Universul, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 279-301)
1890-12-01 / nr. 279
Universul No. 279. gomirești, județul Tutova, voind a bate niște pene la moră, a fost apucat de măselele relei și omorît imediat. Fabrică arsă S’a aprins fabrica de bețe de chibrituri din orașul Piatra, județul Neamțu, proprietate a d-lui Șmil Herspovici, situată la marginea orașului, și cu tate ajutorele date a ars cu desăvîrșire. După constatarea făcută, focul ar fi isbucnit din năuntru. Pagubele se urcă la suma de lei 25.000. Fabrica este asigurată la societatea „Dacia- România“. Ucigaș din nervositate De o nervositate excesivă pare a fi, după câte citim în „N. Y. Herald“, Mr. Algenor Dickson din Texas. Gentlemanul acesta se afla zilele trecute întrun tren care se ducea la Chicago. In vagonul în care se afla Mr. Algenor se instalase o doică cu un copil mic, care făcea un zgomot infernal. Mr. Dickson, care citia într-un colț al vagonului un jurnal, părea foarte contrariat de aceste țipete și din când în când ridica ochii de pe gazetă pentru a arunca o privire fulgerătoare asupra copilului și doicii. — Fă pe maimuțoiul să tacă din gură, strigă el în sfârșit, aruncând ziarul la o parte și înaintând amenințător către doică. — Nu pot, domnule, respinse doica, nu știu cum să’l fac să tacă. — Știu eu cum... strigă atunci Dickson spumând de furie. Și apucând copilul de picioare, îl smulse din brațele doicii și-l aruncă afară prin geamul vagonului. Ceil’alți pasageri săriră asupra ucigașului, îl legară și, la prima stație ce veni, îl predară autorităților. D’ale armatei D. Manolescu Alexandru, adjunct clasa I, este înaintat sub intendent militar la administrația centrală, ca șef al direcțiunei VI administrative. — D. Popescu Ioan, adjunct clasa II de la intendența diviziei IV de infanterie, este înaintat la gradul de adjunct clasa I. — Medicul de batalion stagiar doctor Eremia Ion s’a înaintat la gradul de medic de regiment clasa II, trecându-se în rezervă. — Medicul veterinar de escadron Ganea George este înaintat la gradul de veterinar de regiment, trecându-se în rezervă. —- Medicul de batalion stagiar doctor Țiie Dimitrie, din regimentul 5 linie, aflat în concediu de patru luni, pentru interese familiare, se mută în regimentul 4 linie. — Sub chirurgul Buță Ion, din personalul sanitar și de administrație (spitalul central), este avansat la gradul de medic de batalion în același serviciu la spitalul Iași. ■—• Veterinarul de escadron cu stagiu Focșa Niculae, din regimentul 2 călărași, se primește în armată cu gradul de veterinar de escadron în același corp. O cursă scumpă Din Paris ni se scrie: La 1 Februare, a. c, d-l Paulat luă în apropiere de magazinul Bon-Marché o trăsură pentru a se duce la Passy. Pe piața Alma, calul trăsurei se speriă, luă vent și izbi trăsura de un stâlp de felinar. D. Paulet fu aruncat pe pavagiul, unde rămase leșinat. Fu transportat la sine acasă și medicii constatară că rotula piciorului drept îi e sfărâmată. Cinci luni trebuiră să trecă până ce piciorul se i se vindece, dar d. Paulet nu scăpă numai cu atâta. Frigurile pricinuite de rană redeșteptară un catâr vechi și de bronhiî și până să-i trecă și catârul, bolnavul trebui să mai stea încă 5 luni. Zilele trezite în sfârșit, d. Paulet putu să se cobore din pat și primul drum ce -l făcu fu la tribunal, pentru a reclama o despăgubire de 60.000 de franci de la „Compania trăsurilor“ din Paris. Tribunalul îi acordă o despăgubire de 30.000 fr Iată o cursă cam scumpă... pentru Compania trăsurilor. O end ete.!”