Universul, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 279-301)

1890-12-01 / nr. 279

Universul No. 279. gomirești, județul Tutova, voind a bate niște pene la moră, a fost apucat de mă­selele relei și omorît imediat. Fabrică arsă S’a aprins fabrica de bețe de chibrituri din orașul Piatra, județul Neamțu, proprie­tate a d-lui Șmil Herspovici, situată la marginea orașului, și cu tate ajutorele date a ars cu desăvîrșire. După constatarea fă­cută, focul ar fi isbucnit din năuntru. Pa­gubele se urcă la suma de lei 25.000. Fa­brica este asigurată la societatea „Dacia- România“. Ucigaș din nervositate De o nervositate excesivă pare a fi, după câte citim în „N. Y. Herald“, Mr. Algenor Dickson din Texas. Gentlemanul acesta se afla zilele trecute întrun tren care se ducea la Chicago. In vagonul în care se afla Mr. Algenor se instalase o doică cu un copil mic, care fă­cea un zgomot infernal. Mr. Dickson, care citia într-un colț al vagonului un jurnal, părea foarte contra­riat de aceste țipete și din când în când ridica ochii de pe gazetă pentru a arunca o privire fulgerătoare asupra copilului și doicii. — Fă pe maimuțoiul să tacă din gură, strigă el în sfârșit, aruncând ziarul la o parte și înaintând amenințător către doică. — Nu pot, domnule, respinse doica, nu știu cum să’l fac să tacă. — Știu eu cum... strigă atunci Dick­son spumând de furie. Și apucând copilul de picioare, îl smulse din brațele doicii și-l aruncă afară prin geamul vagonului. Cei­l’alți pasageri săriră asupra uciga­șului, îl legară și, la prima stație ce veni, îl predară autorităților. D’ale armatei D. Manolescu Alexandru, adjunct clasa I, este înaintat sub­ intendent militar la administrația centrală, ca șef al direcțiunei VI administrative. — D. Popescu Ioan, adjunct clasa II de la intendența diviziei IV de infanterie, e­ste înaintat la gradul de adjunct clasa I. — Medicul de batalion stagiar doctor Eremia Ion s’a înaintat la gradul de me­dic de regiment clasa II, trecându-se în rezervă. — Medicul veter­inar de escadron Ganea George este înaintat la gradul de veteri­nar de regiment, trecându-se în rezervă. —- Medicul de batalion stagiar doctor Țiie Dimitrie, din regimentul 5 linie, a­­flat în concediu de patru luni, pentru in­terese familiare, se mută în regimentul 4 linie. — Sub­ chirurgul Buță Ion, din perso­nalul sanitar și de administrație (spitalul central), este avansat la gradul de medic de batalion în același serviciu­­ la spitalul Iași. ■—• Veterinarul de escadron cu stagiu Focșa Niculae, din regimentul 2 călărași, se primește în armată cu gradul de vete­rinar de escadron în același corp. O cursă scumpă Din Paris ni se scrie: La 1 Februare, a. c, d-l Paulat luă în apropiere de magazinul Bon-Marché o tră­sură pentru a se duce la Passy. Pe piața Alma, calul trăsurei se speriă, luă vent și izbi trăsura de un stâlp de fe­linar. D. Paulet fu aruncat pe pavagiul, unde rămase leșinat. Fu transportat la sine acasă și medicii constatară că rotula piciorului drept îi e sfărâmată. Cinci luni trebuiră să trecă până ce pi­ciorul se i se vindece, dar d. Paulet nu scăpă numai cu atâta. Frigurile pricinuite de rană redeșteptară un catâr vechi și de bronh­iî și până să-i trecă și catârul, bol­navul trebui să mai stea încă 5 luni. Zilele tre­zite în sfârșit, d. Paulet putu să se cobore din pat și primul drum ce -l făcu fu la tribunal, pentru a reclama o despăgubire de 60.000 de franci de la „Compania trăsurilor“ din Paris. Tribuna­lul îi acordă o despăgubire de 30.000 fr­­ Iată o cursă cam scumpă... pentru Com­pania trăsurilor. O en­d ete.!”