Universul, iulie 1890 (Anul 7, nr. 149-174)

1890-07-01 / nr. 149

Universul No. 149 mare și românii din ocnă, mai de voe bună, mai de silă, erau­ contrînși a tăia iarna-vara sare în mină. La pluș, la sapă, la fel și la secere, cu un curent la lucrul câmpului, mergeau nu­mai muierile, fetele și copiii. Din causa a­­ceasta mulți fugiau din sat ca să scape de iobăgia improvisată cu tăiatul sării în mină. Și a trebuit să se scoată multă sare din uaina în cestiune, de a ajiuns afunzimea la vre-o 120 de stânjeni. Afunzimea aceasta a fost causa de a trebuit să se oprescă lucrul în mină. A mai fost causă și izvorul de apă, care către sfârșit era tot mai abundent. Cât pentru apă s-ar fi găsit modul cum să se curețe de ea. Nu se mai puteau însă înțelege cei ce aveau să scoată sarea din mină. Pentru că din pricina răsunetului mi­nei, a ecoului celui mare, nu mai înțelegeți ce strigau cei din fundul minei către cei de la gură și viceversa. Urmarea a fost că au­ părăsit mina și au începu­t a tăia sare în alt loc. Mina aceasta fiind părăsită, a că­pătat numele de „Ocna cea pustie.“ Și cu tote astea nu era de tot pustie. A­­vea mulți vizitatori pentru ecoul ei, un e­­cou, care repet­a cuvântul de sute de ori. Mai întâi rar și respirat. Apoi tot mai des și mai în depărtare, până se confundai­ sune­tele de numai puteai înțelege cuvântul ro­stit. In poporul de jos se zicea, că dracul respunde așa de respicat. Dacă trăgeai cu pu­șca în mină, părea că s’a deschis un bom­bardament asupra unei fortărețe, până pe urmă ți-se părea că s’a încins o luptă în depărtare, în care se trag sute de mii de puști. In starea această era „Ocna cea pustie“ și la 1849 în Februarie, când a avut loc lupta între revoluționari maghiari comandați de generalul Bem și între austriacii, care combateau revoluțiunea sub comanda gene­ralului Puchner. A doua zi după bătălie, în 5 Februarie n. representemța comunală a orașului Ocnei s-a întrunit în ședință și a desbătut ce să se facă cu cadavrele câre le lăsaseră revoluțio­narii pe câmpul de luptă. Cele de pe ulițile orașului le-au­ adunat în ziua bătăliei că­­tră seară. Au­ fost păreri să li­ se facă morminte și să se îngrope pe acolo, pe unde sunt. Au fost însă și alte păreri. Ziceau unii dintre representanți, că îngro­­pându-se cadavrele, care pe unde sunt, de­oparte se strică cu mormintele cele multe hotarul de arătură și de fânețe, de altă parte ar fi fost și anevoios săpatul. Era un ger siberic tocmai pe atunci și pământul era în­ghețat tun. Deci, după o desbatere îndelungată,­­s’a hotărît în unanimitate să se adune tote ca­davrele și să se arunce în „O­na cea pustie“ fiindcă acolo încăpeai­ toate, nu trebuia să se mai sape, și hotarul n’avea de loc să su­fere. Partea maghiară s’a oferit a îngriji ea însăși de adunarea și îngroparea cadavrelor în „Ocna cea pustie“. Dacă au fost și Ro­­­­mâni de față la acea lucrare tragică, am fost numai ca spectatori. O dată cu înmormântarea aceasta extraor­dinară s’a încetat visitarea ecoului. Se răspândea, póte înadins, vestea, că ese miros greu din „Ocna cea pustie“. La trei-patru ani, într’o nópte, s’a surpat acoperemântul minei părăsite, după­ cum am mai zis, cu intrare cu tot și a rămas pră­pastia deschisă cum se vede acum. Despre apă, că se înalță sau nu, nu se putea ști, fiind­că de nici o parte nu se pu­tea vede în mijlocul prăpăstiei, cu atât mai puțin în fundul adâncului. Și ecoul a sufe­rit mult prin surpatură. Cu tote aceste, cu pușca mai au sâmă, tot se producea o re­­petițiune de sunete ca de pușcăturî îndepăr­tate. Și aruncând cine­va bolovani de peatră sau bulgări mari de pământ, încă se auzia un fel de ecou, dar