Universul, iulie 1890 (Anul 7, nr. 149-174)
1890-07-01 / nr. 149
Universul No. 149 mare și românii din ocnă, mai de voe bună, mai de silă, erau contrînși a tăia iarna-vara sare în mină. La pluș, la sapă, la fel și la secere, cu un curent la lucrul câmpului, mergeau numai muierile, fetele și copiii. Din causa aceasta mulți fugiau din sat ca să scape de iobăgia improvisată cu tăiatul sării în mină. Și a trebuit să se scoată multă sare din uaina în cestiune, de a ajiuns afunzimea la vre-o 120 de stânjeni. Afunzimea aceasta a fost causa de a trebuit să se oprescă lucrul în mină. A mai fost causă și izvorul de apă, care către sfârșit era tot mai abundent. Cât pentru apă s-ar fi găsit modul cum să se curețe de ea. Nu se mai puteau însă înțelege cei ce aveau să scoată sarea din mină. Pentru că din pricina răsunetului minei, a ecoului celui mare, nu mai înțelegeți ce strigau cei din fundul minei către cei de la gură și viceversa. Urmarea a fost că au părăsit mina și au început a tăia sare în alt loc. Mina aceasta fiind părăsită, a căpătat numele de „Ocna cea pustie.“ Și cu tote astea nu era de tot pustie. Avea mulți vizitatori pentru ecoul ei, un ecou, care repeta cuvântul de sute de ori. Mai întâi rar și respirat. Apoi tot mai des și mai în depărtare, până se confundai sunetele de numai puteai înțelege cuvântul rostit. In poporul de jos se zicea, că dracul respunde așa de respicat. Dacă trăgeai cu pușca în mină, părea că s’a deschis un bombardament asupra unei fortărețe, până pe urmă ți-se părea că s’a încins o luptă în depărtare, în care se trag sute de mii de puști. In starea această era „Ocna cea pustie“ și la 1849 în Februarie, când a avut loc lupta între revoluționari maghiari comandați de generalul Bem și între austriacii, care combateau revoluțiunea sub comanda generalului Puchner. A doua zi după bătălie, în 5 Februarie n. representemța comunală a orașului Ocnei s-a întrunit în ședință și a desbătut ce să se facă cu cadavrele câre le lăsaseră revoluționarii pe câmpul de luptă. Cele de pe ulițile orașului le-au adunat în ziua bătăliei cătră seară. Au fost păreri să li se facă morminte și să se îngrope pe acolo, pe unde sunt. Au fost însă și alte păreri. Ziceau unii dintre representanți, că îngropându-se cadavrele, care pe unde sunt, deoparte se strică cu mormintele cele multe hotarul de arătură și de fânețe, de altă parte ar fi fost și anevoios săpatul. Era un ger siberic tocmai pe atunci și pământul era înghețat tun. Deci, după o desbatere îndelungată,s’a hotărît în unanimitate să se adune tote cadavrele și să se arunce în „Ona cea pustie“ fiindcă acolo încăpeai toate, nu trebuia să se mai sape, și hotarul n’avea de loc să sufere. Partea maghiară s’a oferit a îngriji ea însăși de adunarea și îngroparea cadavrelor în „Ocna cea pustie“. Dacă au fost și Români de față la acea lucrare tragică, am fost numai ca spectatori. O dată cu înmormântarea aceasta extraordinară s’a încetat visitarea ecoului. Se răspândea, póte înadins, vestea, că ese miros greu din „Ocna cea pustie“. La trei-patru ani, într’o nópte, s’a surpat acoperemântul minei părăsite, după cum am mai zis, cu intrare cu tot și a rămas prăpastia deschisă cum se vede acum. Despre apă, că se înalță sau nu, nu se putea ști, fiindcă de nici o parte nu se putea vede în mijlocul prăpăstiei, cu atât mai puțin în fundul adâncului. Și ecoul a suferit mult prin surpatură. Cu tote aceste, cu pușca mai au sâmă, tot se producea o repetițiune de sunete ca de pușcăturî îndepărtate. Și aruncând cineva bolovani de peatră sau bulgări mari de pământ, încă se auzia un fel de ecou, dar