© pe zi A fi părinte este a fi pedagog, dar pen­tru a măsura puterea copiilor n’a fi toți pe­dagogii cântare. Sclavii altó iu Brasilia Nu e mult de când am anunțat că un redactor al ziarului „Furier Varșavski“ d. Drgasinski deghizat în haine de țeren, s’a îmbarcat pe o corabie care transporta emigranți în Brasilia. Azi găsim deja în ziarul în gestiune pri­ma corespondență trimisă de d. Digasinski de pe insula Tenerifa. Soarta emigraților e descrisă cu culorile cele mai negre. Prețurile ce li se iau pe vapor pentru mâncare sunt enorme și, ce e mai revoltător, e că sum­ele cheltuite de emi­grați pe timpul călătoriei se trec în con­tractele lor cu datorii făcute către plan­tatorii brazilieni. Ei vor trebui să muncească cel puțin o jumătate de an ca să plătească numai mân­carea ce li s’a dat pe vapor. In Brasilia și mai cu seamă în locurile bântuite de fri­gurile galbene e o lipsă mare de lucrători și, din cauza aceasta, cei ce pot să-i păcă­lească pe țerani și să-l înduplece ca să e­­migreze în Brazilia, primesc premii însem­nate de la plantatori. După d. Drgasinski, toată emigrațiunea la Brasilia e un co­­merciu deghizat de sclavi albi. U­n­ proverb Florile gloriei cresc numai pe câm­pu meritului. (Abisinian). O ținte, vie Din Londra ni se scrie: Bridget Smith, un țeran din Boston, du­­cându-se Sâmbătă dimineța în oraș, căzu fără de veste cu peptul străpuns de un glonț și rămase mort pe șosea. Se făcură cercetări și se constată că glonțul venea de pe un câmp unde o com­panie de soldați făcea exerciții de tra­gere la țintă cu arme de repetiție. Se vede că proectilul ricoșase de o pe­tră, căci ținta se afla într-o direcție cu to­tul opusă de locul unde căzuse Smith. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Lucruri pierdute S’a depus la cancelaria Bat. ser. de oraș, un registru mic, în care se află mai multe însemnări, găsit pe strada Academiei de serg. cu No. 58. Idem una furcă de fier cu trei colți, gă­sită pe strada Regală de serg. cu No. 175. Călătorie Gheorghe Constantinescu și Marinescu Vasile aveau poftă de călătorie. Numai geamantan le lipsea. Fără să stea mult la gânduri, iei afi pus mâna pe un geamantan din prăvălia No. 52 din str. Carol. S’afi călătorit onorabilii... până la secția 5. Puntu Iudit Nea Ștefan Constantinescu, din strada Radu Vodă, hamal de meserie, bizu­indu-se pe forța dumnealui mu­sculară ce-a căpă­tat’o în exersițiul funcției, a ridicat din­tr’o dată de la d. I. Borănescu 13 găleți de alamă, toate noni-nouțe și ca să’și a­­rate și agilitatea picioarelor, a luat’o și la picior. Dar nea Ștefan uitase că No. 13 e pun­tul dracului și dracii î-a jucat pozna. Al dracului drac­ l’a trimis la secția 1 cu găleți cu tot, unde stă și acum , în mi­jlocul lor ca Daniel în mijlocul leilor. — 2 — Deschiderea Parlamentaloi Italian (Prin fir telegrafic) Roma, 28 Noembra. Deschiderea parlamentului s’a făcut prin­­tr’un discurs în care Regele salută cu bu­curie și încredere noua Cameră, pe care națiunea a ales’o confirmând­­ ast­fel cre­dința sa în instituțiunile liberale, arătân­­du-se unită, hotărîtă, pătrunsă de datoriile și drepturile sale, tare în convincțiunile sale, explicită în­ voința sa. — Italia, do­bândește în străinătate o autoritate din ce în ce mai mare și din ce in ce crește acest respect care este întâia garanție de pace. —Credinciosă în alianțele sale, cordială în amb­ițiile sale,­ sinceră în dorința sa de a îmbunătăți în­tot­deauna raporturile sale cu toate puterile, Italia vede cu mulțumire că ori­ce pericol