© pe zi A fi părinte este a fi pedagog, dar pentru a măsura puterea copiilor n’a fi toți pedagogii cântare. Sclavii altó iu Brasilia Nu e mult de când am anunțat că un redactor al ziarului „Furier Varșavski“ d. Drgasinski deghizat în haine de țeren, s’a îmbarcat pe o corabie care transporta emigranți în Brasilia. Azi găsim deja în ziarul în gestiune prima corespondență trimisă de d. Digasinski de pe insula Tenerifa. Soarta emigraților e descrisă cu culorile cele mai negre. Prețurile ce li se iau pe vapor pentru mâncare sunt enorme și, ce e mai revoltător, e că sumele cheltuite de emigrați pe timpul călătoriei se trec în contractele lor cu datorii făcute către plantatorii brazilieni. Ei vor trebui să muncească cel puțin o jumătate de an ca să plătească numai mâncarea ce li s’a dat pe vapor. In Brasilia și mai cu seamă în locurile bântuite de frigurile galbene e o lipsă mare de lucrători și, din cauza aceasta, cei ce pot să-i păcălească pe țerani și să-l înduplece ca să emigreze în Brazilia, primesc premii însemnate de la plantatori. După d. Drgasinski, toată emigrațiunea la Brasilia e un comerciu deghizat de sclavi albi. Un proverb Florile gloriei cresc numai pe câmpu meritului. (Abisinian). O ținte, vie Din Londra ni se scrie: Bridget Smith, un țeran din Boston, ducându-se Sâmbătă dimineța în oraș, căzu fără de veste cu peptul străpuns de un glonț și rămase mort pe șosea. Se făcură cercetări și se constată că glonțul venea de pe un câmp unde o companie de soldați făcea exerciții de tragere la țintă cu arme de repetiție. Se vede că proectilul ricoșase de o petră, căci ținta se afla într-o direcție cu totul opusă de locul unde căzuse Smith. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Lucruri pierdute S’a depus la cancelaria Bat. ser. de oraș, un registru mic, în care se află mai multe însemnări, găsit pe strada Academiei de serg. cu No. 58. Idem una furcă de fier cu trei colți, găsită pe strada Regală de serg. cu No. 175. Călătorie Gheorghe Constantinescu și Marinescu Vasile aveau poftă de călătorie. Numai geamantan le lipsea. Fără să stea mult la gânduri, iei afi pus mâna pe un geamantan din prăvălia No. 52 din str. Carol. S’afi călătorit onorabilii... până la secția 5. Puntu Iudit Nea Ștefan Constantinescu, din strada Radu Vodă, hamal de meserie, bizuindu-se pe forța dumnealui musculară ce-a căpătat’o în exersițiul funcției, a ridicat dintr’o dată de la d. I. Borănescu 13 găleți de alamă, toate noni-nouțe și ca să’și arate și agilitatea picioarelor, a luat’o și la picior. Dar nea Ștefan uitase că No. 13 e puntul dracului și dracii î-a jucat pozna. Al dracului drac l’a trimis la secția 1 cu găleți cu tot, unde stă și acum , în mijlocul lor ca Daniel în mijlocul leilor. — 2 — Deschiderea Parlamentaloi Italian (Prin fir telegrafic) Roma, 28 Noembra. Deschiderea parlamentului s’a făcut printr’un discurs în care Regele salută cu bucurie și încredere noua Cameră, pe care națiunea a ales’o confirmând astfel credința sa în instituțiunile liberale, arătându-se unită, hotărîtă, pătrunsă de datoriile și drepturile sale, tare în convincțiunile sale, explicită în voința sa. — Italia, dobândește în străinătate o autoritate din ce în ce mai mare și din ce in ce crește acest respect care este întâia garanție de pace. —Credinciosă în alianțele sale, cordială în ambițiile sale, sinceră în dorința sa de a îmbunătăți întotdeauna raporturile sale cu toate puterile, Italia vede cu mulțumire că orice