mult mai slab decât era când mina era închisă și acoperită. De câtva timp, o vină necunoscută de apă și a făcut loc ca sâ intre în Ocna cea pustie. Apa aceasta scote acum la ivaiá tot ceea ce a înghițit mina în decurs de vreo opt decenii, mai cu semă ce a înghițit la 1849. Scoterea acesta la ivelă produce o lume întregă de curioși, care mai cu semă de la Sibiu aleargă să vadă, ce mai dă „Ocna cea pustie“ din sânul său. Curier judiciar (TRIBUNALELE STREINE) AMORUL CARE UCIDE înaintea curții cu jurați din Vaucluse (Franța) si a înfățișat zilele trecute procesul individului Charlet, asasin al tinerei Martha Cottrant. Erau țârani amândoi. Charlet era înamorat de Martha, dar fata nu voia să știe de dânsul. Când flăcăul văzu că orice încercare de a se face iubit de iubita lui era zadarnică își puse în gând să mora d’împreună cu ea. In ziua de 25 aprile, după ce lăsă acasa, pe masă, un fragment de foileton de ziar ce purta titlul „Amorul care ucide“, Charlet mnamat cu un ciocan și cu un briduse duse să se ascundă în dosul porții de la casa Martei, înainte de a sosi aceasta de la câmp. In momentul în care tinera fată intră în curte, se repezi spre dânsa și-î dete mai multe lovituri de ciocan cari o întinseră mârtă. Apoi, duse cadavrul în bucătărie, se întinse alături și-și tăie vinele de la braț cu ibriciul. Peste vr’un coș, se întorse acasă și tatăl fetei găsi pe flăcăii leșinat lângă corpul Martei. Bunul om, uitând orice drept de răzbunare, dădu ajutor tânărului, chemă un medic și astfel, lui îi pute mulțămi ucigașul că, după o lungă chaie pricinuită de pierderea enormă de sânge, să află azi iar sănătos. Charlet, acordându-i-se împrejurări ușurătore, a fost condamnat numai la opt ani de muncă silnică. Duel cu arcanii Din San Antonio, Mexic, se vestește despre un duel cu adevărat teribil. Două tineri văcari, Corasso și Namanepa, luându-se la ceartă, au hotărît să tranșeze neînțelegerea printr-o luptă cu arcanii. Lupta se făcu astfel: Adversarii încalecă pe cei mai buni cai ce au la îndemână și, înarmați fiecare cu un arcan, caută să prindă pe adversar și să-l sugrume. Cei doui tineri se luară la luptă , fiind amândoi mlădioși și riguroși, duelul a durat mult. In sfârșit, Corasso reuși să arunce arcanul în gâtul lui Namanepa și o luă la fugă pe câmpie, târând după iei pe adversarul învins până când acestuia, frângându- i se grumazul, a rămas mort. Corasso a dispărut și autoritățile îl urmăresc. Amorezat de soră-sa Ni se scrie din Pesta. O afacere cum forte rar se prezintă, a ocupat luni poliția de aci. In urma unei denunțări făcute, agenții au arestat pe calfa de brutar Gaspar Zitnic, care încercase să siluiască pe soră-sa, amenințând-o cu moartea dacă va rezista. Sora lui Zitnic e măritată... Doctorii chiemați să examineze pe Zilnic, au constatat la fei o pasiune fără Mu pentru soră-sa. Bietul nebun a fost predat unui institut de alienați. Se speră că va putea fi vindecat. Miluire în tren Un fapt nemaipomenit de revoltător s’a petrecut pe calea ferată care duce la Rostov pe Don, în Rusia. Soția unui comerciant de acolo, se întorcea din Germania cu fiica sa, o fată forte frumoasă, de 17 ani. Ele voiajau în clasa III. La un punct, fiind foarte obosite, mama se rugă de conductor să le cedeze compartimentul lui separat pentru câteva ceasuri ca să poată dormi puțin. Conductorul primi și d-nele intrară în compartiment. Abia se culcaseră, când ușa se deschise și conductorul intră însoțit de cel care unge roțile vagoanelor. Cei doui bărbați făcură propuneri murdare fetei care îi respinse cu indignare. Atunci bestiele se aruncară asupra