Cineva care se afla în cârciumă și auzi pe Meisner spuind că a încasat 34 de mărci, s’a luat după el și l’a ucis pentru ca să’l prade. In adevăr, banii au dispărut Poliția caută să stabilească acum ce omeni se aflau sâmbătă în cârciumă pe când era Meisner acolo. Un bărbier ucigaș Poliția berlineză a arestat zilele astea pe »a bărbier, ceia ce a dat naștere la egrinotele cele mai estravalante. Iată pentru ce s’a făcut arestarea : Femeia unui lucrător suferea de o măsea și se duse la bărbier să i o scotă. Fiindcă îi era frică de operație, ceru s’o blocoformisese. Bărbierul refuză mai întâi, dar mai apoi cedă. Chioro formiză pe femeie și’i scose măseaua. Când s’o deștepte..., pace ! Toate mijlocele rămaseră zadarnice. Speriat, bărbierul alergă la un doctor. Medicul nu putu decât să constate mortea femeiei. Numiri în corpul medical Sunt numiți în posturile vacante de medici de despărțiri din orașul Iași: — D. doctor Vasile Bijan la despărțirea II, definitiv, în basa concursului depus și — D. doctor Victor Imervol la despărțirea V. provisoriu până la concurs. — D. doctor G. Țânțăreanu s’a numit în postul de medic al spitalului județian din Câmpina, în locul dlui doctor G. Ciugolea, care ocupa acel post provisoriu. — D. doctor D. Miloș s’a numit definitiv medic secundar la spitalul comunal din Galați. — D. doctor Chr. Costăchescu s’a numit în postul vacant de medic al plășei Calmățuici, din județul Teleorman, cu reședința în orașul Turnu-Măgurela. — D. doctor I. Marinescu Bitulea s’a numit în postul vacant de medic al plășei Novacii-Amaradia și Gilortu, din județul Gorj, cu reședința în comuna în Petreștii-de-Sus. Foc mare Vineri noaptea spre sâmbătă, 24 —25 Noembre, luând foc moara cu abur a dlui C. Drăgănescu, din cătuna Ciora, comuna Pechea, jud. Covserluiü, a ars tot», afară de ferărie. Pa lângă lemnăria morei, au ars mai multe chile de porumb, un cosoiu ce ținea de moară și mai multe case. Din cele 5 petre ale morei una s’a topit toată. Moara era cu o locomobilă de 12 cal. Focul să crede că a fost dat. Nou mijloc de sinucidere Un bandit ungur, care a comis mai multa crime, a găsit--i sprenjiou nou ca să scape de viață. Sătul de mizerii, el se lăsă să fie prins. Osîndit de curtea cu furi la moarte, președintele îl întrebă dacă are ceva da zis contra sentinței și dacă face recurs. Banditul răspunse : — Să fac recurs? Ferească dumnezeu! Eu sunt bucuros să scap de viața asta mizerabilă... Știri prin giefte Din cauza lățirii gravat de lucrători de la uzinele de gaz, și Londra e amenințată să remâie pe întuneric. * * * Se dă mare importanță rezultatului alegerilor din Spania. Partida liberală a reușit în mare majoritate. Partidele extreme au fost bătute. Carligtii au fost învinși chiar în provinciile basce, cari erau privite ca cetatea lor. Zoriiiștii asemeni au căzut. Numai republicanii nuanța Castelur au repurtat câteva succese. * * ■ * S’au început din nou negocieri cu drumurile de fier austriace pentru crearea unui tren fulger Berlin-Roma. * * * Din Berlin ni se scrie că, iarna aceasta, nu numai se vor da la curte serbări stra— »»nro.n.unii.»» "VBg—— .1 la site, dar în fiecare săptămână un număr din cei mai mari savanți și artiști vor fi primiți la seratele imperiale. * * * La Petersburg, Moscova, Carso, Tver, Cazan, Ecaterinoslav, Novgorod și încă alte 4 orașe din Rusia a izbucnit epidemia Influenței. La Moscova s’au îmbolnăvit peste 20,000 de persoane. Farmaciile lucrează zi și noapte. Medicii sunt parte bolnavi ier togii, parte sleiți de oboseală. Se simte mare lipsă de doctori. Există teamă că epidemia se va lăți peste tota Rusia.