de complicațiuni străine este împrăștiat­ și că prevederile cele mai liniștitoare se răspândesc și se afirmă în toată Europa. Parlamentul este chemat a îndeplini o lucrare esclusivamente pa cinică : legile pen­tru buna stare a lucrurilor vor fi sarcina principală a noii sesiuni. Regele se felicită că intrarea principelui în Senat coincidă cu momentul când aceste legi vor fi dis­cutate. Reorganizațiunea militară fiind săvârșită în limitele trebuințelor apărării naționale, Italia se simte sigură de ea însăși, Regele recomandă soliditatea finanțelor. • Parlamentul va ști să găsească prin e­­conomie în serviciile publice, prin reorga­­nizațiunea impositelor actuale toate resur­sele îndestulătoare pentru a realiza echi­librul. Regele termină amintind că, după tradi­­țiimile casei sale, el va menține puterea civilă, va garanta în­tot­dea­una drepturile religiunii strămoșilor săi fără a vătăma de altminterea pe acelea din alte culturi, dar nu va permite ca în scopuri politice să se atingă de­ autoritatea sa suverană în nu­mele religiunii. Italia este pentru toți un gagiu de pace și de libertate, gata să pri­mească ori­ce reformă privitoare la binele poporului, a cărui iubire este baza tronului. Regina asista la ședință în tribuna re­gală.— Jurământul Principelui regal și a ducelui d’Aosta ca senatori au­ fost forte aplaudate.­Discursul Regelui a fost în­continuu aplaudat, mai cu seamă în pasa­­grele privitoare la alegeri, la pace, la ches­tiunea religiunii și la puterea monarhiei italiane. La intrarea și la eșirea familiei regale din sală, deputații și senatorii i-au făcut mari ovațiuni.—Cortegiul regal a fost a­­clamat călduros pe tot drumul TDix "tefeit ]g>@ zi Ca să fabricați vin amar tonic și diges­tiv, puneți într’un litru de vin alb o infu­zie de 5 gr. rădăcină de gențiană și cinci de scoarță de chinină. După o m­acerație de o zi, se se adaoge 2 grame de pepsină. Să se ia în doze de două trei grame. Știri prin poștă Franța. — Ni se scrie din Paris că teatrul din Clermont-Ferrand s’a aprins cu un ceas după terminarea reprezentației. Un pompier a murit. — Un act de sacrilegiu cum rar se po­menește s’a comis la Nancy. Niște mize­rabili, afi intrat într’o biserică, afi spart casa „pentru milă,“ afi furat argintul de pe­ icoane, pe care le-afi dat jos, murdă­­rindu-le cum nu se poate spune. Apoi afi fugit, dupe ce făcuseră în cur­tea bisericei un foc mare din lemnul icoa­nelor. Ei sunt căutați de justiție. — Ni se scrie din Paris că Pierre Guil­laume, în vârstă de două­zeci și cinci de ani, om de echipă la gara din Contrexeville, voind să se coboare dintr’un tren de măr­furi, a căzut sub vagoane. Capul și cu li­nierii i s’a fi despărțit de corp. Nenorocitul lasă o văduvă aproape de a naște. Italia. — La Veneția s’a găsit mort, subt fereastra locuinței sale, căpitanul de corabie Scarpa. Iei­i era foarte real stâlcit. Ancheta a stabilit că Scarpa s’a aruncat pe fereastră, în urma unei scene de fa­milie. — Menotti Garibaldi s’a unit cu comi­tetul constituit pentru agitație în favorea divorțului. — Cu începere de la 18 Decembrie s’a modificat orarul pe linia ferată medite­­rană. S’afi făcut mari îmbunătățiri în co­municațiile Piemontelui și Lombardiei cu Roma. Călătoria de la Milan la Roma va dura de acum numai 13 ore. — La Florența s’a fi făcut inoculații cu limfa Koch la 12 bolnavi, care azi se află într’o stare satisfăcătoare. — Cercul republican din Brescia se pre­gătește să serbeze și anul acesta cu mare pompă memoria lui Oberdauk. * * * Germania. — Criza, în înaltul cler pro­testant din Berlin, nu s’a potolit cu retra­gerea cunoscutului predicator Stöcker. Ni se scrie acum din Berlin că și prezidentul consiliului superior bisericesc, d­r. Herures, a demisionat.