pericol de complicațiuni străine este împrăștiat și că prevederile cele mai liniștitoare se răspândesc și se afirmă în toată Europa. Parlamentul este chemat a îndeplini o lucrare esclusivamente pa cinică : legile pentru buna stare a lucrurilor vor fi sarcina principală a noii sesiuni. Regele se felicită că intrarea principelui în Senat coincidă cu momentul când aceste legi vor fi discutate. Reorganizațiunea militară fiind săvârșită în limitele trebuințelor apărării naționale, Italia se simte sigură de ea însăși, Regele recomandă soliditatea finanțelor. • Parlamentul va ști să găsească prin economie în serviciile publice, prin reorganizațiunea impositelor actuale toate resursele îndestulătoare pentru a realiza echilibrul. Regele termină amintind că, după tradițiimile casei sale, el va menține puterea civilă, va garanta întotdeauna drepturile religiunii strămoșilor săi fără a vătăma de altminterea pe acelea din alte culturi, dar nu va permite ca în scopuri politice să se atingă de autoritatea sa suverană în numele religiunii. Italia este pentru toți un gagiu de pace și de libertate, gata să primească orice reformă privitoare la binele poporului, a cărui iubire este baza tronului. Regina asista la ședință în tribuna regală.— Jurământul Principelui regal și a ducelui d’Aosta ca senatori au fost forte aplaudate.Discursul Regelui a fost încontinuu aplaudat, mai cu seamă în pasagrele privitoare la alegeri, la pace, la chestiunea religiunii și la puterea monarhiei italiane. La intrarea și la eșirea familiei regale din sală, deputații și senatorii i-au făcut mari ovațiuni.—Cortegiul regal a fost aclamat călduros pe tot drumul TDix "tefeit ]g>@ zi Ca să fabricați vin amar tonic și digestiv, puneți într’un litru de vin alb o infuzie de 5 gr. rădăcină de gențiană și cinci de scoarță de chinină. După o macerație de o zi, se se adaoge 2 grame de pepsină. Să se ia în doze de două trei grame. Știri prin poștă Franța. — Ni se scrie din Paris că teatrul din Clermont-Ferrand s’a aprins cu un ceas după terminarea reprezentației. Un pompier a murit. — Un act de sacrilegiu cum rar se pomenește s’a comis la Nancy. Niște mizerabili, afi intrat într’o biserică, afi spart casa „pentru milă,“ afi furat argintul de pe icoane, pe care le-afi dat jos, murdărindu-le cum nu se poate spune. Apoi afi fugit, dupe ce făcuseră în curtea bisericei un foc mare din lemnul icoanelor. Ei sunt căutați de justiție. — Ni se scrie din Paris că Pierre Guillaume, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, om de echipă la gara din Contrexeville, voind să se coboare dintr’un tren de mărfuri, a căzut sub vagoane. Capul și cu linierii i s’a fi despărțit de corp. Nenorocitul lasă o văduvă aproape de a naște. Italia. — La Veneția s’a găsit mort, subt fereastra locuinței sale, căpitanul de corabie Scarpa. Ieii era foarte real stâlcit. Ancheta a stabilit că Scarpa s’a aruncat pe fereastră, în urma unei scene de familie. — Menotti Garibaldi s’a unit cu comitetul constituit pentru agitație în favorea divorțului. — Cu începere de la 18 Decembrie s’a modificat orarul pe linia ferată mediterană. S’afi făcut mari îmbunătățiri în comunicațiile Piemontelui și Lombardiei cu Roma. Călătoria de la Milan la Roma va dura de acum numai 13 ore. — La Florența s’a fi făcut inoculații cu limfa Koch la 12 bolnavi, care azi se află într’o stare satisfăcătoare. — Cercul republican din Brescia se pregătește să serbeze și anul acesta cu mare pompă memoria lui Oberdauk. * * * Germania. — Criza, în