* * * * Puternice cutremure de pământ s’au simțit în Dalmația, Bosnia și Herțegovina. * * O teribilă epidemie de friguri a isbucnit printre trupele garnizonei din Cracovia. Aceiași epidemie s’a arătat și la Lemberg.* * * Am anunțat deja că, cu toată împăcarea dintre lucrătorii de mine din Germania și patroni, aceștia din urmă i-au călcat cuvântul persecutând pe conducătorii grevei și neîmplinind unele din angajamentele luate. In urma acestora, se născu o fierbere surdă printre lucrătorii minelor. Patronii s-au speriat să vede de această fierbere și s’au hotărît să cedeze definitiv. Vr’o câteva administrații miniere s’au și împăcat și altele au cerut lucrătorilor să-și espite nemulțumirile pentru ca să se facă îndreptare. Cu mijlocul acesta, să crede că orice pericol se va înlătura. * * * Intr’un discurs rostit zilele astea, Gladstone a vorbit și despre revoluțiunea din Brazilia. Șeful liberalilor a adus cele mai mari laude calităților personale ale împăratului Pedro II; faptul că tocmai un asemenea monarh a putut fi înlăturat fără nici un zgomot, fără nici o vărsare de de sânge, dovedește cât de mult a progresat omenirea, cât de mult progres au săvârșit ideile de guvernământ. * * * O întâmplare curioasă : La Universitatea din Berlin s’au bolnăvit, într’aceiași vreme, zece profesori. * * * Din ordinul regelui Umberto, principale da Neapole, moștenitorul Italiei, va întreprinde la primăvară o lungă călătorie. El va vizita Spania, Portugalia, apoi se va duce la Misaua ca să viziteze posesiunile italiane din Africa. Numai după întoarcerea sa din acesta călătorie, principele se va căsători cu principesa Clementina, fiica regelui Belgiei. * * * Un turc bogat din Smirna a dăruit o mie de saci de orz pentru cavaleria turcă care operează în Candia. Orzul va fi transportat cu cheltuiala donatorului, în Candia. Pentru caritatea publică Urmăm a publica, după cum am făgăduit, numele și adresele acelor persoane care sa găsesc în absolută nevoie de ajutor și asupra cărora atragem atențiunea omenilor caritabili. Ajutoarele Se trimit direct la adresele indicate. Suburbia St. Constantin: 1. Tudorache Tudor, bâtrîn de peste 80 ani, în strada Rea Silva No. 7. 2. Văduva Maria Lazăr, văduva Sanda Tache, ambele din strada Rea Silva N. 20. 3. Petrea Ion văduva, calea Pievnei la Brutăria lui Leonida grecu. 4. Maria Giurescu, calea Pievnei 102. O sinucidere sensațională Deunăzi s’a sinucis la Minolonghi în Grecia fiica cunoscutului general grec Caraissiaki, o fată foarte frumoasă în vârstă de 17 ani. Elena (aga se numia fata) a’a amorezat de un student în drept care ’i împărtășia sentimentul. Vrând o dată studentul să intre în casa Vineri 1 (13) Decembre 188S generalului, fu întîmpinat la poartă de doi soldați și fu bătut crunt. Se zice că maltratarea ar fi fost cu știrea generalului. Studentul sa întoarse la Atena unde zăcu câtva timp și apoi își reîncepu studiile. Intr’o si Elena s’a aruncat în ge nuehl la picioarele tatălui său și i-a spus că se va ucide dacă va fi silită să se mărite cu un alt tînăr precum era vorba. După multă codire, generalul se învoi ca Elena să ia de bărbat pe student. Trimise acestuia o scrisoare chiemându-l la Minolonghi pentru