­­ Funcționarii de la telegraf, poștă și căi ferate a fi petiționat la împăratul ca să li se acorde odihna de Duminică, îm­păratul a recomandat petițiunea guvernului, care a răspuns petiționarilor că, în intere­sul general, cererea nu li se poate sa­tisface.­­ Toată lumea ie surprinsă și mișcată de circulara episcopului Kopp, care de­nunță că’n diecesa sa există o societate „organizată în regulă“ pentru a depune jurăminte false la procese civile, comer­ciale și chiar criminale. Austro-Ungaria.—Luni dimineța, mare emoțiune pe bulevardul Waitzner din Pesta. Catedrala era învăluită în fum și mii de omeni se adunaseră. Incendiul a fost po­tolit la vreme. — O scenă ne­mai pomenită s’a petre­cut în templul izraelit din Bombadlegane, Pesta. O pereche venise să se cunune: înainte ca preotul să fi început a oficia, mirele ceru miresei să treacă pe numele șef, averea ei mobiliară. Mireasa refuză și nuntașii eșiva din templu certându-se. — Ni se scrie din Viena : De câte­va zile se urmează negocieri între primul-mi­­nistru Taaff­e și șeful bătrânilor cehi, Rieger. Contele Taaffe a declarat că gu­vernul nu mai poate face nici­ o concesiune Cehilor.* * * Rusia.—Din Petersburg se scrie că gu­vernul rus a deschis concurs pentru­ fa­bricarea unei mari cantități de erica de pușcă fără fum. . Ar fi vorba să se înființeze, de socie­tăți cari vor primi condițiunile puse de guvern, fabrici la Petersburg, Cernigov și Calaui. Fabricele aceste ar trebui să dea pe an 25.000 puncturi material necesar fa­­bricărei erbii de pușcă fără fum. Cele mai bune dintre planurile ce vor fi trimise gu­vernului vor fi unul premiat cu 5000 ru­ble, iar un altul cu 1500 ruble. * * * Anglia. — Ni se scrie din Londra cum că d-nii Dillon și O’Brien, cum și alți de­legați irlandezi, a fi hotărît adunarea de subscripții publice pentru susținerea par­tidei lui Parnell. O mare propagandă de rehabilitare se va începe în curând. — Tot din Londra ni se scrie că cele două­ fracțiuni ale partidei irlandeze vor ține o ședință secretă, în care vor declara ori resboiri sau pace.* * * Belgia. — Corespondentul nostru din Bruxelles ne scrie: V'am pomenit despre furtul unei sume de 175.000 de franci în vagon. Se zice că acest furt nu l’a­­ comis pe teritoriul bel­gian, ci pe cel olandez. Răspunzător de pagubă va fi prin urmare, acest din urmă * * * Spania.—La Valenia, niște răufăcători necunoscuți s’afi încercat să arunce în aer palatul archiepiscopiei. Sâmbătă, 1 (13) Decembre 1890 Ei, însă, n’au izbutit de­cât să dărîm­e un colț al casei, în care din fericire nu se afla nimeni. Toată vecinătatea a fost spăimântată de zgomotul detunăturii. Lucruri din toti lumea« Un câine explorator».­­ De curând a murit un câne care -și căpătase o adevă­rată celebritate prin explorațiunile sale în părțile polare. Numele lui era Bob, era de origină daneză și proprietarul lui era un englez, d. Steghen. Animalul călătorise pe lângă polul Nord în 1881, 1887 și 1889. In cea dintâi din aceste călătorii, când Evian, corabia pe care era îmbarcat, fu îm­presurată și strânsă de ghețuri, Bob hrăni echipagiul în curs de luni d­e­ zile cu carne proaspătă. Era foarte deștept. El ră­­tăcia pe câmpiile de ghiață și când dădea peste urși albi se prefăcea că fuge de dânșii și-î aducea, ast­fel în bătaia gloan­țelor mateioților, ascunși după movili de zăpadă. Ast­fel a scăpat Bob pe o mul­țime de oameni de la moarte prin foame. Azi când densul e mort, o mulțim­e de naturalist­ adresează proprietarului condo­­leanțele lor cele mai sincere. O­amn scapă un om de moarte.