Universul, februarie 1892 (Anul 10, nr. 25-49)

1892-02-01 / nr. 25

t Universul No. 25 __­ • , ; CETIT! -----—8**8­—:— ® si*La &dm. ziarii­l „Universul" Strada Brezoianu No. 11 (în dosul teatru­lui Național) București, se afl­i spre vân­zare următorele articole:­­Cafea Martinică călți. 1 Lei 3.70 (Cafea Rio calitatea 1 Lei 3.20 C­afea Rio calitatea II Lei 2.70 ț­afea Ceylan călit. I Lei 4.20 călit. I Cutia mare Lei 2 . Citai călit. I „ mică ” i.ro. Zah­ar cubic calitatea I Lei 1.15 Unt-îbe-leum, calitate extra-supe­­­­­rioară, (Vierge) garantat, curatele d­e măsline, tinicheaua de 1 chilo și­­ 280 grame brute sau 1 chilo și 50 grame nete. Lei .... 3.15 Acelaș unt-de-lemn litru.. . 2.75] întâmplări din­­ țară Un om­ înghețat Ați vezut vr’o dată un om îngerat ? Nu’ de­sigur ați auzit numai. Ah ! dar ce dis­tanță mare e de la a auzi și până a ve­dea. Să aveți o dată priveliștea unui om înțepenit de ger și mă prind că nu veți refuza un gologan sau un loc după sobă celor goi și desculți căci ei înșiși nu pot să spună cât suferă. E ceva grozav să simți cum îți înghiață sângele în vine și cum inima svâcnește tot mai încet până­ să se oprească definitiv. Intr’o ast­fel de stare a fost găsit în câmp individul Nico­­lae Frumosul din Isvoarele (Ilfov). Neno­rocitul abia mai avea o scânteie de căl­dură. Dus la primărie a murit iu chituri cumplite. Chefuitor prea tânăr Citim în „le Petit Parisien“ , D-na Maganti a plecat din București ca să vie la Paris se supravegheze edu­cația fiului său­ unic, Iuliu, un copil de 14 ani, de o aparență foarte bolnăvicioasă. Ea închiriă, pe bulevardul Grande-Ar­­mées un apartament frumos în care și fiu­l ei­ locuia. De aci, el eșea în fie­care dimineață și se ducea la profesorii de la cari lua lecții. In primele zile ale lui Noiembre, d-na Maganti observă că îi lipsește din casetă o sumă de 3000 de franci, dar nu avu pe cine bănui. Iuliu, in curând se aruncă in viața des­­frâului. Cu o îndrăzneală extraordinară pentru vârsta lui, se duse la un birjar și luă o trăsură, pe care puse să o curețe. Livreaua vizitiului îl costă 300 lei. Echipagiul cu doi ca­ venea să ia pe Iuliu, ca să-l ducă la profesorul seu; de acolo făcu o primblare în pădurea Bolo­­niei; de acolo se ducea frumușel băiatul la o cârciumă de pe bulevardul Saint- Hichel. Era încântător. Din nenorocire pentru dînsul, d-na Ma­ganti află despre aceste lucruri. Ea a fost foarte severă, își internă fiul la colonia penitenciară de la Mettray. Mai mult de­cât atâta, făcu o plângere către procurorul republicai în contra bir­jarului. Acte oficiale D. C. C. Bălcescu se numește numerator de cu­poane în direcțiunea comptabilităței generale a statului, (biuroul datoriei publice), in locul d-lui A. Lăzărescu Nănoveanu.­­ D. I. Ionescu se numește copist în serviciul casierielor generale de județe, în locul d-lui C. C. Bălcescu. Un colonel care ucide doî sergenți O depeșă sosită din Petersburg la Vie­­na spune că un colonel rus din Varșovia, care nu prea er’a iubit de regimentul său, sosind de atăzi înaintea frontului, nici u­n soldat nu i-a întors salutul. Își reînoi salutul, dar aceeași tăcere. Atunci se apropie de un sergent bătrân, îî făcu o întrebare și nu primi r­ăspuns. Scoase revolverul și culcă la pământ pe sergent. Se apropie de alt sergent și-l împușcă și pe acesta. Tocmai atunci soldații i-au răspuns la salut. Faptele astea au produs o­ adâncă sensație în cercurile militare ruse. O MAMĂ UCIGAȘĂ La Fontenelle, aproape de Blois (Fran­cia), servitoarea Pei­ineau, în vârstă de 23 de ani, însărcinată de șapte luni, a născut un băețaș, într’una din serile tre­cute, după masă. îndată ce s’a eliberat de dânsul a început să’l dea cu pumnul în cap până a vezut că nu mai mișcă. Atunci l’a învelit într’o batistă și l’a băgat în­­tr’un dulap unde l’a încuiat cu cbeea. Insă a doua zi ucigașa fu bolnavă greu de durerile facerii. Stăpânii o luară la cercetare și dânsa își mărturisi crima. Parchetul a fost îndată anunțat. La au­topsie s-a constatat că copilul, constituit foarte bine, fusese ucis prin zdrobirea capului. Un proverb pe ssi Dacă vrei să cunoști pe un om, laudă-l ia față. (German). INTMPLAEI din CAPITALĂ Sahst moale Petre Ion căruia’î plac lucrurile dulci, nevoie mare, găsise rahat moale în prim vagon de la gara Klaret; adecă’l găsise dupe ce muncise nițel, fără muncă nimic nu găsești , atunci, pofticiosul, împreună cu vr’o câțî­va cumetri, rădicase o cătă­­țime mai mare de așa mezel (50 de ekilograme), ca să aibă, mă rog, și de rezervă; deviza d-sale este­­ mai bine mai mult de­cât de loc. Pe când erau foarte încurcați neștiind unde să așeze provi­­siunea, le-a eșit înainte comisarul de la secția 30 și le-a oferit localul șeii. Acolo nuniții au găsit și apă rece. Un avocat desbrăcat Ce ’ți e dat să mai vezi, Doamne! un avocat desbrăcat sau­ cam așa ceva... pe când până azi ne deprinsesem să vedem contrarul, avocații des­­brăcând pe alții. Sermanul Moliére a­ rămas de minciună. Dar ce vreți, lumea se întoarce, de ni­mic să nu te miri. Advocatul acesta fenomenal este d. Dobrescu din str. Pitar-M­oș No. 32 iar uzurpatorul de drepturi este servitorul seű Ioniță Costescu, care i-a futirisit un palton și un parde­siu. Secția 12, vrând să se țină de rutină, a che­mat pe Ioniță să -l întrebe de la care universi­tate îî este diploma. Visul unei modiste Miss Florence Victoria Nash, o blondă de 17 ani, a intentat acțiune judiciară in contra lui Ali-Khan, fiul une­i prinț indian, venit în Anglia ca să facă d­reptul. Tri­sta susține că Ali-Khan i-a promis se o ia în căsătorie. El locuia în familia ei, bolnav, și, după ce-i ceru mâna de mai multe ori,o duse în cele mai bune cârciume din Londra. Florence era lucrătoare la o modistă. Nu în asemenea prăvălii se învață fetele se fie cinstite. De aceea, biata fată nu mai refuză, la beție, nimic prințului. Vai ! peste puțină vreme, acesta din urmă trebuia să se întoarcă în țara sa! Afacerea veni înaintea curții divorțu­rilor. Fu ascultată reclamanta, a căreia depo­ziție nu dovedește că ar fi fost greu de sedus. — 2 Unul dintre martori dă joc la o întâm­plare ciudată. Acest martor e indian. El refuză să facă jurământul pe Biblie sau pe Cor­an ; nu vrea să jure de­cât pe cin­stea lui. — Acesta nu e un jurământ, zise jude­cătorul. — Dar ce e­l întrebă martorul. Magistratul puse cap dificultății decla­rând că martorul nu putea să fie înțeles. Vine apoi depoziția lui Mahmud­ Ali- Khan. El n’ar fi promis vre-o­dată căsătoria tinerei modiste. Aceasta n’a rezistat de­loc propunerilor lui și că ar fi dus’o la cârciumă și la băi de mare. De alt­fel, e însurat în țara lui de mai mulți ani. Justiția a dat un verdict în favoarea indianului. ------ ......... L­e dans la Eliseu O adeverată procesie de nebuni a defilat la Paris, la Eliseu, palatul președintei re­publicei. O doamnă M... locuind în strada Dom­­i­émont, se zicea că e fica Jeannei d’Arc și cerea, în virtutea acestui titlu, crucea Le­giunii de onoare. Ea a fost arestată. Un anume Jules D... veni la Eliseu și zise că e inventatorul unui aparat electric de tăiat capul, pe care vrea să-l încerce mai întâi asupra președintelui republian. Un al treilea nebun întră în palat, zi­când că e Francisc I. Toți sunt la adăpost. » ...