mult mai slab de­cât era când mina era închisă și acoperită. De cât­va timp, o vină necunoscută de apă și a făcut loc ca sâ intre în Ocna cea pustie. Apa aceasta scote acum la ivaiá tot ceea­ ce a în­ghițit mina în decurs de vre­o opt decenii, mai cu semă ce a înghițit la 1849. Scoterea acesta la ivelă produce o lume întregă de curioși, care mai cu semă de la Sibiu aleargă să vadă, ce mai dă „Ocna cea pustie“ din sânul său. Curier judiciar (TRIBUNALELE STREINE) AMORUL CARE UCIDE înaintea curții cu jurați din Vaucluse (Franța) si a înfățișat zilele trecute procesul individului Charlet, asasin al tinerei Martha Cottrant. Erau­ țârani amândoi. Charlet era înamo­rat de Martha, dar fata nu voia să știe de dânsul. Când flăcăul văzu că ori­ce încercare de a se face iubit de iubita lui era zadarnică își puse în gând să mora d’împreună cu ea. In ziua de 25 aprile, după ce lăsă acasa, pe masă, un fragment de foileton de ziar ce purta titlul „Amorul care ucide“, Char­let mnamat cu un ciocan și cu un briduse duse să se ascundă în dosul porții de la ca­sa Martei, înainte de a sosi aceasta de la câmp. In momentul în care tinera fată in­tră în curte, se repezi spre dânsa și-î dete mai multe lovituri de ciocan cari o întinse­ră mârtă. Apoi, duse cadavrul în bucătărie, se întinse alături și-și tăie vinele de la braț cu ibriciul. Peste vr’un coș, se întorse acasă și tatăl fe­tei găsi pe flăcăii leșinat lângă corpul Mar­tei. Bunul om, uitând orice drept de răzbu­nare, dădu ajutor tânărului, chemă un medic și astfel, lui îi pute mulțămi ucigașul că, după o lungă chaie pricinuită de pierderea enormă de sânge, să află azi iar sănătos. Charlet, acordându-i-se împrejurări ușură­­tore, a fost condamnat numai la opt ani de muncă silnică. Duel cu arcanii Din San­ Antonio, Mexic, se vestește des­pre un duel cu adevărat teribil. Două tineri văcari, Corasso și Namanepa, luându-se la ceartă, au hotărît să tranșeze neînțelegerea printr-o luptă cu arcanii. Lupta se făcu ast­fel: Adversarii încalecă pe cei mai buni cai ce au la îndemână și, înarmați fie­care cu un arcan, caută să prindă pe adversar și să-l sugrume. Cei doui tineri se luară la luptă , fiind amândoi mlădioși și riguroși, duelul a du­rat mult. In sfârșit, Corasso reuși să arunce arcanul în gâtul lui Namanepa și o luă la fugă pe câmpie, târând după iei pe adver­sarul învins până când acestuia, frângându- i se grumazul, a rămas mort. Corasso a dispărut și autoritățile îl ur­măresc. Amorezat de soră-sa Ni se scrie din Pesta. O afacere cum forte rar se prezintă, a o­­cupat luni poliția de aci. In urma unei denunțări făcute, agenții au arestat pe calfa de brutar Gaspar Zitnic, care încercase să siluiască pe soră-sa, ame­­nințând-o cu moartea dacă va rezista. Sora lui Zitnic e măritată... Doctorii chiemați să examineze pe Zilnic, au constatat la fei o pasiune fără Mu pen­tru soră-sa. Bietul nebun a fost predat unui institut de alienați. Se speră că va putea fi vindecat. M­iluire în tren Un fapt ne­mai­pomenit de revoltător s’a petrecut pe calea ferată care duce la Rostov pe Don, în Rusia. Soția unui comerciant de acolo, se întor­cea din Germania cu fiica sa, o fată forte frumoasă, de 17 ani. Ele voiajau în clasa III. La un punct, fiind foarte obosite, mama se rugă de conductor să le cedeze compar­timentul lui separat pentru câte­va ceasuri ca să poată dormi puțin. Conductorul primi și d-nele intrară în compartiment. Abia se culcaseră, când ușa se deschise și conductorul intră însoțit de cel care unge roțile vagoanelor. Cei doui bărbați făcură propuneri mur­dare fetei care îi respinse cu indignare. A­­tunci bestiele se aruncară asupra fetei și cercară să o siluiască subt ochii mamei sale.­ ­ Fata isbuti să se desfacă din mânele lor și sări din tren, care atunci mergea cu mare iuțeală. Mama sări și ea. A doua zi dimineața, cele două femei fură găsite în câmp, greu rănite, și duse la spi­talul din Elisabetgrad. Criminalii au fost arestați. INTAMPL4RI din CAPITALA Dezertor S’a condus la comenduire Dim. Mateiu fiind dezertor din armată. încercare de Sinucidere Femea Luxița Ioniță Stan din strada Va­selor No. 15 a voit a se strangula, dar a fost surprinsă de bărbatul ei. Cal și câine rătăcind S’a condus la secția 44, un cal murg, și la secția 18 un cățel de rasă engleză, gă­sit rătăcind pe stradă. Ciclon in Germania In Oldenburg, ducat din Germania, a bân­tuit în ziua de 25 Iunie, după amiazi, un ciclon teribil. Cerul se întunecă d’odată în­cât era a­­proape noapte. Apoi se auzi un soi de mu­get înfiorător și prelungit. Ciclonul a rupt și a dezrădăcinat arbori puternici, a descoperit case și a făcut mari pagube în vite. Oameni n’au pierit. Sinucidere crâncenă Ni se scrie din Berlin. In Georgenkirch­­strase locuia o fată ca de 20 ani, Auguste Volkman, care de mult timp dădea semne de smințenie. In noaptea spre 25 iuniu, într’un acces de nebunie, Augusta cercă să’și curme viața. Ea se puse în pat și de pe foc cearșafurilor și pernelor. Dar, nemurind repede și flăcă­rile pricinuindu-i dureri nesuferite, ea fugi din pat și recurse la alt mijloc, își taie arterele. Văzând că nici așa nu moare repede sări pe fereastă, de al doilea caz unde locuia. N’avu noroc nici cu a treia metoda, căci trebui să mai sufere câte­va ceasuri până să-și dea sufletul. Dramele adulteriului D. Donelli,­­­negustor bogat din Verona, descoperind dintr’o scrisoare ascunsă într’un sărtar, că nu numai femeia sa îl înșela cu un tînăr student de 17 ani, dar că și făcu­seră împreună un plan să’l otrăvească, chemă pe femeea sa și, după o scenă teribilă, îi declară că o gonește din casă și o va de­nunța parchetului. D­na Donelli, după acestă convorbire, gă­­sindu se singură se aruncă pe fereastra si­tuată la etajul al doilea. Fu ridicată cu a­mândouă picio­rele sfărâmate. Medicii nu cred s’o poată scăpa. Nenorocita, înainte d’a’și împlini fatala hotărîre, scrisese cu creionul urmatorele rîn­­duri adresate bărbatului ei : „Temistocle. — o să mă omor, iartă-mă. Greșala a fost mare, dar pedeapsa e și mai mare. Iubește pe cei doi copii ai noștri­, sunt ai tăi. In fața morții nimeni nu minte. Nu’i învăța să’șî blesteme mama!“ Această dramă trista a impresionat adânc întreg orașul. D. Donelli e de 50 de ani, nava stă-sa de 24. Trăsniți în biserică O adevărată catastrofă s’a întâmplat du­minica trecută la Trovo, provincia Padovei. Slujba începuse și biserica era plină de cre­dincioși. De o dată o furtună grozavă izbuc­nește. Trăsnetul cade asupra bisericei, o­­ notă într’o secundă pe cei doi preoți cari slujari și rănește grav un mare număr de asistenți. Cei­l­alți se grămădiră, coprinși d’o îngrozi­tóre panică, spre ieșiri; cu tóte astea alte victime n’au mai fost. — Vineri o catastrofă aprópe analogă s’a întâmplat la Nemcau lângă Austerlitz. Trăs­netul a căzut asupra bisericei unde erau a­­dunați numeroși credincioși. (Nemean e un loc celebru de ppregrinagiu) Mulți au fost grav contuzionați. Un copil de nouă ani a fost omorît lângă părinții săi. Altarul și alte obiecte de cult au­ fost distruse. Un sfat pe zi Cum să faci ghiață vara Procedeul e foarte simplu : amestecă acid sulfuric slab cu sulfat de sodă cristalizat, în chipul următor: ia 7 părți de acid sul­furic cum se găsește în comerț, amestecă 1 cu 5 părți de apă într-un vas de pământ smălțu­t. Amestecul