— E știut că Seribe a fost un mare scriitor și Lacenaire un ucigaș de frunte. Ilustrul scriitor de comedii se afla în vestita sa vilă, cumpărată cu banii... pu­blicului care asistase la producțimile lui. Cel din urmă servitor pe c­are-l ținuse pe lângă sine, îi anunță o vizită chiar în momentul în care dânsul numera niște bafi­.. Pe bilet era scris ast­fel: „Carol Lacellaire, om de literau — E galben la față, și réti, îmbrăcat, a­­dăogă servitorul. — Poftește­ înăuntru, ordonă stăpânul. Ce s’a petrecut între acești douî omeni tot așa celebri, în părți deosebite, bine în­țeles ? De frică oare sa fi din milă Scribe a dat lui Lacenaire 100 de franci ? Faptul e că după opt zile Scribe citi­mu ziare înteia povestire despre întâia cri­mă a lui Lacenaire. Iar acesta mărturisi înaintea judecătorilor că dacă Scribe nu­ î dădea în ziua aceea 100 de franci, era să-l omoare chiar atunci, pe densul întâi. Vedeți în ce se ține norocul omului ? Numai întrun fii’ de pér. Curier judiciar (TRIBUNALELE STREINE) Un tribunal insul­tat.— Amenințare— Conflict între ziariști La curtea de apel din Roma a fost­i un mare scandal. Muncitorul Barnaba Mos­­cueci fusese condamnat la închisore de tri­bunal pentru un fapt pre­care; la apel se reduse numai un an din pedepsă ; atunci muncitorul se înfuria și începu să înjure pe judecători dându-le epitete de ucigași, hoți, șarlatani și era să sară la bătaie când fu luat pe sus de soldați.­­ La Spezia doctorul Attilio Vivanti a amenințat pe profesorul Caldi pentru că acesta refuzase de a se bate, în duel. După reclamația lui Caldi tribunalul a condam­nat pe înfocatul duelist la 500 fr. amendă și 5 zile de recoreală. — La Pavia se urmează un conflict ciudat între ziariștii de la ziarul „Corriere Ticinese“ și de la ziarul „La Plebe“. In urm­a unui articol, cei d’ânteî voiră să în­junghie pe unul din cei din urmă; mai târziu unul din aceștia pălmuiră pe nmiikgi din ceî-l’altî. Acum a fost între toțî o lupta^B cu cuțitele pe strada Garibaldi. Sunt greu­ răniți Achille Pesina, proprietarul ziarului „La Plebe“ și alți cinci redactori, din a­­mend­oue părțile. Curat ca în America. Un proces s’a pornit. 51 Jl . D. Moralescu care, prin gazete și întru­niri predica iubirea aproapelui până la cea mai extremă abnegațiune și dezmteresare 136­­ KM DRAGULUI IMM SS SENZAȚIE D-ra Poiteau se ridică, se duse de luă dintr’o mobilă zece bilete de câte­ o sută de franci și se puse în mâna femeiei zi­­cendu’î. — Iată o mie de franci. — Ce, o sumă așa mare! — Ia, dragă, ia! — Dar... — Ai patru nepoței și bunicelor le place să facă cadouri. Fosta oțelăreasă nu mai știu cum să mulțumească și se retrase. — Ori­cum, își zise d-ra Poireau după ce se gândi puțin, infom­ațiunea ce mi-a dat femeea aceasta ie prețioasă, și am în­ceput să crez că d-na Hubert a crescut singură copilul. „D-na Savouroux a declarat că i-a dat o mie cinci sute de franci, mai mult încă două sute de franci, într’o pungă de ar­gint, peste tot o mie șapte sute de franci... Cu suma aceasta putea să iasă din încur­cătură. „Ah !