---------------------------------------------------------------------—* O cugeta,*»© pe sat Noi ne construim viața ca o cetățuie: mortea o dărîmă ca pe un castel de cărți .........■ ---—1 Nenorocirea din calea Pismnei D. Petrache Filipescu, din calea Plev*­nei No. 86, umblând cu o lampă în mână" aceasta a făcut d’o dată explozie, gazul s’a împrăștiat, aprins, stropind pe d. Pe­tr­ache și pe doi copii ai sex. Până să se stingă denșiîi au fost arși râu, cel d’ântâi la mâini și la piept, iar copiii la picioare. Din trei persoane vesele, sănătoase, iată trei bolnavi, și poate în primejdie de moarte, numai într’o clipă de neprevedere. D’aia ori­cine trebue să se gândească de done ori înainte d’a pune mâna pe o lampă. O căldare care el plodeasa să scrie din Paris că la Grenoble, a fost o teribilă explozie, în manufactura de hârtie Capitaine. O căldare a făcut explozie ucizând pe un om, în chip îngr­ozitor. Bucățile căldă­rii îl rupseră, literalminte, în bucăți. Mai multe ziduri ale uzinei s’au dă­râmat. Un adevărat cutremur s’a simțit prin împrejurimi. .~»a>iMtwaMaa EB taHBK#SangBagi|^^ Un sfat pe zi Cum se poate aprinde o lampă cu ză­padă in loc de chibrituri. La fitilul lampei care arde cu gaz­­ sau spirt, punem un grăunte de potasă și a­­poi apropiem puțină zăpadă și fitilul se aprinde imediat. Acest fenomen curios se întâmplă din cauza proprietăței potasei de a se uni cu oxigenul din apă. Hidrogenul fiind isolat se apr­inde și comunică flacăra fitilului. --------—.........—......... Sfărâmat prin dinamită. O scenă groaznică s’a petrecut Luni seara la Fraga în parcul Karlsplatz. Un tînăr de vre-o două­zeci de ani ședea, pe la orele 7, pe o bangă a parcului și privea liniștit la niște copii cari se jucaix în apropiere. Dupe câte­va minute, copiii îl văzură desfăcându­’și gherocul, jiletca și cămașa și punendu’și în gură un obiect ce semă­na cu o țigara. Cu u­n chibrit el îi dădu foc. De o dată se auzi o explozie teribilă și în acelaș timp trecătorii, zăriră pe nenorocitul tî­năr zburând prin aer. Detunătura fusese așa de puternică în­cât fa auzită în cartierele cele mai de­părtate ale orașului. Pe locul exploziei nu se găsiră de­cât câte­va bucăți din corpul nenorocitului te­­ner. Pământul era răscolit la o mare a­­dâncime și un pom din apropiere era pre­făcut în țăndări. Se crede că obiectul ce ținuse tânărul în gură era o cartușă de dinamită. Iden­titatea sinucisului nu s’a putut constata. ----------------------------------------------------­ Știri prin poștă Fr­anța.— D. de Freycinet, prim­-minis­­tru și ministru de război și, după ce a vi­zitat cu mare grabă fortificațiile din Care, Castillon, Barbonnet, Grauis și Lescarane, s-a întors la Nizza. La fruntarea Monacului a fost salutat de un adjutant al principelui acestei țări. Ziarul italian, din care extragem știrea, zice că ast­fel, cu alianța Monacului, se egalizează șansele de izbândă între dubla alianță franco-rusa și alianța întreită a puterilor centrale. — Develle, ministrul agriculturii și comerțului, a plecat la Madrid și Lisa­bona, se zice, pen­tru ca să facă sforțări pentru încheierea unor relații comer­ciale regulate cu Spania și cu Portugalia. — Ținându-se un congres al Burselor de muncă în Franța, în unanimitate ora­șele care au fost reprezintate au procla­mat federația acestor burse; 450 sindicate au fost reprezintate.