înaltul cler protestant din Berlin, nu s’a potolit cu retragerea cunoscutului predicator Stöcker. Ni se scrie acum din Berlin că și prezidentul consiliului superior bisericesc, dr. Herures, a demisionat. Funcționarii de la telegraf, poștă și căi ferate a fi petiționat la împăratul ca să li se acorde odihna de Duminică, împăratul a recomandat petițiunea guvernului, care a răspuns petiționarilor că, în interesul general, cererea nu li se poate satisface. Toată lumea ie surprinsă și mișcată de circulara episcopului Kopp, care denunță că’n diecesa sa există o societate „organizată în regulă“ pentru a depune jurăminte false la procese civile, comerciale și chiar criminale. Austro-Ungaria.—Luni dimineța, mare emoțiune pe bulevardul Waitzner din Pesta. Catedrala era învăluită în fum și mii de omeni se adunaseră. Incendiul a fost potolit la vreme. — O scenă nemai pomenită s’a petrecut în templul izraelit din Bombadlegane, Pesta. O pereche venise să se cunune: înainte ca preotul să fi început a oficia, mirele ceru miresei să treacă pe numele șef, averea ei mobiliară. Mireasa refuză și nuntașii eșiva din templu certându-se. — Ni se scrie din Viena : De câteva zile se urmează negocieri între primul-ministru Taaffe și șeful bătrânilor cehi, Rieger. Contele Taaffe a declarat că guvernul nu mai poate face nici o concesiune Cehilor.* * * Rusia.—Din Petersburg se scrie că guvernul rus a deschis concurs pentru fabricarea unei mari cantități de erica de pușcă fără fum. . Ar fi vorba să se înființeze, de societăți cari vor primi condițiunile puse de guvern, fabrici la Petersburg, Cernigov și Calaui. Fabricele aceste ar trebui să dea pe an 25.000 puncturi material necesar fabricărei erbii de pușcă fără fum. Cele mai bune dintre planurile ce vor fi trimise guvernului vor fi unul premiat cu 5000 ruble, iar un altul cu 1500 ruble. * * * Anglia. — Ni se scrie din Londra cum că d-nii Dillon și O’Brien, cum și alți delegați irlandezi, a fi hotărît adunarea de subscripții publice pentru susținerea partidei lui Parnell. O mare propagandă de rehabilitare se va începe în curând. — Tot din Londra ni se scrie că cele două fracțiuni ale partidei irlandeze vor ține o ședință secretă, în care vor declara ori resboiri sau pace.* * * Belgia. — Corespondentul nostru din Bruxelles ne scrie: V'am pomenit despre furtul unei sume de 175.000 de franci în vagon. Se zice că acest furt nu l’a comis pe teritoriul belgian, ci pe cel olandez. Răspunzător de pagubă va fi prin urmare, acest din urmă * * * Spania.—La Valenia, niște răufăcători necunoscuți s’afi încercat să arunce în aer palatul archiepiscopiei. Sâmbătă, 1 (13) Decembre 1890 Ei, însă, n’au izbutit decât să dărîme un colț al casei, în care din fericire nu se afla nimeni. Toată vecinătatea a fost spăimântată de zgomotul detunăturii. Lucruri din toti lumea« Un câine explorator». De curând a murit un câne care -și căpătase o adevărată celebritate prin explorațiunile sale în părțile polare. Numele lui era Bob, era de origină daneză și proprietarul lui era un englez, d. Steghen. Animalul călătorise pe lângă polul Nord în 1881, 1887 și 1889. In cea dintâi din aceste călătorii, când Evian, corabia pe care era îmbarcat, fu împresurată și strânsă de ghețuri, Bob hrăni echipagiul în curs de luni de zile cu carne proaspătă. Era foarte deștept. El rătăcia pe câmpiile de ghiață și când dădea peste urși albi se prefăcea că fuge de dânșii și-î aducea, astfel în bătaia gloanțelor mateioților, ascunși după movili de zăpadă. Astfel a scăpat Bob pe o mulțime de oameni de la moarte prin foame. Azi când densul e mort, o mulțime de naturalist adresează proprietarului condoleanțele lor cele mai sincere. Oamn scapă un om de moarte.