­ea trebuia să citească anunțul! „Dar ce interes are bogata d-nă Pal­mers, după bărbatul ei, ca să găsească pe fată ? „Oprește-te, Fanny Poireau, nu fii cu­­riosă, ca fratele teu­, să știi să respecți se­cretele de familie. X Dejun la flăcăi In săptămâna care urmă după întreve­derea d-nei Palmers cu d-ra Fany Poi­­reau, tenorul marchiz Gaston de Sarcey, pe care l’am prezintat cititorului în ziua serbătorii florilor, oferise prietenilor săi acel dejun de flăcăi de care vorbise lui Lucien de Vibronne, baronului de Vernon și la alți câți­va. Marchizul de Sarcey era încă în liceu când avu durerea să piardă pe tatăl șefi. De tînăr, se văzu stăpânul unei averi mari, o sută de mii de livre venit, dar a­­vea ca tutore pe mamă-sa, care știu să -l sustragă de la ore­cari influențe funeste, de la primejdiile la cari tinerii bogați sunt prea adesea supuși. Locuia în strad­a universității, unde o­­cupa un pavilion al otelului d-nei mar­chize de Sarcey.. Deja de mai mulți ani, se bucura de o libertate mare pe care o datora încrede­rei ce mama sa avea în el. Și nici nu abuza de această încredere. Crescut cu blândețe de marchiză, care -l adora, dar în principii severe, el știa ce datora nu numai lumei și lui însuși; vrea să devie demn de numele pe care ’l purta, și să păstreze neatinsă onoarea ce o avea de la străbunii săi. .. Avea prieteni, mulți prieteni și numerar ar fi fost și mai mare încă dacă, ajutat de mama sa, nu î’ar fi ales cu mare în­grijire. Toți sau mai toți erau­ din aceiași so­cietate ca el, și dacă nu erau potriviți în privința averei, toți erau­ bine crescuți și de o purtare fără imputare. Nu se va mira dar nimeni, dacă, în ziua de care vorbim, două­zeci și două de băr­bați, toți flăcăi și tineri, invitați de mar­chiz, aveau să șară în jurul mesei sale. Cam cu greu­ se putuse hotărî Enric ca să primească invitarea d-lui de Sarcey , era nu numai trist, tăcut; era și sălbatic ; se speriase gândindu-se c’o să se arate într’o societate așa de numeroasă de tineri cari­erafi, îi spunea marchizul, floarea ti­nerimei pariziane. Dar cum să se împotrivească stăruinții afectuoase a d-lui de Sarcey? Cum să nu cedeze acestor cuvinte ale d-nei Palmers : — Dragă Enric, nu poți să te scuzi, fi­­ind­­că n’am nici o scuză; trebuie să pri­mești această invitare a d-lui marchiz de Sarcey. Gândește-te că d. Sarcey numai pentru tine a adunat pe prietenii săi. Poți să dorești o probă mai bună a prieteniei sale ? Dacă ai răspunde printr’un refuz, nu numai că ai înjura pe marchiz, dar prie­tenii săi ar putea să crează că’î despre­­țuește. Enric cedase, și își zise: — Ce urât o să’mî fie în ziua aceia! întâlnirea la marchiz era la unsprezece ceasuri și jumătate; la amiază, trebuia și să stea la masă. La două­spre­zece fără un sfert, toți in­vitații d-lui Palmers erau­ adunați în salon. Enric întârzia, și, așteptându’l, beau m­a­dora. Marchizul vorbea cu entuziasm de tîne­­rul american, și nu găsia destule cuvinte călduroase ca să’l laude. Il făcea cunoscut, mai nainte de a veni. Cu toate că tînerul întârzia, marchizul nu se temea ca o sa lipsească de la intru­­nire. Găsim în salonul marchizului pe tinerii pe cari i-am­ văzut vorbind la sărbătoarea fiorilor: pe baronul de Vernon, vicontele de Larmont, vicontele Lucien de Vileronne,­ marchizul de Vals­erre, tînerul de Lireux, apoi ,alții cu nume tot atât de sonore: contele d’Amblecourt, baronul Andre de Dianne, vi­­contele Jules d­e la Breche, Frédéric de Va­­lencion, Gontran des Ormeaux, Alexis de Poudraville, Fabien Dub­eil, pictor de mare talent, cavaler al legiunii de onore; un alt pictor tener; un sculptor cu viitor mare și două ziariști, cronicari foarte cunoscuți, foarte apreciați; un tenor inginer de po­duri și șosele ; un tener advocat, șef de cabinet la un minister; Albert Dumoulin, locotenent de geniu, Adrien de Lang, că­pitan de artilerie.

Next