* * * Italia. — La Ministerul de comerț s’au reluat studiile unui proiect de lege car’e ars de scop sa favorizeze întemeier­ea u­­­nor nou­ industrii în țară, acordându-se scutiri pentru anumite taxe. — Se dezminte, la Roma, știrea cum că d-șoara Elena Văcăr’eseu, care era să se mărite cu prințul moștenitor al Româ­niei, s’ar fi logodit cu un principe Canta­­cuzino. Familia Văcărescu va rămâne, retrasă, la Roma.­­ La Rovereto, a fost dat afară din toate școalele, după zece zile de arest, un copil de paisprezece ani, Pollini, care spânzurase de ixn cuiit, de gât, un bust mic al împăratului Franz-Iosif. * ❖ * Germania. — In urma celor întâmplate în Saxonia, ministrul de războiu din Ba­varia a dat, după ordinele regentului, o circulară către ofițeri prin care-i încunoș­­tiințează că vor fi șterși din cadre, îndată ce se va dovedi cel mai mic act de mal­tratare din partea lor, către soldați. — Deputatul Richter ar fi stipulat cu regele Dahomeiului un contract pentru a cumpăra patru mii de negri, cu câte 20 de lire sterline unul. Pe acești negri, îî va vinde—spre a fi liberați de sclavie—cu câte 50 lire sterline fie­care, guvernului german din Cameroon. Banii pentru această operație s’adună pr’in subscripție publică. — Doi copii ai împăratului Germaniei sunt bolnavi de influență; tatăl lor stă mai mult la căpătâiul lor. — La Bacum, port la marea Nordului, s’a dărîmat un mal lung de tot, înalt de 20 de metri; cheul a fost îngropat, câte­va vasa s’au resturnat de valurile produse de căderea pământului, 20 de oameni s’a­x înecat și 7 au fost îngropați de vii. * stc . Austro Ungaria. — Se observă de cât­va timp că tot ce se face în Germania, se reproduce în Austria. Ministrul Austriei a interzis din nou­ bătaia în armată, dis­punând pedepse mari pentru ser­genții cand măcar vor amenința pe soldați. — Se anunță apariția, în săptămâna ce vine, a unei cărți ilustrate scrisă de arh­iducesa Ștefania. Sămpătă, 1 (13) Februarie Nu se cunoaște cuprinsul acestei cărți­ — „Nemzet“ ziar oficios, zice că sunt­­ false știrile date de ziarele franceze, cum­ că Ungaria ar vrea să se apropie de­ Franța. „Opinia publică din Ungaria1" zice zia­­­rul maghiar, e fără distincție de partidă,­ pentru tripla alianță“. * dța­r , Anglia. — Prințul de Galles are in­tenția să facă o caletorie în Egipt. — Cinci prinți indiani au sosit la Lon­­dra ca să ceară guvernului englez supri­marea regulamentelor aplicate în admi­nistrația din India și în baza cărora funcționarii comit cele mai mari abuzuri. — 12 vapoare mai’­ de connex’ciu s’au sfărâmat de coastele Scoției, acum cincii zile, când a fost o furtună teribilă. * _ b * m j Rusia. — Se zice că guvernul din Pe­tersburg e foarte supărat de intenția pe­ care ar avea-o Vaticanul ca să numească pe cardinalul Ledochowski prefect al Pro­­­pagandei fide. — Aceasta de teamă ca să nu sporească cerent­ul de unire a Poloniei rusești cu Austria. — Ministerul de instrucție Deljanoff a propus în consiliul de stat, suprimarea u­­niversității germane de la Dorpat. — Zilele trecute când a plecat ghiața de la gura Volges, în urma unor ploi calde, sloiuri colosale au i eșit din râu și au sfă­­rîmat casele mai multor sate de pe ma­luri.