fetei și cercară să o siluiască subt ochii mamei sale. Fata isbuti să se desfacă din mânele lor și sări din tren, care atunci mergea cu mare iuțeală. Mama sări și ea. A doua zi dimineața, cele două femei fură găsite în câmp, greu rănite, și duse la spitalul din Elisabetgrad. Criminalii au fost arestați. INTAMPL4RI din CAPITALA Dezertor S’a condus la comenduire Dim. Mateiu fiind dezertor din armată. încercare de Sinucidere Femea Luxița Ioniță Stan din strada Vaselor No. 15 a voit a se strangula, dar a fost surprinsă de bărbatul ei. Cal și câine rătăcind S’a condus la secția 44, un cal murg, și la secția 18 un cățel de rasă engleză, găsit rătăcind pe stradă. Ciclon in Germania In Oldenburg, ducat din Germania, a bântuit în ziua de 25 Iunie, după amiazi, un ciclon teribil. Cerul se întunecă d’odată încât era aproape noapte. Apoi se auzi un soi de muget înfiorător și prelungit. Ciclonul a rupt și a dezrădăcinat arbori puternici, a descoperit case și a făcut mari pagube în vite. Oameni n’au pierit. Sinucidere crâncenă Ni se scrie din Berlin. In Georgenkirchstrase locuia o fată ca de 20 ani, Auguste Volkman, care de mult timp dădea semne de smințenie. In noaptea spre 25 iuniu, într’un acces de nebunie, Augusta cercă să’și curme viața. Ea se puse în pat și de pe foc cearșafurilor și pernelor. Dar, nemurind repede și flăcările pricinuindu-i dureri nesuferite, ea fugi din pat și recurse la alt mijloc, își taie arterele. Văzând că nici așa nu moare repede sări pe fereastă, de al doilea caz unde locuia. N’avu noroc nici cu a treia metoda, căci trebui să mai sufere câteva ceasuri până să-și dea sufletul. Dramele adulteriului D. Donelli,negustor bogat din Verona, descoperind dintr’o scrisoare ascunsă într’un sărtar, că nu numai femeia sa îl înșela cu un tînăr student de 17 ani, dar că și făcuseră împreună un plan să’l otrăvească, chemă pe femeea sa și, după o scenă teribilă, îi declară că o gonește din casă și o va denunța parchetului. Dna Donelli, după acestă convorbire, găsindu se singură se aruncă pe fereastra situată la etajul al doilea. Fu ridicată cu amândouă piciorele sfărâmate. Medicii nu cred s’o poată scăpa. Nenorocita, înainte d’a’și împlini fatala hotărîre, scrisese cu creionul urmatorele rînduri adresate bărbatului ei : „Temistocle. — o să mă omor, iartă-mă. Greșala a fost mare, dar pedeapsa e și mai mare. Iubește pe cei doi copii ai noștri, sunt ai tăi. In fața morții nimeni nu minte. Nu’i învăța să’șî blesteme mama!“ Această dramă trista a impresionat adânc întreg orașul. D. Donelli e de 50 de ani, nava stă-sa de 24. Trăsniți în biserică O adevărată catastrofă s’a întâmplat duminica trecută la Trovo, provincia Padovei. Slujba începuse și biserica era plină de credincioși. De o dată o furtună grozavă izbucnește. Trăsnetul cade asupra bisericei, o notă într’o secundă pe cei doi preoți cari slujari și rănește grav un mare număr de asistenți. Ceilalți se grămădiră, coprinși d’o îngrozitóre panică, spre ieșiri; cu tóte astea alte victime n’au mai fost. — Vineri o catastrofă aprópe analogă s’a întâmplat la Nemcau lângă Austerlitz. Trăsnetul a căzut asupra bisericei unde erau adunați numeroși credincioși. (Nemean e un loc celebru de ppregrinagiu) Mulți au fost grav contuzionați. Un copil de nouă ani a fost omorît lângă părinții săi. Altarul și alte obiecte de cult au fost distruse. Un sfat pe zi Cum să faci ghiață vara Procedeul e foarte simplu : amestecă acid sulfuric slab cu sulfat de sodă cristalizat, în chipul următor: ia 7 părți de acid sulfuric cum se găsește în comerț, amestecă 1 cu 5 părți de apă într-un vas de pământ smălțut. Amestecul se va încălzi tare, lasă 1 să se răcească. Ia din această amestecătură o jum. kilogr și adaogă lla 2 kilgr. de sulfat de sodă cristalizat, se va produce numaidecât o răceală foarte mare. Apa conținută într-un vas de porțelan, pusă în contact câteva minute, nu va întârzia a îngheța. Afacere misterioasă Ni se scrie din Presburg. O afacere misterioasă de duel face obiectul tuturor convorbirilor aci, de câteva zile. Vinerea trecută, contele Francisc Komorowsky, senior de Liptowa și de Orava, senior ereditar de Luczyce în districtul Borkiew, a murit fără veste pe stradă, după tote aparențele otrăvit. Contele Komorowsky refuzase cu o zi înainte să se bată în duel cu un necunoscut ce l provocase. Cei doi martori ai adversarului său îl provocaseră la rândul lor: îndoua întâlnire trebuia să se întâmple a doua zi dimineață Contele era forte iubit la Presburg. El servise cu gradul de maior in armata franceză și pierduse un picior în lupta de la Gravellote. Era decorat cu crucea legiune de onoare. HAZ La un pictor. Portretul domnei e gata; a invitat pe o prietenă să -l vadă. — Nul așa, îi zice, că sunt grozav de urîtă pe pânza asta ? — Firește. Știri prin poștă Subscripția pentru monumentul lui Bismarck s’a urcat până acum, după cum ni să scrie din Berlin, la suma de 459,098 de mărci.* * * Bismarck, cu tóte dezmințirile, va face o călătorie în Anglia, îndată ce Wilhelm se va întorce de acolo. Fostul cancelar va Vizita și Scoția.* * * In Statele Unite din America domnește de câtva timp o căldură escesivă. Arșița soarelui ie așa de mare încât mulți omeni mor. Tabla lui Traian din pasul Cisian, pe țărmurele sârbesc, după cum din nou se scrie, este rău batjocorită și periclitată de către pescarii sârbesci. Anume aceștia s’au îndeletnicit să facă foc sub ea, astfel că fumul a înegrit cu desăvîrșire acest prețios monument, încât deja nu se mai poate citi inscripția. Dica va mai continua aceasta barbarie, vestiti „Tabula Trajana“ în curând nu va mai fi.* * * La New-York se va deschide în curând un teatru de opera chinezească, care se va numi „The China town, music hall.“ Și chinezii De-am în trecut. * * * Dio Buenos-Ayres se anunță că Ion Ortb (fostul arhiduce Ioan de Austria) a refuzat primirea ceremonioasă ce i-o pregăteau mem* * * Duminecă, 1 (13 iulie) 1860 buni colonii austriace de acolo. Arhiducele va face în curînd un transport de salitră pentru o casă comercială engleză. * * * Ca să se vadă ce sentimente ale radicalii șerbi pentru ex-regele Milan, relevăm următoarele linii dintr’un ziar din Șabat: „Milan face gălăgie pentru că are nevoie de parale, să-I dea guvernul 150.000 de lei și să se ducă cu Dumnezeu“... * * * Din Petersburg vine vestea că guvernul rus a oprit pe locuitorii de la graniță să’șî mai trimită copii la școalele vecine din Germania. Asemenea s’a oprit importarea de cărți de școală nemțești. v * . * Se scrie din Varșovia că concentrarea trupelor rusești în Polonia e terminată. Generalul Gurko a luat comanda acestei armate care se compune din 202 batalioane de in .*fanterie, 135 escadroane de cavalerie, 410 tunuri, 13 piese de artilerie și 20 cadre de rezervă.* Nișă scrie din Neapol: Direcția Băncei de aici a descoperit un deficit de mai bine de jumătate de milion la sucursala din Cosenza. S’au arestat, caierul Girolamo Marlini, contabilul Gatti Luigi și paznicul bâncez Giovani Siriani. Se zice că în furt sunt implicate niște personagii înalte.