— E știut că Seribe a fost un mare scriitor și Lacenaire un ucigaș de frunte. Ilustrul scriitor de comedii se afla în vestita sa vilă, cumpărată cu banii... publicului care asistase la producțimile lui. Cel din urmă servitor pe care-l ținuse pe lângă sine, îi anunță o vizită chiar în momentul în care dânsul numera niște bafi.. Pe bilet era scris astfel: „Carol Lacellaire, om de literau — E galben la față, și réti, îmbrăcat, adăogă servitorul. — Poftește înăuntru, ordonă stăpânul. Ce s’a petrecut între acești douî omeni tot așa celebri, în părți deosebite, bine înțeles ? De frică oare sa fi din milă Scribe a dat lui Lacenaire 100 de franci ? Faptul e că după opt zile Scribe citimu ziare înteia povestire despre întâia crimă a lui Lacenaire. Iar acesta mărturisi înaintea judecătorilor că dacă Scribe nu î dădea în ziua aceea 100 de franci, era să-l omoare chiar atunci, pe densul întâi. Vedeți în ce se ține norocul omului ? Numai întrun fii’ de pér. Curier judiciar (TRIBUNALELE STREINE) Un tribunal insultat.— Amenințare— Conflict între ziariști La curtea de apel din Roma a fosti un mare scandal. Muncitorul Barnaba Moscueci fusese condamnat la închisore de tribunal pentru un fapt precare; la apel se reduse numai un an din pedepsă ; atunci muncitorul se înfuria și începu să înjure pe judecători dându-le epitete de ucigași, hoți, șarlatani și era să sară la bătaie când fu luat pe sus de soldați. La Spezia doctorul Attilio Vivanti a amenințat pe profesorul Caldi pentru că acesta refuzase de a se bate, în duel. După reclamația lui Caldi tribunalul a condamnat pe înfocatul duelist la 500 fr. amendă și 5 zile de recoreală. — La Pavia se urmează un conflict ciudat între ziariștii de la ziarul „Corriere Ticinese“ și de la ziarul „La Plebe“. In urma unui articol, cei d’ânteî voiră să înjunghie pe unul din cei din urmă; mai târziu unul din aceștia pălmuiră pe nmiikgi din ceî-l’altî. Acum a fost între toțî o lupta^B cu cuțitele pe strada Garibaldi. Sunt greu răniți Achille Pesina, proprietarul ziarului „La Plebe“ și alți cinci redactori, din amendoue părțile. Curat ca în America. Un proces s’a pornit. 51 Jl . D. Moralescu care, prin gazete și întruniri predica iubirea aproapelui până la cea mai extremă abnegațiune și dezmteresare 136 KM DRAGULUI IMM SS SENZAȚIE D-ra Poiteau se ridică, se duse de luă dintr’o mobilă zece bilete de câte o sută de franci și se puse în mâna femeiei zicendu’î. — Iată o mie de franci. — Ce, o sumă așa mare! — Ia, dragă, ia! — Dar... — Ai patru nepoței și bunicelor le place să facă cadouri. Fosta oțelăreasă nu mai știu cum să mulțumească și se retrase. — Oricum, își zise d-ra Poireau după ce se gândi puțin, infomațiunea ce mi-a dat femeea aceasta ie prețioasă, și am început să crez că d-na Hubert a crescut singură copilul. „D-na Savouroux a declarat că i-a dat o mie cinci sute de franci, mai mult încă două sute de franci, într’o pungă de argint, peste tot o mie șapte sute de franci... Cu suma aceasta putea să iasă din încurcătură. „Ah !ea trebuia să citească anunțul! „Dar ce interes are bogata d-nă Palmers, după bărbatul ei, ca să găsească pe fată ? „Oprește-te, Fanny Poireau, nu fii curiosă, ca fratele teu, să știi să respecți secretele de familie. X Dejun la flăcăi In săptămâna care urmă după întrevederea d-nei Palmers cu d-ra