* jf; jf. Turcia.— Se afirmă că marele vizir ar fi adresat lui Stambuloff o telegramă lungă de regrete cu ocazia accidentului știut. * •țj­iff Spania.—­ Șapte anarehiști din Xeres, au fost arestați. Ei încercaseră să pue mâna pe armele din cazarma de la Xeres și să ia orașul. Perez, comandantul „trupei“ care era bărbier, a rănit pe un soldat care voia să­ pue mâna pe dânsul, cu un biceiu pe care’l scoase din buzunar. Cuceritorii sunt la recoare; 4 din con­­­damnați au fost osândiți la moarte, ce­i la alți 3 la muncă silnică pe viață. IT JL . O definiție : — Ce e filosofie ? — E arta ca sa suferi liniștit injuriile­ prietenilor. Lucruri din tóia lumea Diplome false. — S’a deschis o in­strucție în afacerea falselor diplome uni­­­versitare din Belgia. Vre-o două­zeci de persoane sunt înpli­­cate în această afacere, și între altele nn­ conte exotic, un advocat șters de pe ta­­­alou, un impiegat turc, un student brazi­­­lian întors în țara lui și un industriaș. Mai sunt 15 complici. Un student cumpărase pentru o sumă­ de 500 fr. o diplomă de inginer. După ce se mai gândi, ceru îndărăt­ banii amenințând că se recurge la tri­bunale. Contele dădu pai’alele, dar stu­dentul făcuse să se fotografieze diploma­­și adresă plângere la parchet; îndată se făcură pei’chezițiî. S’aix gă­­­sit diplomele false cu iscălituri imitate și­ cu pecetia ministerului instrucției publice. ’ Mai mulți complici au­ fost arestați. U­n Banchet curios.— Părinții de familiei din Saint-Bonnet-en-Campsaur (Franța) j organizează un banchet la care vor asista­ numai părinții având câte 7 copii iin viață. Unul dintre dânșii, Manuel Tranquille,­ are 18 copii cari lucrează cu dânsul. O­­ plăcintă ca premiu. — Iu Degoți pentru combaterea concurenților toate mij­­­loacele sunt bune. Așa la Brandenburg, proprietarul unor­ omnibuzuri, în dorința de a atrage muște­­­rii, publică într-un ziar local un antineiüi cu conținutul următor: Locașul Spaimel Mare roman de sensație DE JULES MARY -----— — Nebunia d-tale s’a declarat în sala ospiciului din strada Deufert, a­ fost în­grijită îndată. Și prin îngrijirea directoru­lui, s’a luat note exacte de toate circum­stanțele cari te-au împins s’oți repezi co­pila. S’a prevăzut cu mare dreptate, că mai târziu povestirea acestor amănunte o să’ți poată fi de folos. — Da. Bine a făcut. De-o mie de ori bine a făcut. Pe urmă? — Ai fost dusă mai întâi la infirmeria ospiciului. Ți s’a dat îngrijiri. Se putea, într’ade­­ver, ca nebunia d-tale să fie trecătoare, din cauza durerei ce ai simțit aruncân­­du’ți copila. Din nenorocire, dupe câtă­va vreme și după numeroase cercetări a tre­buit, să se vază că nu ieste așa. Erai nebună! S’a aflat că d-ta n’ai nici pă­rinți nici prieteni, n’aveai pe nimeni care sâ se însărcineze cu d-ta. Și ai fost tri­misă la ospiciul Vaucluse. — Dar fica mea ? — Știi bine că Asistența publică nu dă nici o veste de micile ființe încredin­țate ei. Aceasta ie pedeapsa ce să dă mu­melor. De o regulă, o necesitate­­— Și nu știi ce s’a făcut copilița mea? — Nu. — Doamne! — Nu te speria. Asistența publică, cel puțin, ne spune în­tot­dea­una dacă epi­­tropisitele ei au­ murit sau trăiesc. — Dar Bertina