se va încălzi tare, la­să 1 să se răcească. Ia din această ameste­cătură o jum. kilogr și adaogă­ lla 2 kilgr. de sulfat de sodă cristalizat, se va produce numai­decât o răceală foarte mare. Apa con­ținută într-un vas de porțelan, pusă în con­tact câte­va minute, nu va întârzia a în­gheța. Afacere misterioasă Ni se scrie din Presburg. O afacere misterioasă de duel face obiec­tul tuturor convorbirilor aci, de câte­va zile. Vinerea trecută, contele Francisc Komo­­rowsky, senior de Liptowa și de Orava, se­nior ereditar de Luczyce în districtul Borkiew, a murit fără veste pe stradă, după tote apa­rențele otrăvit. Contele Komorowsky refuzase cu o zi îna­inte să se bată în duel cu un necunoscut ce l provocase. Cei doi martori ai adversa­rului său îl provocaseră la rândul lor: în­dou­a întâlnire trebuia să se întâmple a doua zi dimineață Contele era forte iubit la Presburg. El servise cu gradul de maior in armata franceză și pierduse un picior în lupta de la Gravellote. Era decorat cu crucea legiu­ne­ de onoare. H­AZ La un pictor. Portretul domnei e gata; a invitat pe o prietenă să -l vadă. — Nul așa, îi zice, că sunt grozav de urîtă pe pânza asta ? — Firește. Știri prin poștă Subscripția pentru monumentul lui Bis­marck s’a urcat până acum, după cum ni să scrie din Berlin, la suma de 459,098 de mărci.* * * Bismarck, cu tóte dezmințirile, va face o călătorie în Anglia, îndată ce Wilhelm se va întorce de acolo. Fostul cancelar va Vizita și Scoția.* * * In Statele­ Unite din America domnește de cât­va timp o căldură escesivă. Arșița soarelui ie așa de mare în­cât mulți omeni mor. Tabla lui Traian din pasul Cisian, pe țărmurele sârbesc, după cum din nou se scrie, este rău batjocorită și periclitată de către pescarii sârbesci. Anume aceștia s’au îndeletnicit să facă foc sub ea, ast­fel că fumul a înegrit cu desăvîrșire acest prețios monument, încât dej­a nu se mai poate citi inscripția. Dica va mai continua aceasta barbarie, vestiti „Tabula Trajana“ în cu­rând nu va mai fi.* * * La New-York­ se va deschide în curând un teatru de opera chinezească, care se va numi „The China town, music hall.“ Și chinezii De-am în trecut. * * * Dio B­uenos-Ayres se anunță că Ion Ortb (fostul arhiduce Ioan de Austria) a refuzat primirea ceremonioasă ce i-o pregăteau mem­* * * Duminecă, 1 (13 iulie) 1860 buni colonii austriace de acolo. Arhiducele va face în curînd un transport de salitră pen­tru o casă comercială engleză. * * * Ca să se vadă ce sentimente ale radicalii șerbi pentru ex-regele Milan, relevăm urmă­toarele linii dintr’un ziar din Șabat: „Milan face gălăgie pentru că are nevoie de parale, să-I dea guvernul 150.000 de lei și să se ducă cu Dumnezeu“... * * * Din Petersburg vine vestea că guvernul rus a oprit pe locuitorii de la graniță să’șî mai trimită copii la școalele vecine din Ger­mania. Asemenea s’a oprit importarea de cărți de școală nemțești. v * . * Se scrie din Varșovia că concentrarea tru­pelor rusești în Polonia e terminată. Gene­ralul Gurko a luat comanda acestei armate care se compune din 202 batalioane de in­ .*­fanterie, 135 escadroane de cavalerie, 410 tunuri, 13 piese de artilerie și 20 cadre de rezervă.* Ni­șă scrie din Neapol: Direcția Băncei de aici a descoperit un deficit de mai bine de jumătate de milion la sucursala din Cosenza. S’au arestat, ca­ierul Girolamo Marlini, contabilul Gatti Luigi și paznicul bâncez Giovani Siriani. Se zice că în furt sunt implicate niște personagii în­alte.