* Este o companie din Londra a încheiat contract cu guvernul sîrbesc pentru înființarea unei fabrici de conserve din carne de porc. In primul an, fabrica s-a obligat să taie 100,000 porci, în al doilea 150,000, și așa mai departe până la 300 000 porci pe an. Fabrica va fi instalată la Niș. Societatea e scutită pe 10 ani de impozite și vamă. I s’afi acordat și alte avantaje. Societatea a depus o cauțiune de 125.000 de franci. * * * Nică scrie din Cluj: In zilele de 22 și 23 Iunie au fost, în toacă Transilvania, cumplite furtuni. Piatră colosală a căzut în 72 de comune din districtele Cluj, Solnoc, Dobâca, Hunedara, Turda, Cic, și Murăș Turda, îngropând frumosele speranțe ale agricultorilor. Pagubele se urcă la peste un milion de fiorini,— vr.o 2 și 1 i milione de franci; numai o parte neînsemnată a arăturilor a fost asigurată Lucruri din toată lumea O aventună hazlie.—Se știe că s’a ținut de curând la Petersburg un congres asupra reformelor de adus temnițelor; rușii se ocupă de instituția închisorilor în loc să"rș se gândească la instituții de alt soiü de care au cea mai mare nevoie; e și firesc. In sfârșit, unul din delegații francezi la acel congres, sculânduse într’o seară de la masă, după ce băuse cam mult își făcu idee să studieze prin el însuși închisorile rusești și crezu că cel mai bun mijloc era să facă așa ca să fie arestat. Se duse într’o mahala depărtată de centrul Petersburgului și acolo începu să cânte în gura mie și să joace pe stradă. Trecu astfel pe lângă mai mulți gardiști fără ca aceștia să ’î zică ceva sau măcar să ia în băgare de samă. Vădând așa, începu să se lege de trecători, pentru a’și ajunge scopul. Prefăcânduse beat de tot și cu piciorele moi, isbi mai mulți trecători, iar când aceștia zicealtceva, începea să’i înjure, în tote limbile și să’i amenințe cu pumnii. Trecătorii în loc să se supere făceau haz de el dimpreună cu polițiștii. Văzând delegatul că nu isbutește zici cu asta, se trânti în mijlocul stradei și începu să râcnesc, să țipe, să urle ca un damnat, tăvălinduse pe petre. Atunci un gardist (Garaciovoi) își dete osteneala să se miște de la locul lui și apropiinduse încet de bețiv, îl zise rîzând : — Foarte bine, francezule, ești cam beat, dar nu face nimic, asta nu se întâmplă la 4 toți. Fă ți cheful pe de deplin. Insă te sfătuesc să te tăvălești pe trotuar ca să nu te calce vr’o trăsură UI DUEL CU SILI SAD O CĂSĂTORIE DESPORUNCEALA Mar© KOMÁN de ©enaație. Dar oricare ar fi fost condamnat, tot așa ar fi suferit. Și’5 venea câteodată sărmanei femei accese de desperare gândindu-se la fatalitatea orbă care, in tota viața, urmărise pe Jacques. Acest copil chiar în ziua nașterii lui a fost victima unei premeditări oribile. Fusese lipsit de mângâierile mamei. Viața se scursese mizerabil, luptându-se ca să trăiască de azi pe mâine. Apoi, după atâtea cruzimi, cerul pare că devine mai milos. Jaques se apropie de ea fără ca s’o cunoască. Dar ea găsește în el trăsurile apă dată atât de dragi ale lui Julien Rémondes și ea începe să-l iubească și îl iubește cu toată acuzarea ce se aduce lui Jacques când cu scena de la cercul d’Antin. S’a împotrivit acuzării acesteea. A apărat pe Jacques, cu toate că nu știa că ’i plătește așa, puțin din iubirea ce i datora. Și viața s’ar fi strecurat, liniștită de sigur, dacă n’ar fi fost vîrîtă iar în tragedie. Jacques e fiul său și fiul său e amenințat de pedepsa cu morte. Nu și-a găsit copilul decât ca să-l piarză! Astfel pe Jacques soarta îl ursise de la naștere nenorocirei, unei morți care îi va umple pentru totdeauna de rușine numele și amintirea sa !.. Unde e dreptatea? Și în casa ei, era silită dacă nu să și ascunză neliniștea—de oarece Bernard era tot în închisoare,—cel puțin să pară asigurată în privința soartei