trăiește, nu s- a așa ! Crez că n’o să mă omori spunându-mi că nu trăiește. — Am fost la biuroul veștilor. Bertina trăește! — Trăiește !.. Trebuie să fie mare ! Tre­buie să fie mare !.. Apoi cu o tristeță adâncă . — Și de cinci­spre­zece ani sunt des­părțită de ea, a întâlnit ea o are în viață pe cine­va care să ’i vorbească de mama ei! Cine a crescut’o ? Cine a îngrijit’o ? Cine i-a cultivat mintea și inima ?.. .Cum o s’o găsesc ? Căci o sâ mi-o dea, d-le doctor, o să mi-o dea ? — O să mi se ceară de­sigur părerea. — Și crez că o sa spui că sunt în toată mintea, că nu mai sunt nebună! — N’avea grijă! Eri, eram doctorul d-tale, dar astă­zi, nu mai am nevoie de mine și nu sunt de­cât prietenul d-tale. — Am ajuns însă foarte săracă și nu știți cum am să trăiesc de acum înainte. — Mi-ai spus că ai câte­va economii. — Tot ce am câștigat de când sunt la rufărie. — Peste tot ? — Aproape două mii de franci. — Puțin. — Ar fi mult d-le doctor’, dacă ași a­­vea un loc să ’mi câștig viața, căci cu cele două mii de fr­anci mi-aș cumpăra mobilele ce ’mi trebuesc... Și atunci, m’aș duce să cer pe Bertina și am fi foarte fericite... — Cumpărați mobilele... Cât despre lo­cul care ’ți trebue o să ’1 găsesc. — Vezi că sunt așa de stângace...­ — Tocmai din potrivă mi s’a spus că ești foarte vrednică. Lucrătoarele de la primărie vorbesc de asta mereu și iești tot atât de curagiosâ și deșteaptă pe cât iești de vrednică. Să te bizui dar pe mine. N’o să te las să cazi iar în sărăcie. Din fericire sunt, foarte bogat și toți nenoro­ciții pe ca­re i-am îngrijit n’au avut să se plângă de mine. Când plecă din ospiciu, ea luă cu chirie un mic apartament în strada Saint-Seve­rin ; era compus din trei odăițe mici, dar fiind­că ele dau pe o stradă largă vecină cu bulevardul Saint-Michel, la două pași de piață, erau foarte luminoase și vesele. Sorele bătea toată ziua în ele. Plăti un trimestru înainte și m­obilă modest, cu mobilele neapărat trebuincioase. Cu odaia Berlinei făcu nebunii. • Nimic nu era prea frumos pentru biata părăsită. Ea nu putuse să fie fericită, și oglinda, dulapul, patul de nuc, toaleta trebuiau să fie ceva prea puțin pentru Bertina care trebuia să fi suferit prea mult. Puse la fereastră perdele cu flori, la pat, asemenea, perdele de creion. Ii plăcea florile. Și se simțea fericită. Și totuși ea își aducea aminte cu me­lancolie, de pregătirile de altă dată, când ea crezuse că o să cucerească pe bărba­­tu-l eii înfrumusețând apartamentul ce-l Închiriase în strada Montagne-Sainte Ge­­­nevieve. Și ea îl aștepta în zadar. Richard nu venise. Și din ziua aceea începuse chinurile ei.­ Ea suspină, și de­odată se opri izbită de o presimțire sinistră, pe când umblând de colo până colo, așeza mobilele prin­ casă. ’ Nu cum­va și astăzi ca în­tot­dea­ună osteneala ei o să fie de­geaba. Nu cum­va o să aștepte pe Bertina,­ cum așteptase pe Richard? N’o să vie nici dânsa ? Și inima i se strângea de durere. Acum când totul era gata, nu mai a­­­vea de­cât să se ducă să ia pe Bertina.­ Inima ei tresărea la gândul acesta. Făcând socoteala, îi mai remânea 800 de­ franci, chiria fiind plătită de ma î­nainte. Era mai mult de­cât destul “ca să cum­­­pere tinerei câte­va rochi pentru că de­­sigur, ea o să sosească săracă de tot. Și cu restul bizuindu-se pe doctorul Harmand o să aștepte cu răbdare până­ ce o sâ-l găsească de lucru. (Va urma . 99 I

Next