* E­ste o companie din Londra a încheiat con­tract cu guvernul sîrbesc pentru înființarea unei fabrici de conserve din carne de porc. In primul an, fabrica s-a obligat să taie 100,000 porci, în al doilea 150,000, și așa mai departe până la 300 000 porci pe an. Fabrica va fi instalată la Niș. Societatea e scutită pe 10 ani de impozite și vamă. I s’afi acordat și alte avantaje. Societatea a depus o cauțiune de 125.000 de franci. * * * Ni­că scrie din Cluj: In zilele de 22 și 23 Iunie au fost, în toacă Transilvania, cumplite furtuni. Piatră colosală a căzut în 72 de comune din dis­trictele Cluj, Solnoc, Dobâca, Hun­edara, Tur­­da, Cic, și Murăș Turda, îngropând frumosele speranțe ale agricultorilor. Pagubele se urcă la peste un milion de fiorini,— vr.o 2 și 1­ i milione de franci; numai o parte neînsem­nată a arăturilor a fost asigurată Lucruri din toată lumea O aventună hazlie.—Se știe că s’a ți­nut de curând la Petersburg un congres a­­supra reformelor de adus temnițelor; rușii se ocupă de instituția închisorilor în loc să"rș se gândească la instituții de alt soiü de care­­ au cea mai m­are nevoie; e și firesc. In sfâr­­­­șit, unul din delegații francezi la acel con­­­­gres, sculându­se într’o seară de la masă, după ce băuse cam mult își făcu idee să studieze prin el însuși închisorile rusești și crezu că cel mai bun mijloc era să facă așa ca să fie arestat. Se duse într’o mahala depărtată de cen­trul Petersburgului și acolo începu să cânte în gura m­ie și să joace pe stradă. Trecu ast­fel pe lângă mai mulți gardiști fără ca aceștia să ’î zică ceva sau măcar să­­ ia în băgare de samă. Văd­ând așa, începu să se lege de trecă­tori, pentru a’și ajunge scopul. Prefăcânduse beat de tot și cu piciorele moi, isbi mai mulți trecători, iar când aceștia zi­ce­alt­ceva, începea să’i înjure, în tote lim­bile și să’i amenințe cu pumnii. Trecătorii în loc să se supere făceau haz de el dimpreună cu polițiștii. Văzând delegatul că nu isbutește zici cu asta, se trânti în mijlocul stradei și începu să râcnes­c, să țipe, să urle ca un damnat, tăvălindu­se pe petre. Atunci un gardist (Garaciovoi) își dete osteneala să se miște de la locul lui și a­­propiin­du­se în­cet de bețiv, îl zise rîzând : — Fo­arte bine, francezule, ești cam beat, dar nu face nimic, asta nu se întâmplă la­­ 4 toți. Fă ți cheful pe de deplin. Insă te sfă­­tuesc să te tăvălești pe trotuar ca să nu te calce vr’o trăsură UI DUEL CU SILI SAD O CĂSĂTORIE DESPORUNCEALA Mar© KOMÁN de ©enaație. Dar ori­care ar fi fost condamnat, tot așa ar fi suferit. Și’5 venea câte­odată sărmanei femei accese de desperare gân­dindu-se la fatalitatea orbă care, in tota viața, urmărise pe Jacques. Acest copil chiar în ziua nașterii lui a fost victima unei premeditări oribile. Fusese lipsit de mângâierile mamei. Viaț­a se scursese mizerabil, luptându-se ca să trăiască de azi pe mâine. Apoi, după atâtea cruzimi, cerul pare că devine mai milos. Ja­­ques se apropie de ea fără ca s’o cu­noască. Dar ea găsește în el trăsurile apă dată atât de dragi ale lui Julien Rémondes și ea începe să-l iubească și îl iubește cu toată acuzarea ce se aduce lui Jacques când cu scena de la cercul d’Antin. S’a împotrivit acuzării acesteea. A apărat pe Jacques, cu toate că nu știa că ’i plătește așa, puțin din iubirea ce i datora. Și viața s’ar fi strecurat, liniștită de si­gur, dacă n’ar fi fost vîrîtă iar în tragedie. Jacques e fiul său și fiul său e amenin­țat de pedepsa cu morte. Nu și-a găsit copilul de­cât ca să-l piarză! Ast­fel pe Jacques soarta îl ursise de la naștere nenorocirei, unei morți care îi va umple pentru tot­deauna de rușine numele și amintirea sa !.. Unde e dreptatea? Și în casa ei, era silită dacă nu să și a­­scunză neliniștea—de oare­ce Bernard era tot în închisoare,—cel puțin să pară asigu­rată în privința soartei fiului