nuntă. Respunsul întârzie două săptămâni. După trecerea asta de timp studentul respunsa că nu se însoară cu fiica generalului pentru că fusese bătut în fața ei și pe urmă pentru că densa e bogată și el este sărac. Fata își exprimă atunci dorința de a se retrage într’o monastire. Tatăl zic că se învoește, însă ceru timp să se înțelegă cu rudele lui din România și în unire cu dânsele să aiagă o mânăstire bună. Fata crezu că amânarea acesta este un refus deghizat. Intr’una din zile pe când nimeni nu er acasă, dânsa luă din bucătărie un cuțit mare și se închise în camera ei. Când părinții se întorseră și sparseră ușa, o găsiră jos cu pântecele spintecat, cu mațele vărsate și cu cuțitul înfipt în inimă. Nenorocita își spintecase burta și văzând că nu more destul de iute, își băgase cuțitul în inimă. Consiliu praștie Tapetele de hârtie de pa păreți se curăță și sa fac ca și noi, frecându-se cu o bucată de flanelă înmuiată in făină. Munca e grea, dar cu folos. Un prinț conferențiar Luciul e original. Prințul Roland Bonaparte a ținut joia trecută seara, la Neuchâtel, o conferință. Alteța sa a vorbit despre călătoria sa în Norvegia și a făcut experiențe de proiecțiuni fotografice, după vederi luate de el însuși, a munților, văilor și rîurilor din Norvegia. Prințul Bonaparte a fost aplaudat viu. Boala Țarului Cu toate dezmințirile, se pare că Țarul a căzut și el victima teribelor epidemii de friguri care bântuie Petersburgul. Renumitul medic de botde interna, doctorul Ernest L?yden, a fost chemat telegrafic la Petersburg. Mai mulți membri ai familiei imperiale zac de aceiași boală. Citiți pe pagina I prewailic extraordiinare ce acordăm la asioianți de la 1 decembore. Lucruri din toată lumea " Din năcazurile bărbierilor —Iată ce spune un bărbier despre marele romancier frances Zola. Mai acum câțiva ani, d. Zola vania să’i bărbieresc de două ori pe săptămână, acum vine la două sau chiar la trei săptămâni. Iarna trecută, intr’o seară când eram grozav de grăbit căci aveam să coafez vr’o treizeci de dame ale căror nume le aveam scrise pe o listă, îl vei intrând încet, pe gânduri, și ’rai exprimă dorința că ar vrea să’l taiu părul. La ordin, i am zis; numai poftim de șezi. S’a pus pe ssaua, i am băgat foarfecele în păr și i am tăiat vr’o două șuvițe. Atunci d. Zoia se lovi d’o dată cu pal !Foița, „Ușa iv’x«“u.jaal“ AMORUL ARCHIDUCELUI RUDOLF SAU DRAMA DIN CASTELUL MEYERLING oí{pman istoric-contimporan de mare sensație. Milionarul spuse aceste cuvinte cu un ton așa, încât marșalul trebui să creadă că iera în adevăr mâhnit până în fundul sufletului. — Ceea ce mă supără, ie că se tărăgănește atâta cu pedepsirea mizerabililor cari au voit să mă stoarna da bani, zise Macdonald. Dincolo, în Europe, nu s’ar mai fi făcut atâtea formalități. Acolo am fost protegiat de autorități. Ce să zic de atâtea instrucții, cercetări și confruntări ? Și ce obraznică acuzare se aruncă înpotriva mea! Ieu să fiu un incendiator ș’un asasin! Zeu să fi urmărit de moarte pe o femeie pe care nici n’o cunosc! Femeia aceea s’a otrăvit ș’a murit de mult, precum se dovedit. Ea era incendiatoarea ș’a stat în temniță pentru crima iei. Afacerea ie simplă și limpede. Ce rezultă d’aci, dacă mizerabilii cari mă persecută ați știut să atragă în partea lor pe fiul acelei femei ? La Viena nu se punea aici un preț pe aceasta. Aoi se instruește, până când vinovații dispar unul câte unul. — Nu te