fiului sau. Trebuia să imite pe colonelul de Cheverny care nu’i iertase lui Jacques afacerea de la cercul din strada d’Antin și care văzându-l acuzat de o crimă așa de gravă, cum e omorul unui ofițer, zisese Margaretei : — E un băiat perdut !... Mi e cu neputință să-l scap. Ce să fac ? Trebuie ca unul să fie sacrificat Și prefer ca Bernard să scape. Negreșit, sub indeferența acestor cuvinte, ascundea multă neliniște și cu toată asprimea disciplinei militare, tot mai avea o rămășiță de iubire amestecată cu părere de roü Sperase să facă din copilul ăsta un om... Și era supărat pe el că îi distrusese această speranță de două ori, își vedea nevasta așa de dezolată, așa de obosită, că încerca adesea s-o întărească. Lasă, Margareta, că o să se potolescă toate. Bernard o să scape din afacerea asta. Bernard era în casa lui, în pavilionul ăsta. Nu se nici o cursă din partea sa. In contra lui nu s’a putut aduna nici o probă. Se acuză, așa se, dar din devotament, un devotament pe care îl înțeleg .. Da, îl înțeleg, i-am ghicit motivul. Și fiindcă contesa se uita la el: — E frumos, e cavaleresc. Iubesc pe Bernard și mai mult, dar devotamentul său e zadarnic... Jacques mi a scăpat viața de două ori în Tonkin... Bernard ar vrea, cu risicul d’a se pierde, să-i scape și el vina.. Și după ce suspină cu putere de roți: — Intr'adevĕr cei doui copil erau născuți să se iubească și să se ajute mutual în aspra viață militărească.. îmi pare rău.. Răh îmi pare !... Ah ! pe când colonelul vorbea astfel, cum ar fi vrut Margareta să se arunce la piciorele lui. și că’l strige într’o criză de lacrâmi. — Iubește pe Jacques. E demn de iubirea ta. N’a greșit nici o dată. E. ca și în trecut, soldatul cinstit, mândru și bun pe care tu l-ai cunoscut. A suferit fără să se plângă când a fost acuzat. Sufere și astăzi încă dar dacă judecătrii militari îl vor condamna, toate inimele de mumă îl vor erta. Jacques e o victimă. Și în adevăr, nenorocita mumă ajungea să se între dacă mai putea să ascundă adevărul bărbatului său. Abidacă mărturisirea greșelei d’altă dată, ar putea fi de folos lui Jacques, cu cât bucurie s’ar sacrifica făcând această mărturisire. Ar înfrunta mânia colonelului, disperarea, pedeapsa chi r, p dipsinduse singură. Sigură că a scăpat pe Jacques, și ar recunoște dreptul de a muri, afara numai dacă n’ar erta o Gorges în generoasa-i mărinimie. Dar mărturisirea o să sdrobească inima acestui om scai așa de încercat, și n’o să serve la nimic ! .. Mm bine eri să tacă. Dupe scene de felul acesta Margareta, sleită de puteri și ne mai putând să-și ascundă suferința, se ducea în odaia ei ca să plângă în liniște. Siu se ducea la Bernerette și sta ceasuri întregi ca să se uite la bolnavă, slabă încă și tot în pat, cu tote că medicii erau siguri s’o scape. La Paris pe bulevardul Hausman, la Marjolaine, aceleași lăcrămi, aceeași neliniște, aceeași desperare. Și nimeni s’o mângâie, s’o întărească, nimeni să plângă cu ea. Când s’a întors în bulevardul Hausmann, a găsit o serviere care sosise de mult. Scrisórea era de la unchiul Cesar. Bunului om nu’i plăceau fraiele, căci scrisoarea nu era mai lungă ca cea pe care o primise Jacques în închisoarea de la Châl008. Zicea numai atât: „Dragă Marjolaine, știu tot ce s’a petrecut, nu numai din scrisorile tale, ci și din A „ziare cari ah itorisit omorul lui Gironde, *1 „precum și că și din informațiile mele per „sonale. Nu te mira dacă nu mă găsești acasă „Când te vei întoarce. Am plecat din Paris. „Nu te dispera așa de mult de soarta lui „Jacques. Earánul teh unchi” îți zice: A* „încredere și curaj.“ (Va urma) 190