sau. Trebuia să imite pe colonelul de Chever­­ny care nu’i iertase lui Jacques afacerea de la cercul din strada d’Antin și care văzân­­du-l acuzat de o crimă așa de gravă, cum e omorul unui ofițer, zisese Margaretei : — E un băiat perdut !... Mi e cu nepu­tință să-l scap. Ce să fac ? Trebuie ca unul să fie sacrificat Și prefer ca Bernard să scape. Negreșit, sub indeferența acestor cuvinte, ascundea multă neliniște și cu toată aspri­mea disciplinei militare, tot mai avea o ră­mășiță de iubire amestecată cu părere de roü Sperase să facă din copilul ăsta un om... Și era supărat pe el că îi distrusese a­­ceastă speranță de două ori, își vedea nevasta așa de dezolată, așa de obosită, că încerca adesea s-o întărească.­­ Lasă, Margareta, că o să se potolescă toate. Bernard o să scape din afacerea asta. Bernard era în casa lui, în pavilionul ăsta. Nu se nici o cursă din partea sa. In contra lui nu s’a putut aduna nici o probă. Se a­­cuză, așa se, dar din devotament, un devo­tament pe care îl înțeleg .. Da, îl înțeleg, i-am ghicit motivul. Și fii­nd­că contesa se uita la el: — E frumos, e cavaleresc. Iubesc pe Bernard și mai mult, dar devotamentul său e zadarnic... Jacques mi a scăpat viața de două ori în Tonkin... Bernard ar vrea, cu risicul d’a se pierde, să-i scape și el vi­na.. Și după ce suspină cu putere de roți: — Intr'adevĕr cei doui copil erau născuți să se iubească și să se ajute mutual în aspra viață militărească.. îmi pare rău.. Răh îmi pare !... Ah ! pe când colonelul vorbea ast­fel, cum ar fi vrut Margareta să se arunce la picio­­rele lui. și că’l strige într’o criză de lacrâmi. — Iubește pe Jacques. E demn de iubi­rea ta. N’a greșit nici o dată. E. ca și în trecut, soldatul cinstit, mândru și bun pe care tu l-ai cunoscut. A suferit fără să se plângă când a fost acuzat. Sufere și astă­zi încă dar dacă judecăt­rii militari îl vor con­damna, toate ini­mele de mumă îl vor erta. Jacques e o victimă. Și în adevăr, nenorocita mumă ajungea să se într­­e dacă mai putea să ascundă a­­devărul bărbatului său. Ab­i­dac­ă mărturisirea greșelei d’altă dată, ar putea fi de folos lui Jacques, cu câ­t bucurie s’ar sacrifica făcând această mărturisire. Ar înfrunta mânia colonelului, disperarea, pedeapsa chi r, p­ di­psindu­se singură. Sigură că a scăpat pe Jacques, și ar re­cu­­no­ște dreptul de a muri, afara numai dacă n’ar erta o G­­orges în generoasa-i mărini­mie. Dar mărturisirea o să sdrobească inima acestui om scai așa de încercat, și n’o să serve la nimic ! .. Mm bine eri să tacă. Dupe scene de felul acesta Margareta, sleită de puteri și ne mai putând să-și as­cundă suferința, se ducea în odaia ei ca să plângă în liniște. S­iu se ducea la Bernerette și sta cea­suri întregi ca să se uite la bolnavă, slabă încă și tot în pat, cu tote că medicii erau siguri s’o scape. La Paris pe bulevardul Hausman, la Marjolaine, aceleași lăcrămi, aceeași neliniște, aceeași desperare. Și nimeni s’o mângâie, s’o întărească,­­ nimeni să plângă cu ea. Când s’a întors în bulevardul Hausmann, a găsit o serviere care sosise de mult. Scrisórea era de la unchiul Cesar. Bunului om­ nu’i plăceau fraiele, căci scri­soarea nu era mai lungă ca cea pe care o primise Jacques în închisoarea de la Châ­­l008. Zicea numai atât: „Dragă Marjolaine, știu tot ce s’a petre­cut, nu num­ai din scrisorile tale, ci și din A „ziare cari ah i­torisit omorul lui Gironde, *1 „precum și că și din informațiile mele per­­­ „sonale. Nu te mira dacă nu mă găsești acasă „Când te vei întoarce. Am plecat din Paris. „Nu te dispera așa de mult de soarta lui „Jacq­ues. E­aránul teh unchi” îți zice: A* „încredere și curaj.“ (Va urma) 190

Next