Fany Poireau, tenorul marchiz Gaston de Sarcey, pe care l’am prezintat cititorului în ziua serbătorii florilor, oferise prietenilor săi acel dejun de flăcăi de care vorbise lui Lucien de Vibronne, baronului de Vernon și la alți câțiva. Marchizul de Sarcey era încă în liceu când avu durerea să piardă pe tatăl șefi. De tînăr, se văzu stăpânul unei averi mari, o sută de mii de livre venit, dar avea ca tutore pe mamă-sa, care știu să -l sustragă de la orecari influențe funeste, de la primejdiile la cari tinerii bogați sunt prea adesea supuși. Locuia în strada universității, unde ocupa un pavilion al otelului d-nei marchize de Sarcey.. Deja de mai mulți ani, se bucura de o libertate mare pe care o datora încrederei ce mama sa avea în el. Și nici nu abuza de această încredere. Crescut cu blândețe de marchiză, care -l adora, dar în principii severe, el știa ce datora nu numai lumei și lui însuși; vrea să devie demn de numele pe care ’l purta, și să păstreze neatinsă onoarea ce o avea de la străbunii săi. .. Avea prieteni, mulți prieteni și numerar ar fi fost și mai mare încă dacă, ajutat de mama sa, nu î’ar fi ales cu mare îngrijire. Toți sau mai toți erau din aceiași societate ca el, și dacă nu erau potriviți în privința averei, toți erau bine crescuți și de o purtare fără imputare. Nu se va mira dar nimeni, dacă, în ziua de care vorbim, douăzeci și două de bărbați, toți flăcăi și tineri, invitați de marchiz, aveau să șară în jurul mesei sale. Cam cu greu se putuse hotărî Enric ca să primească invitarea d-lui de Sarcey , era nu numai trist, tăcut; era și sălbatic ; se speriase gândindu-se c’o să se arate într’o societate așa de numeroasă de tineri carierafi, îi spunea marchizul, floarea tinerimei pariziane. Dar cum să se împotrivească stăruinții afectuoase a d-lui de Sarcey? Cum să nu cedeze acestor cuvinte ale d-nei Palmers : — Dragă Enric, nu poți să te scuzi, fiindcă n’am nici o scuză; trebuie să primești această invitare a d-lui marchiz de Sarcey. Gândește-te că d. Sarcey numai pentru tine a adunat pe prietenii săi. Poți să dorești o probă mai bună a prieteniei sale ? Dacă ai răspunde printr’un refuz, nu numai că ai înjura pe marchiz, dar prietenii săi ar putea să crează că’î desprețuește. Enric cedase, și își zise: — Ce urât o să’mî fie în ziua aceia! întâlnirea la marchiz era la unsprezece ceasuri și jumătate; la amiază, trebuia și să stea la masă. La douăsprezece fără un sfert, toți invitații d-lui Palmers erau adunați în salon. Enric întârzia, și, așteptându’l, beau madora. Marchizul vorbea cu entuziasm de tînerul american, și nu găsia destule cuvinte călduroase ca să’l laude. Il făcea cunoscut, mai nainte de a veni. Cu toate că tînerul întârzia, marchizul nu se temea ca o sa lipsească de la intrunire. Găsim în salonul marchizului pe tinerii pe cari i-am văzut vorbind la sărbătoarea fiorilor: pe baronul de Vernon, vicontele de Larmont, vicontele Lucien de Vileronne, marchizul de Valserre, tînerul de Lireux, apoi ,alții cu nume tot atât de sonore: contele d’Amblecourt, baronul Andre de Dianne, vicontele Jules de la Breche, Frédéric de Valencion, Gontran des Ormeaux, Alexis de Poudraville, Fabien Dubeil, pictor de mare talent, cavaler al legiunii de onore; un alt pictor tener; un sculptor cu viitor mare și două ziariști, cronicari foarte cunoscuți, foarte apreciați; un tenor inginer de poduri și șosele ; un tener advocat, șef de cabinet la un minister; Albert Dumoulin, locotenent de geniu, Adrien de Lang, căpitan de artilerie.