așa, milord, greșești. — Vrei să zici că ai prins pe vânătorul Toma. — Și pe Dracolanti. — Dar lipsesc persoanele principale: Tempesta și Elfrida. Ușa se deschise în acest moment. Tim intră împreună cu Draco. Marșalul observa cu atenție fizionomiile grecului și milionarului. Draco păru că pălește, când se văzu pe neașteptate în fața lui Macdonald. Macdonald rămase complect liniștit. Fostul d-tale procurator pretinde, milord, că crede în dreptatea Elfridei Krause, zise Bernhard ; el spune că, sub numele de Wilson, a adus pe Elfrida aci pentru... — Pentru ca să mă amenințe și să-mi facă rea ! O! înțeleg asta forte bine, zise Macdonald ridicându se și făcând câțiva pași spre Draco. Asta e mulțumirea, d-le, pentru binefacerile mele? Ai curajul să te uiți în ochii mei și să spui că crezi în dreptatea Elfridei Krause și a complicilor mei ? Draco zîmbi. — Cine poate să mă oprescă de a crede în dreptul Elfridei? Cine poate să dovedească că nu cred în el ? — Tot ce faci, nu e decât o readunare ordinară! strigă Macdonald. Ai trecut de partea acelor mizerabili pentru ca să -mi faci rea sau poate chiar pentru a împărți cu ei câștigul ce sperați să stoarceți Dar tu înșeli Dracolanii! Din fericire funcționarii aci sunt oameni onești, cari îmi dau mai multă crezare decât dumitale și acelora cu cari te-ai asociat. Fiindcă n’am vrut să’ți satisfac niște pretenții cari nu erau drepte, fiindcă am fost silit să te concediez, pentru purtarea dumitale, treci de partea dușmanilor și afirmi, contra convingerii dumitale, că crezi în pretinsele drepturi ale acelei înșelătoare... — Cine poate să dovedească asta? — Propriile dumitale cuvinte din nainte ! Draco strânse din umeri, — Uneori își schimbă oamenii părerile d-le Macdonald ! — Da, ți-ai schimbat părerea, mizerabile... — D-le marșul, zise Draco măreț, te rog să mă proteje contra insultelor ca mi se aruncă. — Milord, supărarea dumitale te zărește prea departe. I e mai bine să fii liniștit, zise Bernhard milionarului. — Gi-mi trebuie liniște ? Ce mai am nevoit să argumentez, când afacerea ie limpede ea ziua ? N’a mărturisit acest om c’a ademenit aci pe Elfrida Krausse pentru ca s’o susție în contra mea ? Și tot acest om, în aceiași vreme era în serviciul sneu, primea leafă de la mine ! — D-le marșa, zise Draco cu demnitate la acuzările dlui Macdonald nu pot să răspund altceva decât că voiam să ajut pe Elfrida Krause în dreptul iei ! — Pe timpul aflării dumitale în serviciul d-lui Macdonald ai observat sau am aflat ceva care să ți dovedească că Elfrida Krause avea dreptate? întrebă Bernhard. Nu ne ascunde nimic. Lucrul stă acum astfel, în cat ie în interesul dumitale să spui tot adevărul. — Da, spune tot ce știi. Arată toate învinuirile ce mi la faci. Dar adevărul să spui! zise Macdonald. — Ei, d-le marșa!, înțelegi d-ta bine că d. Macdonald trebuia să se ție în rezervă față cu mine!și să nu-mi spule lucruri da care să mă servesc mai târziu. Cea mai elementară prudență cere aceasta. Dar sunt împrejurări și mici întâmplări cari mă fac să cred că Elfrida are dreptate și, acum când nu mai sunt legat de d. Macdonald, nimic nu mă împedică să spun ca cred. — N’ai decât să ne descrii §i noă acele împrejurări și întîmplări. — Am observat la Viena, de pildă, că d. Macdonaldi era foarte neliniștit; mai știa că Elfrida a fost la d. Macdonald și într-un portret al acestuia, a recunoscut pe Bertram. Asta ie un fapt! (Va urma).